Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI SI INSELAREA IDEOLOGIZARII “SISTEMICE”

13-09-2010 17 minute Sublinieri

“Dacă am vorbit rău, dovedeşte ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?”

Cititi si:

*

Am avut ocazia in ultimele zile, inclusiv din comentarii reproduse si pe site-ul nostru, sa vedem cum sunt intimidati, inghesuiti si pusi inchizitorial la zid comentatorii care incercau sa propuna o conciliere sau o discutie lamuritoare intre noi si autorul blogului Sacssiv, care, dupa ce l-am sprijinit si promovat asiduu (ajutandu-l, dintr-o naivitate impardonabila, a se cocota undeva de unde sa ne poata scuipa, acum, mai usor, tintit si cu putere), cam de o luna incoace, ne “poarta sambetele” cu o inversunare demna de o cauza mai buna… Modul in care reactioneaza o mare parte dintre fidelii blogului respectiv – si acesta insusi – aduce insa aminte de vremuri de trista pomenire – cele ale practicilor bolsevice de (in ordine): suspicionare, stigmatizare si apoi infierare si “lichidare” a dusmanilor poporului.

Atragem acum atentia asupra acestui duh, deoarece toti trebuie sa intelegem, indiferent de atitudinea pe care credem ca o putem avea fata de actele de identitate cu cip, indiferent de hotararea pe care credem ca o vom avea de a mucenici, ca ne surpam singuri daca nu ne lepadam de duhul urii si al agitatiei, de duhul minciunii si al calomniei, de duhul viclesugului si al rautatii. Iar aceasta trebuie sa o inteleaga si cei care, crezand ca o fac spre slava lui Dumnezeu, nu fac altceva decat “sa manance carnea aproapelui lor”, dupa cuvantul patristic despre calomniatori.

Cum se face – ne intrebam asta si anul trecut, in toiul altor campanii de linsaj ortodox “fratesc” – ascultarea de marii duhovnici daca se folosesc mijloace repudiate chiar de ei? Oare cine se leapada, cu adevarat, de duhul si de invatatura Parintelui Iustin Parvu?

Adica sa atragem aten­tia asupra rat­acir­ilor unora sau altora dar fara sa invinuiesti; sa nu arati cu dege­tul. Asa tre­buie sa marturisim: indrep­tand dege­tul spre noi, nu spre celalalt. Pen­tru ca, sa stiti, nu sun­tem fara de vina. Cu totii raspun­dem pen­tru rat­acir­ile din Bis­er­ica si din soci­etate – ori ca nu am actionat la timp, ori ca nu ne-am rugat cu duh de pocainta, cu totii pur­tam vina caderii celuilalt, chiar daca, intr-un anu­mit fel, el sin­gur se exclude din Trupul lui Hris­tos. Atunci cand vom reusi sa intoarcem dege­tul spre noi, atunci vom reusi sa facem orto­doxie curata si sa curatim invatatura Bis­ericii de zgura rat­acir­ilor. Deci nu zic sa taci, caci este ateism, dar vezi in ce duh mar­turis­esti, caci daca nu stii sa intorci dege­tul spre tine, te pozi­tionezi tot in afara orto­dox­iei, care este traire”.

Sau cum spune, tot parintele Iustin Parvu, aici:

În fine, trebuie să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, …să nu ne batjocorim, într-un cuvânt.

Nu stim cati dintre care se fac responsabili de perpetuarea acestor duhuri ale rautatii o fac in mod special, cu agenda, sau pur si simplu pentru ca asa se simt manati din spate de catre patimile care au ajuns sa le orbeasca vederea duhovniceasca. Acest lucru il stiu, cu siguranta, doar Dumnezeu si constiinta lor. Al nostru este a arata doar tehnicile folosite, constient sau nu, in aceasta operatiune de “executie publica”, de linsaj si discreditare morala a celor care se fac vinovati doar pentru ca au adoptat o atitudine echilibrata fata de solutiile periculos de fanteziste si de nerealiste agitate acum fata de problema actelor de identitate cu cip.

1. Se stie, deci nu se dovedeste

Semnul ca nu se doreste (cu UNICA exceptie a postarii despre care am vorbit aici) purtarea unei dispute in termeni cavaleresti, onesti – nu mai spunem crestinesti – si ca nu se urmareste stabilirea adevarului, este ca oamenii sunt atacati la modul total si denigrati pe baza argumentului implicit “stim noi“, “se stie”.

De exemplu: se stie ca… razbointrucuvant indeamna oamenii sa ia actele, l-au atacat pe parintele Iustin si ne-au cerut sa-l atacam… (nu conteaza ca ei au spus in mod repetat contrariul, asta nu se pune), se stie ca… parintele Mihail Stanciu e deja cumparat de bilderbergi sau este fidel unui ierarh cu radacini si cu preocupari evreiesti (aha, deci de-asta l-a scos miseleste Patriarhia din staretie, in lipsa, si de aia cauta sa-l expedieze si acum afara din tara, fiindca era omul alora!, deci Patriarhia, saraca, are mare grija de noi, ce interesant!, si de asta a si trecut la “curatenia de toamna” in manastirile bucurestene; si pesemne ca tot din cauza “bilderbergilor” si “evreilor” este linsat de oamenii de casa ai lui Laurentiu Streza, fiindca a fost singurul preot care s-a ridicat public impotriva ratacit(or)ului KK, pe cand toti ceilalti taceau chitic sau chiar il primeau cu fast… ), se stie ca… are pasaport cu cip (chit ca parintele a infirmat de la inceput toate banuielile viclene si nedrepte, chit ca a spus de mai multe ori ca nici nu va primi deodata, si a aratat simplu si explicit cum si cu ce a plecat in America!) si ca… a fost reeducat in America prin “tehnici subliminale” (probabil asa se explica si de ce parintele a scris atat de violent impotriva duhului american? – postari preluate si recomandate atunci, de insisi actualii sai detractori versatili). Acestea si inca MULTE ALTELE, care mai de care mai oribile, sunt afirmatiile care se vantura pe diverse bloguri, fara nici cel mai mic efort de a dovedi in vreun fel astfel de enormitati infricosatoare.

Desigur, fata de toate acestea, “crestinii” educati in duhul can-can-ist, otravit de banuiala si intriga al blogurilor de scandal devin receptivi ca buretele, savurand din plin voluptatea de a vedea cum un duhovnic pana acum respectat este tirit in noroi si terfelit pana ce ajunge, ca imagine, la nivelul micimii lor de suflet. Cinste insa celor care, indiferent de pe care parte a baricadei se situau, nu au ascultat si nu au primit calomniile si barfele josnice si au refuzat sa pacatuiasca intrand in corul urlatorilor si osanditorilor unui preot si duhovnic cu care nu stim cum vor da ochii… la Infricosata Judecata. Adaugam aici, ca paranteza, un gand primit de la un om duhovnicesc in aceste zile: sa fim atenti, ca cernerea se face dupa poruncile lui Dumnezeu, nu dupa altceva. Cum se va prezenta inaintea lui Dumnezeu cel care a judecat si a condamnat deja un preot, nu dupa faptele lui, nici voind sa-l mai asculte si pe el, sa-i asculte apararea, ba inca a mai si smintit o intreaga lume raspandind zvonuri sau banuieli defaimatoare? Isi va cere vreunul din ei iertare ca sa poata fi primit in iertarea lui Dumnezeu? De unde va avea unul ca acesta pacea inimii si harul ca sa poata rezista impotriva Antihristului si a duhului sau, daca acum se leapada de Hristos prin batjocorirea si săparea cinstei “celui prea mic frate” al Sau?

Mantuitorul Iisus Hristos a spus clar:

“Dacă am vorbit rău, dovedeşte ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?”

Iar Sfantul Apostol Pavel, iarasi, a ripostat in fata celor care-l ponegreau cu aceste cuvinte de o sfanta demnitate, care sunt si deviza duhovniceasca a parintelui Mihail Stanciu, aflata la loc vizibil chiar pe “frontispiciul” blogului sau, dar nevazuta celor cu ochii intunecati de duhul fariseilor si carturarilor:

Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfant”.

O alta aparare si o alta marturie mai buna un crestin nu poate avea!

***

Sa revenim insa la firul ideilor noastre. Cum spuneam, aceste tehnici nu sunt o noutate. Principiul “se stie ca” este de extractie pur stalinista, la modul propriu. Stalin insusi a consacrat aceasta tehnica de punere la zid a adversarilor sai reali sau inchipuiti de mintea lui paranoica, folosind acest impersonal “dupa cum se stie” (“kak isvestno”) tocmai pentru a sugera ca este deja un adevar general, evident, stiut de toata lumea (in afara ta), si, pe de alta parte, folosindu-se de statura sa impunatoare si intimidanta. Daca tatucul popoarelor a spus ca “se stie ca…” (sa spunem) exista o deriva de dreapta in PCUS si ea trebuie infierata si pusa la punct, cum sa credem, gandim si spunem noi altceva? In acest sens, nimeni nu mai are nevoie de dovezi, totul se reduce la ce spune tatucul. Simpla afirmatie a acestuia este, automat, si informatie, este certitudine, este dogma! A spus tatucul ca exista o deriva de dreapta? A spus tatucul ca exista tradatori ai partidului care sunt cumparati de puterile imperialiste? A spus tatucul ca acestia sunt cei mai periculosi dusmani ai minunatei noastre patrii sovietice? Atunci asa este! Umflati-i, infundati-i si executati-i! Huo!!! Huo!!! Huo!!!

Cum arata si Alexandr Soljenitin:

încercarea de a căuta probe absolute (probele sunt întotdeauna relative), martori absolut convingători (ei pot spune lucruri contradictorii) ar fi o pierdere zadarnică de timp. Cît despre dovezile vinovăţiei, relative şi aproximative, anchetatorul le poate găsi şi fără probe, şi fără martori, fără să iasă din cabinetul său, sprijinindu-se nu doar pe inteligenţa sa, ci şi pe simţul său partinic, pe forţele lui morale (adică pe superioritatea omului care a dormit şi a mîncat bine, şi nu a fost maltratat de nimeni) „şi pe caracterul său (adică voinţa de a-şi manifesta cruzimea)!

(A. Soljenitin, Arhipelagul Gulag, Vol. 1. Ed. Univers).

Atentie insa, fiindca lucrarea este mult mai subtila. Se merge pe insinuari, daca se poate, tatucul sa fie cat mai putin compromis si cat mai putin implicat in aceasta operatiune de zdrobire a dusmanului. Ea trebuie dusa de cei care il urmeaza, obedient si orbeste:

Ca întotdeauna, Stalin nu rostea ultimul cuvînt, subordonaţii trebuiau să-l ghicească singuri, iar el îşi rezerva portiţa de scăpare a şacalului.

(A. Soljenitin, idem).

A spus tatucul, deci s-a facut, a spus, deci exista, asadar dusmanii trebuie infierati, dusi in puscarii si ucisi. Nimeni nu are nevoie de dovezi, de probe, de discutii normale. Nimeni nu trebuie sa miste in front. Cea mai mica retinere a oamenilor fata de aceste acuzatii duce inevitabil la asocierea lor cu banditii care au dezertat la dusman. Nu ai cum sa nu fii de acord cu Stalin, pentru ca daca nu esti suta la suta de acord cu el, atunci esti si tu tradator, sabotor, dusman al poporului, vandut puterilor imperialiste.

TU! Inca nu esti in cooperativa? Inscrie-te imediat! (afis bolsevic din perioada colectivizarii. Cine nu se alinia, era automat chiabur si dusman al poporului.)

2. Cine nu zice ca noi e impotriva noastra si e tradator

Asadar, al doilea principiu bolsevic, pe langa cel insinuant provenit din mareata statura de tatuc a lui Stalin, este cine nu e cu noi e impotriva noastra. Cine nu zice ca noi, pana la identitate, cine nu striga in cor impotriva dusmanului poporului si cere condamnarea lui, este clar de-ai lor, nu se poate altfel, e complice, infiltrat, sabotor. Asadar, urmeaza a fi pus si el la zid, implacabil. Nu degeaba regimul comunist a adus aminte multora de inchizitie, cand oamenii erau ucisi pentru propria lor mantuire, procedeu bazat pe… Biblia rastalmacita in mod criminal. Asa si aici, unii considera ca aceste atacuri marsave sunt bune spre smerirea celor acuzati. In logica aceasta, Diocletian ar fi trebui de mult canonizat de Biserica pentru multimea de mucenici pe care i-a “daruit” Bisericii, de suflete pe care le-a trimis in Rai…

Aceste tehnici bolsevice de punere la zid sunt insotite de cele ale influentarii opiniei publice prin intermediul agitatorilor si informatorilor politici (J-F Soulet, Istoria comparata a regimurilor comuniste) care foloseau materiale vulgarizate de popularizare a ideilor comuniste, in care ideologia era expusa schematic, rigid, si in care se oferau explicatii simpliste si dialectice cu privire la mersul lumii. Astfel, importanta nu era gasirea adevarului cu privire la mersul lumii, ci impunerea, prin spalare pe creier, a ideologiei ca atare.

3. Sobornicitate versus samavolnicie

De altfel, aceasta tratare ideologica a temei mersului lumii se afla in contrast desavarsit cu modul in care Biserica trateaza aceasta problema: adica cu modul sobornicesc de dezbatere specific Bisericii. Doar cei care nu au apucat sa adanceasca Traditia Bisericii nu stiu ca in Sinoade discutiile erau serioase, bazate pe Scripturi, pe Sfintii Parinti si pe argumente inradacinate in Traditie. Niciodata nu s-a promovat o ideologie/opinie ca atare, ci intotdeauna s-a cautat adevarul. Doar ereticii si schismaticii au evitat perpetuu aceasta cautare sincera a adevarului, ci au cautat sa isi impuna, samavolnic si obstructionand, prin forta, inselaciune si intimidare, calea soborniceasca, propriile lor rataciri.

Dar aceasta doar ca sa ilustreze cuvantul Mantuitorului:

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.

Ceea ce corespune acelorasi tehnici bolsevice. Caci iata care este regula esentiala a bunului comunist: sa asculte orbeste de tătuc:

Deci singurul comportament al “bunului comunist” este supunerea oarba; orice spirit critic, orice idee personala in materie de politica trebuie inlaturate.

(J-F Soulet, Istoria comparata a statelor comuniste).

4. Sedinte de infierare-demascare si punerea la gazeta

O tehnica speciala de intimidare si de anulare a persoanei in regimurile comuniste erau si sedintele de infierare-demascare si celebra punere la gazeta.

In sedintele de infierare organizate de bolsevici patternul era urmatorul: se organiza sedinta obligatorie pentru toti membrii colectivului respectiv, si se punea problema deviatiilor, ideilor reactionare sau comportamentului incorect din punct de vedere comunist al unui oarecare vinovat de simplul fapt ca avea indrazneala sa fie om. Dupa ce vinovatul era numit cu nume si prenume (caci ideea nu era sa se faca o critica generala, impersonala, ci una indreptata special spre zdrobirea persoanei concrete), pus la zid prin intrebari de tip rechizitoriu, acuzat si deja condamnat de catre lider sau de catre conducatorul de sedinta, urma obligatoriu reactia salii. Aceasta avea loc dupa acelasi model: fiecare membru al colectivului era incitat sa ia cuvantul si sa il infiereze, la randu-i, pe respectivul acuzat, aducand el insusi alte si alte invinuiri grave, cele mai multe fiind pure inventii. De multe ori cei care luau cuvantul nu faceau decat sa plateasca polite vechi, profitand cu sadism de faptul ca era la pamant. Asemenea tehnici de infierare in cadrul colectivului au fost practicate si in inchisoare, in sedintele de reeducare. Punerea la gazeta de obicei preceda aceste sedinte si reprezenta prima etapa, semnalul atacului indreptat impotriva vinovatului de serviciu (si fara vina).

Despre asemenea tehnici de intimidare si de scoatere din joc a oponentilor reali sau, mai cu seama, imaginari si inventati, am mai scris, pe scurt, si aici:

E chiar atat de greu sa ne dam seama ca se face un joc propagandistic clasic, de manual? Repetarea in exces a acelorasi postari, a acelorasi atacuri, facute nu din furie, ci din calcul, este aplicarea la litera a principiului: repeta minciuna pana devine adevar. Atacul la baioneta, grabit oarecum si “preventiv”, cu care au inceput sa denigreze interviurile si cuvintele parintilor care nu sunt pe linia lor, este alt principiu clasic: hotul striga hotii. Ideologia lor anti-sistem, gregara, simplista si redusa la doua trei scheme logice, nu este altceva decat o pastisa dupa alte ideologii totalitare, intotdeauna la fel de simpliste si de maniheiste. Pericol mare pentru cei care ii audiaza, in curand gandirea li se va atrofia complet si nu vor mai stii altceva decat: sistem, cip, elite, elite, cip, sistem. Anatemizarea, executia publica a celor care nu sunt fix pe linia lor (deci sunt impotriva lor, dupa cum gandesc ei) este aplicarea principiului dusmanului poporului.

In alta parte aratam, extrapoland cuvintele unui alt parinte, cum, atunci cand sunt prinsi cu minciuna, aplica tactica tipic sectarilor de a eluda orice discutie pe fond, serioasa si dusa pana la capat:

Ceea ce faci tu este tipic pentru sectanți. Toți iehoviștii, adventișii, penticostalii șamd care au încercat să mă convingă de ideile lor au folosit aceeași tactică: prinși cu minciuna pe un subiect, săreau fulgerător la altul, fără a mai lămuri cele dinainte. Prinși iar cu minciuna, săreau îndată la alt subiect, și tot așa la nesfârșit. Exact așa procedezi și tu!
La toate citările din hotărârile Bisericii Ortodoxe, din statutul BOR, din scrierile Sfinților, chiar din documentele catolice șamd nu ai răspuns nimic. Ai sărit la alte subiecte și, când am dovedit și acolo că greșești, ai sărit la altele și la altele. Niciun răspuns concret, nicio discuție dusă la capăt. Exact cum fac sectanții: le arăți că Dumnezeu a poruncit să facem icoane, sar să combată crucea, le arăți cinstirea crucii în Biblie, sar să combată preoția, le arăți preoția în Biblie, sar să combată Biserica, le arăți Biserica în Biblie, sar să combată icoanele, le arăți că Dumnezeu a poruncit să facem icoane, sar să combată crucea… Și tot așa, la nesfârșit.

5. “Crede ceea ce-ti zic eu!”

Atunci cand nu mai pot rastalmaci spusele noastre in exact contrariul lor, blogurile care folosesc metodele “bolsevice” de reeducare a constiintelor recurg la alta tehnica: insinueaza ca noi am spune acelasi lucru cu cei care persifleaza opozitia facuta pe seama actelor cu cip. Lucru complet mincinos si usor de demontat, care corespunde de minune acestei vorbe de duh cu care Mihai Eminescu a caracterizat prima reeducare intamplata in spatiul public romanesc – cea operata de masonii pasoptisti:

Vorba ceea: nu crede ceea ce vezi cu ochii, crede ceea ce-ti zic eu!

Cam asa au procedat cu noi si acesti tovarasi care au falsificat cuvintele si au prostit lumea in fata, in dispretul evident fata de realitatea manifesta si usor de verificat, prin citirea pozitiilor noastre si a siteului…


6. “Agenturile straine”. Tentatia simplismului ideologic

O alta asemanare cu tehnicile bolsevice de combatere a adversarilor este, cum am mentionat deja, identificarea celuilalt care nu este pe aceeasi linie cu prealuminatii revolutionari de profesie, drept mason, agent al serviciilor straine sau dat cu “bilderbergii” (eventual manipulat cu mesaje subliminale). Prin aceasta se urmareste inducerea unei psihoze a suspiciunii si de stigmatizare bazata pe asocierea intre reale sau pretinse erori ale cuiva si apartenenta obligatorie la “structuri” straine sau globale. Slabiciunea sau caderea duhovniceasca a cuiva pur si simplu nu exista. Deci, ca si consecinta logica, nici nu se aplica metodele crestinesti de  rezolvare a problemelor de acest fel (presupunand ca cineva a cazut si nu mai marturiseste ortodox), nu exista mila, nu exista prezumtia de eroare (DACA ar fi vorba de eroare) din buna-credinta. Explicatia sta mereu in ralierea la “sistem”, in integrarea cu necesitate in ocultele structuri ale “conspiratiei”. Iar pentru asta niciun scenariu, oricat de fantezist sau de absurd, nu este exclus sau lasat deoparte. Pentru ca deja suntem virusati de fascinatia “ocultului obligatoriu”. Deja noi nu mai vedem lucrurile decat ideologic. Aici raul este mai profund si merita analizat aparte.

Raul este constitutiv, de fapt, intregii ideologii anti-sistem, care are premise total neduhovnicesti. Nu degeaba nu exista in istoria Bisericii vreun precedent de marturisitor ortodox care sa se fi ocupat in mod sistematic de… sistem. De erezii, da, de identificare a raului, obstesc, institutional, etc, da, insa de sistem in general, adica de tot ce presupune angrenajul societatii si al puterii, nu. Lucrul este lesne de demonstrat atunci cand ne raportam la problema raului si explicatiile care i se pot aduce. Cum explica un crestin autenic marşul raului in lume si cum explica un ideolog anti-sistem?

Cel mai facil este sa explici amploarea raului in lume prin recursul la ideologia anti-sistem: elitele oculte care, prin conspiratie, au pus gand rau omenirii si o pravalesc in cursa lor diabolica. Iar altii adauga la acest scenariu simplist ideea ca Dumnezeu insusi a fixat calendarul si “desfasuratorul” elitelor. Ca si cum Dumnezeu ar ingadui venirea sfarsitului lumii pe baza planurilor elitelor si nu pe baza starii launtrice a omenirii, pe baza inimii omului. Rostul acestor explicatii facile este de a deturna omul de la singurul lucru care trebuie, de a cauta raul acolo unde nu e si de a duce o lupta pe terenul gresit, dupa reguli gresite. La un nivel mai omenesc, rostul acestor teorii este si de a compromite orice cercetare onesta a raului in istorie, de a vadi in mod corect responsabilitatea partilor implicate in declansarea unor catastrofe umane, si de a decredibiliza orice tentativa de a pune punctul pe i in unele subiecte sensibile, tocmai pentru ca se face recurs la surse-capcana. Pentru ca, desi toate sunt adevarate: si rolul unor elite oculte, si conspiratiile, si planurile de creare ale unor lumi utopice, nu toate sunt vadite intru adevarul lor si in Duhul Adevarului. Si atunci rezultatul este o mistificare si mai subtila, o deghizare, o acoperire si o ocultare si mai sigura a Raului. Intr-adevar, esentială problema: cum vadim Raul?

Iata cum critica Soljenitin resurgenta tipurilor de explicatii conspirationiste in Rusia, in momentul in care s-au cautat cauzele pentru esecurile politice ce au precedat revolutia bolsevica:

La aceste motive de nemulţumire se adăuga înfrângerea umilitoare de către Japonia, iar cercurile conducătoare de la Petersburg au cedat tentaţiei unei explicaţii simpliste: Rusia este esenţialmente  sănătoasă, iar toată revoluţia, de la început până la sfârşit, nu  este decât o maşinaţiune sumbră urzită de evrei, un episod al complotului iudeo-masonic. Se explica totul printr-o unică şi singură cauză: evreii! Rusia ar fi demult în culmea gloriei şi a puterii universale dacă nu ar fi fost evreii!

Şi, agăţându-se de această explicaţie sumară, dar comodă, înaltele sfere nu făceau decât să-şi grăbească sfârşitul. Credinţa superstiţioasă în forţa istorică a comploturilor (de tip individual sau colectiv) lasă cu totul deoparte cauza principală a eşecurilor de care au avut parte atât indivizii cât şi statele: slăbiciunile omeneşti. Slăbiciunile noastre ruseşti au fost cele care au determinat tristul curs al istoriei noastre – absurditatea schismei religioase provocate de Nikon, violenţele nesăbuite ale lui Petru cel Mare şi incredibila serie de ciocniri care i-au urmat, obişnuinţa seculară de a ne risipi forţele pentru cauze care nu ne aparţin, suficienţa inveterată a nobilimii şi rigiditatea birocratică de-a lungul întregului secolului al XlX-lea. Nu printr-un efect al unui complot urzit din afară ne-am lăsat ţăranii în mizerie. Nu un complot a determinat grandiosul şi crudul Petersburg să înăbuşe blânda cultură ucraineană. Nu din cauza unui complot patru ministere nu au fost în stare să se pună de acord în privinţa asumării unui dosar sau altul, şi nu din cauza unui complot şi-au petrecut ani întregi în şicane epuizante, mobilizând toate nivelurile ierarhiei. Nu este rezultatul unui complot faptul că împăraţii noştri, unul după altul, s-au dovedit incapabili să înţeleagă evoluţia lumii şi să definească adevăratele priorităţi. Dacă ne-am fi păstrat puritatea şi forţa care ne-au fost insuflate odinioară de Sfântul Serghie din Radonej, nu ne-am mai teme de nici un complot din lume. (Al. Soljenitin, 2 secole impreuna, Ed. Univers, pp. 187-188, vol. 2).

Pentru aceste elite oculte sau pentru sistem, e mult mai convenabil sa se “demaste” singure prin materiale colportate si falsificate care amesteca adevarul cu elucubratiile, decat sa se puna problema la modul serios, responsabil si credibil.

Dar vadirea adevarului nu se poate face cu mijloace incorecte, asa cum a spus Sf. Ţar Martir Nicolae:

Acest fals (Protocoalele Inteleptilor Sionului – n.n.) fabricat la inceputul secolului (1900 sau 1901) fusese publicat pentru prima data in 1903 la Petersburg. (…) Desi Protocoalele au fost reeditate in 1905, 1906 si 1911, nu au beneficiat de nicio distribuire in Rusia de dinainte de Revolutie si “nu au gasit credit in societatea rusa… Propagatorii sai nu au obtinut sprijinul curtii.” Dupa mai multe tentative infructuoase, Protocoalele au fost, intr-un final, prezentate lui Nicolae al II-lea in 1906, producand asupra acestuia o puternica impresie. Iata cateva din notatiile sale facute pe margine: “Ce anticipare! Cata exactitate in executie! Anul 1905, de la noi, a fost, desigur, condus de ei! Nu ne putem indoi de autenticitatea lor”. Dar cand oamenii politici de dreapta au propus folosirea abundenta a Protocoalelor pentru apararea monarhiei, primul ministru Stolipin a ordonat o verificare secreta a originii lor. Ancheta a tras concluzia ca este indubitabil vorba de o falsificare. Suveranul a fost zguduit de raportul lui Stolipin si a dat ordin ferm: “Protocoalele trebuie confiscate. Nu putem apara o cauza curata prin mijloace murdare.” (…)

Istoric al Bisericii si teolog ortodox, A. Kartasev vorbise despre caracterul inacceptabil al antisemitismului pentru orice crestin in culgerea Scit (Scut), aparuta inca dinainte de revolutie si deja citata de noi de mai multe ori.  (…) Kartasev scrie in aceasta prefata (la o lucrare dedicata Protocoalelor – n.n.): “Un om sanatos la minte, de buna credinta si de o disciplina stiintifica normala, nu poate discuta serios despre problema autenticitatii acestui fals de origine politieneasca, fabricat cu talent si contagios pentru oamenii nestuitori”. Totusi, “spalandu-le ignorantilor ochii de praful din Protocoale, ar fi nepermis ca, facand lucrul acesta, sa-i intunecam din nou facandu-i sa creada ca prin aceasta se elimina problema evreiasca.” (Al. Soljenitin, idem, pp. 203-205, vol. 3).

Raspandirea contagioasa a acestor materiale apocrife cui serveste, insa, pana la urma? Oare nu tocmai acestor “elite oculte”? Pentru ca tocmai vadirea, punerea in lumina reala a acestor faptuitori ai intunericului se incearca a fi compromisa, si cum se poate face asta decat prin incurajarea combaterii raului cu mijloace rele? Cum se mai poate combate minciuna cand avem adevaruri amestecate cu elucubratii? Cum se poate vadi rautatea cand se promoveaza, drept antidot, ura si frica? Cum se poate vadi inselaciunea cand se promoveaza, drept antidot, grotescul, ideologia, isteria?

Drept consecinta a vadirii raului prin mijloace rele se ajunge si la combaterea raului cu rau, in dispretul total al Evangheliei. Se propaga ura si zelotismul cel mai radical, care ajung pana la teoria “scoaterea sabiei pentru taierea unor capete” (chiar asa se instiga acum ceva vreme pe unul din bloguri, intr-un articol vadit provocator!), desi poruncile evanghelice sunt clare si pentru crestin nu exista decat o singura cale de impotrivire fata de rau:

Nu indraznim sa lovim cu foc sau sabie: singura noastra arma e iubirea, chiar si pentru vrajmasi.

(Cuv. Sofronie Saharov).

Sau, cum spunea Parintele Arsenie Papacioc in recentul interviu:

“a scoate sabia inseamna a te pune pe cruce si a spune: Nu le socoti lor pacatul acesta”.

De fapt, avem de-a face cu clasicul joc al sistemului la doua maini, cand, pe de o parte, avem faptuitorul, si de cealalta asa-zisul demascator, pe de o parte elita oculta, pe de cealalta parte “rezistentii” si ”eroii” anti-sistem care se inclesteaza, chipurile, intr-o “lupta titanica” (cu voie de la stapanire) ce ia ochii lumii si lasa problemele de fond, realele dureri ale omenirii si realele capcane, intr-o penumbra deasa.

In aceeasi logica a materialelor care par ca te conduc la adevaruri esentiale despre sistem si conspiratii ale elitelor, dar care te tradeaza exact in momentul critic, intra si aceia care fac in spatiu ortodox ceea ce Alex Jones, David Icke si alti lideri ai “rezistentei” anti-sistem – dusa insa in favoarea sistemului – fac in spatiul occidental sau american.

Nu de putine ori s-au redat teorii, din partea blogurilor anti-sistem, care pareau foarte corecte cu privire la mecanismele sistemului. Mai mult, avertismentele pareau dintre cele mai credibile si binevenite. Iata insa ca vine si momentul defectarii, in perfecta contradictie cu propriile lor teorii. Solutiile pe care le dau sunt exact genul de miscari de care sistemul are nevoie pentru a declansa represiunea impotriva crestinilor. Este ca si cum, in crestinismul primar, ar fi fost iscata o miscare de retragere a crestinilor din Imperiul Roman, de refuz de a plati darile si a fi inscrisi ca cetateni ai Romei. Acest lucru nu ar fi facut decat sa confirme acuzatiile care erau aduse oricum crestinilor.

Si acum se cauta sa se declanseze exact ceea ce are nevoie sistemul: crestinii sa devina o haita autoexilata, lipsita de legaturi societale, incapabila sa influenteze oamenii, retrasa in locuri usor detectabile, sinucigandu-se lent sau expunandu-se identificarii si reprimarii rapide. Sistemul nu vrea ca ortodocsii traitori sa fie cetateni responsabili si capabili sa aiba o voce, sa dea o marturie lumii, dupa porunca Mantuitorului. Nu, el ii doreste izolati si anihilati. Aceasta pare a fi este solutia pe care o dau blogurile anti-sistem: sinuciderea societala si chiar si fizica (prezentata ca “mucenicie”) a crestinilor.

Este insa mult mai subtila si mai utila pentru “sistem” surparea din interior a crestinilor prin infiltrarea unor “troieni” care netrebnicesc credinciosii prin raspandirea fantasmagoriilor, a acelui gen de teorii conspirationiste lansate si incurajate tocmai de “sistem”, a urii fata de aproapele care “nu este in aceeasi tabara”, a falsei impresii a propriei nevinovatii sau a unui eroism pur imaginar etc.

De ce prind asa de mult aceste ideologii foarte sarace, de altfel, in idei, arata Soljenitin mai sus: pentru ca ele identifica raul exclusiv in exteriorul nostru – fie ca popor, fie ca persoane. Este mult mai comod duhovniceste sa vedem raul numai in jidovi, masoni, elite, decat sa intelegem cuvantul greu al altui mare scriitor rus, Dostoievski, care ii cita pe Staretii Optinei: Suntem vinovati pentru tot si pentru toate.

La fel, si un alt sfant al Gulagului sovietic, Parintele Arseni, “acuzatul ZEK -18376”, se intreba: A cui este vina pentru toate nenorocirile care ni se (vor) intampla? Si raspundea:

Toate putem, daca vrem, sa le explicam si sa ne îndreptatim. În nici un caz nu avem dreptul sa brutalizam si sa înjunghiem. V-am auzit ca judecati puterea, sistemul, pe oameni. Si pe mine m-ati adus aici numai si numai ca sa gasiti un aliat sa va ajute sa înfrângeti partea cealalta. Spuneti asadar de comunism ca a darâmat bisericile, a închis credinciosii, a razboit Biserica. Da, asa este. Sa cercetam lucrurile mai în adâncime, sa vedem de unde au provenit.

Cu mult mai înainte poporul nostru si-a pierdut credinta, si-a dispretuit traditia, si-a uitat istoria, negând cele sfinte si cuvioase ale lui. Cine este de vina pentru acestea? Puterea de acum? Noi suntem de vina. Seceram ce am semanat Sa ne amintim ce exemplu au dat poporului intelectualii, nobilii, comerciantii, functionarii statului si mai întâi de toate ce exemplu am dat noi clericii. Am fost cei mai rai dintre toti.

Sau cum ne explica, duhovniceste, cauza sfarsitului parintele pustnic Proclu:

Dar am observat asa: nu mai este mult si cred ca se apropie sfarsitul; dar daca va fi o parte de tineret si o parte de batrani sa vie la pocainta, sa vie la dreapta-credinta, s-ar putea sa mai ingaduie Dumenezeu! Ca in mana lui Dumnezeu stau si sfarsitul si toate. Daca Dumnezeu a` sa vada ca crestinii si parintii din manastire si toata omenirea crestineasca va fi credincioasa, sa isi indrepte viata lor si sa alergam la Dumnezeu si sa ne pazim de pacate, a nu supara pe Dumenzeu, atuncea Dumnezeu, vazand pocainta noastra, infraneaza rautatea vrajmasului si nu va veni in curand sfarsitul. Ne va tine Dumnezeu pentru acele suflete care doresc sa se pocaiasca. Iar daca aceia care doresc sa se pocaiasca is foarte putini si dau in scadere, din zi in zi tot mai mult, va veni urgia lui Dumnezeu, va veni sfarsitul.

Si totodata, daca pacatele noastre vor fi mai mari ca [ale] paganilor, Dumnezeu ‘infraneaza’ puterea crestineasca, puterea Bisericii o infraneaza si lasa pe pagani sa ne robeasca pana ce ne vom pocai, pana ce ne va distruge. Si care va ramanea si se va smeri si se va inturna si va mai fi timp, ii va mantui pe ceia care doresc si pun inceput bun de pocainta. Dar Doamne fereste sa nu ajungem in asa fel de prapastie!

Mantuirea sau sfarsitul lumii stau in vointa noastra! Asa o lasat Dumnezeu… Ca Dumnezeu cand vede ca lumea se pocaieste, se duce la Biserica, se marturiseste si se pazeste fiecare sa traiasca intr-o viata curata, atuncea Dumnezeu indelunga [prelungeste timpul], trece neamul nostru cu pace dincolo si va veni sfarsitul cand lumea s-o umple` de rautate. Si daca amu` lumea s-o umplut de rautate s-ar putea sa fie sfarsitul si in toata clipa, sa fie in toata clipa [in orice clipa]!

Ce se intelege deci de aici ca avem de facut si care ar trebui sa ne fie prioritatea zero?

***

Post scriptum 1

Teoria noastra cu privire la faptul ca antihristul ar putea poza in oponent al cipurilor este contestata vehement de un asttfel de blog. Se zice ca e fundamental gresita. In primul rand, noi am emis acest lucru ca o ipoteza bazata pe argumente concrete. Apoi, aceste dovezi le-am aratat noi inca de anul trecut, nu de ieri, de azi. Noi nu ne prezentam ideile ca infailibile si obligatoriu de a fi insusite.

Ce trebuie sa se inteleaga este ca adevarul infailibil in privinta lui antihrist sta nu in mintea cutarui autor de blog, ci in Scripturi si in Traditia Bisericii. Nicio “stiinta” anti-sistem nu ofera protectia fata de antihrist, mai ales aceasta stiinta izvoraste din inteligenta omeneasca si nu din intelepciunea luminata de Duhul Sfant. In plus, aceste dezvlauiri anti-sistem provin si ele din surse care critica sistemul pornind de la anumite premise. E foarte clar, pentru cine are o viziune duhovniceasca, ca duhul dezvaluirilor anti-sistem este orice, dar numai nu duhul ortodox, duhul Parintilor.

Fundamental in privinta lui antihrist nu este faptul ca se va servi de cipuri (desi se poate servi, bineinteles, inclusiv pentru pecetluire), ci este faptul ca va insela pe multi, “daca se poate si pe cei alesi“, ca sa il recunoasca drept stapan al lumii si dumnezeu. Asta o arata si Sf. Ioan Gura de Aur, atunci cand spune ca pana si ateii, cei care resping credinta in Dumnezeu, nu vor avea cuvant de aparare la Judecata pentru ca il vor primi pe antihrist ca dumnezeu. Pai, ori nu crezi in Dumnezeu pana la capat si deci nici nu il primesti nici pe antihrist, ori il primesti pe ultimul si atunci…? Fiindca acela nu va constrange si nu va forta pe nimeni, dar va pretinde inchinare explicita.

Asadar, esentialul este aceasta lucrare de amagire enorma, de tulburare, ravasire si “vrajire” fara precedent a constiintelor. Totusi, pentru ca un om, fie el oricat de genial, sa fie declarat de omenire dumnezeu, iar nu doar “lider absolut” (cum au mai tot fost in istorie), este nevoie de ceva mult mai mult decat a servi oamenilor toate solutiile la problemele ajunse in faza cea mai critica posibila. E nevoie SI  DE AMAGIREA DUHULUI. De minuni mincinoase. De mult spectacol si andrenalina, cum spuneam si altadata.

In concluzie, repetam ceea ce ne invata Parintii Bisericii si ceea ce toti tindem sa uitam sau sa lasam pe ultimul loc astazi: cine nu va avea viata duhovniceasca foarte intarita nu va rezista acestei lucrari de amagire, indiferent de cate stie si indiferent ce crede el despre cipuri, despre buletine, despre masonerie si despre “sistem”!

Deci problema este una launtrica. Sfantul Apostol Pavel spune undeva, sper sa citez cat mai exact ce spune el. Spune: Incercati-va pe voi insiva, cercetati-va daca sunteti in credinta. Oare nu va cunoasteti voi pe voi insiva ca Hristos Iisus este intru voi? Ci afara numai daca nu sunteti netrebnici“. Deci asta este problema noastra. Daca il avem pe Hristos salasluit in noi, ne mai putem teme de ceva? Ne mai putem teme de ceva? Nu vom sti singuri cand va veni momentul acela cand fiecare va fi pus in fata situatiei, sa se lepede sau sa nu se lepede de Hristos. Nu va sti fiecare ca va veni momentul acela? Adica tu sa pierzi Harul Sfantului Duh si sa nu stii sa l-ai pierdut? Daca punem asa problema, inseamna ca noi nu avem clar constiinta ce este viata crestina.

Ca scopul nostru asta este: dobandirea Harului Sfantului Duh. Cine pune intrebari legate de problema asta, ar trebui sa se intrebe el pe el insusi mai intai:Ce este in inima mea? Am agonisit acolo Harul?’ Ca daca nu l-am agonisit, pot sa-mi pun eu mii de probleme si sa primesc mii de raspunsuri, ca atunci cand se va ivi situatia sa ma lepad de Hristos, tot mai voi lepada de El. Pot sa stiu bine ce trebuie facut. Pot sa stiu ca primirea buletinului inseamna lepadare de Hristos si tot il voi primi daca ma va parasi Harul Sfantului Duh. Deci problema mea asta este.

(Parintele Arsenie Muscalu – de la Man. Cornu)

Da, timpurile sunt foarte inaintate si ne asteapta necazuri mari pentru pacatele noastre, deci e urgent sa incepem sa ne pregatim temeinic, rascumparand vremea. Dar cum sa ne pregatim? Iata cum ne invata cugetul Bisericii:

In restul acestor adevaruri al Traditiei, avem de-a face cu multe vorbe de umplut bloguri si vazduhuri…


Categorii

Carduri electronice/ cipuri, Era Big Brother, Guvernarea electronica (E-GUVERNARE), Opinii, analize, Parintele Mihail Stanciu, Polemici, conflicte, zelotism, extremism, provocari, Saccsiv

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

90 Commentarii la “Reeducarea azi: DUHUL BOLSEVISMULUI, LA LUCRU PRINTRE CRESTINI SI INSELAREA IDEOLOGIZARII “SISTEMICE”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 3 / 3 >>

  1. Pingback: GASTILE VIRTUALE: “Cum gandesti cu propriul cap, cum vin oamenii Nasului sa te puna la punct… SAU De ce nu conteaza ce gandesti si ce spui, ci ce ”prieteni” ai, ca sa nu fii linsat public - Recomandari
  2. Pingback: FAMILIA DE MUCENICI A TARULUI NICOLAE ROMANOV, ultimul imparat rus (✝17 iulie) si INCEPUTUL SANGEROASEI REVOLUTII BOLSEVICE -
  3. Pingback: CRESTINII DE AZI – APARATORI AI TIRANILOR si lepadatori sau chiar ucigasi ai celor slabi si ai celor nedreptatiti? CINE II MAI CERCETEAZA SI II MAI APARA PE CEI CAZUTI IN DIZGRATIA CELOR PUTERNICI? - Recomandari
  4. Pingback: MECANISMELE MANIPULARII ROMANIEI. Cum este practicat astazi RAZBOIUL NEVAZUT impotriva mintilor noastre - Recomandari
  5. Pingback: CEARTA CRESTINULUI CU LUMEA: Incorporand lumea sau intrupand Evanghelia? -
  6. Pingback: Mitropolitul cipriot Atanasie despre BOALA… SLUGII VICLENE: “Cum este cu putinta sa te rogi si sa fii plin de fiere fata de semenul tau? Se poate sa nu mananc mancare cu untdelemn, dar sa-l mananc pe fratele de dimineata pana noaptea. TU, CARE
  7. Pingback: Sfantul Tihon din Zadonsk despre RAZBOIUL CRESTINILOR IMPOTRIVA FRATILOR LOR: “O, in ce stare de plans a ajuns crestinatatea: sa se chinuiasca si sa se manance unul pe altul! ODINIOARA CRESTINII SE AJUTAU UNUL PE ALTUL, DAR ASTAZI SE ALUNGA SI SE ST
  8. Pingback: Oameni si… demoni travestiti in salvatori: “CRUCIADA” IMPOTRIVA RAULUI (din afara) a “LUPTATORULUI ORTODOX” PANA LA… MACELARIREA FRATILOR: “Cain l-a ucis pe Abel pentru că nu a ucis păcatul DIN PROPRIA INIMĂ. P
  9. Pingback: SA PAZIM UNITATEA FAMILIEI BISERICII, tinand si marturisind credinta ortodoxa CU INTELEPCIUNE SI CU DRAGOSTE, “nu cu isterie si cu condamnari irevocabile ale altora”! CINE SE RUPE DE BISERICA, ACELA MOARE! “Slavă lui Dumnezeu, că nu ne
  10. Pingback: De actualitate: PARINTELE SERAFIM ROSE despre CALEA IMPARATEASCA, duhovniceasca si sanatos ortodoxa, care SE OPUNE SI ECUMENISMULUI sau MODERNISMULUI, DAR SI ZELOTISMULUI “SUPERCORECT”: “Sunt unii care doresc ca totul sa fie absolut simp
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare