RAZBOIUL SECU(LA)RIST IMPOTRIVA BISERICII. Cum arata si de cine este dus

22-04-2015 42 secunde Sublinieri

RAZBOIUL SECU(LA)RIST IMPOTRIVA BISERICII

Cum arată și de către cine e dus

Războiul de redefinire a mentalităților dominante din societatea românească este în plină desfășurare. Episodul orei de religie, cel mai recent, este un exemplu-școală. Nu au lipsit analizele asupra acestui fenomen, însă e necesar, încă și acum, să avem o reprezentare analitică, tehnică, clară și concisă asupra a ceea ce se întâmplă. Am căutat, astfel, să sintetizăm procesul punctând articulațiile, zonele sensibile, actorii cheie.

Am identificat drept actori cheie: structurile asociative de pe frontul umanist-secularist – asociații, ONG-uri, fundații etc. -, autoritățile publice – guvern, parlament, primării -, instituțiile de forță sau/și de ultimă instanță – Curtea Constituțională, servicii secrete, instituții judiciare – instituțiile sociale:  BOR, școala, familia, media tradițională și online – televiziuni, siteuri de știri online, rețele sociale.

Ținta este obținerea unor mutații culturale în zona instituțiilor sociale: BOR, școală, familie. De pildă, un astfel de obiectiv ar fi scoaterea Bisericii din școală prin modificarea statutului orei de religie. Mijlocul prin care se poate ajunge la acest obiectiv presupune înlăturarea  influenței Bisericii din zona școlii și a familiei, pentru ca acestea din urmă să fie obiectivul exclusiv al ingineriilor sociale realizate prin celelalte instituții. Abia după ce se obțin aceste lucruri se va putea atinge adevăratul obiectiv: schimbarea mentalităților.

Procesul prin care se pune în aplicare această agendă este următorul: […] citeste integral analiza AICI.


Categorii

Educatie, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Opinii, analize, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva Romaniei, Servicii secrete

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “RAZBOIUL SECU(LA)RIST IMPOTRIVA BISERICII. Cum arata si de cine este dus

  1. Trebuie sa treaca cateva generatii pentru a se putea schimba mentalitatile unui popor care si-a consolidat credinta, morala crestina, traditiile si obiceiurile timp de doua mii de ani. Un astfel de demers este foarte greu de realizat, pentru ca este firesc ca oamenii sa opuna rezistenta. Modalitatea cea mai sigura de slabire a rezistentei sanatoase a unui popor la schimbarile care duc la distrugerea sa a fost comunismul, care a nimicit insasi organizarea structurala a societatii. Toata floarea intelectualitatii din toate domeniile: politic, cultural, economic, juridic, social, a ofiterilor armatei, al taranilor mijlocasi, si mai ales a clerului, a fost aproape total distrusa si inlocuita mimetic de cozi de topor mai intai alogene, si mai apoi si autohnone. Astfel controlul fiind preluat de maini straine s-a putut face orice: instaurarea generalizata a terorii (inchisori, deportari, crime, torturi, etc.), desfiintarea proprietatii private a tuturor romanilor, prigonirea crestinilor si a bisericii, si controlul securistic al tututror.
    Revolta programata din 1989 la care a participat insa si un numar mare de romani dornici sa scape de teroarea comunista, a gasit o tara devastata de o ideologie atee, un om nou pe care aceasta se straduise din rasputeri sa-l creeze, si o populatie saracita, satula de privatiuni si dornica de o viata mai buna.
    Terenul pe care astazi societatea sa poata sa fie controlata la nivelul de schimbare structurala a mentalitatii fusese deja minutios pregatit din timp.
    Omul nou iesit din comunism, indepartat fiind de credinta si de biserica a fost mai usor de manipulat, iar haosul organizat in care a fost impinsa tara in ultimii 25 de ani a facut ca reperele morale sa se relativizeze, iar granita dintre bine si rau sa devina fluida.
    NU a existat dupa 1989 o dorinta a romanilor ca si comunitate de a cladi ceva bun si durabil in tara lor, de a face binele la nivel institutional, de a gospodari cu inteligenta si responsabilitate imensele bogatii cu care Dumnezeu ne-a inzestrat, de a administra la nivel local si central cu intelepciune patrimoniul resurselor naturale ale solului si subsolului. Din contra, liberi fiind de constrangeri dupa atata amar de timp, romanii au vandalizat, furat, distrus, instrainat, vandut pe nimic tot ceea ce fusese realizat in timpul comunismului si mai inainte in industrie si agricultura, in comert si transporturi. Toate proprietatile de care romanii au fost deposedati salbatic in timpul comunismului au fost fie partial returnate, fie nu a mai fost date inapoi, fiind folosite diferite legi strambe, de o justitie corupta.
    Romanii in marea lor majoritate au fost interesati strict de cresterea propriului lor nivel de trai, si nu s-au zbatut ca societatea romaneasca la nivel institutional si administrativ sa fie condusa de oameni responsabili, care sa faca bine comunitatii, si pentru ca statul de drept sa fie intr-adevar de drept. Nu stiu cum sa calific acest comportament iresponsabil: indiferenta, lasitate, inconstienta? Cum poate exista un bine general, daca oamenii care alcatuiesc un popor se gandesc doar la binele propriu.
    Si in aceasta decadere generala, fiecare s-a orientat dupa posibilitati pentru ca sa-i fie mai bine. Unii au ramas in tara, altii au plecat peste mari si tari. Foarte putini s-au gandit sa faca ceva si pentru comunitate, nu numai pentru ei insisi.
    Cine si-a propus sa schimbe mentalitatile acestui popor, are acum o sarcina foarte usoara de indeplinit in acest climat al civilizatiei europene si al corectitudinii politice care s-a impus cu atata succes. Un popor care nu-si mai pretuieste traditiile minunate si unice, care nu-si mai pretuieste pamantul strabun care musteste de sange de eroi si de martiri, care pretuieste mai mult valorile straine, care nu mai lupta pentru credinta dreapta crestina despre care ar trebui in mod firesc sa se intrebe: Doamne cu ce sunt eu vrednic de m-am nascut in ortodoxie?, acest popor care nu-si mai recunoaste valorile, importanta, unicitatea, acest popor care a lasat sa fie condus de cei mai venali, mafioti, hoti si infractori reprezentanti ai lui in aproape toate structurile de conducere de la toate nivelurile in acesti 25 de ani, acest popor poate fi foarte usor manipulat si mentalitatile lui schimbate dupa cum se vrea.
    Si ca sa nu se spuna ca generalizez, subliniez ca exista inca si romani care se gandesc si la binele comunitatii, nu numai la binele lor, si care fac lucruri concrete in acest sens. Intrebarea este cat de numerosi mai sunt acestia, ce influenta mai au, si ce se mai poate face de acum inainte ca sa nu ne indreptam cu pasi repezi spre prapastie, pentru ca tendinta generala, asa cum se observa, este de autodistrugere.

  2. Mda, interesant punctul de vedere chiar daca se bazeaza in mare parte pe speculatii in ceea ce priveste dirijarea din afara a elementelor ostile Bisericii. Eu nu prea vad asaltul asta orchestrat din exterior de catre o forta ostila BOR sau credintei. Toate sunt facut de catre romani care vor fie sa transmita un mesaj, fie sa-si arate ura viscerala pentru cei pe care ii considera vinovati de un rau care li s-a intamplat lor la un moment dat (imaginar sau nu).
    Ca biserica sa nu mai fie perceputa ca o structura avida de putere trebuie ca in primul rand sa inceteze sa mai fie o structura avida de putere. Nu vorbesc de elemente izolate ale ierarhiei care fac exceptie ci de majoritatea covarsitoare care nu face exceptie. Oricat de trist sau revoltator ar fi aceast lucru.
    Pe scurt: atata timp cat credinciosii nu vor vedea in biserica ALTCEVA decat vad in afara ei, orice vor spune detractorii Bisericii va avea un ecou din ce in ce mai puternic iar credinciosii se vor imputina din ce in ce mai mult. Cam acelasi lucru s-a intamplat in Occident iar incerrcarea stangace de a drege lucrurile la Vatican II a stricat si mai mult caci era prea tarziu.

  3. @Ioan Rosu:

    Mda, interesant punctul de vedere chiar daca se bazeaza in mare parte pe speculatii in ceea ce priveste dirijarea din afara a elementelor ostile Bisericii.

    Nu am pus problema in termenii “dirijatului”, ci a suprapunerii unor agende/centre de putere externe pe agende/centre de putere interne. Altfel, sigur, putem gandi ca e pura coincidenta ascutirea luptei …nu de clasa, ci civilizationale taman in momentul asta geopolitic, precum si o pura coincidenta ca institutiile cele mai legate de centre de putere exerna si organele mediatice cele mai euroatlantice promoveaza, totodata, o agenda anti-traditionala. Nici macar instaurarea comunismului in Romania nu a fost o opera “dirijata” intru totul…

  4. Biserica are o menire deosebită: să păstreze şi să transmită adevărul Învierii şi a vieţii veşnice în mijlocul lupilor. Cu alte cuvinte, să fie un organism viu şi dispus la martiraj sau cel puţin la mărturisire, nu o instituţie care se zbate să facă faţă atacurilor.
    De altfel, credinţa, care a generat înscrierea neaşteptată la ora de religie, a fost însămânţată nu instituţional, ci prin dăruirea şi credinţa preoţilor, monahilor şi a tuturor credincioşilor români de peste veacuri. Iar această credinţă a venit ca un răspuns la nevoile sufleteşti ale fiecăruia, ca adevăr de care are nevoie orice om amărât sau fericit. Creştinismul este un adevăr de care avem nevoie în frământările noastre, nu-l putem călca lesne în picioare, chiar dacă e greu de purtat. De aceea eu văd că în aceste momente Biserica (în special ierarhia) trebuie să se orienteze cu precădere pe păstorirea oamenilor în parte, nu la nivel insituţional, cu grijă de mamă, nu de director. Dacă salvarea credinţei şi Bisericii a venit de la sufletele care n-au putut să-şi calce conştiinţa, asta înseamnă că spre ele trebuie să se orienteze toată activitatea şi grija. Nu doar pt că Hristos porunceşte asta, să avem grijă şi de aceştia prea mici, ci şi pt că ei reprezintă salvarea, apărarea în faţa atacului secu(la)rist.
    Pe de altă parte, nu e bine să cădem în plasa atacurilor inepte cum că Biserica e o instituţie neimportantă faţă de spitale şi şcoli şi că nu face activitate filantropică. Nu este aceasta menirea Bisericii, ci cu mult mai mare. Ea trebuie să genereze milă şi educaţie, dragoste şi înţelepciune. Acum, când sunt spitale şi şcoli (pe care cam tot Biserica le-a generat) prioritatea o văd în mărturisirea adevărului, apărarea săracului, intereselor naţionale, condamnarea fărădelegilor şi, bineînţeles, redresarea propriei vieţuiri.
    Întoarcerea spre credincioşii mireni şi spre preoţii de rând ar trebui să aibă darul de a ne umaniza şi a tămădui tendinţa de dominare şi indiferenţă.
    Nu în ultimul rând, datoria Bisericii este de a-şi apăra credinţa şi adevărul revelat chiar cu preţul de a pierde credincioşi diletanţi sau rău-intenţionaţi. Doar aşa capătă vigoare, nu numai prin trierea adevăraţilor ei membri, ci şi prin o atitudine demnă şi puternică, pe măsura chemării ei, să fie asemena lui Hristos, Care spunea: “Fericit cel ce nu se va sminti întru Mine”. Adică să ne asumăm menirea de creştini, nu să căutăm bunăvoinţa lumii.

  5. Pingback: REINCEPE RAZBOIUL IMPOTRIVA OREI DE RELIGIE. Activistul anticrestin EMIL MOISE hartuieste prin DENUNTURI oficialii MINISTERULUI EDUCATIEI favorabili inscrierii la ora de religie pe intreaga perioada a scolarizarii | Cuvântul Ortodox
  6. De schimbarea mentalitatii se ocupa filmele, cantecele, televiziunile, ziarele, internetul, … scoala…
    Chiar si asa, este posibil sa nu te ratacesti – totul este sa vrei sa vrxi lumea in care traiesti, sa te intereseze ce e cu tine nu ce ti-ar place sa ai si sa faci…
    Insa lovitura data societatii cu degradarea imediata a relatiilor interumane o reprezinta “armonizarea legislatiei”… “alinierea” – sa nu spun supunerea poporului la “judecata” umanistilor perversi, ereziilor occidentale.
    Cand lasi sa discearna strainul pentru tine, te declkari singur retardat, incapabil.
    In rest… amintiri nationale si doar nadejde “restransa” la unduvud si familie sa se mantuiasca.
    Cu cati rataciti, perversi, eretici si anti-hristi dai nas-in-nas zilnic… chiar e de mirare ca mai poti deschide gura.
    Dar sa stiti – turbarea asta ii distruge pe ei, cei care au virus activ in duh…
    Nu asta e bucuria de dorit, ei nici nu-si dau seama! … si sa le multumim – cu mila – ca ne imping sa ne rugam mai des.
    Sa o facem si pentru ei, poate se lumineaza de la Duhul Sfant si se pocaiesc; nu avem noi de unde sti ce si cum va fi pentru viata fiecaruia.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare