Republica Moldova in pragul unor TULBURARI INTERNE? Comunistii se RADICALIZEAZA periculos, Transnistria, ca si ANEXATA

29-03-2012 10 minute Sublinieri

IPS Petru (Mitropolia Basarabiei, Patriarhia Romaniei) nu a fost invitat la ceremonia de investire a presedintelui moldav N. Timofti

Depăşirea crizei politice prin alegerea şefului statului şi evitarea alegerilor anticipate (pe care mizau comuniştii) a radicalizat opoziţia comunistă din Republica Moldova. Partidul Comuniştilor a recurs la acţiuni periculoase, în măsură să ducă la o nouă scindare teritorială.

După ce liderul comunist Vladimir Voronin a chemat populaţia la nesupunere civică, în mai multe raioane în care comuniştii deţin majoritatea în consiliile locale, pe clădirile administrative a fost arborat aşa-zisul „drapel istoric al Moldovei”. Comuniştii au folosit acest drapel şi în timpul acţiunilor de protest din ultimul timp organizate în centrul Chişinăului. Ideologul PCRM Mark Tkaciuk a spus că “acesta este drapelul statului independent moldovenesc, iar PCRM tinde să se întoarcă la originile statalității moldovenești”. Tkaciuk a mai spus că în cazul în care PCRM va reveni la guvernare, tricolorul va fi înlocuit cu acest steag.

Şedinţă secretă!

Mai mulţi membri ai Comisiei Naţionale de Heraldică au confirmat că arborarea bicolorului roş-albastru este ilegală, iar PCRM nu a înregistrat acest drapel. Prin urmare, utilizarea lui se consideră clandestină. Deocamdată, nici o autoritate din Republica Moldova nu a reacţionat. Abia astăzi ministrul de Interne Alexei Roibu şi prim-adjunctul procurorului general Andrei Pântea au fost convocaţi într-o şedinţă închisă la Comisia parlamentară pentru securitatea statului. Potrivit unor informaţii neoficiale, la şedinţă s-a discutat despre ridicarea imunităţii parlamentare a unor deputaţi comunişti, pentru trimiterea lor în judecată.

Joi, în cadrul şedinţei Consiliului municipal Bălţi (dominat de comunişti), consilierii PCRM planifică să adopte un proiect de hotărâre care prevede oficializarea aşa-zisului „drapel istoric al Moldovei” care deja a fost arborat pe clădirea Consiliului Municipal Bălţi. Drapele similare au fost arborate anterior şi pe clădirile unor instituţii publice din raioanele Edineţ, Cimişlia şi Soroca, iar astăzi bicolorul roş-albastru a apărut şi pe clădirea Primăriei oraşului Drochia. În toate cazurile decizia de a instala steagul a fost luată de consiliile locale dominate de comunişti.

Pericol de destabilizare

Arborarea drapelului roş-albastru pe clădirile unor instituţii publice nu este nimic altceva decât o încercare a comuniştilor de a destabiliza situaţia în ţară”, a declarat politicianul Iurie Roşca. „Mi se pare că intenţia lor este de a provoca o scindare teritorială şi o eventuală autoproclamare a anumitor teritorii prin conflictualizarea artificială a relaţiilor dintre autorităţile centrale şi autorităţile locale dominate de partidul parlamentar de opoziţie”, a adăugat Roşca.

După alegerea lui Nicolae Timofti în funcţia de şef al statului, Partidul Comuniştilor a difuzat o declaraţie în care anunţa că nu recunoaşte preşedintele şi nici legitimitatea Legislativului care l-a ales. Mai mult, comuniştii au chemat la nesupunere civică şi au invitat populaţia să se pregătească de ceea ce ei au numit „congres civic” – o manifestaţie de protest planificată de PCRM pentru luna mai.

„Comuniştii au primit o lovitură dură prin alegerea preşedintelui şi reiterarea directiei Vest a Republicii Moldova”, scrie sociologul român Dan Dungaciu. Potrivit lui, PCRM este conştient că, în conditii de normalitate, nu va mai putea reveni niciodată la guvernare singur sau, eventual, ca vioara întâi. „Strategia PCRM este clară de aici înainte: modificarea discursului spre Eurasia, unificarea poziţiilor ideologice ale partidului şi lansarea mesajelor clare şi coerente în acest sens (inclusiv povestea schimbarii steagului)”, menţionează Dungaciu.

Ministerul de Externe de la Chişinău nu degeaba a sărit ca ars când a aflat de instituirea funcţiei de reprezentant special al preşedintelui rus pentru Transnistria. Diplomaţia noastră brusc s-a pus în mişcare şi, în arhicunoscutul ei limbaj esopic, i-a cerut Kremlinului explicaţii. Numai că e cam târziu pentru aşa ceva. Ar trebui să-i ceară socoteală, nu explicaţii, pentru că ruşii au comis-o deja.

O mină cu efect întârziat

Nu sunt, desigur, nişte exageraţi comentatorii care întrezăresc în spatele gestului făcut de Moscova un preludiu al viitoarei recunoaşteri oficiale a autoproclamatei republici nistrene. Ce mai tura-vura, viitorul sună rău cu Rogozin pe post de emisar al lui Putin la Tiraspol. Atâta doar că, uitându-ne înainte cu mânie, ne scapă ce ni se întâmplă chiar acum sub picioare. Iar acolo se tăvăleşte o mină cu efect întârziat.

De fapt, Rusia a demarat în forţă procesul de legitimare internaţională a regiunii separatiste de la Nistru. Crearea la Moscova a unei demnităţi care vizează o regiune a unui stat străin echivalează cu o pretenţie teritorială asupra respectivului spaţiu geografic. E ca şi cum ruşii ar numi un reprezentant special pentru Kurdistan sau pentru Ţara Bascilor. Ar ieşi un scandal monstru.

Vicepremierul Eugen Carpov a atras atenţia pe bună dreptate asupra faptului că reprezentantul special pentru Transnistria a fost numit concomitent cu reprezentanţii speciali pentru Abhazia şi Osetia de Sud care au fost deja recunoscute de Rusia, ceea ce dă de bănuit că Tiraspolul ar putea fi băgat într-o oală cu Suhumi şi Ţhinvali.

Vicepremierul moldovean însă trece cu vederea un alt amănunt semnificativ. Moscova nu a numit şi un reprezentant special pentru Karabahul de Munte. De ce? Pentru că Rusia nu revendică acest teritoriu disputat de Azerbaidjan şi Armenia.

Iacobinul naţionalismului velikorus

Acum haideţi să vedem cine sunt emisarii Kremlinului în cele două autonomii georgiene anexate în fond de Moscova. Reprezentant special pentru Osetia de Sud e numit conducătorul Osetiei de Nord Taimuraz Mamsurov, iar pentru Abhazia – guvernatorul ţinutului Krasnodar, Aleksandr Tkaciov. Cu alte cuvinte, în republicile transcaucaziene Rusia se bazează pe doi demnitari provinciali care nu fac parte din eşalonul de vârf al puterii centrale.

Altfel stau lucrurile cu Republica Moldova. Reprezentant special pentru Transnistria e desemnat un membru al guvernului rus de cel mai înalt rang. Dmitri Rogozin este vicepremier însărcinat cu problemele complexului militar-industrial. Ca să nu mai spun că, dincolo de toate, el e unul dintre iacobinii naţionalismului velikorus.

În deceniul al nouălea, Rogozin a condus Uniunea Comunităţilor Ruse, o organizaţie şovină care lupta pentru refacerea defunctei URSS. Ulterior, a fost vârful de lance al partidului radical naţionalist „Rodina”. Din postura de lider al acestei formaţiuni, a cerut în repetate rânduri recunoaşterea oficială a independenţei Abhaziei, Osetiei de Sud şi Transnistriei. Poate fi întâmplătoare numirea în Transnistria a unuia dintre cei mai temuţi răpitori ai faunei politice ruse? Să fim serioşi. Dacă vulpea este lăsată să intre în coteţ, înseamnă că găinile sunt sacrificate.

Alegerea presedintelui R. Moldova in persoana lui Nicolae Timofti, fost presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, pune capat la doi ani si sapte luni de interimat. Accentul masiv pus pe eveniment sugereaza ca se va trece la o etapa radical noua. Si da, si nu.

In realitate, problemele cu care se confrunta R. Moldova sunt profunde, structurale, astfel ca existenta unui presedinte cu acte in regula nu modifica radical agenda. Modifica, eventual, contextul in care aceasta va fi abordata de aici incolo. Sa spicuim cateva dintre mizele majore.

Reconciliere prin excludere?

Festivitatea de investitura din 23 martie ne-a lasat deja melancolici. Excluderea reprezentantului Bisericii Ortodoxe Romane, IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei, din lista celor anuntati si salutati de presedinte a lasat un gust amar. Nu intamplator, probabil, Mitropolitul Basarabiei nu a mai participat la receptia de investitura.

Gestul a fost o scapare surprinzatoare pentru cineva care spune ca va fi “un presedinte al tuturor” si nu ii va imparti pe “moldoveni” in “dusmani si patrioti”, “statalisti si unionisti”.

A fost o gafa, dar statutul ei trebuie masurat altfel: cum ar fi fost evaluat anuntul de reconciliere al presedintelui in presa de la Chisinau, si nu numai, daca la respectiva festivitate ar fi fost salutat de presedinte doar reprezentantul Mitropoliei subordonata canonic Bisericii Ortodoxe Romane, ignorand prezenta reprezentantului Mitropoliei subordonata canonic Moscovei? Intrebarea este, fireste, retorica.

Plecand de la premisa bunei-credinte a presedintelui – si nu avem pana acum niciun motiv sa credem altfel -, apare o alta problema. Cine a scris discursul domnului Timofti si a ignorat prezenta IPS Petru, in conditiile in care presedintele nu are deocamdata consilieri numiti? Care institutie a statului a preluat gestiunea si, pana la urma, este vinovata de “gafa” de investitura? Caci, daca pentru presedinte este o gafa lipsa de vigilenta la citirea discursului, pentru institutia care i-a facut mesajul, nu.  Intrebarea pe care o punem nu e deloc retorica, pentru ca raspunsul este fundamental pentru evolutiile din R. Moldova si misiunea politica a noului presedinte. Caci Nicolae Timofti are o misiune politica esentiala.

Politica unui presedinte apolitic

Este vorba despre prezervarea interna a coalitiei de guvernare. Dincolo de apolitismul sau, sarcina politica a domnului Timofti este gestionarea si echilibrarea situatiei din interiorul AIE. Alianta guverneaza, dar nu mai are un document constitutiv viabil si adus la zi. Nici nu e nevoie, in fond, daca exista asumarea sincera a acestei sarcini de catre toate componentele ei si un “judecator” care sa fie suficient de atent si nepartinitor.

In acest moment, fraza cheie din Constitutia R. Moldova este aceasta: “In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a functiei, presedintele Republicii Moldova revoca si numeste, la propunerea prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului” (Articolul 98).  Ideea e clara: este nevoie de acordul presedintelui pentru remanieri, de aici si functia acestuia de garant al prezentei la guvernare a tuturor partidelor aliantei si a mentinerii in Guvern a ministrilor desemnati si sustinuti de acestea. Functia de echilibru intre partide si premier este aici decisiva si devine cheia unei functionari corecte a AIE.

Asta nu inseamna ca remanieri nu se pot face sau ca premierul va avea mainile legate, inseamna doar ca partidele vor avea un rol firesc in gestionarea procesului si ca nu vor fi scoase din joc.

Acesti doi ani si sapte luni au acumulat tensiuni serioase la nivelul AIE, care nu pot fi depasite cu una cu doua. Si asta stie, cu siguranta, domnul Timofti, care este chemat acum inclusiv sa regleze fin relatia partide – guvern – premier. De aici inainte, avand acesta parghie concreta al nivel guvernamental, presedintele nou ales poate deveni cu adevarat judecatorul impartial de care are nevoie deopotriva Alianta si R. Moldova.

Mai ales ca se va guverna de aici inainte cu comunistii in strada.

PCRM moare, dar nu se preda

Comunistii au primit o lovitura dura prin alegerea presedintelui si reiterarea directiei Vest a R. Moldova. Se pot astepta acum ca Partidul Socialistilor lui Igor Dodon sa absoarba o serie de nemultumiri si nemultumiti din cadrul PCRM, in special din fractiunea – tot mai subreda, e drept – a “comunistilor moldovenisti” (varianta regionala a “national comunismului”).  Ironia este la ea acasa: Dodon, reprezentantul comunistilor si cel votat de rusofoni la alegerile pentru Primaria Chisinaului, se lupta acum pentru atragerea membrilor “nationali” ai partidului lui Vladimir Voronin!

PCRM stie ca scorul din sondaje ii este relativ favorabil si ca optiunile populatiei republicii se indreapta incet dar constant spre Est, desi dupa alegerea presedintelui ratingul partidului va scadea vizibil. Dar, pe de alta parte, stie si faptul ca, in conditii de functionare normala in R. Moldova in urmatorii doi ani si jumatate, nu va mai veni niciodata la guvernare singur sau, eventual, ca vioara intai. De aici jocul lui totul sau nimic al liderilor PCRM, refuzul de a veni in Parlament si asteptarea strategica a iernii. O iarna in care rolul Rusiei va fi crucial, in momentul in care Putin a dat deja din degetul lui Medvedev si a avertizat Chisinaul, iar pretul gazului nu este deocamdata stabilit decat pentru o perioada scurta.

Strategia PCRM este clara de aici inainte: modificarea discursului spre Eurasia, unificarea pozitiilor ideologice ale partidului si lansarea mesajelor clare si coerente in acest sens (inclusiv povestea schimbarii steagului).

Din acest punct de vedere, Congresul din 9 iunie al partidului va fi unul determinant pentru scena politica interna. Intrebarea este insa una singura: cat mai reprezinta comunistii butonul favorit al Moscovei in evolutiile din R. Moldova si care va fi valoarea lor de intrebuintare de aici inainte?

“Vlahi”, “moldoveni”, “transnistreni”

Daca, ideologic vorbind, tabara comunista se omogenizeaza, Alianta sta deocamdata prost la acest capitol. Disensiunile sunt vizibile, unele profunde, iar judecatorul Timofti, in pofida defectiunii din discursul de investitura, va avea un rol esential de jucat aici. Insistenta cu care tematica identitara reapare pe agenda Chisinaului nu este cel mai bun si cel mai eficient semnal in aceste momente.

Nimeni nu are nevoie, nici in interiorul Aliantei, nici pe relatia bilaterala cu Romania sau cu UE, de o “agenda a suspiciunii” din acest punct de vedere, indiferent ca este vorba despre “minoritatea moldoveneasca” din Ucraina sau comisii comune de istorici cu parteneri strategici de departe. In plus, exista si un risc. Dupa cum a indicat cazul asa zisei “minoritati vlahe”, Bucurestiul a indicat ca nu este dispus sa accepte “minoritati inventate” chiar din partea unor vecini cu care are relatii traditionale de amicitie.

Fie si din considerente de coerenta, este evident ca in acest moment existenta unei “minoritati moldovenesti”, oriunde ar fi ea, nu poate fi acceptata. A insista inseamna a pune Romania in situatii, practic, imposibile.

In plus, chiar ratiuni de ordin intern ar trebui sa impiedice Chisinaul sa transforme identitati regionale – absolut legitime, de altfel – in etnosuri nationale de sine statatoare. Caci, daca ar face asta, nu ar mai avea niciun motiv sa anuleze sau sa combata identitatea… “transnistreana”, care, pana la urma, urmeaza acelasi scenariu al regionalului care vrea sa devina etnos.

Ca tensiunile in dosarul identitar exista, chiar in interiorul Aliantei, o demonstreaza inclusiv recentul caz al cursului de istorie. Inainte de guvernarea comunista, erau doua: “Istoria Romanilor” si “Istoria Universala”. Comunistii, prin apel “la Europa”, elimina istoria de la Bacalaureat, scot manualele anterioare si modifica cursul in “Istorie integrata”, in realitate o istorie sovietica reesapata.

Dupa 2009, Alianta scoate manualele comuniste, dar face initial o greseala strategica: in toamna lui 2011 cumuleaza disciplinele “Istoria Romanilor” si “Istoria universala” si pastreaza un singur curs, numindu-l “Istorie”, (tot) o “istorie integrata”, europeana de data asta, menita sa inlocuiasca vechile manuale.  A fost o eroare, nu doar de comunicare, iar reactiile nu au lipsit, inclusiv in interiorul Aliantei. Drept consecinta, decizia a fost modificata, iar incepand cu anul de studii 2012-2013 cursul – caci tot unul va ramane – se va numi nu “Istoria”, ci “Istoria Romanilor si Universala”.

E un compromis, fireste, in acord cu “cerintele europene” – mult mai invocate in acest domeniu decat in altele! – dar pare unul rezonabil. Chestiunea este ca nici el nu poate sa satisfaca optiunile politice ale AIE din acest punct de vedere. Sa speram insa ca ratiunea va triumfa, caci abordarea fata de aceasta chestiune identitara capata si alte semnificatii: ne place sau nu, atitudinea fata de dosarul identitar a fost si este si un semnal de politica externa foarte semnificativ.

Si aici ne intoarcem – desi nu ne-am indepartat niciodata – la agenda proaspatului presedinte.

Go West!

Domnul Timofti nu a fost neutru – si bine a facut – in ceea ce priveste orientarea externa a R. Moldova. A indicat Vestul asumandu-si proiectul de integrare europeana al Aliantei. Prima vizita la Bruxelles, a doua sugerata la Bucuresti, sunt semnele unei normalitati pe cale sa se instaureze peste Prut.

Dar de aici incepe greul. Sondajele de opinie indica periculos faptul ca populatia se decupleza, incet, de proiectul european. A auzit prea mult vorbindu-se despre asta, a sperat la fel de mult, dar Alianta nu a furnizat nimic concret deocamdata.

Oficialii de rang inalt din Ministerul de Externe si al Integrarii Europene de la Chisinau vorbesc – unul cu demisia pe masa – despre liberalizarea regimului de vize in 2012, altul despre posibila parafare a Acordului de liber schimb intre R. Moldova si Uniunea Europeana in 2013, dupa care ar urma parafarea si semnarea Acordului de Asociere, cel care va include si acordul privind crearea zonei de liber schimb.

“Oficial, ne merge bine”. Care este, insa, problema? Dincolo de contextul european fracturat si reticent, dincolo de problemele tehnice foarte complicate ale acestor dosare, dincolo de reforme interne profunde si eficace care trebuie implementate, chestiunea de fond este in alta parte. O stie toata lumea, chiar daca aproape nimeni nu o spune explicit.

Este vorba de Transnistria.

Europa si/sau Transnistria?

Indiferent ca e vorba despre liberalizarea regimului de vize sau de Acordul de comert liber, frontiera estica a R. Moldova ramane nodul gordian. Cum sa lasi sa treaca pe acolo persoane si marfuri pe care tu, ca stat, nu le poti controla pana la capat. De aici si dilema – capcana! – din care Chisinaul nu va putea iesi usor: in realitate, negocierile pentru integrare europena si pentru reglementarea chestiunii transnitrene se desfasoara concomitent, chiar daca nimeni nu o spune public.

Este nevoie de un accept crucial al Tiraspolului pentru ca negocierile Chisinaului cu UE sa poata avansa, in sensul securizarii frontierei estice a republicii. Chisinaul poate argumenta ca asta si doreste, respectiv solutionarea chestiunii transnistrene prin procesul de europenizare, deci dublarea sau suprapunerea dosarelor este asumata explicit si strategic de catre Chisinau.

Asa o fi, insa apare urmatoarea problema: daca “Tiraspolul” nu va face concesii? Daca va bloca extinderea controlului de facto al R. Moldova asupra Transnistriei, respectiv va bloca Chisinaul in ambele dosare, cel al vizelor si cel al acordurilor economice, ce va face Chisinaul? Cum va reactiona? Care e varianta de rezerva? Isi vor asuma liderii politici de la Chisinau ideea ca esecul negocierilor in dosarul transnistrean poate bloca negocierile in dosarul european?

Aceasta-i intrebarea.

Rusia muta cu Rogozin

Numirea lui Rogozin trebuie citita inclusiv in acest context. Chisinaul si-a ales presedintele, a indicat directia Vest, dar Moscova face o mutare – din punctul ei de vedere – de maestru. Prin numirea lui Rogozin, Rusia tempereaza entuziasmele de moment si modifica aproape radical datele problemei inclusiv pe frontierea de Est a spatiului euroatlantic.

Cum citim aceasta mutare si care sunt perspectivele? In esenta, situatia din aceasta zona era, practic, blocata, in pofida reluarii negocierilor in format 5 plus 2, a carui relansare a fost posibila doar cu acordul Rusiei, care, de obicei, nu deschide niciodata negocierile daca stie ca le va pierde.

Nu s-a avansat aproape deloc si nu exista premise ca se poate avansa in continuare pe scenariul de pana acum. Mai mult, riscul transnistrizarii R. Moldova nu poate fi eliminat din niciun calcul strategic. Mai mult, un personaj precum Rogozin, cu bagajul sau remarcabil intelectual si geopolitic (gestionarul dosarului Kaliningrad, apoi cel al NATO), nu poate fi trecut pe linie moarta, mai ales ca pozitia pe care i-a conferit-o Putin – de ambasador la NATO – a fost una dintre cele mai expuse mediatic.

Mutarea pe Transnistria nu poate fi o retrogradare. Rogozin este unul dintre numele aflate in carti pentru anumite pozitii de putere de peste sase ani din Federatia Rusa. Faptul ca Rogozin a fost numit acolo indica faptul ca Moscova nu este dispusa sa cedeze pe acest dosar.

Tinand seama de cele evocate mai sus, devine limpede ca intreg contextul regional poate capata o alta dinamica de aici inainte.

Raspunsul spatiului euroatlantic si al Romaniei, ca stat de frontiera euroatlantica, trebuie sa fie pe masura, dar cu masura. Retorica belicoasa este in afara discutiei, iar Bucurestiul trebuie sa aiba capacitatea de a raspunde inovativ, inteligent si suplu unei provocari de securitate pe care intreg spatiul euroatlantic o resimte ca atare.  “Solutiile” de pana acum – centrate pe schimbarea binomului Chisinau – Moscova in Chisinau – Tiraspol in abordarea conflictului – s-au dovedit fundaturi, pentru ca nu au adus nici mai multa prosperitate si securitate cetatenilor R. Moldova, nici mai multa securitate in regiune.

Moscova a mutat, si nu pentru R. Moldova in primul rand, ci pentru spatiul euroatlantic.

Este evidenta nevoia unei schimbari de registru prin care initiativa sa fie preluata de tabara euroatlantica, iar Moscova sa nu mai poata bloca procesul de integrare europeana si santaja R. Moldova si, prin ea, intreaga regiune, prin iminenta transnistrizare.  O asemenea solutie ar fi singura mutare capabila sa duca jocul european mai departe pentru R. Moldova si sa scoata Romania si aliatii sai din pozitia defensiva in care au fost plasati.  Doar o asemenea mutare ar putea deveni cu adevarat ridicarea manusii de catre Bucuresti si aliatii sai euroatlantici.

Legaturi:


Categorii

1. DIVERSE, Basarabia, Dan Dungaciu, IPS Petru Paduraru, Mitropolitul Vladimir Cantarean, Rusia, SUA versus Rusia, Transnistria

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “Republica Moldova in pragul unor TULBURARI INTERNE? Comunistii se RADICALIZEAZA periculos, Transnistria, ca si ANEXATA

  1. Pingback: Ce pregateste Rusia Moldovei? Rogozin a luptat, in 1992, IMPOTRIVA “FASCISTILOR” ROMANI, in razboiul civil al Transinistriei - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  2. Pingback: BASARABIA – pamant ROMANESC sau… colonie EUROPEANA? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  3. Pingback: Rogozin flutura SCENARIUL MILITAR in chestiunea Transnistriei. Raport american care arata ca sunt PROBLEME LA SCUTUL ANTIRACHETA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  4. Pingback: 7000 de basarabeni au demonstrat pentru UNIREA CU ROMANIA. 200 de ani de la anexarea BASARABIEI de catre Rusia. NICOLAE IORGA: FARA LACRIMI DIN PRISOSUL DURERII, NU SE MANTUIE DIN ROBIE UN NEAM - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  5. Pingback: Basarabia si legea antidiscriminarii. Ipocrizia politicienilor si eurocratilor, biciuita de Pavel Paduraru. DEZICANDU-NE DE SUFLET, NE VOM SINUCIDE IN CORPORE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  6. Despre Tratatul dintre România şi Basarabia (Declaraţia politică din 12 iunie 2000)

    “Domnul Ioan Moisin:
    Domnule preşedinte,
    Stimaţi colegi,
    Îmi exprim categoric protestul faţă de faptul că ministrul afacerilor externe Petre Roman a declarat, în cadrul unei audieri în faţa Comisiilor reunite de politică externă ale Parlamentului, că „toate criticile care au fost aduse Tratatului privind parteneriatul strategic dintre România şi Moldova sunt demagogice”. Vezi Ciprian Ranghel: „Roma îi acuză de demagogie pe politicienii care critică, tratatul cu Moldova”, ziarul „Cotidianul”, 25 mai 2000. Mai mult, citez: „Ratificarea lui va curma apetitul electoral al unora”, a subliniat Roman.
    Resping asemenea insinuări după care a nu accepta un tratat ce s-a vădit deja că nu serveşte intereselor noastre naţionale legitime înseamnă demagogie sau interes electoral. De ce nu serveşte interesul naţional românesc? Citesc ce spune comentatorul Victor Roncea: „…pentru că acesta consfinţeşte tezele
    cominterniste cu care Moscova a inoculat fiinţa naţională a popoarelor strivite de bolşevism pentru mai bine de 70 de ani. Pentru că, prin acest act, România contribuie la consolidarea aşa –numitului stat moldovenesc” şi altele.
    Acelaşi publicist întreabă: „De ce preferă oare ministrul Petre Roman să plece urechea la comuniştii de la Chişinău sau la aprobările tacite ale Moscovei, în loc să asculte vocile celor mai în drept români patrioţi basarabeni?”
    Într-adevăr, într-un apel trimis din temniţa sa din Transnistria, Ilie Ilaşcu a scris: „Sper că luciditatea politică a domnului Emil Constantinescu nu va permite semnarea acestor documente neghioabe de înstrăinare şi mai departe a unei părţi a poporului român.”
    Iurie Roşca, preşedintele Partidului Popular Creştin Democrat din Basarabia a declarat într-un text adresat Preşedintelui şi celor doi preşedinţi ai Parlamentului: „Intenţia autorului acestor tratate, de a lua prin surprindere opinia publică – societatea românească fiind pusă în faţa unui fapt împlinit, fără a fi consultate în prealabil cel puţin principalele partide politice -, trădează o
    dorinţă suspectă de a muşamaliza o acţiune diplomatică potrivnică intereselor naţionale româneşti.” Astfel, în timp ce luptătorul patriot român Ilie Ilaşcu consideră tratatul arătat ca o greşeală imensă a politicii de moment, a politicii României, iar liderul mişcării naţional-româneşti din Basarabia, Iurie Roşca, socoteşte promovarea tratatului ca fiind potrivnică intereselor naţional româneşti, Roman s-a arătat la Parlamentul României încântat de faptul că „filoruşii nu se vor împotrivi finalizării documentului.”; vezi Victor Roncea.
    Asociaţia Culturală Pro-Basarabia şi Bucovina, prin preşedintele Consiliului Naţional, prof. dr. doc. Ion Gherman, a declarat că „recenta parafare a Tratatului cu actuala Republica Moldova este continuarea politicii de ignorare şi sabotare a problemei basarabene care ar trebui să reprezinte o prioritate absolută a politicii statului ş i acest tratat este o legiferare a pactului Ribbentrop-Molotov, un nou act de subminare a interesului naţional. România nu are nevoie de un tratat cu această formaţiune statală, deoarece este o nouă şi nocivă recunoaştere a acestei
    republici care, prin provizoratul ei congenital, dar prelungit peste măsură, creează noi tensiuni în această zonă, în condiţiile în care pe teritoriul acestui stat se află o armată de ocupaţie, când limba română este insultată prin consfinţirea în Constituţie a falsului grosolan stalinist «limbă moldovenească», când Chişinăul, sfidând grosolan România, refuză să legalizeze Mitropolia
    Basarabiei, când la cârma Chişinăului se află foşti nomenclaturişti comunişti, cozile de topor care şi-au vândut neamul pentru a se pune în slujba ocupantului sovietic şi care azi aprobă o deşănţată româno-fobie şi un înverşunat antiunionism, semnarea acestui tratat reprezintă o nouă şi impardonabilă gafă politică.” (Din poziţia Asociaţiei politice Pro-Basarabia şi Bucovina cu privire
    la Tratatul cu Republica Moldova, recent parafat). Oare ce au în comun aceste grave luări de poziţii şi avertismente ale unor adevăraţi patrioţi români cu demagogia şi cu interesul electoral? Cui serveşte de fapt acest tratat ? Poporului român în nici-un caz ! Oare poporul nu şi-a exprimat poziţia faţă de teritoriile noastre de drept istoric din răsărit prin nenumăratele jertfe de sânge pe care le-a dat ? Eu sunt de partea poporului român în această privinţă pentru că aşa îmi dictează conştiinţa, pentru că aşa este drept şi conform adevărului.
    Am cerut domnului preşedinte P.N.Ţ.C.D., în cadrul întâlnirii cu grupul senatorial al P.N.Ţ.C.D. din data de 24 mai 2000, să transmită domnului Preşedinte al României, Emil Constantinesu , neliniştea colegilor senatori P.N.Ţ.C.D. faţă de acest tratat, iar eu personal am solicitat să i se ceară
    să nu semneze tratatul. De altfel, un număr de 35 de senatori aparţinând diferitelor grupări politice au semnat declaraţia privind condiţiile de bază ale viitoarelor tratate dintre România şi Basarabia şi dintre România şi Rusia, pe care am iniţiat-o şi am propus-o prin declaraţia mea în Senat în 8 mai 2000.
    Solicit tuturor senatorilor şi deputaţilor să semneze această declaraţie care apără interesele naţionale ale poporului român şi drepturile sale istorice în răsărit.
    Vă mulţumesc pentru atenţie”.
    („MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI,”PARTEA a II-a, Nr. 88/23.VI.2000)

  7. Pingback: Presedintele Nicolae Timofti: TRUPELE RUSESTI din Transnistria reprezinta un PERICOL MAJOR. Liderul moldovean viziteaza Romania, pe care o considera “cea mai apropiata tara” de Moldova, dar sustine si adoptarea LEGII DISCRIMINARII - Recomandar
  8. Pingback: SANTAJUL ROGOZIN. Rusia ameninta ca va DEZMEMBRA Republica Moldova daca aceasta se va uni cu Romania - Recomandari
  9. Pingback: NOUA ORDINE EST-EUROPEANA A BERLINULUI, independenta Moldovei si cum a semnat Romania TRATATUL PRIVIND FRONTIERELE DIN 2010 - Recomandari
  10. Pingback: MERKEL LA CHISINAU sau “ZIDUL BERLINULUI DE PE NISTRU” - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare