Ce pregateste Rusia Moldovei? Rogozin a luptat, in 1992, IMPOTRIVA “FASCISTILOR” ROMANI, in razboiul civil al Transinistriei

• DW [Vitalie Calugareanu]: Ce fel de atac pregăteşte Rusia împotriva Moldovei?

Moscova pare să-şi pregătească terenul pentru acţiuni dure împotriva Republicii Moldova. Alegerea unui preşedinte pro-european şi tentativa eşuată de a distruge coaliţia liberal-democrată aflată la guvernare la Chişinău au determinat Kremlinul să-şi activizeze până şi acoliţii locali daţi uitării de aproape un deceniu.

Toţi încearcă să reaprindă spiritele invocând în calitate de argument „pericolul unionist” – acelaşi care a stat şi la baza războiului de la Nistru din 1992. Evenimentele din ultima perioadă vorbesc de la sine:

– partidul Comuniştilor (principala forţă de opoziţie din ţară) a anunţat că nu recunoaşte actualul Parlament şi preşedintele şi a chemat la nesupunere civică;

– pe clădirile administrative din municipiul Bălţi şi din raioanele Edineţ, Cahul, Soroca şi Cimişlia (cu administraţii comuniste) a fost arborat steagul roş-albastru (drapelul istoric al Moldovei medievale);

– liderul socialist Igor Dodon a lansat iniţiativa organizării unui referendum naţional pentru schimbarea simbolicii de stat (înlocuirea tricolorului cu drapelul istoric al Moldovei);

– tot liderul PSRM Igor Dodon, în calitate de deputat, a înregistrat un proiect de lege care interzice manifestaţiile unioniste;

– de asemenea, Igor Dodon a cerut demisia ministrului Educaţiei, pentru decizia de a reintroduce disciplina „Istoria Românilor” în programul şcolar;

– preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, l-a numit pe fostul ambasador al Moscovei la NATO, Dmitri Rogozin, în calitate de reprezentant special al Preşedinţiei ruse la Tiraspol.

Federalizarea revine în actualitate

Numirea lui Rogozin a deranjat diplomaţia de la Chişinău. Potrivit analistului politic al Fundatiei Jamestown si Eurasia Daily Monitor, specializat în zona Europei de Est, Vladimir Socor, „Dmitri Rogozin este cunoscut ca un politician cu viziuni velicoruse. Dânsul doreste în modul cel mai deschis sã restaureze imperiul, nu ascunde niciodatã acest lucru si are un stil de negociere deosebit de personal – deosebit de agresiv si de insultãtor la adresa partenerilor de negocieri”, scrie Socor.”Numirea dânsului aratã căRusia ori va bloca mai puternic decât pânã acum orice reglementare a diferendului transnistrean, ori va cere un pret inacceptabil pentru Moldova sau pentru Occident. Pretul este reunificarea Republicii Moldova pe baze federale, cu putere de veto a liderilor din Tiraspol asupra politicii interne si externe, cu rãmânerea trupelor rusesti în Moldova si cu rolul Rusiei de pretins garant al acestei reglementãri”, mai scrie Vladimir Socor.

Rogozin a luptat de partea separatiştilor

Noul emisar al preşedintelui rus în Transnistria, Dmitri Rogozin, a luptat cu arma în mâini de partea separatiştilor transnistreni, în timpul războiului de la Nistru din 1992. Însuşi Rogozin îşi recunoaşte fapta, în cartea “Vrag Naroda” („Duşman al poporului”), scoasă de Editura “ALGORITM” din Moscova, în anul 2006.

Capitolul în care Rogozin relatează despre implicarea sa în conflictul de pe Nistru se numeşte „Calul Troian”. „Pentru prima dată am ajuns în zona de conflict la sfârşitul lunii mai a anului 1992. (…) M-am întors la Moscova, pentru a aduna voluntari dornici să participe la acţiunile militare din Transnistria. Pe 23 iunie, m-am întors în stânga Nistrului şi deja mă aflam în cadrul detaşamentului de voluntari din Rusia şi Ucraina, pe traseul Dubăsari-Râbniţa”, scrie Rogozin, în cartea sa.

Tot acolo, Rogozin emite o serie de aprecieri dure la adresa autorităţilor moldovene: „Detaşamentele înarmate de fascişti români şi moldoveni au invadat Transnistria în 1992. Acestei cohorte i-au ripostat detaşamentele armatei transnistrene: cazaci, garda militară şi voluntari”, scrie Rogozin.

„Soarta conflictului a fost decisă de ostaşii Armatei a 14-a. Mulţi dintre aceştia au luptat cu arma în mâini în armata transnistreană. Trădaţi de comandanţii lor, dar devotaţi Rusiei, soldaţii au trecut de partea poporului transnistrean, ridicându-se în apărarea acestuia”, mai scrie Rogozin. „Acest război a fortificat poziţiile republicii moldoveneşti nistrene şi a poporului său glorios, căruia până în prezent comunitatea internaţională îi respinge dreptul la autodeterminare şi propria statalitate”, se mai revoltă Rogozin în cartea sa.

Rogozin: „Transnistria trebuie să revină la Rusia”

„Transnistria trebuie să revină fără întârziere în componența Federației Ruse, conform voinței poporului, exprimate în cadrul referendumurilor care au avut loc în această regiune”, crede Dmitri Rogozin. El îl acuză și pe fostul președinte rus Boris Elțin că ar fi încercat să rezolve conflictul transnistrean pe cale diplomatică și că ar fi interzis, în prima fază, Armatei a 14-a să se implice în război.

Dmitri Rogozin salută în cartea sa venirea în fruntea Armatei a 14-a a generalului Aleksandr Lebed, sub conducerea căruia militarii ruși au intrat în război de partea forțelor transnistrene și au nimicit, potrivit autorului, sute de voluntari moldoveni pe platoul de la Chițcani și în pădurea de la Hârbovăț.

Monument lui Lebed la Tighina

Noul şef al administraţiei separatiste de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, a anunţat că în luna iunie, la Tighina, va fi dezvelit un monument al generalului rus Aleksandr Lebed. În 1994, Lebed și-a declarat dezacordul față de opinia lui Mihail Gorbaciov privind razboiul din Cecenia. În 1995, fiind împotriva reorganizării armatei 14, și-a dat demisia. A decedat pe 28 aprilie 2002, într-o catastrofă aviatică a unui elicopter „Mi-8”. Cauza oficială a prăbușirii a fost coliziunea aparatului de zbor cu liniile de înaltă tensiune.

• Hotnews.md: LOVITURĂ PENTRU PCRM | Comuniştii au profanat Drapelul de Stat | DOC

Comisia Naţională de Heraldică a emis un aviz în care a constatat că arborarea steagului bicolor este un act de profanare a Drapelului de Stat şi de incitare de abolire a acestuia.

Avizul Comisiei a fost elaborat în urma unei solicitări a Consiliului raional Edineţ, primul organ al administraţiei publice locale, dominat de comunişti, care a arborat în faţa sediului său steagul bicolor.

Steagul bicolor al comuniştilor a fost elaborat de Denis Topal, un colaborator al Universităţii Şcoala Antropologică Superioară, controlată de Mark Tkaciuk.

• 1812.md [George Damian]: George Damian: Adevărata istorie a Moldovei

Statul Moldova a dispărut în anul 1859, atunci când s-a unit cu statul Valahia. Republica Moldova nu are cum să fie continuatoarea statului medieval Moldova, iar istoria acestui stat începe cu data de 27 august 1991, la declararea independenţei.

Statul medieval Moldova a apărut prin transferul nobilimii valahe din Maramureşul aflat sub suzeranitatea regatului ungar (legenda lui Dragoş Vodă, descălecarea lui Bogdan Vodă). În mod asemănător, la sud de Carpaţi, statul Valahia a apărut prin transfer de nobilime valahă din Transilvania supusă regatului ungar. Cele două state au avut o istorie comună de 500 de ani. Dinastiile domnitoare de la Suceava (mai apoi, Iaşi) şi Târgovişte (mai apoi, Bucureşti) s-au înrudit şi încuscrit de nenumărate ori. Voievozii s-au luptat şi s-au împăcat. Unii au trecut de pe un tron pe celălalt de mai multe ori. Cele două ţări au avut de înfruntat în jumătatea de mileniu aceleaşi pericole: suzeranitatea maghiară şi poloneză, asaltul Imperiului Otoman. De multe ori au fost aliate, de multe ori au fost duşmane. Instituţiile şi legislaţia celor două ţări erau aproape identice. Limba vorbită de oameni era aceeaşi. Până la urmă, unificarea trebuia să se întâmple.

Şi s-a întâmplat fără război, în mod paşnic. Din 24 ianuarie 1859, din momentul în care s-a votat unirea Principatului Valahiei cu Principatul Moldovei, ambele state au dispărut din cadrul relaţiilor internaţionale (data precisă a unificării totale este 1862, însă unirea din 1859 este fenomenul fundamental). A apărut un stat nou, numit iniţial Principatele Unite, mai apoi România. Nu este un fenomen unic în istoria lumii. Regatele Saxoniei, Bavariei şi Prusiei s-au unit şi a apărut Germania. Multele regate şi ducate din peninsula italiană s-au unit pentru a forma statul Italia. Şi mai sunt şi alte exemple. Istoria Bavariei s-a contopit în istoria Germaniei. La fel şi istoria statului Moldova s-a dizolvat în istoria statului România.

De ce nu poate avea pretenţia Republica Moldova să fie continuatoarea istoriei voievodatului medieval Moldova? Pentru că nu făcea parte din Principatul Moldovei atunci când acesta s-a unit cu Principatul Valahiei. Teritoriul actualei Republici Moldova se afla în componenţa Imperiului Rus cu statut de gubernie – un simplu teritoriu ocupat ilegal, aflat sub administrarea Moscovei, lipsit de legi proprii. Teritoriul dintre Prut şi Nistru a avut pentru scurt timp rang de stat independent – fără însă să fie recunoscut la nivel internaţional. În 1918, la Chişinău a fost declarată Republica Democrată Moldova care s-a unit cu România. Simbolurile, capitalele, documentele şi mormintele voievozilor statului medieval Moldova se găsesc în România.

Dacă în şcoli urmează să se predea istoria Republicii Moldova, corect ar fi să înceapă de la 27 august 1991. Dacă se doreşte să se predea istoria Moldovei – atunci nu trebuie ocoliţi anii 1812, 1859, 1878, 1918, 1941. Iar dacă se ajunge la evenimentele din aceşti ani, istoria Moldovei se transformă în istoria românilor.