RELIGIOZITATEA – O PATOLOGIE TRATATA IN LAGARE DE REEDUCARE?/ Democratia nu e si pentru crestini?/ ORIGINEA ATEISMULUI: ANTICLERICALISMUL/ Gradinitele din Marea Britanie trebuie sa raporteze COPIII ce risca sa devina TERORISTI/ “Fara pantaloni in metrou” – inca o prostie importata sub titlul “LIBERTATII DE EXPRIMARE”

10-01-2015 13 minute Sublinieri

burnt-church

  • Cultura Vietii:

Noua toleranță: „Ești creștin? Tratează-te!”

Creștinismul, pare-se, nu este nimic mai mult decât o afecțiune pentru care trebuie să faci reabilitare, o tulburare mintală care necesită o amplă detoxificare – un virus și nu un set de credințe înrădăcinate în Adevăr. Tocmai de aceea, tribunalele încearcă tot mai mult să îi trimită pe dizidenții Noii Ordini Morale a Revoluției Sexuale la reabilitare și instruire obligatorie pro-diversitate. Un articol de Jonathon Van Maren, director de comunicare al Centrului Canadian pentru Reformă Bioetică, scriitor și orator pro-viață. Articol publicat în original pe LifeSiteNews.

Acum un an, la Festivalul Ideilor Periculoase din Australia, am asistat cu interes la dezbaterea comentatorului creștin Peter Hitchens cu un grup de adepți ai Revoluției Sexuale – feminista radicală Germaine Greer, jurnalista Hanna Rosin și popularul și mult-publicatul pervers Dan Savage (care cerea nu de mult ca avortul să devină obligatoriu).

Ca unic conservator în grupul de discuții, Peter Hitchens a fost permanent obligat să apere cele mai elementare concepții ale civilizației, de la valoarea căsătoriei la modul în care ne tratăm copiii. Însă un schimb de replici cu Dan Savage s-a detașat clar în opinia mea: anume, când Savage i-a răspuns lui Hitchens acuzându-l că este „paranoic și proiectează”.

Hitchens l-a întrerupt furios:

„Aceasta este intoleranță! Pentru că am o opinie diferită de a lui, a devenit brusc psihanalist calificat, care poate să îmi spună că am dreptul să am opiniile mele, dar acestea sunt patologice – or, acesta este germenul absolut al totalitarismului. Când începi să crezi că opiniile altora sunt o patologie, atunci te afli la începutul stadiului care duce la poliția secretă și la gulag. Nu îți poți imagina că oricine altcineva are dreptul la o opinie diferită de a ta fără a crede că are vreun defect personal.”

Sau, în cuvintele marelui și regretatului William F. Buckley:

„Liberalii susțin că doresc să asculte alte păreri, dar sunt șocați și ofensați să afle că există și alte păreri.”

La data când Buckley a făcut acest comentariu miezos, cultura noastră era încă orientată în multe privințe după valorile creștine reziduale. Furia lui Peter Hitchens este, însă, îndreptățită astăzi, întrucât echipele de epurare ateiste și totalitariștii „progresiști” depun toate eforturile de a eradica orice simbol cultural care are vreo asociere marginală cu creștinismul. Deși publicul australian a râs zgomotos la sugestia că credințele creștine ar putea fi suprimate (cât de repede uităm istoria!) și deși Dan Savage a protestat vehement că, de fapt, el este tolerant, o parcurgere rapidă a știrilor de Stânga ne dovedește că temerile lui Hitchens nu sunt nici pe departe paranoice.

Cu doar două zile înainte de scrierea acestui articol, The Daily Beast a publicat un articol cu titlul „De ce respinge generația mileniului religia organizată?” Se pare că fizicianul Lawrence Krauss, prieten apropiat al polemistului ateist Christopher Hitchens, acum decedat, a filozofat recent că cultura noastră s-ar putea afla pe pragul de a elimina religia:<

„Schimbarea este mereu la o generație distanță”, a declarat el publicului, făcând referire la transformările culturale rapide privind căsătoria homosexuală și sclavia, „deci dacă vrem să sădim sâmburii îndoielii în copiii noștri, religia va dispărea în decurs de o generație, sau cel puțin va fi eliminată în mare parte. Și asta cred că avem obligația să facem.”

Autorul articolului din The Daily Beast observă că oamenii par să aibă o predispoziție psihologică înspre credința religioasă, dar indiferent de aceasta, părerile „bigote” ale anumitor facțiuni religioase, cum ar fi cele care se opun căsătoriei homosexuale, pot fi eliminate cu mult mai mare succes. Cu alte cuvinte, afirmă el tolerant, nu este necesar ca religia să fie eradicată complet, ci doar să fie amputată substanțial.

Salon și-au adus și ei contribuția, declarând că:

„Bigotismul de tip «Dinastia rațelor» are încă un public – dar nu pentru mult timp.”

Ateismul nu mai este capătul unui lung drum al îndoielilor personale, a jubilat autorul, ci mai degrabă doar începutul – și ateii chiar folosesc tradițiile religioase ca să poată încă să se simtă ca și cum viața mai are sens și să beneficieze de concedii plătite! Ateiștii nu numai că deturnează cu japca tradițiile religioase în serviciul unor activități care nu includ modificarea comportamentului sau autocontrolul, ci Salon mai menționează că:

„Sexualitatea biblică este aruncată la coș – în sfârșit.”

Acesta, pare-se, este un lucru bun – în ciuda muntelui de dovezi, plin de boli și tapetat cu cadavre, care arată că Revoluția Sexuală a fost și este un eșec colosal.

Și apoi, vine asta:

Credincioșii care se recuperează își revendică viețile. Majoritatea ateiștilor și agnosticilor sunt foști credincioși, ceea ce înseamnă că mulți poartă un vechi bagaj psihologic derivat din credințe din copilărie sau un ciclu de convertire și deconvertire ulterior copilăriei. Deși mulți foști credincioși renunță la religie fără traumatisme, pentru unii nu este așa, existând acum un termen pentru credincioșii aflați în recuperare: revendicatori. Un grup mic, dar în creștere de savanți cognitiviști explorează relația dintre religie și boli mintale precum depresia, tulburările de anxietate și panica.

Creștinismul, pare-se, nu este nimic mai mult decât o afecțiune pentru care trebuie să faci reabilitare, o tulburare mintală care necesită o amplă detoxificare. Este un virus care necesită tratament și recuperare, și nu un set de credințe înrădăcinate în Adevăr. Tocmai de aceea, tribunalele încearcă tot mai mult să îi trimită pe dizidenții Noii Ordini Morale a Revoluției Sexuale la reabilitare și instruire obligatorie pro-diversitate. În toată Europa și America de Nord, lagărele de reeducare (denumire care se aplică deseori și sistemului public de învățământ și universităților occidentale) și cursurile de această factură reprezintă în tot mai mare măsură soluția guvernului la problema creștinilor primitivi cu care încă mai coabitează, care se agață de credințele lor desuete cu o convingere ce pare greu de zdruncinat.

Discutam ieri cu un prieten avocat, care a făcut observația că unul dintre motivele pentru care cultura noastră s-a transformat atât de drastic este acela că Stânga a fost dispusă să lupte ca demonii pentru fiecare centimetru sângeros de teritoriu pârjolit, să suprime orice mențiune a numelui lui Dumnezeu, să creeze toate drepturile sexuale nou inventate din senin, să eradice orice mențiune a moștenirii noastre creștine din școli. Creștinii, pe de altă parte, au fost mult mai dornici să fie împăciuitori, să accepte și să se întoarcă pur și simplu la treaba lor de a munci și a-și crește familiile. Și așa, centimetru cu centimetru, Revoluționarii Sexuali ne-au încolțit în bisericile noastre, în școlile noastre creștine și în casele noastre. Și încearcă deja să găsească modalități de a-și forța noile „valori” asupra noastră și acolo.

Pentru că, dacă, în ochii lor, creștinismul este o patologie, o tulburare mintală, o nebunie temporară, atunci nu poate exista libertate religioasă. Nu vor fi satisfăcuți cât timp instituțiile religioase predau și aderă la credințele creștine, cât timp bisericile care mențin dreapta credință încă predică adevărurile perene și cât timp părinții încă își învață copiii că Revoluția Sexuală a fost un dezastru sângeros și oribil. Așa că vor încerca, după cum au mai încercat deja, mai îndârjit și mai îndelung.

Și noi va trebui să ripostăm.

„The Economist”: Referendumul pentru familie și copil din Slovacia este un eșec al educării societății civile

O mostră de jurnalism absolut jalnic ne furnizeazăaltfel respectabila publicație britanică „The Economist”, care denigrează campania excepțională a ONG-urilor slovace pro-familie soldată cu un referendum constituțional.

În urma unei acțiuni cetățenești de succes, organizația „Alianța pentru Familie” a mobilizat mai mult de 400.000 de cetățeni pentru a susține declanșarea unui referendum. Slovacii sunt chemați la urne la 7 februarie pentru a răspunde la 3 întrebări: Sunteți de acord că doar legătura dintre un bărbat și o femeie poate fi numită căsătorie? Sunteți de acord că adopția de copii să nu fie permisă cuplurilor de același sex? Sunteți de acord că școlile să nu poată cere copiilor să paticipe la educație sexuală, dacă părinții nu sunt de acord?

Prima întrebare este redundantă, întrucât deja Parlamentul Slovaciei a modificat Constituția anul trecut pentru a exclude clar posibilitatea legiferării „căsătoriilor” de același sex. Însă, Aliancia za Rodinu, așa cum sună numele slovac al organizației precizate, insistă că scopul adevărat al referendumului este protejarea copilului, ale cărui drepturi sunt mai importante decât ale adulților.

Așa cum scrie „Economist”, nu prea există vreo îndoială că majoritatea zdrobitoare a celor care vor participa la referendum vor spune DA la toate întrebările. Însă problema decisivă rămâne dacă va fi întrunit cvorumul pentru validare, adică 50% din votanții de pe liste.

Interesant și impresionant de notat este că în timp ce participarea la vot la alegerile europarlamentare a fost de doar 16%, un singur ONG a reușit să facă mai mult de 10% din electorat să susțină agenda sa, non-electorală, cu resurse infinit mai reduse!

Așa cum am mai relatat în articolul Lobby-ul LGBT din Parlamentul European găsește democrația „dezgustătoare”, ideea că cetățenii unei țări oarecare – fie ea și din UE – ar veni la urne pentru a-și proteja valorile cele mai de preț este dincolo de putința de a înțelege a unor occidentali. Articolul din „Economist” nu ne spune ce-ar fi rău în votul din Slovacia, cu excepția faptului că în opinia lor conceptul de familie naturală ar trebui să fie privit ca ceva retrograd și depășit (un sofism deja „fumat”). Atenție însă: Alianța pentru Familie” și cele circa 100 de ONG-uri care susțin referendumul sunt descrise ca „societatea ne-civilă” (un-civil society), întrucât valorile pe care le apără nu sunt de găsit pe agenda ONG-urilor internaționale („on the liberal agendas of international non-governmental organisations”). Evident: dacă nu e vorba de asociațiile lui Soros, nu este „societate civilă”, apropo de obrăznicia unor grupuscule din România de a se pretinde „reprezentanții societății civile”. Să le spună cineva jurnaliștilor britanici că pe o singură voce se cânta doar la Frontul Democrației și Unității Socialiste…

Așa cum articolul precizează chiar la început,

“billions of euros, dollars, pounds, kroner and other Western currencies have been spent over the past two decades trying to develop civil society in post-communist Central and Eastern Europe, much of it without success…”

Un lucru e cert: în ce privește Slovacia – dar și, ca să dăm un alt exemplu, Croația, care a adoptat măsuri asemănătoare tot prin referendum cetățenesc în 1 decembrie 2013, banii pompați de Soros&co s-au cam dus pe apa sâmbetei.

Concluzia articolului este o mostră de „wishful thinking” și dublu standard: „Economist” trage nădejde că slaba participare la vot va anula referendumul și că aceasta va demonstra că „forța dominantă în politica contemporană este apatia electoratului”:

“In the end, a referendum defeated by low turnout might prove the ultimate sign that the country is a mature 21st-century democracy. Not only would it show that Slovakia has civil-society groups capable of getting their issues on the national agenda, it would also show that, just as in most advanced countries, the dominant force in contemporary politics is voter apathy.”

Pentru o reprezentantă de marcă a unei prese occidentale care lamentează, de ani buni, prezența tot mai scăzută la urne la alegerile pentru Parlamentul European, revista „Economist” pare a avea un înțeles inedit asupra noțiunii de democrație…

Atei, ateism, originea speciilor

In ultimii ani prezenta ateismului in spatiul public a luat o amploare nemaintilnita in Occident, mai ales in Statele Unite unde ateii au scontat succese majore in tribunale. Despre asta intentionam sa scriem mai pe larg in lunile care urmeaza. In acelasi timp, insa, intelectualii atei publica un numar tot mai mare de carti si materiale carora media seculara le acorda un spatiu generos. Intr-o oarecare masura, scrierile lor au efect. In Europa Occidentala numarul persoanelor care se declara fara Dumnezeu ori neaga existenta lui Dumnezeu e in crestere, in timp ce de cealalta parte a Atlanticului numarul ateilor inca ramine mic, dar constant. Numarul lucrarilor dedicate istoriei ateismului este si el in crestere. Cu toate ca de la o vreme cartile care trateaza acest subiect tind sa devina monotone si adauga tot mai putina valoare la ceea ce s-a scris deja asupra subiectului, unele dintre ele examineaza subiectul din perspective unice, ceea ce il tine pe cititor interesat in lecturarea in intregime a cartii.

O noua aparitie editoriala

O astfel de carte a fost publicata anul trecut de britanicul Nick Spencer sub un titlu care intriga: Atheists: The Origin of the Species („Ateii: originea speciilor”) Asa dupa cum titlul indica, Spencer examineaza originea „speciilor de atei”, afirmind inca de pe primele pagini ca ateismul nu este un monolit si nu poate fi tratat ca atare. De-a lungul istoriei, ateismul s-a manifestat in forme multiple, oamenii au dat ateismului intelese diferite iar cei care l-au promovat nu au fost neaparat persoane care nu au crezut in existenta lui Dumnezu sau a divinitatii. Iar unii intelectuali proeminenti occidentali, intre ei T.S. Eliot, au declarat ateismul o religie in sine, o varianta a crestinismului, un crez aparte cu un ritual specific lui. Iar daca ateismul are origini, motivul principal pentru care inca exista este existenta teismului, adica a credintei in divinitate. In alte cuvinte, atita timp cit oamenii vor manifesta o credinta in Dumnezeu ori in divinitate, conchide Spencer, ateismul si ateii vor exista si ei. In acest sens, ateismul nu este originar, ci reactionar. Este o reactie impotriva si la adresa celor care cred in Dumnezeu.

Originile ateismului

La inceput insa nu a fost asa. Invatam lucruri interesante despre originile ateismului in cartea lui Spencer. Ateismul era cunoscut in lumea antica. Originile lui exacte nu sunt cunoscute, dar Biblia il mentioneaza. Vechiul Testament numeste ateii „nebuni”. („Zis-a cel nebun in inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Psalmul 14:1) Ateismul era cunoscut si in Grecia antica. Plato, ne informeaza Spencer, ne spune ca in vremea lui erau trei tipuri de ateism. Prima varianta e cea clasica: neaga in totalitate existenta lui Dumnezeu. Al doilea ateism nu neaga existenta lui Dumnezeu, dar presupunea ca intre divinitate si oameni nu exista nicio legatura, intre ei fiind o separare totala. A treia forma de ateism, insa, este probabil si cea mai periculoasa: zeii sunt creati dupa chipul si asemanarea oamenilor, nu invers. Adica oamenii isi creeaza dumnezei dupa imaginatiile si moravurile lor si le atribuie caractere asemanatoare oamenilor. Cartea lui Spencer este interesanta tocmai pentru ca analizeaza evolutia gandirii ateiste din aceste trei perspective.

Ateismul modern

Despre un ateism modern se poate vorbi doar de 150 de ani incoace, dupa enuntarea teoriei evolutioniste si a credintei omului in puterea stiintei si a ratiunii. Daca pina acum 150 de ani oamenii asteptau salvarea (ori mantuirea) din partea lui Dumnezeu, de atunci incoace au o alternativa: stiinta si ratiunea. Acestea din urma au devenit, in Secolul XX, fundamentul societatii seculare.

Dar sa nu ne lasam inselati, atentioneaza Spencer. Pretentia ateismului ca, asemenea lui Prometeu, a descatusat pe om de Dumnezeu, de franghiile si lanturile Bisericii, religiei ori credintei este o minciuna. Este un „mit”. De fapt, adauga el, ateismul are mai putin de a face cu ratiunea si stiinta si mai mult de a face cu politica. Ateismul modern a fost in primul rind o cauza politica si sociala a intelectualilor deranjati de pozitia dominanta a Bisericii in lumea occidentala. Pentru a surpa pozitia Bisericii, afirma Spencer, ateii aveau nevoie de o teorie care sa atraga masele si sa le intarite impotriva Bisericii. Teoria asta a fost ateismul. La inceput a fost anticlericalism, a trecut apoi prin evolutionism, ratiune si stiinta si s-a transformat in cele din urma intr-o doctrina mai mult sau mai putin coerenta care se numeste „ateism”.

„This book argues [that] modern atheism was primarily a political and social cause, its development in Europe having rather more to do with the abuse of theologically legitimized political authority than it does with developments with science or philosophy”. (Paginile xiv si xv) („cartea asta argumenteaza ca ateismul modern a fost in principal o cauza politica si sociala, si dezvoltarea lui in Europa a avut mai mult de a face cu abuzul autoritatii politice legitimate la nivel teologic, decit cu descoperirile in stiinta si filosofie”)

Ce este ateismul?

Spencer incearca si o definitie a istoriei ateismului:

„The history of atheism is best seen as a series of disagreements about the authority, the concept in which various concerns – does God exist, how do we know, how should we live and who should we obey – coalesce” („Istoria ateismului e cel mai bine inteleasa ca un set de dezbateri despre autoritate, conceptia in care diverse preocupari – exista Dumnezeu, cum stim si cum sa ne traim viata si de cine sa ascultam – se suprapun”.)

In plus, Spencer numeste ateismul „a parasitic creed”, adica o „invatatura parazitica” lipsida de un esafodaj si care se defineste nu prin ceea ce ar avea original, caci nu are, ci prin atacurile la adresa celor care cred in Dumnezeu. Atacurile virulente impotriva credintei si a credinciosilor au fost mereu, si inca ramin, dieta zilnica a ateismului. Nu exista varietate in manifestarile ideologice ale ateismului. Exista o limita a modalitatilor prin care se poate promova si explica fraza, banala, „nu exista Dumnezeu”. Si tocmai acesta este falimentul ateismului – si al secularismului cladit pe ateism: ateismul pretinde sa demoleze credinta in Dumnezeu dar e incapabil sa o inlocuiasca, sa umple vidul. Din aceasta perspectiva, ateismul se afla in aceasi pozitie in care s-a aflat teismul la inceput: e mereu atacat pentru pozitiile lui subrede.

Profilul ateului

Cititorii acestor rinduri probabil vor fi surprinsi sa afle ca ateii in Europa sunt mentionati inca din Secolul XV, iar incepind cu Secolul XVI numarul cartilor si pamfletelor care denuntau credinta in Dumnezeu, la acea vreme publicate ilegal, a crescut vertiginos. Arhivele istoriei indica ca termenii de „ateu” si „ateism” au aparut in scrierile europene pentru prima data in prima parte a Secolului XVI. Italia anului 1551 a fost descrisa de un calator englez ca „tara bolilor, a otravitilor si a ateilor”. La fel si Voltaire, in cartea lui The Sage and the Atheist („Invatatul si ateul”), scria ca in Secolul XVI Italia era „plina de atei”. Arhivele Inchizitiei spaniole mentioneaza si ele mii de cazuri de persoane arestate ori date in instanta pentru „ateism”. La inceputul Secolului XVII in Paris se estimeaza ca traiau 50.000 de atei. O carte publicata in Germania in 1713 pretindea ca ateismul in Germania a aparut in Secolul XII. La fel in Olanda, care vreme de multe veacuri a fost refugiul preferat al ateilor, infidelilor si al celor razvratiti impotriva lui Dumnezeu. Anglia Secolului XVI era si ea descrisa ca o tara a „infidelilor si ateilor”. Carti publicate atunci estimau numarul „infidelilor si ateilor” in Anglia la 900.000, adica o sesime din intreaga populatie a tarii. Ateismul s-a raspindit cu rapiditate nu doar intre cei educati dar si la masele needucate. Un scriitor de pe vremea aceea numea ateismul „un virus al mintii” („a virus of the mind”).

Insa, termenii „ateu” si „ateism” defineau, in secolele XV-XVII, cu totul altceva decat azi. Cuvintul „ateu” era o eticheta vulgara aplicata oamenilor care isi traiau viata in neorinduiala, imoralitate, pacatosenie, ori batjocoreau invataturile Bisericii ori ale Bibliei. In alte cuvinte, erau oamenii care isi traiau viata „fara Dumnezeu”. Eticheta aceasta ar fi echivalentul, in zilele noastre, al cuvintului „depravat”. In categoria ateilor de atunci intrau betivii, adulterii, cei care batjocoreau pe Dumnezeu, respingeau invataturile Bibliei, negau imortalitatea sufletului, negau invierea mortilor, existenta raiului ori a iadului, ori doctrina creatiei. Protestantii includeau in categoria aceasta pe Catolici… si Catolicii, pe Protestanti. Englezul Nicholas Brenton, intr-o carte publicata in 1616, definea ateul ca

„a danger to society, the love of vanity, the hate of charity, and the shame of humanity … The tavern is his place and his belly is his god … He knows not God, nor thinks of heaven but walks through the world as a devil toward hell” (ateul e „un pericol pentru societate, iubitor al vanitatii, uricios faptelor bune, rusinea umanitatii … taverna e locul lui si pintecele dumnezeul lui … nu cunosate pe Dumnezeu, nu se gandeste la cer si trece prin lumea asta ca diavolul spre iad…”)

Cauzele ateismului european

Interesante, insa, sunt si presupusele cauze care ar fi generat ateismul european. Scriitorii secolelor XVI si XVII le identifica ca fiind diviziunile teologice ale acelor vremuri, scandalurile preotesti si bisericesti, profanarea lucrurilor sacre, bogatiile si prosperitatea, si filosofia. In timp, ateismul european a evoluat in directii opuse, impunind revizuirea termenului de ateu si ateism. Incepind din Secolul XVII, si mai ales XVIII, termenul a inceput sa fie atribuit in mod exclusiv celor care negau existenta lui Dumnezeu. Cartile lor, pe atunci inca publicate ilegal, au fost denuntate de Biserica, iar in 1549 Biserica Catolica a compilat un „Index al cartilor interzise”. Erau carti care nu doar denuntau existenta lui Dumnezeu, dar incurajau oamenii sa traiasca pentru moment si sa-si maximalizeze placerea fara teama de o pedeapsa eterna ori Judecata in viata de apoi. Revolutia Protestanta, propune Spencer, a cauzat si ea proliferarea ideilor ateiste pentru ca Biserica nu mai detinea monopolul interpretarii Scripturii. Incet, aceste idei au inceput sa se suprapuna, dind nastere ateismului occidental care a precedat Revolutia franceza din Secolul XVIII, o discutie pe care sperasm sa o continuam saptamina viitoare.

Recomandam o recenzie a cartii lui Spencer publicata in iulie anul trecut de Slate.

Angajaţii grădiniţelor din Marea Britanie vor fi obligaţi să raporteze copiii care riscă să devină terorişti, potrivit unei strategii de prevenire a terorismului redactată de Ministerul britanic de Interne.

Conducerea şcolilor “trebuie să evalueze riscul ca elevii să fie atraşi de terorism, inclusiv de sprijinirea ideilor extremiste care fac parte din ideologia teroristă”, se arată într-un document consultativ privind Strategia de Prevenire, care face parte din proiectul de lege privind Combaterea Terorismului şi Securitatea, dezbătut de Parlament.

“Personalul trebuie să identifice copiii care riscă să fie implicaţi în terorism” şi “să conteste ideile extremiste care pot fi folosite pentru a legitima terorismul”, continuă documentul, scrie The Independent.

Ministerul de Interne a precizat că trebuie raportate, de exemplu, comentariile antisemite făcute în faţa angajaţilor unei grădiniţe.

Un purtător de cuvânt al Guvernului britanic a declarat că “şcolile, inclusiv grădiniţele, au datoria de a-şi îngriji elevii şi personalul”.

“Noua îndatorire din proiectul de lege privind Combaterea Terorismului şi Securitatea, prin care trebuie să ia în considerare nevoia de a împiedica oamenii să fie implicaţi în terorism, va fi văzută la fel ca responsabilităţile actuale de îngrijire”, a spus purtătorul de cuvânt.

Criticii au apreciat însă că această propunere ar fi greu de pus în practică şi ar transforma personalul şcolilor în spioni.

După ce în ultimii ani românii au descoperit plăcerea de a sărbători Valentine’s Day sau Halloween, din acest an un nou prost obicei va fi văzut în Bucureşti.

Este vorba de No Pants Subway Ride (Fără pantaloni în metrou), eveniment care este plănuit să se desfăşoare duminică, de la ora 15:00, în 60 de orașe din lume, precum New York, Amsterdam, Barcelona, Berlin, Boston, Brisbane, Copenhaga, Helsinki, Lisabona, Londra, Los Angeles, Madrid, Miami, Montreal, Paris, Praga, Riga, Roma, San Francisco, Stockholm, Sydney, Toronto, Vancouver şi Washington DC.

Pe pagina de Facebook creată pentru No Pants Subway Ride sunt scrise regulile. Astfel, cei care vor să ia parte la eveniment trebuie să fie dispuşi să-şi dea pantalonii jos, să menţină o atitudine indiferentă despre asta şi să aibă bilet de metrou valid.

Doritorii se vor întâlni la ieşirea de metrou de la Hanul lui Manuc, din zona Piaţa Unirii.

Metrorex a decis ca cei care se vor urca duminică în metroul bucureștean doar în lenjerie intimă, participând la evenimentul „No Pants Subway Ride – Fără pantaloni în metrou” să fie amendaţi.

Ziua fara pantaloni in metrou nu e un protest, ci o forma de exprimare. Legal nu are nevoie de autorizare, dar este posibil sa-i deranjeze pe alti calatori. Asa cum caricaturile cu Mahomed ii deranjeaza pe musulmani. Ce facem? Permitem doar acele libertati de exprimare care au un scop util sau si pe astea aparent inutile?, se intreaba Dollores Benezic, pe blogul ei.

La Paris, niste scelerati au omorat azi 12 oameni in redactia unui saptamanal de satira, celebru pentru caricaturile ce mistocareau orice, de la Michael Jackson la profetul Mahomed. In lipsa unor date oficiale, atacul este pus pe seama islamistilor fundamentalisti, jigniti pare-se de caricaturile care-si bateau joc de religia musulmana.

In timpul asta, in Micul Paris niste romani ar vrea sa-si dea pantalonii jos in metrou, ca sa marcheze astfel, in rand cu lumea, ziua fara pantaloni. O prosteala menita sa “ne elibereze de sub tirania pantalonilor” daca e sa citam dintr-o sursa cat de cat autorizata. N-ar fi fost decat o initiativa bezmetica, nascuta din  plictiseala, daca n-ar fi primit replica autoritatilor, ingrijorate ca duminica dupa pranz am putea sa ne atingem tandru de niste picioare paroase si inghetate in vagoanele de metrou, asa ca au anuntat ca vor chema politia ca sa-i amendeze pe posesorii de chiloti la vedere. Ba s-au mai pornit si niste comentarii indignate pe retelele de socializare, ca avem si noi habotnicii nostri care vor sa-i bata Dumnezeu la fundul gol pe astia de se dezbraca in metrou.

O sa ziceti ca nu exista nicio legatura intre cele doua, si asa este. Pastrand proportiile, singurul loc comun ar fi libertatea de exprimare. Garantata de constitutia noastra, de aia franceza si chiar de cea europeana. Libertatea de a face misto de orice, chiar si de ceva ce altii considera sfant, este un semn de sanatate a oricarei democratii. Eu una am inteles mai bine asta abia cand am vazut filmul The People vs. Larry Flynt. Dar chiar si atunci m-am intrebat pana la urma cate incap in libertatea asta de exprimare, pana unde se intinde? Si e normal sa abuzezi de ea fara o cauza care sa aduca ceva utilitate umanitatii? Care era utilitatea pornografiei lui Flint? Care e utilitatea mistourilor la adresa religiei, mai ales daca ele implica astfel de riscuri? Apoi, ca ziarist, am inteles ca daca exista o utilitate a informatiei aceea este esenta libertatii de expresie.

In cazul chilotarilor nostri m-am intrebat care e mesajul? Doar pentru ca in acelasi timp se mai dezbraca si altii in 60 de orase ale lumii nu mi se pare un motiv suficient, de aia cautam niste sensuri. Asa sunt eu mai utilitarista. Apoi o prietena artista m-a lamurit ca e doar un mod de a te elibera de stres prin umor, de a nega normele sociale, ce mai … te dezbraci de probleme, daca numai pantalonii ar fi problemele alea. […]


Categorii

Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Teroarea "terorismului"

Etichete (taguri)

, , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

53 Commentarii la “RELIGIOZITATEA – O PATOLOGIE TRATATA IN LAGARE DE REEDUCARE?/ Democratia nu e si pentru crestini?/ ORIGINEA ATEISMULUI: ANTICLERICALISMUL/ Gradinitele din Marea Britanie trebuie sa raporteze COPIII ce risca sa devina TERORISTI/ “Fara pantaloni in metrou” – inca o prostie importata sub titlul “LIBERTATII DE EXPRIMARE”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Cand m-am referit la capre si tapi am vrut sa spun cei care vor sa iasa in evidenta cu orice pret.Ca sunt si oi bune, oile turmei alese de Hristos.

  2. ” Cetăţeanul, înainte de a ieşi la o manifestaţie sau revoltă, trebuie să îşi pună mai întâi întrebarea: Cine pune la cale această revoltă? Cine o conduce? Că spontană e o naivitate să crezi că e. Dacă se va informa va vedea că în spatele acestor mişcări sunt oameni ai sistemului, nişte criminali care se folosesc de mulţime spre a-şi câştiga ei autoritate şi putere. Împotriva cui te revolţi? Se ştie măcar cine e de vină pentru această criză? Nu e limpede că ea este provocată tocmai de bancherii şi oamenii sistemului în scopuri murdare? Aşadar cine se va face părtaş la astfel de revoluţie îşi va periclita şi libertatea pe care o mai are şi răspunde şi pentru întreaga omenire care se va afunda într-o dictatură nemaiîntâlnită până acum. Nu vă încredeţi în manipulările mass-mediei. Şi chiar de ar avea un scop bun o revoluţie, cine să mai dirijeze o societate în zilele noastre? Toţi stăpânii netrebnici s-au făcut, nu mai este niciun drept care să poată dori binele omenirii. Numai Dumnezeu ne poate scăpa de urgia care vine. De abia aici este justificată cuminţenia. Deci să avem cuminţenia cea bună şi să nu cădem în laţurile unei politici nefaste.”

    (Parintele Justin Parvu)

    http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14423

  3. @Titus L:

    Dostoievski avea, printre ideile, poate, mai discutabile pe care le-a emis, si gandul ca razboiul are si partea sa benefica pentru Rusia: creeaza o stare de spirit altruista, eroica, solidara, mobilizeaza intreaga natiune, ofera un scop si un sens colectivitatii care, altfel, baltea intr-un fel de marasm launtric tot mai putred, dizolvant.

    Mutatis mutandis, atentatele astea au, nu-i asa, partea lor “foarte buna”. Ei, cum pentru cine? Asa cum am raspuns si in alta parte, ce alta ocazie in aceasta viata si in altele posibile ar fi avut Cameron, Hollande, Merkel si alti lideri europeni, dintre care unii la fel de praf ca popularitate ca cel francez, sa marsaluiasca brat la brat cu milioane de oameni pe strazile Parisului? Ce alta ocazie de o asa solidarizare, unificare in cuget si simtiri? O relegitimare a Frantei mainstream, tocmai la timp cand Franta din beci incepea sa ridice chepengul? O relegitimare a “NOASTRA”, unde “ai nostri” redevin, iarasi, liderii politici, sistemul politic, sistemul de securitate, iar “EI” sunt fanaticii religiosi? Asta tocmai cand incepuse o mica falie intre “noi”, definita, de data asta, ca societate separata de “ei”, adica de clasa politica si oligarhii finantelor? O relegitimare a serviciilor secrete si a programelor de supraveghere care, iata, nu sunt asa de big brother daca nu au dus nici macar la reusita unor operatiuni elementare cum ar fi sa supravegheze jihadisti veniti dupa bursa de studii din Siria? Nous sommes tous Charlie, adica avem iarasi consens, suntem iarasi intre “ai nostri”, ne-am adus aminte ca dusmanul e “celalalt” diferitul, care nu vrea sa accepte valorile “occidentale”, si ca e asa urat la fata incat torturile CIA sunt floare la ureche.

    Nu stiu ce sa zic de cui folosesc conspiratiile, insa sigur se vede cu ochiul liber cui folosesc, cel mai mult, atentatele.

  4. naivitatea este buna …pana la o limita …sau pana la o varsta…dupa care devine periculoasa .

    in alta ordine de idei , poate ca am putea , folosind o oglinda , sa ne intrebam , noi de ce nu am protestat deloc la vederea caricaturii execrabile care infatisa Sfanta Treime ? …Asta , neaparat inainte de a cere altora socoteala …

  5. @Titus:

    sunt aici in discutie mai multe aspecte diferite.

    Ca e sau nu conspiratie, asta se va vedea. ‘Tu si altii’ poate sustineti ca nu, dar ‘eu si altii’ sustinem ca da, si nici noi nu suntem asa putini 🙂 In fine, nu astea sunt argumentele, glumeam…

    Dupa ce stim ce si cum stau lucrurile cu 11 sept (scuze, acolo sunt probe si demonstratii si martori si TOT ce vrei, numai cine e orb, ignorant sau f f incapatanat din fire sau numai cine, din motive subiective sau interesate, refuza sa vada SI argumentele celeilalte parti, numai aceia mai pot crede in autenticitatea explicatiilor oficiale privind 9/11!!)..revenind: asadar, dupa ce stii ce a fost 11/09, mi se pare o nesabuinta sa inghiti ca pelicanul varianta oficiala a unui eveniment care:
    – nu a fost inca analizat la rece
    – nu exista inca probe clare asupra a ceea ce s-a intamplat
    – inregistrarile (probele), atatea cate exista, ridica mai degraba intrebari decat aduc limpeziri si, in plus, contrazic varianta oficiala (si nu e vb aici doar de glontele din capul politistului)
    – efectul produs este, la fel ca si 9/11, un soc emotional puternic pe baza caruia s-a obtinut o coagulare de proportii a opiniei publice (franceze si nu numai)
    – tactica fabricarii printr-un incident-soc a unui ‘dusman’ care sa concentreze frica si ura colectiva cu scopul de a se obtine sustinerea majoritara a unor masuri abuzive este una veche si mereu actuala (v. si interviul cu Will Self pe care l-am postat la un mom dat aici: Will Self facea la un mom dat, intr-o perspetiva succinta, de cateva secunde, o lista a atentatelor si evenimentelor-soc si a masurilor progresive de constrangere ce au insotit fiecare din aceste evenimente)
    – masurile abuzive urmarite se pot lesne preconiza in contextul dat, si sunt o groaza (ingaduirea blasfemiei, asimilarea automata a religiei cu ‘fanatismul’, legitimarea masurilor de agresare a vietii private, justificarea cip-urilor, aruncarea de buna voie in bratele musculoase si ‘protectoare’ ale usa, alterarea coeziunii sociale… Qui prodest?? scz, intrebarea e aproape ingenua! 🙂

    In ce priveste manifestatiile, se pare ca nu m-am facut inteleasa. Manifestatiile pot fi bune sau rele, depinde de discernamantul cu care sunt facute (cum f bine arata citatul postat de @Eleni (?) din par. Iustin Parvu). Daca gradul de credinta (ma refer la credinta REALA, evident, nelimitata la mersul la Biserica, cea intemeiata pe dragoste si fapte, nu cea intemeiata pe avorturi, barfe, ura si stupiditate) sau gradul de educatie ale unei colectivitati sunt reduse, manifestatiile sunt o pacoste, nicidecum o binecuvantare!

    Acolo era vorba despre UN DUBLU STANDARD pe care il aplicam atunci cand ne judecam pe noi, comparativ cu judecata altora (a ‘necredinciosilor’). Acest dublu standard – ingaduinta fata de devierile noastre si intransigenta fata de ale altora – este pur si simplu o aiureala, o indepartare mare si grava fata de principiile esentiale le crestinismului!! ‘Paiul din ochiul altuia…’, ‘nu judecati ca sa nu fiti judecati’, samarineanul/vamesii/cannaneanca (tot NECREINCIOSI) vs. auto-suficienta fariseul din templu, levitul nepasator, preotii si carturarii (care carturari, atentie, nu erau carturari pt ca citeau romane sau pe Kant, ci pt ca se pretindeau CUNOSCATORI AI SCRIPTURILOR!!)…..toate astea nu-i spun nimic?? Nu suna nici un clopotel acolo??

  6. ‘Cu cat vom tacea mai mut si vom sta cu spatele garbovit spre putere, cu atat vor pune maimulte biruri si sarsanale pe noi.’ (Iustin Parvu)

    ‘Multi cunosc truchiat proverbul ‘capul plecat sabia nu-l taie…’ Parintele Justin ne-a reaminti proverbul completandu-l, redandu-i si redandu-ne sensul: …dar nici lumina soarelui n-o vede.’ (‘Avva Justin Parvu – Marturii, amintiri, minuni’)

    ‘Noi trebuie sa urmam pilda Mantuitorului, Care a preluat asupra sa pacatele intregii omeniri. Atunci cand vedem ca fratele face greseala, sa nu ne grabim sa aruncam degraba cu piatra in el, ci mai intai sa ne socotim noi vinovati pentru acea greseala. Dumnezeu iubeste cel mai mult acest tip de jertfa si nu exista cununa mai mare pentru un muritor pacatos (…). Lipsa de iubire e ca lipsa de sprijin: nu-L iubesti pe Dumnezeu daca nu-ti iubesti aproapele tau. De raul din lue suntem vinovati fiecare. Daca tratam cu indiferenta ce i se intampla vecinului, fratelui, sotiei, prietenului, atunci nu mai putem pretinde ca noua sa ne intinda mana cineva. degeaba asteptam ajutorul lui Dumnezeu, ca nu va veni.’ (idem)

    ‘Romania la ora actuala nu mai e condusa de romani, ci de straini (…) care au gasit in tara noastra o gazda placuta din toate punctele de vedere (…), dar mai ales din punctul de vedere al lasitatii romanului. Romanul este in stare sa iti dea si papucii din picioare, numai sa-l lasi in pace a traiasca linistit in necazul si noroiul lui.’ ‘Criza morala, criza spirituala care s-a abatut asupra noastra nu este altceva decat aspra judecata si aspra manie a lui Dumnezeu pentru pacatele noastre.’

    ‘I-am mai cerut parerea parintelui [Justin – n.n.] referitor la protestele din Barlad (…), iar el ne-a raspuns: ‘e bine ca s-a iesit in strada in numar mare si ca s-au implicat preotii, dar nu este suficient. Cei care vor exploatarea vor continua demersurile. De aceea romanii trebuie sa fie mai fermi si sa lupte, cu darzenie si cu dreapta socotinta, pana la capat. Fiindca nu trebuie sa fii politicos cand esti atacat.’ (idem)

    Nu, solidaritatea nu inseamna musai manifestatii, dar manifestatiile nu sunt totdeauna rele si SUNT un semn al solidaritatii.

    ‘Libertatea se cunoaste in discernamantul omului, si in capacitatea sa de a alege intre bine si rau.’ (Justin Parvu)

  7. va recomand spre lectura un articol de pe
    Logec.ro , intitulat :
    Teroarea s-a intors de unde a plecat . Cine seamana vant , culege furtuna

    Doamne , ajuta !

  8. admin, doroteea: nu neg ca cineva vrea sa conspire; ma indoiesc doar ca poate reusi atat de plenar. Evident, nu cred nici despre 9/11 ca este un set-up. Dar, credeti-ma ca eu sunt doar batut in cap si incapatanat sa cred ca in om nici raul nu poate fi atat de perfect. Sa prelungim o astfel de discutie pe amanunte luate drept argumente este, desigur, inutil, nu ne vom convinge unul pe celalalt, va rog doar acceptati-ma asa ciudat cum sunt.

    In legatura cu Dostoievski, nu mi se pare nimic discutabil, razboiul chiar asta face. Mai mult, sa nu uitam ca pacatele se sterg prin sange nevinovat, acesta era sensul sacrificarii mielului la Templu.

  9. @Titus:

    Este la fel de gresit sa excluzi, din start, conspiratia ca factor explicativ, ca si a o transforma in unic cadru mental de interpretare a evenimentelor. Nu exista conspiratie “plenara”. Exista mult context, multe nuante, multe variabile, multi alti factori de luat in calcul, atunci cand avem de-a face si cu o conspiratie.

    Ceea ce aratam era doar faptul ca, daca argumentul anti-conspirationist este de tipul “cine castiga din atentate”, atunci… e slabut rau, nu se califica.

  10. @Titus

    nici eu nu prelungesc discutia, dar nitica informare pe tema nu ar strica.

    Cat despre ‘raul din om’, crede-ma, poate fi CRANCEN. Pt ca acel ‘rau’ e si IN om, dar si in afara lui, e ALTCEVA, e demon. Iar acesti demoni fie intra in oameni fie ii manipuleaza ca pe niste marionete fie ii transforma, efectiv, si pe ei in demoni.

    Nu ma crezi? Arunca o privire in istorie: Pitestiul, lagarele, gulagul, torturile medievale. Citeste un pic – asa, strict exemplificativ – torturile carora le-au fost supusi Despenser-ii, sfatuitorii lui Edward al II-lea, sau Gh Doja, sau, sau sau…

    Deci daca asta e argumentul…atunci chiar nu e loc de discutie.

  11. ideea ridiculizarii ‘teoriilor conspirationiste’ este f recenta si aparut odata cu dezvoltarea tehnologiei informationale care, in afara de binecunoscutele probleme, a adus si un imens avantaj: accesul masiv al maselor la informatie si la schimbul de informatie si idei (f productiv si eficace cand e vorba de aflarea unui adevar oarecare). In acest context se incearca printr-un tertip vechi de cand lumea uciderea oricarei tentative independente de gandire, nedispusa sa inghita orice i se serveste pe nerasuflate, si discreditarea ‘din fasa’ a acestui tip de demers printr-o eticheta ridiculizatoare si, astfel, puternic inhibitorie, mai ales pt cei mai sensibili la modul in care sunt perceputi de ‘ceilalti’.

    Este pur si simplu absurd dupa mine sa crezi ca ‘puterea’ nu conspira – si istoria a dovedit-o din plin. Si cu cat tehnologia e mai avansata, creste si capacitatea de manipulare/conspirare a puterii. Este IN LOGICA puterii delegate de o colectivitate ca detinatorul/detinatorii ei sa faca tot posibilul sa o mentina si, in acest scop, sa se foloseasca din plin de toate parghiile multiple pe care colectivitatea i le pune cu atata generozitate la dispozitie. Numai cine n-a condus niciodata isi poate imagina ca in spatele unei pozitii de autoritate nu exista ‘conspiratie’. Toata istoria abunda de episoade de acest gen, de agende duble ale conducerilor (regi, presedinti, imparati, ce-or fi fost ei…), de servicii secrete, de manipulari ale poporului, de minciuni, mistificari, agenti etc etc..

    Un perfect exemplu in acest sens e insasi Scriptura. Iisus – in definitiv, un predicator sarac – ‘si-a exercitat libertatea de exprimare’ (ca sa ma exprim in spiritul vremurilor) intr-un mod care nu a convenit puterii. Iar puterea, in aceasta situatie, data fiind masiva sustinere populara dublata de mesajul critic a facut, ca sa Il piarda, ceea ce stie ea sa faca: a conspirat! Cum? Ne spune tot Biblia, nu cred ca e cazul sa dau citate…

  12. ‘Numai cine na condus niciodata’ se referea nu la conducerea politica, ci la orice pozitie in structura de conducere a unei organizatii/entitati/colectivitati, fie ele si relativ neinsemnate

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare