“România, te iubesc” in FAMILIA DUHOVNICEASCA de la MĂNĂSTIREA OAŞA – “MANASTIREA TINERILOR” (video – I). Locul “ceresc” al (re)gasirii sensului, pacii si valorilor traditionale pentru mii de tineri. PARINTELE SAVA, “AMERICANUL”, FOSTUL CATOLIC BOTEZAT IN ORTODOXIE: “Dumnezeu vorbeste la nivelul inimii”

LOCUL UNDE CERUL SE INTALNESTE CU PAMANTUL,

LOCUL LUI… IMPREUNA

“… Oasa a devenit pentru ei un fel de familie, o altfel de casa in care isi descopera radacinile, se descopera pe ei. Aici au aflat frumusetea lucrului facut impreuna. Impreuna se roaga, impreuna muncesc si bat muntii in lung si in lat, si tot impreuna… dau de Dumnezeu”.

Romania Te Iubesc la MANASTIREA OASA

/p>
“Romania, Te Iubesc”/ ProTV:

Manastirea tinerilor din locul preferat al lui Sadoveanu. Valea din munti unde “chiar si ateii il gasesc pe Dumnezeu”

In fiecare an, locul e luat cu asalt de mii de tineri care il gasesc acolo pe Dumnezeu si se descopera pe ei insisi cu ajutorul parintilor din manastire. Din locul acesta de pe Valea Frumoasei, in muntii Sureanu, privelistea iti taie respiratia. Cat cuprinzi cu privire se intinde “imparatia salbaticiunilor” asa cum numea Sadoveanu acesti munti care i-au imblanzit sufletul cu frumusetea lor si l-au facut sa declare ca este cel mai frumos loc pe care l-a vazut.

Calugarii cu facultate din inima muntilor

Jos in vale, printre varfurile brazilor, se zareste manastirea Oasa. Acum mai bine de 70 de ani, Mihail Sadoveanu si scriitorul Ioan Pop au ridicat pe fundul vaii o biserica de lemn. Cand comunistii au construit lacul de acumulare, biserica a fost mutata pe mal, pe locul pe care s-a ridicat mai tarziu manastirea Oasa.

Povestea obstii de la Oasa incepe la mijlocul anilor 90. In manastire sunt acum peste 20 de vietuitori. Oameni care au renuntat la tot ce inseamna lumesc pentru Dumnezeu. Despre Oasa se spun multe. Ca aici toti calugarii au studii superioare, ca vorbesc altfel despre divinitate, ca multi oameni s-au regasit aici pe ei si l-au aflat pe Dumnezeu.

„Ma deranjau cei care plecau capul in Biserica”

Sufletul acestui loc este staretul Iustin. Povesteste ca in 1990, cand era student la Electronica, era ateu, dar a ajuns singur la constiinta ca exista Dumnezeu. Spune ca facut-o logic, rational.

„Daca studiem o planta spre exemplu, daca vedem samanta ei cum se dezvolta, cum a aparut toata ordinea asta? Sa nu mai vorbim de univers. Sa zicem, prin absurd, ca a aparut. Dar cum se mentine?”

„Atunci am tras eu concluzia clar ca exista o fiinta care a creat totul. Si am tras concluzia rational ca exista Dumnezeu. Pana atunci ma deranjau cei care mergeau la biserica crunt, cand ii vedeam ca ies de la catedrala cu capele plecata. Si am ajuns ca si eu sa plec capul inaintea lui Dumnezeu. Era o sete care exista. Si a existat dintodeauna. Toti oamenii se nasc cu setea de absolut, de adevar, de Dumnezeu pana la urma.”

Si a inceput cautarea. Intr-o buna zi l-a intalnit pe parintele Teofil Paraianu de la Sambata de Sus si toate intrebarile pe care le avea si-au gasit raspuns. In acea vreme i-a venit gandul ca trebuie sa isi duca viata mai departe in manastire.

„Ma gandeam, daca am avea noi o manastire a noastra, noi tinerii, cati nu ne-am intoarce?“

Secretul regasirii lui Dumnezeu

Am ajuns la Oasa in acelasi timp cu un autocar intesat cu tineri. Vin cu miile in fiecare an, atrasi de locul acesta ca de un magnet, desi multi dintre ei n-au implinit 18 ani. Aici, vara, curtea si malul lacului sunt transformate in amfiteatre. Primul care a vorbit in acest loc a fost parintele Teofil. Si an la rand numarul celor care soseau sa-l asculte a tot crescut. Intr-o poza, in fata parintelui Teofil apare si parintele Pantelimon, pe acea vreme student la Arte, pe care l-a convins sa se calugareasca.

Grupul de azi vine de la Targu Mures. Sunt elevi de liceu. Parintele Pantelimon ii ia in primire. Printre ei, calugarul care implineste in curand 40 de ani si 16 de calugarie pare un pusti cu barba. Vorbeste bland, cu talc, si trebuie sa iti deschizi mintea si sufletul pentru a-l intelege dar mai ales pentru a te redescoperi pe tine.

„E foarte important sa le vorbesti din interior, ei sa se oglindesca in tine”

Sute de tineri se aduna aici in tabarele de vara, iar calugarii ii pun la treaba. Cot la cot muncesc alaturi de ei. Si totii muntii din zona sunt luati la picior. Parintii le sunt ghizi atat pe creste, cat si in explorarea celor mai adanci cotloane ale sufletului. Iar asta arunca asupra acestui loc un farmec aparte care creaza o atmosfera si o legatura intre tineri si calugari pe care numai cei care au trecut pe aici au trait-o.

„Facem ceva sa le umplem ziua de dimineata pana seara si ei se linistesc si au alta liniste, alta dispozitie sufleteasca si capacitate de a discuta si a asimila”.

Omleta din 1500 de oua

Ana este in clasa a X-a. Atunci cand ajunge la Oasa, e om de baza in manastire. Spune ca se regaseste aici pe ea, dar il gaseste si pe Dumnezeu.

„De fiecare data cand plec de aici incep sa am o stare de agitatie pentru ca asta presupune societatea din zilele noastre, agitatie, lipsa de timp liber si cand vin aici ziua e mult mai lunga. Nu simti oboseala aici. Mi-aduc aminte de o situatie din tabara de anul trecut. Era o fata care ajuta la bucatarie si era entuziasmata de faptul ca o sa mearga acasa si o sa spuna la toti cum a facut ea omleta din 1500 de oua.”

I-am lasat pe tineri sa isi aleaga dintre sute de costume [nationale] pe care le are manastirea cumparate sau primite de prin toata tara. Ana se ocupa de impartirea si evidenta lor. Maine, la slujba le vor purta pentru ca asa e obiceiul aici la Oasa. Cei care vin sunt intorsi cu fata spre traditiile si valorile acestui neam. Li se aminteste cine sunt.

*

“Tu, ca preot, ia harletul si adu apa. E cea mai buna predica”. Sfaturile calugarilor care traiesc la granita dintre lumi

Nascut in Statele Unite, parintele Sava recunoaste ca ii lipseste muzica clasica. In Carolina de Nord canta in cor iar in manastire este seful stranei si se ocupa de curatenie in camerele in care dorm pelerinii.

Calugarul american care da autografe

„Niciodata nu m-am gandit ca o sa ajung sa fac curat si sa fiu filmat in acelasi timp”, spune parintele, in vreme ce curata baile. „Niciodata nu am crezut asa ceva. Asta e visul american :)”

Cu timpul, parintele Sava a ajuns un fel de vedeta a manastirii. Da autografe si multi cred ca e faimos.

„Nu sunt deloc un Iustin Parvu sau un Arsenie Boca. Nu sunt in acelasi liga.”

Imediat dupa slujba, parintele isi face apritia in curte cu matura si mopul de curatat bai. Ii place sa vorbeasca si sa-i faca pe oameni sa zambeasca. Dar recunoaste ca cel mai greu lucru este disciplina ascetica.

„Exista acest concept de trezvie in viata calugareasca. Trezvie inseamna a pastra mintea intr-o stare de atentie si concentrare tot timpul. Daca esti intr-o stare de trezvie, imediat cand apare gandul esti constient si te gandesti asta e o ispita, asta e un gand rau si elimini acest gand, respingi acest gand. E ceva extrem de greu, trebuie cultivat”.

Militarie la manastire

Ora 2 si jumatate dimineata. La Oasa, slujele se fac dupa randuiala muntelui Athos. La ora 3 incepe slujba care tine pana aproape de ora 8 dimineata. Dupa care calugarii merg la munca.

Parintele Silvan slujeste in altar in aceasta dimineata. Ceva mai tarziu l-am reintalnit in staulul animalelor. La ora pranzului, baciul imbraca iarasi vesmintele si slujeste. Va urma masa, si iarasi munca. Seara se intorc din nou in biserica pentru alte cateva ore de rugaciune. Asa e in fiecare zi.

„E putina militarie”, recunoaste staretul. “Am ajuns sa incepem slujbele intodeauna la fix, daca intarziem un minut avem un disconfort. Ne-a devenit firesc treaba asta, iti vine dinauntru. Cand lucrezi cu Dumnezeu te simti liber oricate rigori ai avea.”

Pustnicul care traieste singur, cu Dumnezeu

Calugarii nu se roaga doar pentru ei. Ci si pentru cei care trec pe aici. In fiecare noapte pomelnicele lasate de oameni sunt impartite intre calugari si numele trecute pe hartie sunt pomenite. Noapte de noapte.

Printre calugari de aici l-am intalnit si fratele Iona – Ion Patrulescu in viata civila, fost ateu, fost ofiter de armata si profesor de limbi clasice. De 10 ani traieste ca un pustnic prin padurile din jurul manastirii. Cu greu, staretul l-a convins sa vorbeasca in fata camerei.

”A fost doar o nevoie de a ma retrage, lumea asa cum este a m-a obosit la un moment dat”, spune pustnicul. „M-am retras pur si simplu ca sa stau retras. Si acum eu am un regim privilegiat, nu sunt un calugar clasic ci sunt un calugar cu viata de sine, un om care isi face singur programul”.

A fost casatorit. A divortat. A venit aici, sa traiasca singur cu Dumnezeu. Dupa 10 ani, saptamana trecuta trebuie sa fie tuns in monah, sa fie facut calugar. A amanat momentul de teama ca il vom filma.

„Viata calugarului cand se leapada de lume nu inseamna ca spatial se rupe de lume ci ca isi dechide mintea spre un alt univers”, explica fratele Iona.

„Noua, calugarilor, ni s-a dat un ajutor ca modalitate de a bloca gandurile care vin din lume si a intoarce mintea spre Dumnezeu: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul”.

Acum, in baraca sa din padure pe care nu vrea sa o arate lumii, traduce texte vechi din greaca si latina. Vrea insa sa renunte. Si sa ramana doar cu rugaciunea. Toata filosofia sa de viata se invarte in jurul mortii, o moarte insa cu gandul la inviere. Ani la rand, toata tineretea a fost ateu convins. Spune ca lua minciuna drept adevar, pana cand a realizat ca totul e minciuna. A inceput sa caute adevarul si tot cautand L-a gasit pe Dumnezeu.

„Predica mai buna nu exista”

Gabud. Un loc aproape de Ocna Mures, la aproape 200 de km de Oasa. Aici, manastirea si-a ridicat un metoc, o baza administrativa. De aici sunt hranite miile de pelerini care trec prin Oasa. 20 de calugari, care apartin tot de Oasa au fost detasati si vietuiesc si muncesc pe aceste dealuri. Si aici se fac tabere pentru tineri. Tot staretul Iustin este si aici sufletul locului. Ii pare rau ca preotii nu se implica mai mult in viata comunitatii. Ar vrea ca acestia sa faca livezi, biblioteci, sa se repare drumuri.

„Sa te vada oamenii ca faci gestul asta, pai predica mai buna nu exista”.

Am urcat cu parintele Pantelimon pe acest varf de rai. E un loc binecuvantat de Dumnezeu care degaja o liniste aparte. Parintele spune ca pamantul are imprimat in el ritmul turmelor care trec pe aici de mii de ani. Aici, deasupra lumii, pe acesti busteni de lemn, tanarul calugar ne ultimele indemnuri inainte de a porni spre casa.

”Zicea un sfant parinte: impaca-te cu tine insuti si va fi cu tine in pace si cerul si pamantul. In momentul in care te accepti asa cum esti, in momentul ala te poti schimba”.

„In momentul in care faci compromisuri ajungi sa te dispretuiesti pe tine insuti si ajungi sa iti devii insuportabil. Daca nu faci compromisuri, mai ales la tinerete, si iti pastrezi curatia si inocenta dupa aia iti e foarte usor in viata pentru ca nu iti pierzi increderea in tine. Eu zic ca viata e foarte frumoasa daca stii sa te multumesti cu ce esti si cu ce ai. Omul care poate sa isi controleze dorintele si nu e depasit de propriile dorinte, omul acela poate sa fie fericit. Asta e o premisa a fericirii”.

Invatatura faina, muzica, liniste

La Oasa ziua e pe sfarsite. Imbracati in costume populare tinerii ies de la masa si se intorc in biserica pentru o ultima rugaciune. Pe treptele bisericii tinerii din Mures se pregatesc de plecare. Spun ca au gasit aici „invatatura faina, muzica, liniste”. Unii vin si o data la doua saptamani.

Autocarul cu tineri se pune miscare si lasa in urma acest loc peste care se asaza linistea. Se vor intoarce in curand pentru ca pe Valea Frumoasei, Oasa a devenit pentru ei un fel de familie, o altfel de casa in care isi descopera radacinile, se descopera pe ei. Aici au aflat frumusetea lucrului facut impreuna. Impreuna se roaga, impreuna muncesc si bat muntii in lung si in lat, si tot impreuna dau de Dumnezeu.

Intr-o carte despre acest loc se spune ca Oasa este la granita dintre lumi, intre cer si pamant, un loc in care timpul se intalneste cu vesnicia, stramosii cu urmasii, toti uniti prin rugaciune, suntem aici… pe palmele lui Dumnezeu.

Hristos a inviat!

*

“Nu suntem constienti cat CER este in pamantul nostru”. Povestea calugarilor care boteaza in butoiul de varza

Fotografia si pictura sunt doua pasiuni la care parintele Pantelimon n-a putut renuntat cand a intrat in manastire. Spune ca are aceasta pasiune din cauza ca nu a avut televizor in copilarie.

„A fost o uimire de a mea, stand in manastire sa vad ca nu imi lipseste nimic”.

Are insa si regrete: neimplinire, potentialul inca nefolosit.

Calugarul rupt de lume care a scris un articol viral

Un articol scris de parinte acum ceva vreme despre depresie a devenit viral pe internet. Crede ca noi oamenii, sunt prea ocupati cu lucrurile neinsemnate si nu mai avem ragaz sa intelegem sensul lucrurilor, sensul nostru pe Pamant.

„Sa nu avem cu Dumnezeu o relatie interesata, in care eu numai ii cer ceva”, spune parintele Pantelimon, „ci sa avem pur si simplu o relatie, o relatie de dragul relatiei. E ca si cand eu nu m-as uita niciodata la tine ci m-as uita la ce as putea sa iau de pe tine. Ce ai tu si ce as putea sa obtin de la tine, asta inseamna sa ai o relatie interesata cu Dumnezeu. E foarte dureros pentru Dumnezeu sa fie privit in acest fel de oameni. Dar oamenii nu mai stiu in ziua de azi sa gandeasca altruist si gandesc in termenii eficientei, in termenii propriului interes. Dumnezeu se ascunde in simplitate. Numai cineva care este slab vrea sa para tare.”

Cum descoperi simplitatea?

„Brancusi zicea ca simplitatea este o complexitate rezolvata. Daca vrei sa descoperi simplitatea vietii, trebuie sa te intorci catre lucrurile simple, sa nu doresti super-senzatii, sa nu iti doresti excesul, ci sa stii sa apreciezi momentele simple ale vietii”.

Si mai spune parintele ca

„Schimbarea in bine inseamna schimbarea in a fi bun. Zicea parintele Paraianu ca masura sfinteniei este masura bunatatii. Un om cat e de bun, atat e de sfant.”

Romania autentica, ascunsa in munti

E tarziu. Focul s-a stins demult. Calugarii se roaga in biserica. Aici, la doar cateva ore de la sosire pare ca esti de o vesnicie. Cel mai apropiat sat e la 40 de kilometri iar semnal la telefon nu exista. Zgribuliti, cativa tineri il asteapta pe parinte in fata bisericii. Vor sa se spovedeasca, sa isi spuna pacatele.

„Nu stiu exact de ce am venit, e ca un fel de reincarcare. Aveam nevoie sa vad pacea asta a oamenilor care, desi sunt singuri parca stiu tot ce se petrece in lume.”

A doua zi, dimineata, imbracati in costume populare, tinerii se indreapta spre biserica. Aici in creierii muntilor, traieste o bucata de Romanie autentica. Intre aceste vai a fost tara dacilor si tot aici s-au ascuns calugarii de-a lungul secolelor pentru a fi departe de lume si aproape de Dumnezeu. Ce tip de civilizatie ne reprezinta pe noi romanii? a fost prima intrebare pe care mi-a pus-o in fata staretul Iustin cand ne-am intalnit. Si tot el a raspuns: civilizatia satului, acolo unde de mii de ani s-a sedimentat si cladit sufletul acestui neam. La Oasa, sufletul acestui popor e viu, pastrat cu sfintenie si transmis urmasilor. Biserica e plina.

„Nu dorim sa creem o miscare exterioara”, spune staretul, „ci mai degraba una launtrica, o miscare catre valorile noastre, catre identitatea noastra, catre trecutul nostru. Fiecare om este un rezumat al vietii sale.”

Locul unde gasesti raspunsuri

Toata lumea, calugari si tineri canta si se roaga impreuna. Asta ii atrage pe acesti oameni aici. O rugaciune traita, vie si felul in care sunt acceptati sa faca parte dintr-o mare familie. Fac ore in sir pe drum pentru a sta cateva ceasuri la rugaciune in acest loc. Printre tineri veniti, intr-un colt stau actorul Aureliu Surulescu si tenorul Vlad Mirita. De ani buni sunt legati de acest loc.

„Ai de invatat de aici”, spune Aureliu Surulescu.

„In primul rand nu te judeca. Cine esti, ce faci, de unde esti. Vin si iti dau raspunsurile pentru care ai venit si iti garantez ca te intorci cu sufletul. In manastire am descoperit Romania profunda”.

Tenorul Vlad Mirita spune ca si el ca aici si-a gasit cu adevarat un duhovnic.

„Am putea fi cel mai bogat popor din lume”

In biserica, staretul Iustin le vorbeste despre bogatia acestui neam.

„Cred ca putem concura cu mari sanse la a fi cel mai bogat popor din lume. Il avem pe Dumnezeu aici si toate mustesc de dumnezeire… nu suntem constienti de cat suntem de bogati, cat cer este in pamantul nostru.”

Usor, incepi sa intelegi spiritul acestui loc si sa te lamuresti ca povestile auzite despre Oasa sunt adevarate. Staretul Iustin are acum mai bine de 20 de ani calugarie. Alearga prin toata tara, sustine conferinte la care vin mii de tineri si ii scoate pe calugari sa faca miscare si sa se bucure frumusetea locului. E un om hatru care crede ca daca noi romanii eram oleaca mai destepti treceam peste orice criza si eram acum mult departe.

Calugarul american cu miros de varza acra

In strana, muscand fiecare cuvant, il remarci inca de cum pasesti in biserica pe parintele Sava. E american, calugar la Oasa de aproape 15 ani. S-a nascut intr-o familie de catolici dar in adolescenta l-a descoperit pe Dostoievski si asa s-a apropiat de biserica. A fost contabil la una dintre cele mai mari banci din SUA, dar la 40 de ani s-a hotarat sa se calugareasca.

A intrat intr-o manastire ortodoxa in Ohio. Acolo a inceput sa fie atras de ortodoxismul romanesc. A ajuns mai apoi la Muntele Athos, dar pentru ca in munte erau deja prea multi straini, staretul manastirii Karakalou l-a fost trimis la Oasa, un loc despre care stia cate ceva. Asa ca in anul 2000 a ajuns cu o valiza in mana la poarta manastirii.

„La inceput n-am fost deloc impresionat. A fost un loc primitiv, baietii de aici au fost prea tineri, nu foarte maturi, mi s-a parut ca manastirea de aici a fost foarte urata pentru ca a fost construita cu ieftin. Am fost ascultator si am ramas aici si dupa 3 ani m-am intors la Vatoped si am zis: parinte, as prefera sa stau aici, la Vatoped, sa nu ma intorc in Romania. Si el s-a uitat la mine cam aspru si a zis: voia lui Dumnezeu. Si ce sa zic decat: yes [, sir]”.

Staretul Iustin isi aminteste si acum cum l-a botezat pe parintele Sava in manastire.

„Era nerabdator. Merge pe la beciuri pe acolo si gaseste butea noastra de varza si zice: botezati-ma in asta. Ne golim noi varza de acolo, o spalam noi acolo, dar, na, ca burlacii, am spalat-o numai un pic. Am adus-o aici un miros de varza. L-am botezat acolo. 3 saptamani a mirosit a varza. Veneau oamenii, miroseau. In loc sa simta miros de tamaie… varza murata, frate…” 🙂

[nota noastra: Parintele Sava spune totusi ca nu a fost chiar asa si ca a fost doar o gluma – vezi mai jos, in video, de la min. 50]

***

Interviu cu parintele Sava, calugarul din SUA indragostit de credinta romanilor. “America e anti-intelectuala”

Era contabil in America si nu stia absolut nimic despre Romania. Cartile l-au facut sa se indragosteasca de tara noastra iar inima l-a adus spre Dumnezeu. Parintele Sava, cum i se spune acum, a vorbit despre calea pe care a ales-o cu corespondentul ProTV Alex Dima.

REPORTER: De ce ati ales calea asta?

PARINTELE SAVA: Nu am ales calea asta. Locuind in lume, am fost contabil, am avut un apartament dar am inceput sa simt o chemare launtrica la o viata mai concentrata duhovniceste. Am citit mult despre spiritualitate ortodoxa si ceva in adancul sinelui meu mi-a zis ca asta e ceva pentru mine. La un nivel foarte adanc am simtit o chemare fata de viata calugareasca si pana la urma am intrat la varsta de 40 de ani intr-o manastire in SUA.

N-a fost o schimbare, pentru ca chiar din adolescenta am inceput sa am o viata duhovniceasca. La 20 de ani ma gandeam ca ma voi calugari. Am avut prietene, dar niciodata nu am ajuns la casatorie. Romanele lui Dostoievski au starnit o curiozitate in mine sa invat mai multe despre Biserica Ortodoxa.

In manastire am gasit o carte scrisa de inalt preasfintitul Serafim Joanta care acum e episcop roman la Berlin, o istorie duhovniceasca a Romaniei. Aceasta carte vorbea despre faptul ca de-a lungul secolelor in Romania totdeauna a fost o legatura stransa intre biserica si societatea romaneasca. M-am gandit ce frumos ar fi sa fiu calugar intr-un mediu in care oamenii stiu ce este ortodoxie. Americanii nu prea stiu ce este biserica ortodoxa si nu stiu ce este un calugar. Aceasta idee de fi calugar in Romania m-a captivat atat de tare incat am inceput sa studiez limba romana.

Am fost la Sfantul Munte si apoi am venit aici la Oasa. La inceput n-am fost deloc impresionat. A fost un loc primitiv, baietii de aici au fost prea tineri, nu foarte maturi, mi s-a parut ca manastirea a fost cosntruita cam ieftin, primitiv, simplu. Dupa 3 ani m-am intors la Vatoped si am zis: parinte as prefera sa stau aici, sa nu ma intorc in Romania. Si el s-a uitat la mine cam aspru si a zis: voia lui Dumnezeu. Ce sa zic decat “yes, [sir]”.

Dupa 15 ani aici am vazut o crestere extraordinara. Gasesc prietenie duhovniceasca, slujbe frumoase, duhovnici intelepti si inimile lor se bucura de toate acestea. Avem aici o famile extinsa, ceea ce arata ca Dumnezeu lucreaza ceva aici extraordinar.

REPORTER: Cum este ruptura asta?

PARINTELE SAVA: Este greu, mai ales ca am ramas in lume pana la 40 de ani. Am fost obisnuit cu viata lumeasca, multa mancare, bautura, cel putin o bere in fiecare zi. E o schimbare care vine dintr-o dorinta adanca sa ai o legatura mai stransa cu Dumezeu, o realizare ca o viata lumeasca pana la urma nu aduce un rezultat bun.

Lucrul care imi lipseste cel mai mult este ca, in Carolina de Nord, unde am locuit 9 ani de zile, am cantat intr-un cor clasic. Am cantat in multe concerte cu orchestra cu 150 de de cantareti.

REPORTER: Cum arata Dumnezeu in mintea unui om care lucreaza cifrele?

PARINTELE SAVA: Cifrele sunt la nivelul mintii. Dumnezeu vorbeste la nivelul inimii. Asta e ceva ce m-a preocupat. Credinta nu este la nivelul mintii, e ceva mai adanc. Nu sunt dovezi deloc, nu sunt dovezi logice, rationale, ca Dumnezeu exista. Mintea stie ca 2 cu 2 fac 4 si Bucuresti e capitala Romaniei, dar inima are o experienta personala. Dumnezeu vorbeste prin inima. Stim prin inima ca Dumnezeu exista.

Dumnezeu este exact ce da sens vietilor noastre si existentei noastre. Viata nu are [sens] – este o plangere foarte comuna printre filosofii existentialisti sau atei. Nu este intamplator ca oamenii care sunt atei zic ca viata este absurda. Daca nu crezi in ceea ce da vietii sens si inteles ti se pare ca viata nu are sens si inteles.

Dupa vreo 2 ani mi-am dat seama ca ma inteleg mai bine cu romanii decat cu americanii. Ma simt confortabil, comod. Acasa. Ma inteleg mai bine cu ei, comunic mai bine cu ei, am mai mult in comun in legatura cu ei. America este o societate antiintelectuala.

Romanii au o simplitate, o harnicie. Foarte multi romani pleaca de aici din motive economice. Este o tragedie nationala, pentru ca daca pleci dim mediu pierzi identitatea. Am vazut insa si ca romanii sunt foarte dezorganizati. Romanii traiesc mai mult astazi, nu planuiesc pentru viitor.

REPORTER: Ce e cel mai greu pentru un calugar?

PARINTELE SAVA: Disciplina ascetica. Pe planul mental este foarte greu. Disciplina fizica este mai usoara decat cea mentala. Exista acest concept de trezvie in viata calugareasca, inseamna a pastra mintea intr-o stare de atentie si concentrare tot timpul asa incat daca vine o ispita, sa elimini acest gand. Asta e trezvie, a pastra mintea intr-o stare de veghe tot timpul. Asa incat orice ispita e respinsa imediat. Asta e ceva extrem de greu, trebuie cultivat.

update:

Părintele Sava de la Mănăstirea Oaşa, Răgaz de-o viaţă, Universul Credinţei, TVR 1:

Legaturi: