SINODUL BISERICII GRECIEI: Mesaj catre popor pe tema “SFANTULUI SI MARELUI SINOD” DIN CRETA. Textele constituie obiectul aprofundării și studiului pe mai departe. MARTURISIREA BISERICII CELEI UNA SI AVERTIZARE FATA DE INSTIGATORII LA SCHISMA: Credincioșii sunt îndemnați să nu dea greutate cuvintelor acelora care îi instigă să se depărteze de Biserică pentru pretinse motive de acrivie dogmatică

27-01-2017 2 minute Sublinieri

sinodul-greciei

Sfântul Sinod al Bisericii Greciei se adresează tuturor credincioșilor pentru a-i ține la curent cu privire la Sfântul și Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe, care s-a adunat în iunie 2016 în Creta.

Scopul principal al Sfântului și Marelui Sinod a fost întărirea și evidențierea unității tuturor Bisericilor Ortodoxe, dar și abordarea unor diferite problematici contemporane de pastorație.

• Pe baza concluziilor Sfântului și Marelui Sinod:

• Biserica Ortodoxă își exprimă unitatea și universalitatea/deplinătatea prin Sfintele Taine. Universalitatea/deplinătatea servește unitatea și animă organizarea Bisericii, modul cum se iau deciziile și determină calea ei. Este vrednic de menționat de asemenea că Sfântul Sinod nu s-a referit numai la validitatea Sinoadelor Ecumenice cunoscute, ci pentru prima dată au fost recunoscute drept Sinoade «de valoare universală», adică Ecumenice, Marele Sinod de sub Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (879-880), Marele Sinoade de sub Sfântul Grigorie Palama (1341, 1351, 1368) și Sfintele și Marele Sinoade din Constantinopol pentru renegarea Sinodului unionist de la Florența (1438-1439), a doctrinelor protestante (1638, 1642, 1672, 1691) și a etnofiletismului ca erezie ecleziologică (1872).

Bisericile Ortodoxe autocefale nu constituie o confederație de Biserici, ci Biserica cea una, sfântă, universală/deplină și apostolică. Pentru Diaspora ortodoxă din diferite țări ale lumii s-a decis să fie continuată funcționarea Întrunirilor Episcopale cu reprezentanții Bisericilor Autocefale cu scopul de a asigura baza sinodalității până se va aplica acrivia canonică.

Pentru Biserica Ortodoxă familia constituie rodul unirii tainice «în Hristos și în Biserică» a bărbatului și a femeii și este singura garanție a nașterii și creșterii copiilor.

• Biserica accentuează mereu vrednicia înfrânării, a ascezei creștine. Asceza creștină nu taie legătura omului cu viața și cu semenul său, ci îl leagă cu viața tainică a Bisericii. Nu îi privește numai pe monahi. Etosul ascetic este caracteristica vieții creștine.

Biserica Ortodoxă condamnă persecuțiile, izgonirea și asasinarea membrilor comunităților religioase, constrângerea spre schimbarea credinței religioase, comerțul cu refugiați, răpirile, torturile, execuțiile inumane, dezastrele materiale. În special, exprimă lupta ei pentru situația creștinilor și a tuturor minorităților persecutate din Orientul Mijlociu și în alte colțuri ale lumii.

Lucrul de bază al Bisericii este misiunea [creștină], adică lupta ei ca să dea continuu mărturia credinței și să propovăduiască Evanghelia fie celor credincioși care trăiesc în sânul societăților contemporane secularizate, fie celor care nu au cunoscut încă pe Hristos.

În principal dialogul cu creștinii eterodocși (alte confesiuni creștine – erezii) ajunge să fie la bază o necesitate a Bisericii pentru a da mărturie pe toate planurile de adevărul și credința apostolică. Astfel, li se face cunoscută autenticitatea Tradiției Ortodoxe, valoarea învățăturii patristice, experiența liturgică și credința ortodocșilor. Dialogurile nu înseamnă, nici nu vor însemna vreodată vreo concesie pe problematici de credință.

Biserica Ortodoxă este Biserica cea una, sfântă, universală/deplină și apostolică, cum este ea mărturisită în Simbolul de credință. sfințenia omului nu se înțelege în afara Trupului lui Hristos, adică în afara Bisericii (Ef. 1, 23). Sfințenia este participarea la taina Bisericii și la Sfintele ei Taine centrate pe dumnezeiasca Euharistie. Sfinții înfățișează împărăția lui Dumnezeu.

Biserica este una, cea Ortodoxă. După Marele Vasile, «toți cei ce nădăjduiesc în Hristos nu formează decât un singur popor, iar credincioșii lui Hristos sunt acum toți o singură Biserică (cu toate că aceasta ia diferite numiri după locul unde se află)» (Epistola 161, II – după ediția PSB 3, Basilica 2010). Biserica așteaptă totdeauna întoarcerea tuturor oamenilor, neortodocși și de altă credință la ea.

Textele Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe constituie obiectul unei aprofundări și studiu pe mai departe. Acest fapt este valabil pentru toate Sinoadele Bisericii.

Dialogul teologic nu este întrerupt. Condiția prealabilă indispensabilă desigur este să păzească neatins adevărul teologic și acest dialog să se realizeze fără fanatisme și dezbinări, fără adunări separate și schisme, care lovesc unitatea Bisericii.

Schismele sunt boli duhovnicești greu de vindecat. Conform cu Sfântul [Ioan] Gură de Aur, „e păcat de neiertat, vrednic de osândă şi aducător de multă pedeapsă, să dezbini Biserica, să pricinuieşti certuri în sânul ei, să dai naştere la discordie, să te lipseşti continuu de slujba (sinodul, n.m.) din Biserică” (PG 48, 872). De aceea credincioșii sunt îndemnați să nu dea greutate cuvintelor acelora care îi instigă să se depărteze de ea cu scopul de a constitui adunări separate în afara pliromei Bisericii, care invocă motive extraordinare de acrivie dogmatică.

În încheierea acestui mesaj, dorim să vă încredințăm că toți Episcopii bisericii Greciei priveghem și rămânem nestrămutați în credința ortodoxă și curați în Biserica cea una, sfântă, universală/deplină și apostolică. «Fraților, bucurați-vă, desăvârșiți-vă, mângâiați-vă, cugetați la fel, trăiți în pace și Dumnezeul păcii va fi cu noi.» (2Cor. 13,11)

traducere pentru Cuvantul Ortodox de m.l.

sursa: romfea.gr

NEPOMENITORII SAU SFASIEREA CAMASII LUI HRISTOS. Suntem contemporani cu o noua RUPERE din BISERICA, iar raul nu poate fi tratat cu comunicate AUTIST-AUTORITARISTE

*

SINODUL BISERICII GEORGIEI a luat o decizie finala cu privire la SINODUL DIN CRETA. Georgienii neaga statutul PANORTODOX al intalnirii si cer CORECTAREA si, in unele cazuri, INLOCUIREA documentelor SINODULUI CRETAN

PATRIARHUL BARTOLOMEU ameninta cu intreruperea comuniunii cu IPS SERAFIM DE PIREU si IPS AMBROZIE DE KALAVITRA. Totodata, patriarhul ecumenic pretinde ca DOCUMENTELE DE LA CRETA SUNT OBLIGATORII pentru clerici si mireni

Lectia de ortodoxie a Inaltului HIEROTHEOS VLACHOS (partea I). Intr-o comunicare pentru SINODUL BISERICII GRECIEI, recent intrunit pentru a dezbate SINODUL CRETAN, IPS Hierotheos demonstreaza netemeinicia invocarii SFANTULUI MARCU al EFESULUI pentru folosirea termenului “BISERICI” confesiunilor eretice

BISERICA BULGARIEI respinge categoric si dur SINODUL din CRETA, indeosebi DOCUMENTUL ECUMENIST. Sinodul bulgaresc acuza ”DEVIERI DE LA TRADITIA DOGMATICA”, dar reafirma PASTRAREA COMUNIUNII cu BISERICILE PARTICIPANTE

Sinodul Bisericii Greciei a discutat despre SINODUL CRETAN. Desi pastreaza un ton reverentios, SINODUL GRECESC incurajeaza analizele si dezbaterile CRITICE fata de DOCUMENTELE PANORTODOXE/ Patriarhul Kirill despre absenta de la CRETA: RENUNTAREA LA PRINCIPIUL CONSENSULUI ESTE DEZBINARE PROGRAMATA A ORTODOXIEI

Sinodul Bisericii Bulgariei RESPINGE deciziile SINODULUI CRETAN/ In schimb, PATRIARHIA ALEXANDRIEI lauda intalnirea din iunie si apartenenta la CMB, criticand “conservatorismul”

SINODUL BOR “ia act” de continutul DOCUMENTELOR DE LA CRETA, dar si de… posibilitatea explicitarii, nuantarii sau dezvoltarii lor de care un viitor Sfant si Mare Sinod, care sa intruneasca un CONSENS PANORTODOX. Totodata, sunt “semnalate” GRUPARI SCHISMATICE fata de care se cer “masuri de informare” in parohii. NIMIC DESPRE NECESITATEA UNUI DIALOG PARINTESC CALD PENTRU RECUPERAREA “OILOR PIERDUTE” SI NICI DESPRE IESIREA DIN C.M.B.

Precedent periculos ascuns sub aparenta marturisirii Ortodoxiei: SINODUL BISERICII CIPRULUI considera SINODUL DE LA CRETA nimic mai putin decat….“CONTINUAREA CELOR SAPTE SINOADE ECUMENICE”!


Categorii

"Marele Sinod Panortodox" (de la Creta - inainte si dupa), Ecumenism, Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Ierarhi greci, Traduceri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

27 Commentarii la “SINODUL BISERICII GRECIEI: Mesaj catre popor pe tema “SFANTULUI SI MARELUI SINOD” DIN CRETA. Textele constituie obiectul aprofundării și studiului pe mai departe. MARTURISIREA BISERICII CELEI UNA SI AVERTIZARE FATA DE INSTIGATORII LA SCHISMA: Credincioșii sunt îndemnați să nu dea greutate cuvintelor acelora care îi instigă să se depărteze de Biserică pentru pretinse motive de acrivie dogmatică

  1. “Astfel, li se face cunoscută autenticitatea Tradiției Ortodoxe, valoarea învățăturii patristice, experiența liturgică și credința ortodocșilor. ”

    Adica sa vada ca e frumos in Ortodoxie,dar acestia sa NU vina la Ortodoxie.Cam asta sta la baza miscarii bizantine din romano-catolicism.Ademenirea oamenilor pe o ruta gresita.Asta e si scopul Institutului pentru Orient de la Roma .
    Pe scurt:”Am vazut ca romano-catolicismul e mort ,asa ca…ce-ar fi sa-i studiem bine pe ortodocsi,sa-i ademenim,sa le imprumutam din traditii …dupa care vom zice: Hei,nu sunt mari diferente ! ” .Imprumutati ceea ce vi se pare frumos in Ortodoxie,dar nu care cumva sa renuntati la eresul papesc.

    Recomand cartea : “Convertirea mea la Ortodoxie.Marturia unui fost calugar franciscan “

  2. “«a scinda Biserica și a fi predispus spre dispute și a face dihonii și a te lipsi continuu de Sinod, este lucru de neiertat și vrednic de osândă și are mult chin» ”

    Asta-i Sinod (ca sa fiu rautacios)? Nu ma intelegeti gresit. Eu frecventez o biserica oarecare.N-am nimic de-a face cu nimeni.Dar nu am nimic impotriva celor care nu pomenesc anumiti ierarhi .De ce le e greu sa zica(doar atat) : “Reneg acest Sinod Panortodox” ? E atat de simplu.Fara politica si jocuri complicate (ca Patriarhia face si drege,mentine,cara,duce,pastreaza imaginea bla bla bla) . Duhul Sfant. Cum sa aiba oamenii Duhul Sfant cand nu mai au exemple ? Din carti e mai greu (stiti cum e…) . Marea trauma a zilelor noastre este lipsa oamenilor cu viata vadit sfanta.Lipsa sfintilor este un semn al Sfarsitului totusi.Mai sunt prin munti,manastiri…poate chiar printre noi.Nu zic : “Nu se poate!” .

  3. Eu ca simplu mirean nu inteleg de ce nu se face un pas inapoi, de ce nu se recunoaste greseala de a le da si celorlalte ‘biserici’ o parte din adevar, acum cand Biserica este amenintata si se clatina. Nu vreau sa-i critic, dar ma doare cand vad atata nepasare. bisericile sunt pline in proportie de 60-70% cu batrani/batrane si nu stiu ce va fi peste 10 ani cand acestia nu or mai exista. Zic asta pentru ca nu exista o strategie in BOR in a aduce tinerii. Am impresia ca acolo sus se intampla cea ce s-a intamplat si in odioasa conducere Ceausescu.

  4. “Chestiunea era deci foarte limpede. Şi, totuşi, învăţătura romano-catolică era în acest punct contrară evidenţei. Astfel, pentru prima oară în viaţa mea, am intrat într-o dilemă infricoşătoare. Ce să fi ales? Pe de-o parte se aflau Sfânta Evanghelie şi Sfânta Tradiţie, pe de altă parte învăţătura Bisericii mele. Potrivit teologiei catolice, este de neapărată trebuinţă pentru mântuire să credem că Biserica e o monarhie nepătată, al cărei conducător şi monarh este Papa. Astfel, Conciliul Vatican I, expunând pe scurt toate condamnările anterioare, a declarat oficial: „Dacă cineva zice… că Petru (considerat a fi primul Papă) n-a fost rânduit de Hristos ca mai-mare al apostolilor şi cap văzut al Bisericii… să fie anatema”!”

    Cuvinte ale confesorului: – “Scriptura şi Sfinţii Părinţi ţi-au făcut rău, fiule! Pune-le pe ambele deoparte şi limitează-te să urmezi cu fidelitate învăţăturile infailibile ale Bisericii noastre, şi nu te mai lăsa pradă unor astfel de gânduri. Nu da prilej să ţi se zdruncine credinţa în Dumnezeu şi în Biserică de orice ar putea pricinui aşa ceva dintre făpturile lui Dumnezeu!”

    “Din moment ce Papa este infailibil, trebuie ascultat orbeşte. Cardinalul Bellarmine, proclamat „sfânt” de către Biserica Catolică, zice următoarele într-un mod foarte firesc: „Dacă Papa într-o bună zi impune păcatul şi interzice virtutea, Biserica este datoare să creadă că păcatul este bun, iar virtutea este rea şi vătămătoare”.”

    Citate din cartea recomandata de Emanuel despre Episcopul Pavel (Ballester-Convolier) al Nazianzului, convertit la Ortodoxie.

    http://marturieathonita.ro/pentru-ce-am-parasit-papismul/

    Numai pentru acesti sfinti mucenici care s-au convertit si au demascat cu curaj erezia catolica ar trebui sa fim mai atenti si mai putin ingaduitori cu cei care incearca sa-i albeasca pe catolici si sa ni-i prezinte ca pe niste prieteni.

  5. Tot ce era de spus s a spus. Este evidenta pozitia Bisericilor nationale: rezerva dar insotita de mentinerea comuniunii. De acum, cu tot regretul, devine tot mai evident ce duhuri ii anima pe nepomenitori: duhurile mandriei, neascultarii si al dezbinarii.

  6. @ Doroteea,

    Cred ca este bine sa reflectam mai mult la acest cuvant al Domnului din Ev. dupa Luca: “Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” …

    In acelasi context, Parintele Hariton din Muntele Athos are un cuvant pentru noi 🙂 :

    “Biserica Ortodoxă a primit de la Apostoli, de la toţi Sfinţii Părinţi şi de la Sinoadele Ecumenice tradiţia că pomenirea numelui episcopului în Sfântul Altar în timpul Sfintei Liturghii înseamnă comuniune deplină cu episcopul, cu credinţa episcopului.

    (…) pomenirea numelui arhiereului nu este ceva formal, tipiconal, ci arată că suntem în legătură cu credinţa arhiereului atunci când îl pomenim.

    Acum, întrebarea şi subiectul care ne preocupă este: Dacă episcopul [pe care îl pomenim] nu are simţăminte ortodoxe şi nu mărturiseşte cuvântul adevărului, ce trebuie să facem? Ne spun clar chiar Sfinţii Părinţi că nu putem pomeni acest nume, deoarece, prin pomenire, intrăm în legătură cu credinţa lui. Şi aici este ceva care astăzi scapă atenţiei multora, deoarece există concepţia greşită la foarte mulţi preoţi, monahi şi laici care spun că “noi nu suntem de acord cu episcopii care sunt eretici şi au simţăminte eretice, dar trebuie să-i pomenim pentru că suntem obligaţi să facem asta”. Sfinţii Părinţi, după cum am văzut, nu învaţă aşa ceva, cum că pomenirea episcopului este o chestiune de tipic, ci este ceva esenţial în cadrul Liturghiei. Nu putem deci să pomenim un episcop eretic, pentru că suntem în comuniune cu credinţa sa. Acesta este argumentul cel mai de bază pe care-l avem de la Sfinţii Spărinţi pentru a face întreruperea pomenirii unui arhiereu care nu învaţa credinţa ortodoxă.
    (…)
    Astăzi, din nefericire, de multe decenii nu se mai face învăţarea credinţei ortodoxe, adică poporul, şi în Grecia, şi în general, nu se catehizează ortodox. Şi nu suntem conştienţi ce mare importanţă au credinţa ortodoxă, dogmele ortodoxe, canoanele sfinte ale Bisericii. Această stare are drept rezultat astăzi înţelegerea greşită şi interpretarea greşită a multor lucruri în viaţa noastră duhovnicească. De exemplu, mulţi cred că dacă se luptă doar pentru virtuţile duhovniceşti, adică să fie atenţi, să privegheze, să postească, să meargă la biserică, să se spovedească, să se împărtăşească, să facă priveghere, să meargă la biserică, asta este de ajuns ca să se mântuiască. Bineînţeles, sunt de ajuns ca să se mântuiască şi trebuie, este sarcina noastră să facem toate acestea, dar toate acestea, toată această luptă spirituală, viaţa în Hristos, cum spunem, pe care trebuie să o trăim, pe ce se sprijină? Care este temelia pe care trebuie să se sprijine? Temelia este credinţa ortodoxă. Este, cum putem spune simplu, ca şi cum am construi o casă pe o temelie care nu există, şi aşa cum, ne-a spus şi Hristos, temelia credinţei, stânca pe care este construită Biserica, este credinţa, credinţa adevărată, teandrică, în persoana Domnului nostru Iisus Hristos. De asta şi lui Petru i-a zis: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea” adică pe piatra mărturisirii credinţei se construieşte Biserica Ortodoxă. Astăzi nu suntem conştienţi de asta, cât de importantă este, din această cauză considerăm greşit dogmele ortodoxe şi canoanele Bisericii şi ne concentrăm mai mult pe o viaţă duhovnicească care credem că ajunge, că nu mai avem nevoie de altceva. Asta este o greşeală, niciodată Sfinţii Părinţi nu au învăţat şi nu au trăit aşa lucrurile. Prima este credinţa, şi pe credinţa ortodoxă şi mărturisire construim toată construcţia virtuţilor. Deci fără mărturisirea credinţei nu putem să spunem că păşim pe drumul Sfinţilor Părinţi. Toţi Sfinţii Părinţi în primul rând s-au luptat pentru a păstra credinţa ortodoxă.

    Doar câteva exemple dacă amintesc sunt de ajuns pentru a înţelege aceasta. La Primul Sinod Ecumenic avem trei situaţii diferite: îl avem pe Atanasie cel Mare, care atunci era diacon, simplu diacon, nu era nici măcar preot şi el a fost sufletul sinodului. Adică, prin Atanasie cel Mare, care era diacon atunci, a vorbit Duhul Sfânt şi s-a construit teologia ortodoxă a Bisericii cu privire la erezia ariană, a lui Arie. Avem şi alte două exemple: pe Sfântul Spiridon şi Sfântul Nicolae. Sfântul Spiridon care în viaţa lui lumească a fost cioban a cerut şi el să vorbeasca cu Arie. Ceilalţi părinţi care ştiau că este un om simplu şi că nu este învăţat l-au împiedicat. A insistat că vrea să vorbească personal cu Arie, a coborât acolo jos unde era Arie în sinod şi acolo, având Sfântul teologia empirică înăuntrul său prin minunea care s-a înfăptuit în faţa ochilor lui Arie cu cărămida a demonstrat taina Sfintei Treimi. Arie, cu toate acestea în loc să creadă unei asemenea mari minuni a început din nou cu filosofiile sale. Atunci ce s-a întâmplat? Sfântul Nicolae, care este întruchiparea blândeţei s-a supărat atât de tare încât a coborât şi i-a dat o palmă lui Arie. Atunci toţi Sfinţii Părinţi au rămas şocaţi, nu se aştepta nimeni să se întâmple un asemenea lucru, şi deoarece exista lege împărătească, cine loveşte un om în faţa împăratului merge direct la închisoare şi i se taie mâna cu care a lovit. Atunci Sfântul Împărat Constantin a trebuit să aplice legea statului şi a poruncit să-l închidă pe Sfântul Nicolae în închisoare. Şi Sfântul Nicolae a fost închis într-adevăr în închisoare. În ziua următoare când s-au dus să-l scoată din închisoare, să-l judece, l-au văzut ţinând în mână o sfânta evanghelie de aur şi să poarte omofor, cu toate că a intrat fără să poarte nimic, nici evanghelie, nici omofor. Atunci toţi l-au întrebat surprinşi: „Unde ai găsit astea?” şi a zis: „Noaptea a venit Hristos în închisoare şi m-a întrebat: Nicolae, de ce eşti în închisoare? Pentru dragostea ta, Doamne! zic. la, zice, omoforul, eşti un adevărat păstor. Şi apoi a venit Maica Domnului şi a zis: Nicolae de ce eşti în închisoare? şi am zis: pentru dragostea fiului tău. Ia Evanghelia, tu înveţi cu adevărat Evanghelia”. Şi când au văzut acestea ce i le-au dat Hristos şi Maica Domnului imediat au înţeles măreţia Sfântului Nicolae care a fost atât de zelos în apărarea dogmei ortodoxe în sinod, în primul Sinod Ecumenic. Acesta este pentru noi un exemplu pentru vremurile de astăzi când episcopii nu mărturisesc şi nu învaţă dogmele ortodoxe în popor, având drept consecinţă faptul că poporul este neiniţiat în dogmele ortodoxe. Se limitează doar la o viaţă duhovnicească, să vorbească despre aceleaşi lucruri, lucruri despre rugăciune, toate acestea frumoase, sfinte şi bune sunt, dar pe lângă astea este nevoie şi de învăţătura creştină, trebuie să o aibă şi păstorii şi poporul. Să se cultive, să se intereseze şi să cunoască toate aceste subiecte.”

    Doamne ajuta!

  7. @Doroteea
    De unde este evidentă rezerva în pozițiile Bisericilor Locale. Sau ce fel de rezervă? Față de ce?

    Interesantă precizarea: „valabil pentru toate Sinoadele Bisericii”. Spre exemplu hotărârea Sinodului II Ecumenic despre Duhul Sfânt, care se regăsește în crez, este incompletă. Sf. Grigorie Teologul a refuzat diplomatic să semneze actele și s-a retras înainte de terminarea Sinodului. Nu a fost de acord cu faptul că nu s-a introdus expresia „deoființă cu Tatăl și cu Fiul”. Și a avut dreptate. Totuși crezul nostru este ortodox și poate fi explicitat, îmbunătățit, cum s-a și făcut. Nu neapărat într-un alt Sinod, ci de teologi. Se poate spune măcar același lucru despre Sinodul din Creta?

  8. Pozitia parintelui ieromonah este binevenita, multumim parinte. Si postarea trecuta si aceasta au darul de a aduce ,,nelinistea cea buna” in inimile noastre. Toate Bisericile participante la sinodul din Creta, au ales pe mai departe calea diplomatica, nu s-au dezis de pseudosinod(trist este ca nici macar un ierarh nu am auzit sa-si retraga semnatura din cei peste 120 care au semnat). Cele 4 Biserici neparticipante au adus argumente prin care au combatut greselile(ca sa nu spun mai mult) din texte. Pozitia Sfantului Munte aduce lumina. Sa nu ne amagim, o picatura de necuratie strica agheasma.

  9. Pt ieromonah1: ”credincioșii sunt îndemnați să nu dea greutate cuvintelor acelora care îi instigă să se depărteze de ea cu scopul de a constitui adunări separate în afara pliromei Bisericii, care invocă motive extraordinare de acrivie dogmatică” Parcă este în consonanță cu concluzia Sf Sinod al BOR. Ce se poate comenta aici? Primim îndemnul, sau îl refuzăm, căci știm noi mai bine cum stă treaba?

  10. Intenția mea nu este una polemică. Mă întreb sincer dacă Bisericile Locale au rezerve. Mie mi se pare că dimpoyrivă. Poate nu înțeleg eu…

    @cristian
    Important este a ne păstra credința ortodoxă. În contextul de față, ea este zdruncinată şi trebuie clarificată.
    Apoi este evident că nu trebuie să facem adunări separate. Dacă slujim în biserici diferite, asta înseamnă schismă?
    Nu sunt pt întreruperea pomenirii, dar nici nu spun ca produce schismă ca simplă dezicere de o erezie.
    Prefer sa-mi lamuresc credinta decat sa ascult nişte îndemnuri şi invățături reprobabile. Adică îndemnul la unitate fără dialog teologic mi se pare viclean. Mi se pare chiar separare de restul credincioşilor (Bisericii).
    Aveți încredere în textele din Creta? Vi se pare corectă participarea la Mişcarea Ecumenică? Dar ideea că unitatea Bisericii este pierdută din cauza existenței ereticilor? Deci suntem chemați la unire cu sinodalii în credință sau la nivel social?

  11. ”Deci suntem chemați la unire cu sinodalii în credință sau la nivel social?” Eu știu o treabă: acolo unde este episcopul, acolo este și Biserica. Și observ, că episcopii, adică sinodalii, sunt toți într-un singur loc, și ai noștri români, și ai grecilor, și ai …Așadar rămânem în unire cu sinodalii în credință! Între timp ne mai lămurim și cu credința noastră, și cu sinodul cretan și cu mai ce vrem noi. Și sperăm, că nici acum, nici pe viitor sinodalii nu se vor separa de pliromă. Iar dacă va fi vreodată cazul să se separe ei de ei (probabil va fi) atunci și numai atunci acționăm, sau mai bine zis alegem. Până atunci, Dumnezeu este cu noi, și dacă El este cu noi, ce ne pot face alții?

  12. @IoanR

    De acord cu observatiile legate de catehizare si de exemplele cu ierarhii primului Sinod Ecumenic, insa e chiar asa simplu cu pomenirea episcopului? Pare simplu, dar nu e. Sunt multe exemple de sfinti cu conceptii gresite, uneori eretice, care, insa, nu sunt mai putin sfinti. Conceptiile lor gresite nu au adus atingere nici harului lor, nici harului celor care-i pomeneau pe ei. Apoi, fratilor, daca luam aceste cuvinte si le absolutizam, pai sa stiti ca nu mai suntem in Biserica demult.

  13. @un ieromonah1:

    Doamne ajuta, parinte!

    Prin ‘rezerva’ inteleg pozitia in cel mai bun caz precauta (Grecia), in cel mai ‘extrem’ ostila (Bulgaria, Georgia). Observ insa ca niciuna din aceste Biserici nationale (si nici Athosul) nu merg atat de departe incat sa vorbeasca de intreruperea comuniunii. Dimpotriva: o contrarecomanda. In aceste conditii, exact cum a spus si Cristian: cine sunt eu ca sa pretind ca stiu mai bine cum sta treaba decat toate aceste minti luminate la un loc (asta ca sa nu mai pun la socoteala alte figuri uriase, ca par. Noica sau Mitropolitul Athanasie)?? Mi se-ar parea o prezumtie ametitor de trufasa…

    In plus, inclusiv rational, logic (atat cat ma duce pe mine mintea) rezonez cu aceste abordari – si asta in conditiile in care sunt printre cei care condamna evenimentul din Creta (macar pt disonanta dintre proceduri si ceea ce se pretinde a fi)!. Rezonez pt ca mi se par mult mai realiste in raport cu textele documentelor decat argumentele nepomenitorilor, care par de fiecare data desprinse de context (ca sa nu zic usor ‘isterice’, iertata fie-mi expresia). Multi de exemplu inca au impresia ca acolo au fost consfintite uniunile homosexuale, sau ecumenismul – ceea ce e pur si simplu fals, oricat de mult ne-ar enerva maniera ineleganta (ca sa ma exprim…elegant 🙂 ) in care a fost organizat si prezentat evenimentul de catre initiatorii sai. Sinodul Bisericii Greciei, in comunicatul de mai sus, lamureste foarte limpede de ce nu putem vorbi INCA de erezii (argumentele lor sunt redate punctual si cat se poate de clar, prin citate din documente, asa ca n-are rost sa le reiau: in esenta este vorba de reafirmarea ferma a bazelor dogmatice ale credintei ortodoxe), ci mai degraba de interpretari evazive – ceea ce e o uriasa diferenta (alta paranteza: ma deranjeaza personal enorm aceasta atitudine a ‘puristilor’ care in numele rigorii dogmatice incep sa puna foarte usor semnul egal intre lucruri complet diferite, care reclama abordari diferite. De aici pana la dezbinare nu mai e decat un pas!).

    In fine, un al treilea argument (in afara apelului la autoritate si a logicii personale) este cel expus de fratele Theodor chiar azi, la un topic similar.

  14. @Ioan R:

    Frate draga, eu recuperez din mers si acum abia am vazut postarea fratiei tale.

    Inteleg ce inseamna pomenirea (desi in aceasta interpretare ar parea ca episcopul trebuie sa fie infailibil), dar raman la impresia ca strecuram tantarul si facem din subtilitatile teologice pe care, la drept vorbind, corect si complet doar Domnul le stie, o piatra de poticnire. Asa cum am raspuns si parintelui ieromonah mai sus, cele mai multe minti luminate ale mai marilor Bisericilor nationale arata cred eu destul de clar ca ne cam pripim cand lansam termenul ‘erezie’ in legatura cu Creta, de vreme ce bazele dogmatice au fost reafirmate categoric. De la ezitari la erezie e totusi un drum… Si nu suntem noi (sau, in fine, cu siguranta nu eu) cea care sa il traseze mai bine decat cei alesi de Dumnezeu sa o faca.

    Ca doar nu or fi luat-o toate Sinoadele Bisericilor Nationale si toti membrii Sfintei Chinotite, Doamne iarta-ma!, ‘pe ulei’ si au cazut in erezie??

    In alta ordine de idei, prezumtia asta ca marea majoritate a ierarhilor sunt caldicei, daca nu de-a dreptul ecumenisti/eretici, suspectez ca provine la crestinii romani mai degraba dintr-o senzatie de-acum chiar maladiva de iminenta a Apocalipsei, si nu dintr-o analiza ‘la rece’ a textelor.

  15. @Ileana

    Sora draga, va vad activa pe blogul parintelui Ciprian. Nadajduiesc ca Bunul Dumnezeu va va lumina si veti ramane alaturi de cei multi care nu primesc pseudosinodul din Creta dar sunt rezervati in privinta intreruperii pomenirii ierarhului. Cand Sfantul nostru drag Paisie Aghioritul a intrerupt pomenirea patriarhului de Constantinopol a rupt legaturile cu cei care inca il pomeneau? E un duh de razvratire la parintele Ciprian si compania, vad ca acum se tot framanta daca mai e vrednic de pomenire IPS Serafim al Pireului, foarte abil vrajmasul, Doamne miluieste. De gheron Sava ce sa mai zic? Pentru el parintele Arsenie Boca nu e sfant. Cum nu-l mustra constiinta pe parintele Ciprian (care are mare evlavie la parintele Iustin) cand parintele Iustin spunea ca parintele Arsenie e un apostol, batea campii?
    http://manastirea.petru-voda.ro/2015/12/01/parintele-justin-despre-pictura-parintelui-arsenie-boca/

  16. @Robert Cr

    Eu nu mi-am ascuns niciodata parerea despre sinodul din Creta. Ii dau si dreptate Prea Sfintitului Longhin cand spune ca de fapt s-au creat precedente ecumeniste la Creta. Si are dreptate si IPS Petru, antiecumenist si el, de la Chisinau, cand ii imbratiseaza la propriu pe cei care au avut curajul sa traga un semnal de alarma. Parerea mea este ca si Patriarhia, la ultimul sinod, a reactionat isteric si a pus paie pe foc cu deciziile luate si cu instaurarea oficiala a lipsei dialogului. Din cate am citit eu, preotul e liber sa decida daca pomeneste sau nu ierarhul la Sfanta Liturghie si asta se considera ca un avertisment de care, dupa sfintele canoane are dreptul sa-l foloseasca. Nu are voie insa sa pomeneasca un alt ierarh. De asemenea isteric a fost PS de Harghita si Covasna, care are doua caterisiri la activ, ultima a unui fost coleg de manastire, ierom. Onisim caruia, spre deosebire de ce i-a facut Parintelui Ciprian, care practic nu a avut voie sa se apere, i-a spus ca ii da iesirea din eparhie. Ceea ce inseamna ca, pentru acelasi lucru, unul merita caterisirea, iar altul gratierea. Acesta a preferat si el caterisirea. Tot ce veti inghiti fratiile voastre de acum incolo, eu am ingurgitat demult in zona mea si mi-e teama ca nu mai pot, din cauza ca aici la noi o vor lua sigur razna iubitorii de alte dogme. Aceasta aplecare a noastra spre somn, s-ar putea sa ne coste mult in Banat si Ardeal. Nu este intamplator ca ierarhii romani din diaspora sunt mult mai vigilenti. Asa sunt si preotii din Harghita, dar si eu am vazut multe tradari la viata mea. Una din ele, cea mai grava, a IPS Nicolae, am discutat-o cu Parintele Arsenie Papcioc, care nici el nu credea ca Parintele Arsenie Boca e sfant, di cate am inteles de la altii, nu de la Sfintia Sa, deci nu stiu ce ii creme atunci Parintelui Sava. Si, au fost si cazuri cand majoritatea au gresit chiat la sinoade, iar altcineva a fost mai treaz si a lamurit cum stau de fapt lucrurile. Eu citesc ceea ce spun altii si incerc sa trec prin filtrul meu, sa vad cine are dreptate. Mi-e teama ca atunci cand ma voi culca pe o ureche, ma voi trezi nu numai cu schimbari urate legate de biserica luate cu consimtamantul meu, care m-am dus linistita la culcare, dar si cu alta stapanire sau alt aranjament geografic. Nu vreua sa fiu partasa. Anul trecut am tot spus ca nu va fi razboi. Anul asta, cand vad atatea trupe masate in Europa, ma gandesc ca ele nu sunt pregatite impotriva rusilor, acum cand sunt la catarama cu americanii, ci pentru romanii de care imperiile nu au avut niciodata loc. Pana si Laszlo Tokes a mirosit ca a sosit iarasi timpul de o autonomie. Si asta pentru ca Dumnezeu ne va putea taxa, dupa cum vad eu lucrurile, dar nu incerc sa bag nimanui pe gat viziunea mea. Imi mentin parerea ca hotararile sinodului din Creta creeaza precedente grav si aduc atingere canoanelor si traditiei ortodoxe. Eu cred ca e vremea sa ne dam semaa ca [utem avea pareri diferite. Nu avem toti acelasi back ground si aceleasi experiente bune sau rele, deci fiecare gandim in felul nostru. Pe nimeni nu m-a influentat nimenis agandesc asa. Pur si simplu ceea ce am constatat cu tristete de-a lungul anilor a facut sa mi se seteze mintea astfel. Nu fac pe proorocul, imi spun parerea si mi-o apara. Asta cred eu sia sta va pot spune astazi. Ramane sa vedeme cum stau cu adevarat lucrurile in viitor. Dumnezeu nu va lasa neclarificata aceasta problema si eu nu am nicio vina ca simt ca sunt mai in asmentiment cu pS Longhin decat alt ierah de aici. Totusi, as vrea sa subliniez doar ca exista o diferenta intre modul in care s-a repezit PS de Covasna sa-si termine “dusmanul” si felul cum negociaza IPS Teofan, cu mila Domnului viitorul nostru patriarh, problema. Maicutele de la Varatec pleaca de canon doua luni la statiune sa-si rezolve problemele de constiinta. Deci pentru Inaltul Teofan, care nu are la cingatoare recomandarile din partea catolicilor si ale protestantilor pe care le au mitropolitii si episcopii din Ardeal, timpul nu se scurge in detrimentul sau daca este ingaduitor cu cei care au alta parere decat Inalt Prea Sfintia Sa, un ierarh pentru care eu ma rog sa fie cel mai bun dintre cei buni.

  17. @Ileana
    In mare parte sunt de acord cu ce ai scris, legat de parintele Arsenie fiecare e liber sa creada ce vrea, eu sunt unul din miile(poate zecile de mii) de persoane care au cunoscut ortodoxia datorita marelui ascet. Spunea parintele ca in Ardeal ortodoxia va disparea, ultima reduta va fi Sibiul dar si acela va cadea(ca sa-ti confirm temerea). IPS Teofan proceda la fel si cand era mitropolit in Oltenia din ce am inteles, are multa dragoste si intelepciune, insa sunt dezamagit ca nu are curajul sa puna punctul pe i in ce priveste pseudosinodul din Creta. Pe cuvantul-ortodox fiecare a fost liber sa-si spuna punctul de vedere, fratii au fost obiectivi in ce priveste derapajele ierarhilor nostri, au procedat bine uneori omitand anumite greseli ca sa nu inmulteasca raul. PS Longhin mi-e foarte drag, totusi a fost ,,slobod” la gura ca sa nu zic mai mult in etichetarea celor care au semnat actele. Cred ca Sfanta Chinotita e mai autorizata sa faca aprecieri in privinta sinodului decat orice ierarh, iar linia recomandata ne-ar putea feri de schisme.
    Doamne-ajuta!

  18. @Doroteea
    Nu voiam să mai scriu, dar mi-a revenit puțin inima după ce am văzut că în acest mesaj către popor se transmite că textele din Creta nu sunt definitive, ci trebuie cercetate și dat un verdict asupra lor („constituie obiectul aprofundării și studiului pe mai departe”, adică further-deci nu ulterior, ci mai amănunțit). Într-adevăr, aceasta reprezintă o rezervă pe care nu o observasem corect.

    Ecumenismul este un fenomen complex. Ecumenismul lucid constituie paravanul pt cel pervers prin faptul că nu condamnă pe cei ce se roagă în comun cu ereticii, nici textele compromițătoare semnate la dialogurile interconfesionale). În acest context, Sinodul din Creta vine ca o cauționare a participării la Mișcarea Ecumenică, ceea ce este foarte grav și evident. Mai mult, Biserica este privită ca o umbrelă ce cuprinde și pe celelalte confesiuni. Deci greșeala dogmatică este evidentă, în contradicție cu Crezul, deși mai subtilă. Însă consecințele sunt cât casa de mari: ecumenism consfințit pe mai departe.

    Într-adevăr, ruperea comuniunii înainte de o cercetare riguroasă a textelor cretane este pripită și nerecomandată. E posibil ca textele să fie scoase basma curată. Totuși nu-i pot condamna foarte drastic pe cei care au întrerupt deja pomenirea pt că Sinodul nostru și episcopii în parte nu au lăsat nici măcar loc de îndoială asupra ortodoxiei deciziilor cretane și nici asupra ecumenismului ca principiu. Au luptat la Sinod, dar au capotat după aceea, pe când grecii fac invers per ansamblu.

    Cât privește comentariul semnat de „Theodor de Mopsuestia”, este elocvent în primul rând numele ales. Un personaj controversat, oscilant în credință, condamnat totuși la Sinodul V Ecumenic. Apoi comentariul lui mie-mi sună a materie seacă de la Fac de Teologie. Teoria expusă este trunchiată, pentru că nu ține cont de toate cuvintele Sf. Ignatie Teoforul: „Duhul mi-a predicat, grâind acestea: «Fără de episcop să nu faceți nimic! Păstrați trupul vostru ca templu al lui Dumnezeu! Iubiți unirea, fugiți de dezbinări, fiți următori ai lui Hristos, precum este și El al Tatălui Lui!». De aici și din celelalte cuvinte ale lui este limpede că unirea cu episcopul nu este o dependență de el, ci o comuniune cu el în Hristos și în învățătura ortodoxă. Apelul acesta la pretinsa autoritate absolută a episcopului mă face mai vigilent și atent la avertismentul Apostolului Pavel că vor fi episcopi „grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei” (Fapte 20,30).

  19. @un ieromonah1:

    Doamne ajuta, parinte!

    Patinte, va zic cinstit ca sunt lucruri care pe mine realizez ca efectiv ma depasesc. Sunt subtilitati teologice pe care nu le stiu – eu de ex n-am inteles din documente ca e incurajat ecumenismul si ca Biserica isi intinde obladuirea asupra altor confesiuni, dar inteleg ca poate fi strecurat un astfel de mesaj care scapa nepriceperii mele, nepricepere care, totusi, macar pricepe ca ceva confuz si evaziv – si, deci, necurat – este in aceste documente. Mie mi se pare mai degraba – ma exprim plastic acum pt ca nu pot argumenta pe text si experimentat – ca aici e vorba mai degraba de suieratul unei erezii decat de afirmarea ei raspicata. Lucrurile se complica si mai mult daca ne gandim ca, pe de alta parte, asa cum motiveaza si grecii, niste principii de baza au fost totusi reafirmate. Tin minte ca dadusem mai demult peste un pasaj filocalic care avertiza asupra ‘mancarii amestecate’ . O ‘mancare amestecata’, cam asa vad si eu aceste texte.

    Pe de alta parte nu mi-as face griji ca Sinodul Greciei sau Sf. Chinotita, cu toata atitudinea lor moderata, ar manifesta vreo tendinta de a scoate basma curata Creta. Eu citesc mesajul lor cam asa: ‘nu e foarte bine ce s-a intamplat acolo, dar nici nu sariti la dezbinare, pt ca s-ar putea ca exact ASTA sa fi fost ispita!’ Diavolul e f subtil cand e vorba sa dezbine, si eu cred ca despre asta e vorba aici poate mai mult decat de erezie propriu-zisa. ‘Prudenta’ pare a fi cuvantul de ordine al Sinoadelor nationale. Un fel de ‘nu raspundeti la provocari!’

    Eu cred, sincer, ca trebuie sa avem rabdare, ramanand vigilenti, si sa Il lasam pe Domnul sa risipeasca in pace aceasta fumigena, sa nu luam decizii radicale cat inca suntem cu ochii in ceata pe care a provocat-o, si sa stam uniti.

    Nu stiu, parinte, e un duh al dezbinarii care ne bantuie din pacate, si nu doar in viata bisericeasca. Eu ma simt adesea victima a acestui duh care ma cam poarta de colo-colo cand imi creste nivelul de iritare, in locuri de unde apoi nu vreau decat sa ma intorc si in care regret ca am ajuns. E deja un tipar, si ca una incercata de aceasta ispita probabil ca o privesc in alta cheie, ca un om care s-a ars si stie ce inseamna. Nu vreau sa se inteleaga ca sustin Creta – cred eu ca am aratat de la bun inceput ca o vad ca pe un eveniment suspect – si nici ca am pareri categorice asupra topicului. Dar marturisesc ca nici nepomenitorii nu ma conving deloc…nu stiu, e un duh fariseic in povestea lor care pur si simplu imi ‘miroase’ parca si mai rau decat Creta!

  20. @ Doroteea,

    Se simte din cuvintele tale ca ai intentii bune.
    Ce doresc sa spun in primul rand: chiar daca este bine sa ne mai sfatuim sau atentionam unii pe altii, chiar daca este firesc sa avem si opinii diferite pe unele subiecte, se adevereste o data in plus ca „incrucisarile de cuvinte” nu folosesc prea mult. Sa avem macar dragoste frateasca intre noi si sa ne pomenim in rugaciuni ca, vazand Bunul Dumnezeu aceasta, sa ne lumineze pe toti, mici si mari.

    Fata de ultimul tau comentariu la postarea parintelui ieromonah (multumim, parinte pentru lamuriri!) doresc sa intervin in privinta opiniei potrivit careia ti se pare ca ar exista un duh fariseic in grupul („povestea”) celor care au intrerupt pomenirea. Admit ca se poate rasfrange o astfel de impresie generala negativa din mass-media. Tin insa sa insist cu marturia mea, asa cum am aratat si la un alt comentariu, ca am cunoscut personal pe unul dintre clericii care au intrerupt pomenirea, cu care am stat destul de vorba pe subiectul in discutie. Ma simt dator sa-l apar („sa iei apararea celui nedreptatit!” – sfat evanghelic) intrucat nu am vazut sau simtit ca sfintia sa ar fi fatarnic, mandru sau iubitor de slava desarta, ba dimpotriva! Ulterior am aflat si alte cuvinte de lauda la adresa comportamentului sfintiei sale.

    Apoi, gandul mie-mi spune ca in grupul celor care au intrerupt pomenirea se contureaza tot mai clar atitudinea inteleapta potrivit careia este necesara foarte multa atentie pt a ramane staruitor in Biserica de unde, de altfel, reclama ca nici nu au plecat, si de a nu incalca ei acum, unele canoane dupa ce au intrerupt pomenirea respectand si aplicand canoanele asa cum le-au inteles ei. Gandesc ca aceasta este temerea MARE si a majoritatii antiecumenistilor, nu numai a celor care au intrerupt pomenirea. Stiti unde se poate ajunge: ecumenistii, iubitori de dialog pierzator cu ereticii, sa incalce unele canoane, iar cei ravnitori pt apararea dreptei credinte, pe altele. Sa nu fie!

    Doamne ajuta!

  21. Doamne ajuta! E pentru prima oara cand comentez pe acest site. Personal, cred ca rugaciunea, dragostea, smerita cugetare, vor atrage toata darea cea buna si tot darul desavarsit, care se pogoara de Sus, de la Parintele luminilor, astfel incat sa nu cadem nici la stanga, nici la dreapta, si sa ramanem ortodocsi pana la capat! Am trecut ca multi altii prin multe tulburari, dupa sinodul din Creta. Cartea “Cele 2 extreme, ecumenismul si stilismul”, a parintelui Epifanie Teodoropoulos, m-a ajutat enorm de mult! Doamne, Dumnezeu sa-l odihneasca! Eu ii inteleg pe toti cei tulburati, pt ca si eu am trecut prin aceasta tulburare! Principala cauza a fost starea mea sufleteasca!!! Dupa ce am citit cartea de care am amintit mai inainte, am inceput sa inteleg mult mai bine anumite lucruri, sa ma linistesc, sa ma rog, sa ma spovedesc, sa ma impartasesc. Doamne, cat de mult face rugaciunea!!! Starile sufletesti ale oamenilor difera foarte mult. Unii sunt ecumenisti convinsi, altii sunt impotriva radical, altii sunt impotriva, dar cu atitudine mai cu rabdare si ingaduinta, altii total indiferenti sau pe dinafara, samd. Totusi, de multe ori cand vorbim, nu vorbim noi, ci patimile din noi (vorbesc in primul rand de mine). Am vorbit si cu preoti care n-au intrerupt pomenirea si cu preoti care au intrerupt pomenirea. Nu intreruperea pomenirii sau neintreruperea pomenirii, m-a convins sau m-a lamurit daca e bine sau nu sa faci asta, ci duhul cu care faci una sau cealalta. Sunt preoti care au intrerupt pomenirea, dar care nu sunt de acord cu altii care au intrerupt pomenirea, pt ca au vadit un duh de tulburare. Si invers, sunt preoti care nu au intrerupt pomenirea, si care nu sunt de acord cu alti preoti care nici ei n-au intrerupt pomenirea, dar care sunt de acord cu sinodul din Creda, si care spun ca cei care sunt impotriva sinodului din Creta, cad in afurisanie. Atitudinile extreme se gasesc si de o parte, si de cealalta. Dupa ce am citit carti, comentariile unora, am inteles ca intreruperea pomenirii nu este un scop, ci o masura, dar depinde foarte mult, cu ce duh faci asta, si in ce context, pt ca poti sa intrerupi pomenirea ierarhului tau, cu duh patimas, desi dpdv canonic, poate ai dreptul asta, si sa ajungi la o stare duhovniceasca mai proasta ca inainte. Si invers. Parerile sunt impartite, o parte ii acuza pe cei care au intrerupt pomenirea de schisma, ceilalti ii acuza pe cei care continua pomenirea, ca sunt cazuti din Har, dar mi se pare (poate gresesc), ca si unii si altii fac asta fara discernamant. Nu inteleg, de unde generalizarea asta! Eu, personal am vorbit cu preoti care au intrerupt pomenirea, unul m-a odihnit sufleteste, altul nu! Si invers, am vorbit cu preoti care pomenesc, unul m-a odihnit sufleteste, altul nu!. Nu toti cei care au intrerupt pomenirea si care sustin intreruperea pomenirii, au duh de razvratire, tulburare, ura, samd. Si invers, nu toti care pomenesc, sunt de acord cu sinodul din Creta, cu ecumenismul, samd. Parerea mea personala este ca cei care au intrerupt pomenirea, dar care spun ca in Biserica nu mai e Har acolo unde sunt pomeniti ierarhii, hulesc, iar cei care spun despre cei care au intrerupt pomenirea, ca sunt schismatici, mi se pare ca lovesc cu piciorul in tepusa. Personal, la momentul actual, nu sunt nici pt intreruperea pomenirii, nici pentru pomenire. Cred ca e important, ca duhul si scopul cu care alegi una sau alta, sa fie ortodox, echilibrat, cu dragoste si smerita cugetare, si mai conteaza si in ce context faci asta.
    Sa dea Bunul Dumnezeu sa mantuim cu totii si sa ne intalnim in Rai!
    @ Parintel Ieromonah1 va citesc comentariile, si va multumesc ca ne mai luminati si pe noi. Domnul sa va daruiasca smerita cugetare!

  22. http://ziarullumina.ro/conferinta-la-brasov-despre-sfantul-si-marele-sinod-ortodox-119719.html

    Din pacate ecumenismul e propovaduit fatis, astea-s vremurile. Bunul Dumnezeu sa ne intareasca, sa ne daruiasca dragoste duhovniceasca si discernamant.

  23. @Ioan R:

    Nu stiu de ce, acum am vz draga frate comentariu l tau, cu ocazia citirii comentariului abia postat al fratelui Robert.

    Nu acuz de fariseism pe toti cei care au intrerupt pomenirea, imi pare rau ca nu m am exprimat clar. Mai ales ca depinde si de persoana ierarhului pe care nu l pomenesti (sa zic cinstit, desi nu e treaba mea :), daca ziceti ca pomenirea inseamna si acord, nu doar rugaciune, cred ca si eu as avea rezerve in pomenirea Patriarhului ecumenic, dar nu si in pomenirea Patriarhului Daniel, de ex).

    Ceea ce am vrut sa spun este ca in general, discursul nepomenitorilor mi se pare opac la nuante pe care refuza parca sa le ia in calcul, o rigoare falsa, care de fapt nu vizeaza nimic esential. Or o astfel de abordare risca sa duca la rupturi, ceea ce ar fi f grav. Unii credinciosi – iata, spunea cineva aici de ‘sluga netrebnica’ – chiar risca sa se sminteasca.
    Un exemplu. domle, intreb si eu simplu: daca se spune in text ca termenul ‘biserica’ se refera la acceptiune sociologica si NU eclesiastica a notiunii, tinand cont de legislatia unor state (si eu stiu aici despre ce e vorba, e o discutie f subtila si perfect rationala juridic, legata de una din componentele libertatii de constiinta) atunci de ce o tinem langa cu indignarea noastra vizavi de acest subiect?? Chiar nu pricep!

    Vreau sa fiu corect inteleasa: nu imi place Creta si nici textele ei, pt ca natural imi repugna tot ce e ambiguu si neclar. Dar observ si ca erezia nu a fost spusa…inca. In acest tablou, prima isputa a Cretei nu imi pare a fi ecumenismul, ci …dezbinarea sufleteasca. Ceea ce s a si intamplat.

  24. @Doroteea
    Problema este a nu crea tabere și a stabili unele criterii fără partizanat.
    Unul ar fi că este posibilă întreruperea pomenirii. (Rămâne de văzut cât e de justificată în cazul de față). Dacă cel puțin unii din cei ce au întrerupt pomenirea nu par credibili, asta nu înseamnă că e greșit acest lucru automat, ci că cel puțin nu-l fac ei cum trebuie. Doar toți trecem prin aceeași problemă față de Creta. Deci nu cred că pot fi acuzați că au întrerupt pomenirea pur și simplu, ci că n-ar fi făcut-o cum trebuie sau la momentul potrivit.
    O altă dilemă ar fi dacă documentele din Creta conțin o erezie „cu capul descoperit”. Aici e problematic. Concesii sigur nu s-au făcut față de alte confesiuni. Teoria greșită care planează asupra documentului este că Biserica cea una este alcătuită și din eretici. Pe când eclesiologia ortodoxă spune că erezia îi scoate în afara Bisericii pe cei ce o primesc și, deci, doar Biserica Ortodoxă constituie și este Biserica, documentul 6 din Creta lasă să se înțeleagă că și celelalte confesiuni fac parte din „Biserica cea una a celor 7 Sinoade”. Faptul că și ei fac parte din corpul Bisericii implică necesitatea dialogului și rezolvării dezacordurilor cu aceștia. Aceasta înseamnă recunoașterea parțială a existenței lor ca Biserică și o participare la opera de mântuire. Pe când dogma ortodoxă stabilește că ereticii sunt excluși din Biserică și datoria ei este de a se păzi de erezie, dorindu-le și lor întoarcerea.
    Nu intru în detalii din text, dar cred că înainte de întreruperea pomenirii este necesară o dezbatere mult mai așezată și fără patimă asupra expresiilor tocmai pentru că scopul este de a lămuri credința ortodoxă, nu de a condamna pe careva.
    Deci toată ambiguitatea pare a avea drept scop punerea Bisericii pe un drum greșit, cu denaturarea fondului dogmatic, nu a unor puncte clare de credință. Adică ecumenismul legiferat.

  25. Pingback: PATRIARHUL ECUMENIC BARTOLOMEU atata focul schismatic, sfidand constiintele credinciosilor. Pentru SS Bartolomeu SINODUL din CRETA a fost mijlocul prin care Biserica Ortodoxa RECUNOASTE ECUMENISMUL
  26. Pingback: DESPRE SFANTUL SI MARELE SINOD DIN CRETA. INTREBARI SI RASPUNSURI. Observatii si comentarii pe marginea unei brosuri asumate de Sinodul BOR
  27. Pingback: RELATARI DIN VIZITA PATRIARHULUI DANIEL IN RUSIA. Intalniri importante cu PF Kirill, dar si cu alti patriarhi, si un cuvant despre "UNITATEA DE CREDINTA"/ SINOD ISTORIC AL BISERICII RUSIEI: "patriarhul" schismatic FILARET al KIEVULUI c
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare