SLUJBA DE INMORMANTARE A VLADICAI PIMEN de la SUCEAVA si SIHASTRIA PUTNEI (video, foto). Cuvinte de suflet la despartirea de Arhipăstorul Bucovinei ale IPS TEOFAN, PS DAMASCHIN, PS MACARIE, PR. NECULA. Semnificatii simbolice puternice, dar contradictorii desprinse din imaginile dureros-inaltatoare ale inmormantarii “insemnate” distopic cu pecetea coronavirusului

Doxologia:

Slujba de înmormântare a Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților

La Suceava s-au săvârșit vineri, 22 mai, slujba Sfintei Liturghii, apoi slujba înmormântării Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.

Au slujit IPS Părinte Teofan ‒ Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Locțiitor de Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților; IPS Părinte Teodosie ‒ Arhiepiscopul Tomisului; PS Părinte Damaschin Dorneanul ‒ Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

La finalul slujbei de înmormântare s-au citit mesajele de condoleanțe transmise de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și de către Președintele României, Klaus Werner Iohannis.

Apoi, despre Înaltpreasfințitul Pimen a vorbit Părintele Mitropolit Teofan, care a povestit:

Toți îi erau dragi, îndeosebi bătrânii și copiii. Între copii se simțea ca un bătrân cu inimă de copil. Între bătrâni trăia sentimentul unui copil care se îngrijește de bunici. Avea o mare slăbiciune: nu accepta ca un bătrân să fie bolnav și părăsit. Era aprig, neînduplecat în dorința sa de a-i ajuta pe cei în vârstă. Avea, poate, sentimentul de vinovăție, văzându-se pe sine înconjurat de oameni, iar pe alții aflați în părăsire. Se implica, stăruia, insista, trecea peste obstacole și neînțelegerea multora în dorința de a-i ajuta pe bătrânii săi dragi, de a fi împreună cu ei, bucurându-le inima.

La final, în numele slujitorilor sfintelor altare din Bucovina, a vorbit Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Acesta a mulțumit înaltului ierarh și a cerut iertare.

Ați purtat sarcinile noastre ca un părinte, și noi ne cerem iertare, acum, că n-am arătat îndeajuns purtare de fii adevărați. De aceea, nu, părinte Pimen, nu pentru greșelile Înaltpreasfinției Voastră a venit această cruntă boală peste bătrânețile Înaltpreasfinției Voastre, încă puternice, dar totuși, purtătoare de urmele ostenelilor unei vieți de 90 de ani. A venit pentru neascultările noastre, pentru toate mâhnirile pe care vi le-am făcut, pentru toate nedesăvârșirile din cele pe care ni le-ați cerut să le împlinim. A venit această boală ca să fiți, și în ultimele zile ale vieții, împreună cu cei năpăstuiți, cu cei în durere, cu cei bolnavi, cu Bucovina iubită, dar atât de încercată și îndurerată de această molimă. Ați purtat-o pentru păcatele noastre, singur și departe, dar atât de aproape în duh de cei pe care îi iubeați. Și pentru aceasta, vă rugăm, iertați-ne.

Și iertați-i și pe cei care v-au judecat, acum, ori mai înainte, pe cei care v-au vorbit de rău, pe cei care nu v-au înțeles zbuciumul, neodihna și durerea pentru redobândirea unei proprietăți a Bisericii. Poate, simțindu-se și ei fragili și neputincioși în fața vreunei boli sau în fața morții, vor învăța măcar acum să vă prețuiască mai mult și vor șterge lacrima cu care v-ați dus de aici, făcând un gest recuperator pentru Biserica din Bucovina.

După sărutarea cea mai de pe urmă, sicriul cu trupul neînsuflețit al Înaltpreasfințitului Părinte Pimen a fost dus la Mănăstirea Sihăstria Putnei, spre a fi înmormântat.

Vezi și:

Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

[…]

Mărturisea cineva în ziua plecării Părintelui Arhiepiscop Pimen la Domnul următoarele: „A fost un om bun, un ierarh integru, călugăr adevărat, moșul tuturor ierarhilor din Sfântul Sinod. Mi-a fost drag…”. Oamenii l-au perceput ca atare, doreau să-l privească, să-l asculte, să-l atingă. Chipul său de ascet trimitea la pustnicii din Pateric. Cuvântul direct, scurt, fără menajamente căldicele crea sentimentul unui om care nu are timp de pierdut în explicații și justificări inutile. Înfățișarea sa exterioară – prelungire a celei lăuntrice – se apropia de icoanele de la Voroneț. Era, de fapt, o extensiune a acestora. Le-a iubit nespus, a luptat pentru restaurarea lor, s-a întristat nespus în fața indiferenței multora față de acest tezaur identitar al românilor. Suferea adânc pentru Basarabia și Bucovina de Nord înstrăinate. Mormântul Măriei Sale, Ștefan cel Mare și Sfânt, îi era altar al Moldovei, pe care o dorea întregită în trupul României.

Preoții de parohii și viețuitorii sfintelor mănăstiri i-au fost frați și surori de nevoință. I-a slujit ca Hristos pe ucenici la Cina cea de Taină. I-a ajutat de multe ori, i-a mustrat câteodată, dar întotdeauna i-a iubit.

(…)

În multe, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Pimen a fost un om special. Și timpurile, oamenii și provocările au fost pe măsură. Mulți l-au iubit. Alții, puțini la număr, l-au contestat pentru că nu l-au înțeles. Era prea mare, prea adânc, prea creștin, prea român, pentru a-i fi ușor sesizată anvergura. Unii s-au temut de glasul lui. Aveau și de ce. Pentru că era necruțător în fața trădării, lașității și micimii sufletești. Cu siguranță că a și greșit în viață. Era pământean, sub vremi și vremurile n-au fost ușoare. Acum s-a înfățișat înaintea Dreptului și Milostivului Dumnezeu. Avem încredințarea că Hristos Domnul l-a primit în Împărăția Sa, alături de Părintele Iachint de la Putna, Patriarhii Iustin și Teoctist, de mulțimea de preoți, viețuitori ai sfintelor mănăstiri și credincioșii pe care i-a cunoscut și care l-au precedat în drumul spre veșnicie. Avem și nădejdea că Dumnezeu i-a iertat și păcatele pe care, ca om, le-a săvârșit. L-a iubit, slujit și mărturisit pe Dumnezeu cu întreaga-i ființă și în aceasta se înrădăcinează nădejdea că a fost primit în lumea drepților.

[…]

* Cuvântul Preasfințitului Părinte Damaschin, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

* Galerie FOTO: Slujba de înmormântare a Înaltpreasfințitului Părinte Pimen

***

Stiri din Bucovina:

Foto/Video/Primarii din judet prezenti la inmormantarea IPS Pimen. Primarul din Panaci a venit cu un puiet de brad si o traistuta plina cu fotografii

***

Doxologia:

Pr. Constantin Necula/ Inima Bucovinei e vie!

Am cules întreaga zi roua lacrimii din gene. Bucovina și-a plâns Păstorul. Plecat la vreme de pandemie parcă să-și însoțească morții Sucevei din pricina bolii. I-a fost greu să-i lase singuri. Iar celor vii le-a fost greu să-l lase să plece fără dragostea lor. Desigur că prea marea apropiere de sicriu a unor persoane nu este în regulă. Dar, au fost mii, zeci de mii – îndrăznesc să vă îndemn să revedeți filmările din seara venirii Acasă, la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou și să remarcați grija oamenilor să nu atragă ponegriri și sminteli.

Admirabilii bucovineni pare că și-au așezat bunda mândriei naționale pe umerii încovoiați de griji și s-au plecat cu smerenie la fruntea de duh a Vlădicului Pimen. Ce i-a făcut să iasă în stradă? Ce i-a unit cu el? Îndrăznesc să spun că inclusiv prigonirea Bătrânului din ultimele zile i-a adus pe oameni aproape de el. Nu. În Bucovina subțirimile de alcov politic ori din partea urâtă a presei de pe Dâmbovița (și nu numai) nu țin, nu mișcă. De la Vodă Ștefan încoace, trecând prin lunga iarnă a Imperiului, Bucovina nu s-a lăsat din poziția de încordare întru Libertate. De aceea a biruit și astăzi. Cuminte. Dincolo de predicile remarcabile ale Părinților Arhierei – aș zice în duhul Vlădicului Pimen – dincolo de mesajul Părintelui Patriarh ori al oficialităților – nu pot să nu remarc mesajul Președintelui – au fost oameni.

Cei patru „mascați” care au dus sicriul în prima seară au făcut-o cu o gingășie de gest care nu putea trece neobservat. Sunt printre oamenii pe care combinezonul nu i-a împiedicat să-și arate inima. Tristețea radioasă a călugărilor ori frumusețea gestului înfloririi catafalcului din grija de drag a oamenilor, rândurile de preoți și credincioși care – știind că nu pot participa la înmormântare – l-au așteptat în drumul pe care Vodă Ștefan însuși îl parcurgea de la Fălticeni ori Baia către Cetatea de Scaun, cântând înlăcrimat Hristos a Înviat au fost reținute pe pelicula adevărului momentului mai atent decât pe aceea a știrilor. Am vibrat cu fiecare gest. Dar, mai ales am vibrat când cortegiul „voievodal” s-a apropiat de Putna, cetatea de Duh a Măriei sale Vodă Ștefan. Oamenii în stradă, unul lângă altul precum oștenii când trecea Voievodul, însoțiți de copii nevinovați cu flori în mână. O Țară l-a întâmpinat. Volta ușoară a cortegiului până în dreptul porților, acolo unde Părintele Stareț (apropo de știri false, era acolo!) a rostit cuvânt de rugăciune.

Ușor, apoi, cortegiul a urcat mai spre munte, spre Sihăstria de suflet a Avvei Pimen – vlădicul monah deplin – unde răzeșii de duh ai Bucovinei au dat în bucium. Vestind peste Obcine și Cer că s-a întors acasă Păstorul. Gingășia ce mi-a rupt inima ca s-o vindece a fost însă o inegalabil de diafană interpretare a Baladei lui Ciprian Porumbescu. O copilă smerită și cu teama de a nu călca linia de var trasată pe jos, ca să păstreze distanța, a pus tot sufletul copilăriei bucovinene în arpegiile inconfundabile ale Măiastrului din Stupca ce au rupt zăgazul de înalt al muzicii inimilor rănite de tristețe.  Poporul cel mândru și tandru al Bucovinei a dat semn de onor la Arhiereu. Știau că a fost cu ei mereu. Că nu era străin de viața și nici indiferent la moartea lor. L-au ascultat rugându-se și acum se rugau. L-au văzut empatizând cu ei, și acum îl însoțeau. Vlădicul a dat semn și Oastea Țării s-a strâns.

Poate că nu au fost respectate toate consemnele și toate măsurile de siguranță. Poate că, pentru cei care nu trăiesc în Biserică, aceasta pare o blasfemie la religioasa pandemie ce ne bântuie. Dar pentru ei, răzeșii de duh ai Bisericii din Bucovina, altfel nu s-a putut. Poate acum vedem cu alți ochi ce s-ar fi întâmplat dacă Biserica nu s-ar fi implicat – cuminte și în respect față de hotărârile de Guvern – în vremea de rod duhovnicesc a Paștelui. Le-a fost greu oamenilor să lipsească la bătaia de clopote a Învierii.

Acum, la vremea când Păstorul merge către Păstorul cel mare, Iisus Hristos, au voit să-i dea semn Aceluia că Vlădicul Pimen nu pleacă dintr-o Bucovină pustie. Azi am văzut cu ochii ceea ce inima știa de mult timp, cu fiecare drum printre bucovineni: Bucovina e o inimă mare, uriașă, care nu uită Omenia și harul ce o ține legată de Rai! Azi a bătut în ritm de toacă, a cântat în glas de bucium și a tresărit în frison de Baladă. Îndrăznesc să spun că aceasta este una dintre minunile ultimelor zile. Într-o Țară zguduită de o ură incredibilă, suficientă să nu mai avem nevoie de dușmani ca să ne ucidem din culpă, Bucovina a dovedit că nu e totul pierdut. Că există o maree de iubire incredibilă a poporului pentru aceia care, smerit și cumpătat, țin România sus, aproape de Cer.

Cred că Pimen Arhiereul a zâmbit stingherit, azi, de atâtea gesturi de iubire. Fie să fie asta începutul învierii unui Neam ce-și negociază prea ușor sufletul cu cei care-i fură răzeșia! Inima Bucovinei e vie! Poate că și de aici putem face o transfuzie de plasmă duhovnicească să ne înviem Țara. Să nu o mai lăsăm în tristeți nemeritate. Bucovina a fost zilele acestea locul din România prin care Dumnezeu s-a pogorât să ne lumineze vremurile!

***

Jertfă pentru ierarhul lor: cine sunt bărbații îmbrăcați în combinezoane care l-au purtat pe IPS Părinte Pimen?

ActiveNews:

Iulian Capsali, despre funeraliile ÎPS Pimen: Prima înmormântare ante-apocaliptică din România! Nu trebuia acceptat acest circ, un act de coronavirusare simbolică a înmormântării, ca să li se dea satisfacție unor scelerați ca Arafat sau Tătaru

Regizorul și publicistul Iulian Capsali a calificat drept „prima înmormântare ante-apocaliptică din România” modul în care a fost condus pe ultimul drum ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, decedat după 4 săptămâni de spitalizare cu diagnosticul Covid-19. Cu această ocazie, autoritățile au impus reguli de distanțare socială, iar sicriul cu trupul neînsuflețit al ierarhului a fost purtat pe brațe de bărbați costumați în combinezoane. „Nu trebuia acceptat acest circ, un act de coronavirusare simbolică a înmormântării”, consideră Iulian Capsali.

„Nu trebuia acceptat acest circ, un act de coronavirusare simbolică a înmormântării, ca să li se dea satisfacție unor scelerați ca Arafat sau Tătaru; nu se poate duce un Sfânt – nu am dubii, să mă ierte Dumnezeu! – în condiții de fals război biologic!

E un semn pentru ce va să vie, o lume în care e de murit, nu de trăit…

Să ne rugăm la Cuviosul Pimen să mijlocească rugăciunile acestui neam la Tatăl cel Ceresc, la Fiul, Hristosul nostru, și la Duhul Sfânt, pentru mântuirea noastră!”, a scris Iulian Capsali, vineri, pe Facebook.

ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a fost înmormântat vineri la Mănăstirea Sihăstria Putnei, după o slujbă de înmormântare oficiată la miezul zilei la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, de un sobor de preoți condus de ÎPS Teofan, ÎPS Teodosie și PS Damaschin. O mie de credincioși au asistat în curtea mănăstirii la slujba de înmormântare și alte câteva sute au așteptat în afara curții, din cauza distanțării sociale impuse de preoți și jandarmi.

După încheierea slujbei de înmormântare, precedată de Sfânta Liturghie, sicriul cu trupul neînsuflețit a fost scos din curtea mănăstirii din Suceava, fiind purtat pe umeri de bărbați costumați în combinezoane și escortat de garda militară.

Pe traseul Suceava – Radauti – Galanesti – Vicov de Jos – Dabaca – Bivolarie – Putna – Sihastria Putnei, oameni îmbrăcați în straie naționale, cu flori în mână, au ieșit la drum să întâmpine cortegiul funerar și au cântat „Hristos a înviat”, aducându-i un ultim omagiu ÎPS Pimen.

***

Comentarii facebook:

Iulian Capsali Mi se atrage atenția că numai doi erau de la DSP Suceava, restul erau preoți. Iertare că nu mă încălzește. Dacă un guvern nebun ar pune pe cei care duc sicriul să se îmbrace în costume de la filmul “Veronica” rămase la Buftea, o să acceptăm dacă 4 “furnicuțe” sau 2 “motani” Dănilă ar fi preoți? Nu era suficient să avem preoți cu mască pe figură și mânuși, în reverendă și cu patrafir, care e oricum o “armă” duhovnicească? Întreb, poate greșesc. Informația pe mine nu mă liniștește, imaginea de film distopic este mai puternică. Vă rog să mă iertați, nu pot înghiți asemenea mascaradă publică, cu impact fals de “pandemie”, la înmormântarea unui Sfânt.

Vasile Astărăstoae Iulian, te inteleg si nu te inteleg. Daca nu se acceptau aceste limitari, la mormant IPS Pimen era condus de 16 persoane. Si nu miza pe reactia populatiei. Ai vazut cati au fost cu tine (agent rus platit cu ruble) in Piata Victoriei. Cei care au purtat sicriul, imbracati in cosmonauti, trebuie laudati si compatimiti. Este ingrozitor sa stai cateva ore in asemenea echipament. Eu ma intreb de unde au avut puterea de a rezista.

*

***

Dan Diaconu

Au spus că trebuie „distanțare socială”, că sicriul trebuie să fie însoțit doar de cosmonauți și alte atâtea și atâtea aberații. Într-adevăr, Pimen a fost condus la groapa pe care și-a săpat-o singur într-un mod mult prea nedrept pentru statura sa.

Însă, ceea ce trebuie reținut este comportamentul mulțimii. Oriunde s-ar fi strâns atâția oameni ar fi ieșit probleme. Aici, nu numai că n-au fost probleme, dar comportamentul participanților a fost unul de-a dreptul înălțător.

A cerut cezarul „distanțare socială”? I s-a dat distanțare socială, exact așa cum a cerut-o. A cerut măști? I s-au dat măști, exact așa cum stabilise. A cerut cosmonauți care să care sicriul? A avut cosmonauți. Totul s-a desfășurat exact după regulile cezarului, iar la final cel înfrânt a fost tot cezarul.

Oamenilor nu li se poate lua credința. Nu li se poate lua cealaltă dimensiune, cea pe care râmele care ne conduc și-au pierdut-o de mult. Indiferent de regulile lor tembele, de tirania pe care și-o arată din ce în ce mai des, indiferent de bizareriile pe care le impun mințile lor strâmbe, cei care SUNT rămân în continuare cu dimensiunea cealaltă, în timp ce ei, cei care nu sunt, se transformă încetul cu încetul în praf.

Iată marea învățătură pe care Presafințitul Pimen a dat-o pe ultimul său drum. Armele cezarului, cu toate că la prima vedere par înfiorătoare, în realitate sunt mai ineficiente decât un pistol cu apă și nu pot face rău nici măcar unei furnici dotate cu conștiință. Oricine vedea imaginile de-acolo înțelegea mesajul: păstrați-vă verticalitatea și ridicați-vă la statutul vostru de oameni!

În timp ce Pimen a fost dus la groapă de oameni, toți ceilalți pigmei care acum se joacă de-a dumnezeii vor fi conduși la groapă de râme. Pentru că ei sunt râme. Aveți o viață în față. Nu renunțați la statutul vostru pentru ca apoi să deveniți râme! Rămâneți oameni și ridicați omul din voi cât de sus puteți. Fiți înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii!

Legaturi: