”SMERENIA” META-FARISEILOR. Trupa Taxi si o pleiada de vedete de lux au pornit o …cruciada ANTI-CATEDRALA ORTODOXA. Anticlericalism pentru tinerii frumosi si liberi. REACTII la “virusul” perfid al lemnului si spatiilor mici. GRIGORE LESE SE DEZICE DE PROIECT: “Eu nu am probleme cu construcția Catedralei, nu am ce căuta într-o poveste din asta. O să cer să mă scoată afară din videoclip!” (UPDATE)
UPDATE 10-11 aprilie:
- ActiveNews:
Singura problemă a României este Catedrala Mânturii Neamului. Nu corupția generalizată care a secat România de peste 25 de ani, nu scăderea demografică, nu legile de tip Big Brother, nu impozitele mărite an de an, nu pensiile speciale ale aleșilor, nu retrocedările dubioase de miliarde de euro, nu stadioane construite pentru nimeni în mai toată țara. Nu, problema României este Catedrala Mânturii Neamului. Toate frustrările unora s-au adunat în această construcție ridicată în bună parte cu fonduri proprii sau donații.
Ultimul exemplu vine de la trupa Taxi. Formația a lansat piesa ”Despre smerenie”, care se dorește a fi un manifest împotriva Catedralei Mântuirii Neamului. Celor de trupa Taxi li s-au alăturat 33 de persoane din lumea muzicii, a teatrului și literaturii, care cântă refrenul: Dan Bittman, Cornel Ilie, Monica Anghel, Virgil Ianțu, Andi Vasluianu, Dorina Chiriac, Ștefan Bănică Jr., Robin Proca, Andi Moisescu, Dani Oțil, Paula Chirilă, Horia Moculescu, Toni Grecu, Irina-Margareta Nistor, Dan Byron, Teo Trandafir, Oreste Teodorescu, Pavel Bartoș, Ada Milea, Călin Goia, Mircea Cărtărescu, Horia Vîrlan, Guess Who, Laura Lavric, Andreea Esca, Răzvan Simion, Alexandru Andrieș, Emilia Popescu, Grigore Leșe, Mircea Baniciu, Alexandra Ungureanu, Oana Pellea și Victor Rebengiuc.
[…]
Mitropolia Clujului, REACȚIE la piesa trupei TAXI: Este trist că smerenia devine un AMBALAJ. O catedrală NU e un ATENTAT la smerenie
Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, ÎPS Andrei, a văzut videoclipul „Despre smerenie” și consideră că Biserica Ortodoxă Română are nevoie de o catedrală reprezentativă pe măsura vârstei sale, iar „o catedrală nu este un atentat la smerenie”.„La smerenie ar trebui să reflectăm cu toții, în fiecare zi din viața noastră, indiferent unde ne aflăm și cine suntem. Totuși este trist că smerenia devine un ambalaj prin care sunt promovate ideologii orientate vădit împotriva bisericii”, consideră preotul Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului.
Acesta a discutat cu Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuț, și transmite mesajul său, potrivit adevarul.ro: „Nu vrem să lezăm sentimentul religios al nimănui. Biserica Ortodoxă Română are nevoie de o catedrală reprezentativă pe măsura vârstei pe care o are. O catedrală nu este un atentat la smerenie, care rămâne virtutea fundamentală a capului nevăzut, Mântuitorul Iisus Hristos”.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, a făcut câteva declarații în nume personal, și nu în calitate de purtător de cuvânt al BOR. „Cred că Dumnezeu îl preferă pe om atât în spațiile mari, cât și în spațiile mici. E vorba de accentele care trebuie să cadă corect. Omul este important, omul rugător, omul credincios care își poate manifesta credința lui atât într-un spațiu mic, pitoresc, așa cum îl regăsim în istoria vitregă de altfel a poporului nostru, cât și în biserici mai mari, luminoase, spațioase cum va fi această catedrală națională, proiectul ei nefiind, cred, unul suficient de bine înțeles de cei care îl contestă”, a afirmat acesta.
“Cred că și-au exprimat o părere la care au aderat fără să cerceteze, repet, și nuanțele proiectului catedralei naționale, care este în primul rând un proiect care va reprezenta în plan simbolic, în primul rând, ideea de demnitate și de identitate ortodoxă a acestui popor. Sunt foarte multe popoare care au catedrale pe care nu le-a contestat și pe care nu le contestă nimeni. Nu e vorba de multiplicarea catedralei, nu e vorba de înlocuirea bisericilor mici, a bisericilor istorice, monumente istorice, cu alt tip de biserică. Nu e vorba de impunerea unui alt stil arhitectonic mai grandios, ci de un proiect singular menit, repet, ca în anul 2018, să sublinieze din perspectivă bisericească, creștină, demnitatea și identitatea religioasă a creștinilor ortodocși români.
Nu este chiar un act de smerenie să crezi că ai ajuns să știi cu precizie ce anume îi place cu adevărat lui Dumnezeu în materie de arhitectonică bisericească. Libertatea lui Dumnezeu e nesfârșită și în această privință”, susține Vasile Bănescu, potrivit adevarul.ro.
Efectul TAXI. Tot mai mulți români contribuie la construcția Catedralei Mântuirii Neamului. O fetiță de 11 ani a scos la licitație o icoană pictată chiar de ea. Banii vor fi donați la edificarea lăcașului
Dezbaterea aprinsă pe marginea piesei lansate de trupa Taxi continuă, iar efectele nu întârzie să apară.
Câteva zeci de persoane anunță public că au hotărât să contribuie financiar la ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului (CMN). Printre aceștia, Mirel Curea sau Iulian Capsali.
“Fiecare român pune o cărămidă. Hai, ca să n-o mai lungim. Cinci euro pe lună nu o fi o gaură mortală în bugetul familiei. Oricine are card, pensionari sau oameni de afaceri, poate să pună o cărămidă sau un planșeu, după posibilități, la Catedrala Neamului”, scrie Iulian Capsali pe contul de Facebook.
Gestul unei fetițe de 11 ani, pasionată de pictură, impresionează. După ce a văzut videoclipul “despre smerenie” al celor de la Taxi, fetița a hotărât să doneze banii obținuți din vânzarea uneia dintre icoanele pictate și expuse de ea, pentru a contribui la construcția Catedralei Neamului. Orice copil s-ar gândi, probabil, la această vârstă, ca din banii câștigați de pe urma unei pasiuni să-și cumpere ceva folositor, nu să contribuie la construcția Catedralei.
“O dată la 400 de ani, oare nu-și poate construi un popor o catedrală? NOI construim catedrala!”, scria, acum o lună, o româncă, iar mesajul ei a ajuns pe site-ul Patriarhiei.
“Vă dau câteva idei despre cum am putea contribui fiecare dintre noi, cei deja fii ai Bisericii sau fii „în devenire”, la „mirul cel de preț” pentru Hristos, catedrala noastră! Cât cheltuiți pentru un cadou de aniversare? 50-100 lei? Renunțați anul acesta la un cadou și îndemnați prietenii pe care îi invitați să vă trimită cadoul sub forma unui certificat de donație pentru construirea catedralei. Știți că, în Israel , un cadou de aniversare poate fi „un certificat de plantare a unui arbore”? Verișorul care trăiește în SUA intră pe site-ul Fondului Național din Israel și plătește un certificat între 18$ și 5000$, după buget și după importanța prietenului aniversat. Așa s-a înfrumusețat Țara Sfântă în ultimii ani și s-a făcut grădină în deșertul arid și neprimitor! Hai să facem și noi la fel, cu mijloacele pe care ni le oferă lumea modernă de astăzi!”
Grigore Leșe susține că nu i s-a spus că urmează să apară într-un clip contra Catedralei Mântuirii: O să cer să mă scoată AFARĂ din videoclip. Eu nu am nimic împotriva Catedralei, nu am ce căuta într-o poveste din asta
Videoclipul formației Taxi, “Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”, a stârnit deja vii reacții, atât pro, dar mai ales contra.
Mulți dintre cei care au urmărit clipul s-au arătat nedumeriți de prezența artistului Grigore Leșe între cei care contestă Catedrala Mântuirii Neamului, dat fiind mesajul creștin al muzicii sale.
Într-un interviu acordat în exclusivitate ActiveNews, maestrul Grigore Leșe, afirmă că nu a fost informat de către realizatorii clipului despre ce este vorba, spunându-i-se că este vorba despre bisericile de lemn din patrimoniul național.
Artistul susține că nu are nimic împotriva construcției Catedralei Mântuirii Neamului și că va cere producătorilor clipului să fie scos din videoclip.
“Eu m-am dus la o înregistrare cu Taxi, crezând că este vorba despre spiritualitate și nicio clipă nu am știut că este un clip împotriva construcției Catedralei. Eu îmi vad de muzica mea, eu am fost botezat într-o biserică de lemn, am aceste date, din familie. Nu am nimic împotriva construcției Catedralei. Eu am crezut că este un clip despre biserici, despre lemn, despre credință. Am zis că dacă vin atâția artiști, atunci vin și eu. Lui Dumnezeu îi place lemnul, atât am zis. Hristos a fost răstignit pe lemn, trunchiul de Templu a fost la început pe lemn, bisericile din Maramureș sunt în patrimoniul UNESCO, glasul meu vine de-acolo, am zis să particip. N-am niciun contract cu ei, a fost vorba de o simplă filmare. Nici nu i-am văzut pe toți care urmau să participe și apoi a început povestea asta. Eu nu am probleme cu Catedrala, cu construcția Catedralei, nu am ce căuta într-o poveste din asta. O să cer să mă scoată afară din videoclip. Am vorbit cu producătorul și o să cer să mă scoată afară din clip, nu am contract cu ei și o să o rezolv foarte simplu. Nu vreau să intru în povești de genul acesta, într-o lume învrăjmășită cum e în ziua de azi…Eu cred că s-a mai întâmplat și cu alții chestia asta, că n-au înțeles despre ce a fost vorba ( în clip -n.n.)”, ne-a declarat Grigore Leșe.
Grigore Leșe nu dă înapoi în fața celor de la Taxi: Acum ei o tot scaldă, o plimbă de la Ana la Caiafa. Dar ăsta-i adevărul cu mine. Dacă știam ce fac ei, nu mă duceam la videoclip
Marele artist Grigore Leșe, unul dintre cei inițiali 33 de invitați ai formației Taxi la videoclipul “Despre smerenie”, a declarat sâmbătă pentru ActiveNews că nu a știut intenția și mesajul melodiei în cauză, înainte de a lua parte la filmări.
Ieri seară a venit și reacția trupei Taxi care a spus că i-au prezentat lui Grigore Leșe versurile, prin intermediul unui email. ActiveNews l-a contactat din nou pe Grigore Leșe, iar artistul își menține punctul de vedere. Acesta recunoaște că a văzut versurile, dar i s-a dat de înțeles că piesa este despre căutarea lui Dumnezeu și civilizația lemnului.
Grigore Leșe consideră că a fost indus în eroare cu privire la mesajul clipului și dacă ar fi fost pus în temă, nu ar fi participat la proiect.
“Iară cu videoclipul! Parcă s-a oprit lumea, dă-o Dumnezeului de treabă. Oricum, eu m-am retras din videoclip, nu mai sunt în videoclip. Am vorbit cu producătorii clipului, am explicat. Eu zic că Dumnezeu se poate găsi și în biserici mari și în biserici mici.Am știut textul, dar nu am știut intenția! Că unul caută pe Dumnezeu pe Dâmbovița…n-are decât să-L caute. Eu îl caut pe Dumnezeu în biserica în care m-am botezat, în caut în Catedrală, unde vreau eu. Nu mi-au spus ce vor să facă cu clipul, la asta m-am referit. Păi ei mi-au spus textul, că-L caută pe Dumnezeu pe Dâmbovița…Sigur că poate să-l caute pe Dâmbovița, dar nu mi-au spus: “clipul ăsta îl pun împotriva Catedralei Neamului, a conducerii Bisericii Ortodoxe”… Și-atunci, din poveștile astea eu mă delimitez, adică ies din povestea asta.Nu mi-au spus adevărul până la capăt. Au zis, ‘hai la clip’ dar nu mi-au spus ce urmăresc prin acest clip. Acum văd că se dă o altă înțelegere clipului. Când am văzut că eu am treabă cu conducerea Bisericii… oamenii m-au oprit pe stradă ( să mă întrebe -n.n), m-au sunat de pe la Iași, de pe la Baia Mare, din Cluj, din toată țara. Dacă oamenii sunt nemulțumiți că eu sunt în clipul ăla, atunci eu ies din clip afară și nu mai comentez.Nu m-am rătăcit. Eu am știut că mă duc acolo la un clip despre smerenie, despre civilizația lemnului, cu artiști. Am întrebat cine mai participă…la unii am avut unele comentarii, că nu sunt de acord să apar cu ei în clip. Și de-acolo și până la ce turnură a luat acum clipul, e o poveste mare.Acum ei o tot scaldă, de la Ana la Caiafa. Dar ăsta-i adevărul cu mine. Dacă știam ce fac ei, nu mă duceam.Am urmărit mai atent videoclipul și nu este ok, până la capăt. Se dau tot felul de interpretări. Am fost responsabil când m-am dus să particip, dar să știu sensul, să știu trimiterea până-n capăt. Dacă nu știu până-n capăt, mă delimitez.Toți să știe că eu nu am decât o misiune pe lumea asta: să promovez România profundă. Iar în România profundă avem oameni creștini, oameni religioși, eu de-acolo vin. Dacă vrem să spunem un lucru până-n capăt, atunci trebuie să spunem că trebuie să participăm în fiecare duminică la Liturghie, să participăm la învățătura evanghelică din fiecare duminică și mai ales acum în postul negru, să încercăm să fim mai iertători, mai evlavioși, mai buni, cum să spune. Nu cred că avem nevoie de altceva în perioada asta. Să lăsăm construcțiile de catedrale pe seama celor care se pricep la manageriatul cultural și altele. Eu am o singură misiune pe lume asta: să horesc. Și punct!”, a spus maestrul Grigore Leșe pentru ActiveNews.
Doctorul Pavel Chirilă, unul dintre cele mai respectate nume ale medicinei românești, a trimis pe adresa ActiveNews o scrisoare deschisă adresată formației Taxi și celor care au apărut în piesa “Despre smerenie”, lansată zilele trecute.
Iată textul integral:
Iubiți frați în Hristos,
Dan, Cornel, Monica, Virgil, Andi, Dorina, Ștefan, Robin, Andi, Dani, Paula, Horia, Toni, Irina-Margareta, Dan, Teo, Oreste, Pavel, Ada, Călin, Mircea, Horia, Guess Who, Laura, Răzvan, Alexandru, Emilia, Grigore, Mircea, Alexandra, Oana, Andreea, Dan și Victor.
De unde știți voi că Dumnezeu nu iubește spațiile mari?
L-ați întrebat voi pe Dumnezeu? E ca și cum ați spune că Dumnezeu iubește spitalele dar nu și catedralele.
„Textierul” celor două strigăte este același.
Vă rog reveniți-vă. Dumnezeu în mod sigur iubește Sfânta Sofia, Catedrala Sfântului Mormânt, Marea Lavră și multe altele mari și mici.
Cred că, de fapt, ați vrut să loviți în Catedrala Mântuirii Neamului.
[…]Dumnezeu v-a dăruit talent, reputație și bani. Nu vreți să aibă și Dumnezeu o catedrală? Nu v-a luat din averea voastră și, probabil chiar dacă v-ar fi cerut, nu I-ați fi dat nimic.
Conform textelor biblice, știți ce înseamnă „a-ți veni în fire”?
A te uita înlăuntrul tău și a vedea cu claritate cine ești. Nu e chiar greu. Ca să reușești aceasta, îți trebuie o singură virtute: SMERENIE. Practicați-o și voi. O să simțiți cât de mult vă iubește Dumnezeu, Căruia vreți să-I răpiți Casa.
Bănuiesc că – în practică – decurge cam așa: unul dintre voi este marele manipulator și ceilalți căldiceii păcăliți.
Ce istorie tristă a acestor meleaguri! Când s-au dărâmat biserici, nu s-a opus nimeni. Acum, când se construiesc catedrale, frații noștri creștini cântă împotriva lor.
Iubită Trupă,
Nu mai derutați creștinii. Dumnezeu este peste tot. Așa zice Sfânta Scriptură în Psalmul 138:
Minunată este știința Ta, mai presus de mine; este înaltă și n-o pot ajunge.
Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi?
De mă voi sui în cer Tu acolo ești.
De mă voi coborî în iad, de față ești.
De voi lua aripile mele de dimineață și de mă voi așeza la marginile mării
Și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta.
Vă spun un secret: Dumnezeu este în inima voastră, iar voi Îl căutați în lifturi. După „cântecul smereniei” ne-ar prinde bine tuturor un cântec al pocăinței.
Lumina Sfintei Sărbători a Învierii Domnului să vă aducă în inimă o bucurie mare cât Catedrala Mântuirii Neamului,
Al Dumneavoastră în Hristos,
Dr. Pavel Chirilă
Ce le-o fi venit tocmai acum cu lemnul și spațiile mici?
S-a discutat mult despre inițiativa trupei Taxi și prietenii. Nu înțeleg însă de ce abia acum l-a lovit inspirația pe solistul Teodorescu? Proiectul construirii catedralei e vechi, lucrările sunt avansate, e cert că astfel de cântecele nu mai pot opri proiectul, eventual pot doar să-l încetinească prin reducerea unor eventuale alocații bugetare. Nici măcar tema nu mai era una de actualitate…Dar poate n-au vrut să obțină neapărat un rezultat concret în ceea ce privește Catedrala, poate că au fost doar “oportuniști”, au sesizat că există un public care prizează mesajele împotriva “popilor” și au zis să călărească valul respectiv, cu tot cu amicii lor din show-biz.
Evident, activismul artistic autohton se termină când apar temele cu adevărat sensibile, care ar putea să calce pe bombeuri interese mai mult sau puțin oculte, mai mult sau mai puțin vizibile. Șanse mici de concerte furioase, de piese de teatru subversive montate de Ducu Darie, cu George Ivașcu în rol principal, toate încercând să arate-în replică la manifestarea organizată de trupa Taxi & friends împotriva construirii Catedralei Mântuirii Neamului-că monumentalitatea strică obrazul și dăunează grav și smereniei cu șorțuleț… Ce, e imoral ca statul să dea bani pentru Catedrală dar e ok ca masonii să primească gratis terenul pentru Catedrala lor? Sau discursuri indignate despre prostul gust de a face ditamai monstruozitatea ca Sagrada Familia în inima Barcelonei? N-o să văd niciun cânticel-soft de la Taxi împotriva achizițiilor de F16 second hand, de fregate prăfuite și împotriva cazării de tehnică Nato care ne transformă într-o țintă pentru Ivan, nicio atenționare împotriva retoricii noastre belicoase moștenite de la Băsescu și perpetuată și de noile autorități…Sau poate mă înșel?
Din punctul meu de vedere, Catedrala nu se construiește pentru a-l găsi acolo pe Dumnezeu, dragă Taxi. […] Catedrala se construiește pentru a oferi doar un simbol…Un simbol al ortodoxiei, al specificului național, al diferenței într-un ocean al globalizării…E nevoie și de simboluri naționale între atâtea valori și branduri de import…Sau preferați un burger cu tricolor înfipt într-o țepușă lângă Parlament?
Altfel, simpatic un mesaj promomvat pe Facebook cu referire la artiștii care au participat la clipul Taxi: “Ajută-i să fie smeriți! Nu-i cumpăra, nu-i asculta, nu-i privi, nu-i citi..”
Silviu Dancu despre Taxi: Vai nouă celor care nu din dragoste pentru sărmani, ci din silă pentru Biserică și dispreț pentru “spălări pe creier” ne dam economi
M-a amuzat în primă fază clipul lui Dan Teodorescu & prietenii, dar prea multele șeruiri și comentarii mă fac să ridic din sprâncene. Să trecem de hlizeală nițel și să vedem ideea.
Dan Teodorescu și prietenii săi (Dan Bittman, Cornel Ilie, Monica Anghel, Virgil Ianțu, Andi Vasluianu, Dorina Chiriac, Ștefan Bănică, Robin Proca, Andi Moisescu, Dani Oțil, Paula Chirilă, Horia Moculescu, Toni Grecu, Irina-Margareta Nistor, Dan Byron, Teo Trandafir, Oreste Teodorescu, Pavel Bartoș, Ada Milea, Călin Goia, Mircea Cărtărescu, Horia Vîrlan, Guess Who, Laura Lavric, Andreea Esca, Răzvan Simion, Alexandru Andrieș, Emilia Popescu, Grigore Leșe, Mircea Baniciu, Alexandra Ungureanu, Oana Pellea, Victor Rebengiuc.) ne spun câteva chestii simple.
1. Că nu-L vom găsi pe Dumnezeu în Catedrala aflată în construcție. De ce? Pentru că va fi prea mare. De unde aflăm că:
2. Dumnezeu preferă lemnul și locurile mici. Dincolo de faptul că nu mi se pare taman ecologică faza, mie Dumnezeul celor 34 de vedete îmi pare un hipster retras la munte.
Dar, oare, pe ce se bazează vedetele noastre? Cum e Dumnezeul Cel arătat de Scripturi? Păi vedem că Dumnezeu fie preferă orice, fie nu preferă nimic. Adică îl vedem unde vrea El să fie. Într-un arbust care arde fără să se mistuie, într-un nor ori într-un vânt ușor. Îl vedem că preferă să se întrupeze în Om, că preferă să postească, dar și să I se dea slavă. Îl vedem aspru cu ipocriții, dar prietenos cu oricine crede din inimă și se pocăiește (fie că e vameș, roman asupritor sau desfrânată). Mai vedem ceva: că atunci când acceptă sau cere să I se facă un lăcaș, nu prea e deloc ok cu zgârcenia.
Mai țineți minte cortul mărturiei? Ăla făcut de evreii aflați într-un lung exod! Păi, fraților, pe lângă lemn (da, există și destul lemn, că de-aia e doar cort!) ai acolo mătase, aur și argint la greu! Mai toate inelele care țineau pânzeturile erau din aur și din argint. Până și stâlpii curții din jurul cortului erau placați cu argint. Și vorbim despre cort, nu despre Templul lui Solomon sau al lui Irod (încă și mai mare!) Dar de chivotul legământului (în care erau ținute Tablele Legii) mai știți? Placat cu aur pe dinafară și pe dinăuntru. Inelele de prindere erau din aur. Heruvimii de pe capac erau din aur. Drugii care se petreceau prin inele pt a putea fi purtat chivotul erau din aur. Aoleu, ce ne facem? Dar, hei, mai era și un Mare Preot, singurul care putea intra în ”Sfânta Sfintelor” o dată pe an. Oare cum era îmbrăcat el, în pânză de sac? Neeee, avea mătase și in, avea fir de aur și plăcuțe din aur, avea nestemate care să indice triburile lui Israel. Era acolo safir și rubin, smarald și diamant… Și zice acolo că nu doar lui Aaron i se cuveneau veșminte de fală ci: ”Să faci de asemenea și fiilor lui Aaron hitoane și cingători; și să le faci și turbane pentru cinste și podoabă. Să îmbraci cu acestea pe fratele tău Aaron și împreună cu el și pe fiii lui, să-i ungi, să-i întărești în slujbele lor și să-i sfințești, ca să-Mi fie preoți.” Nu era o chestie de tocmeală. Toate astea sunt zise în Scripturi, cerute expres de Dumnezeu despre care ne spun azi vedetele noastre că ”preferă lemnul și locurile mici”. Care Dumnezeu, oare? Un Dumnezeu Căruia îi plăcea jertfa cu miros fin, adusă din cea mai bună parte a berbecilor fără de pată?
Nu știu despre ce Dumnezeu vorbesc oamenii ăștia și când (sau unde) le-a spus lor de preferințele Sale. A, poate că vorbesc despre cel nou-testamentar (că la Vechiul Testament avem probleme)?
Păi să ne uităm. E Hristos! Da, corect, Om smerit, Fiu întrupat, care ”nu avea unde să pună capul să doarmă”. N-a avut averi, n-a avut nevoie de ele. El făcea ”pescari de oameni”, căci jertfa dorită de El nu mai erau berbecii grași, mieii fragezi și porumbeii curați, ci era chiar inima fiecăruia. Mare jertfă, mai scumpă decât aurul, nu credeți? Ar fi ceva de genul: ”Nu vreau aurul tău, dar vreau sufletul tău alături de Mine în rai!” Păi I-l dăm noi, oare, de ne arătăm așa de ”cumpătați” când vine vorba să-i dăm măcar ”aur”?
E Postul Paștelului. Și uite-acușica vine Săptămâna Patimilor, cu miercurea mare. Se face că la denia de marți se pomenește cineva. An de an se pomenește personajul acesta. E vorba despre femeia care a uns creștetul lui Hristos. Cu ce l-a uns? Cu ”mir de mare preț”, cu ”nard”. Ucenicii s-au enervat, atunci. Ia să citim: „Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.” Ohooo, vă este cunoscut? ”Nu vrem biserici, vrem spitale”? :)) Și care a fost replica lui Hristos, Cel despre care putem zice orice, doar că era vreun lacom, nu? A fost cam așa: ”Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna; Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.” (recomand Matei 26, 8-13). Hai, curaj, că – așa cum ziceam – e chiar citat de sezon.
Hm, Iisus se lasă cinstit în detrimentul săracilor? Vaaaai, ce dezamăgitor. Sau poate că nu. Poate că mai degrabă ar fi ”vaaaai, ce ipocriți Dan Teodorescu și prietenii și mulțimea de likeri și de șeruitori pe care, de-i cauți la credință, nu-i prea vezi dăruiți lui Hristos, dar altminteri se arată degrabă râvnitori să economisească aurul atunci când e vorba de a se face vreo cheltuială în numele Lui!”
Vai nouă! Vai nouă, farisei fățarnici, vai nouă, celor care strecurăm țânțarul și-nghițim cămila, vai nouă, celor care umflăm mincinos chiar și de zece ori costurile Catedralei pentru a ne preface interesați de sărmani și de bolnavi, vai nouă, celor care, de altfel, nici pe bolnavi nu-i ajutăm cu adevărat, că nu-l văd pe nea Taxi trăgând din claxon pentru miliardele date SRI ori managementului corupt din sănătate și din educație, dar nici pe cei care vor o biserică mare nu-i lăsăm să se bucure! Vai nouă, celor care mințim sfruntat pentru a avea dreptate, vai nouă, celor care facem legături șerpești între lucruri fără legătură, vai nouă celor care nu din dragoste pentru sărmani, ci din silă față de Biserică și din dispreț pentru ”spălații pe creier”, ne dăm economi când vine vorba despre un lăcaș închinat Domnului și ne dăm căutători de Dumnezeu prin biserici ”mici și din lemn”…
Vai nouă, pui de năpârci, care nici pocăință sau smerenie nu avem, nici fapte vrednice de pocăință sau de smerenie nu facem, dar stăm și căutăm nod în papură celor care fac ceva, doar pentru că nu ne place nouă!
Dar mai țineți minte ce ne spune Scriptura imediat după răspunsul dat de Hristos cu privire la gestul femeii care a ”cheltuit” mirul cel scump pentru a-și arăta respectul față de El? Păi ne zice așa: ”Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiți să-mi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți”. E chiar continuarea poveștii. Cam acolo suntem noi cu astfel de virale ale ”smereniei” și ale ”grijii de sărmani”. Fix acolo. Îl vindem degrabă pentru a acoperi ”risipa” făcută în numele Lui de cei care cred în El.
Deci? Tragem un claxon?
TAXI, prietenii și bunul simț
Mi-au spus mai mulți că a scos formația Taxi un cântec nou.
L-am ascultat, urmărind și videoclipul. Prea mult nu era de urmărit, chipuri care își exprimau credința lor:
“Dumnezeu iubește lemnul și spațiile mici”.
Și convingerea că asta – lemnul și spațiile mici – înseamnă smerenie.
Iar Catedrala Mânturii Neamului nu înseamnă smerenie, pentru că nu e mică și nici din lemn, ba chiar are lifturi, spital, sală polivalentă pentru felurite activități culturale, parcare, cantină pentru săraci și altele asemenea. Așa că ei se tem că nu-L vor găsi pe Dumnezeu în ea când va fi terminată.
Acum, pe de-o parte nu am putut să nu mă umplu de milă față de celelalte popoare și țări! Din punctul de vedere al Formației Taxi și prietenilor ei, este aproape imposibil să-l găsești pe Dumnezeu acolo. Au catedrale, temple și moschei uriașe, din piatră, beton, marmură, bronz și aur. Au poduri imense, mega-orașe, zgârie-nori (nici ăștia, măcar, din lemn), super-avioane (nici ele din lemn) și tot felul de alte chestii gigantice.
Apoi mi-am adus aminte de spațiul cosmic. Nu este mic, și nici din lemn. Dar asta pentru că așa l-a făcut Dumnezeu! Ca și pe Jupiter. Sau ca pe Soare, steaua aia de ne dă lumină și în care El, după Psalmi, și-a făcut sălaș. Nici astea nu sunt chiar din lemn. Și nici chiar mici. Dar lui Dumnezeu i-a plăcut să le facă.
De fapt, lui Dumnezeu i-a plăcut și chilia Sfântului Daniil Sihastrul, mică, dar din piatră, și templul lui Solomon, și mare, și din piatră, și bisericuța din lemn a lui Dragoș Vodă…
Ceea ce, pe mine, mă face să cred că lui Dumnezeu îi plac spațiile în care este căutat cu sinceritate. Fie că sunt mari sau mici, din piatră, lemn sau metal.Dar, m-am mai gândit eu atunci, fiecare cu credința lui!
Până la urmă, adepți ai spațiilor mici din lemn cum sunt, vedetele astea ne-au arătat că sunt foarte smerite. Atât de smerite încât ne pot și învăța cum e cu smerenia. E bine! Și ne-au arătat, cu smerenie, că sunt foarte credincioase. Și, de aceea, foarte preocupate de cum arată Catedrala Mântuirii Neamului. Mai ales în comparație cu biserica, scuze!, bisericuța din lemn, la care merg să-L întâlnească pe Dumnezeu. N-am înțeles dacă fac asta doar în vis, dacă o fac doar o dată în viață sau altfel. Dar, până la urmă, este doar un amănunt care îi privește. Eu mă bucur că am putut învăța de la ei. Și mă rog să le dea Dumnezeu mântuire și toate cele bune.
Ce m-a întristat a fost reacția privitorilor.
Dominată, mai peste tot, de accente isterice.
Pro, sau contra.
De insulte, acuzații, agitații sterile.
Privind acest cântec drept o critică, trebuie subliniat că este una făcută într-un limbaj civilizat. Mai mult, oamenii (Taxi și prietenii) își mărturisesc dragostea de Dumnezeu. Cu accentele pe care le-am subliniat la început.
Ar fi fost de bun-simț ca replicile pro sau contra să fie în același ton. Fără batjocuri, insulte și blesteme la adresa preoților sau ateilor, a vedetelor sau creștinilor etc., etc.
Să fi fost replici – pro sau contra – date calm, cu un zâmbet, cu bunătate, cu înțelegere. Așa cum se cuvine unor oameni puternici și stăpâni pe ei, care știu în ce cred, și care răspund, până la urmă, altor compatrioți. Buni sau răi, dar tot din familie, ca să spun așa.Trist!
Crima altei păreri”, despre care am mai scris, continuă să apese gândirea românilor, să dezbine societatea, să împiedice comunicarea, să stârnească ură.
Bunul simț este uitat.
Spunea cineva că adevărata noblețe se vede în purtarea celui aflat în greutăți, în nenorocire, în criză. La felul în care se poartă cetățenii români de astăzi noblețea este încă o floare rară. La fel și bunul simț. Dar cum tot suntem în post, vreme de rugăciune, poate ne rugăm – fiecare unde știe și poate – să le câștigăm.
Avem mare nevoie de ele!
P.S. Am slujit mulți ani într-o biserică de 30 mp. Slujesc acum într-o biserică din lemn (chiar nu știu câți mp are, îmi pare rău). Dar l-am văzut pe Dumnezeu și când am slujit, întâmplător, în catedrale – ca cea din Cluj, în care luminează încă umbra Leului Ardealului, Bartolemeu Anania. Pace tuturor!
Dumnezeu preferă lemnul crucii – Noi ce preferăm?
Firește că Dumnezeu preferă lemnul. Și spațiile mici. Doar s-a născut într-o iesle. Apoi a umblat desculț. N-avea unde să-și plece capul. Și tot pe lemn a sfârșit.
Din acest punct de vedere, nu e treaba mea să judec pe nimeni, dar cert este că cu toții, inclusiv artiștii și vedetele care au participat la realizarea recentului șlagăr anti-catedrală, ar trebui să ne întrebăm ce anume preferăm, cu conștiința faptului că Dumnezeu îi preferă pe cei care își văd bârna din propriul ochi celor care găsesc paie în ochii altora.
Dincolo de cazurile individuale, și de necesara evitare a simplificărilor și generalizărilor, cert este că avem foarte mulți compatrioți, cu o foarte bună părere referitoare la ei înșiși și la misiunea lor istorică, a căror principală preferință a fost și este aceea de a consuma la standarde occidentale. Preferință pentru care sunt dispuși să sacrifice multe. De preferință pe alții.
De asemenea, avem mulți artiști, unii dintre ei strălucitori (inclusiv printre cei care au participat la interpretarea recentului hit anti-catedrală), care preferă să se branșeze ei, în locul altora, la banul public. Iar asta în ciuda faptului că, unii dintre ei cel puțin, preferă să înțeleagă sau să poată aprecia numai ei ciudățeniile sau urâțeniile cu care ne încântă ochii sau urechile.
Și mai avem o problemă. Aceea că multe dintre persoanele mai sus menționate nu doar că sunt, dar și preferă să fie profund inculte din punct de vedere teologic, confundând spre exemplu ierarhia cu biserica. Iar această confuzie se suprapune pe o problema morală, în speță preferința de a ignora faptul că sărăcia și milostenia nu sunt obligații preoțești, ci obligații care le revin tuturor creștinilor, chiar și atunci când popa una spune dar alta face.
Dacă ești creștin, îți asumi faptul cu pricina și ridicolul faptului de a ridiculiza mașina cu care se plimbă PF Daniel, în condițiile în care și tu ai, sau îți dorești, una la fel de scumpă. Iar dacă nu ești creștin, este ridicol să-ți dai cu părerea despre ce anume preferă Dumnezeul creștinilor.
Ei bine, oamenii din categoria asta nu preferă să-și vadă de ale lor, limitându-se la a revendica dreptul de a nu fi taxați, ei personal, pentru o biserică ale cărei servicii nu le utilizează, și pe care oricum nu ar putea să o înțeleagă altfel decât ca instituție prestatoare de servicii. Ci preferă să își exprime în mod foarte vocal dorința de a avea spitale, de preferință private, în loc de catedrale, precum și dorința ca BOR să aibă preoți care umblă în zdrențe și desculți. Și, deși nimic nu îi împiedică să urmeze ei înșiși calea unui astfel de radicalism evanghelic, ei preferă să se simtă minunați sub raport moral, și vrednici de toată stima, pentru simplul motiv că, în loc să se compare pe ei cu Iisus Hristos, îl compară pe PF Daniel cu Iisus Hristos.
Eu în schimb aș prefera un sistem de impozitare în care cei care nu își asumă apartenența la BOR să nu fie obligați să contribuie la finanțarea ei, dar cu condiția ca acest principiu să se aplice și la alte domenii ce nu fac obiectul unui consens axiologic general, cum ar fi, spre exemplu, banii cheltuiți de ICR pentru promovarea peste hotare a lui Mircea Cărtărescu.
În rest, aș prefera ca astfel de indivizi să ne mai scutească.
Kilometrul zero al manipulării
Oricât aș încerca să ascult o melodie, în cazul clipului insidios numit “Smerenie”, tot de un produs propagandistic mă lovesc.
Începând de la lunga și penibila introducere a ex-finului lui Băsescu, trecând prin conștiințele treze și vii ale patriei, care repetă mantra cu lemnul si spațiul mic, nimic nu demonstrează dorința autorului de a ne bucura cu un act artistic.
În fond, avem de-a face cu un manifest. Pornit dintr-o “revelație”: autorul (alături de Cor), ȘTIE ce-I place Domnului.
Și Ceaușescu a avut o revelatie și a dărâmat, chiar în zona unde se construiește Catedrala Patriarhală, multe biserici de zid, unele foarte frumoase. Și el ar fi preferat să fie doar biserici mici pe dealuri, departe de orașe, construind doar imense cartiere lipsite de spatii ecleziale.
Când Ceaușescu demola biserici la Uranus și pe Dealul Spirii (Arsenalului), conștiințele vii apărute în clip – vorbesc de cele mature în anii ’80 – nu au protestat public. De ce? Este simplu: nu-i interesa subiectul. Ei se opun, așa cum o fac în general intelectualii gnostici, cei care au o relație “directă” cu Dumnezeu, doar construcției de biserici semnificative în oraș si le convine exilarea credinței “pe dealuri”, in afara forului public. Pentru ca lor le displace profund Biserica, loc al sobornicității și spațiu liturgic, al Jertfei. Lor le displace Crezul bisericii, pentru că au un “personal Jesus”, în consecință au un dispreț suveran, elitist, pentru masa de credincioși, “pupătorii de moaște”.
O dovadă în plus este faptul că textul propagandistic are părți voit false: vocalistul de la Taxi ne povestește că l-a căutat pe Dumnezeu în Centrul Vechi dar s-a gândit (!) că nu-L va găsi acolo. Ei bine, acolo se găsesc câteva biserici remarcabile, majoritatea de patrimoniu, biserici ridicate de bresle sau ctitorii domnești, așa cum este Sf. Antonie, ctitorie si necropolă impozantă, de sec. al XIV-lea, a voievodului Mircea Ciobanul, sau ctitoria în superb stil brâncovenesc, de sec. al XVIII-lea a Mavrocordaților – Stavropoleos, care era paraclis voievodal, deci o biserică DE FAMILIE -, unde astăzi acum stau la slujbe, pe lângă maici (de câțiva ani a devenit mănăstire), și multe familii care vin acolo cu copiii. Tot acolo este biserica Sf. Ilie, ridicată de negustorii bulgari, și care acum adăpostește o superbă si numeroasă comunitate. Mai sunt biserici în Centrul Vechi – Sf. Dimitrie, sau biserica spitalului Colțea, ctitorie Cantacuzină, nu mai vorbim de Sf. Gheorghe, la Kilometrul Zero al României, acolo unde se găsesc moaștele familiei-martir a domnitorului Constantin Brâncoveanu. Dar aici era nevoie de un Kilometru Zero al Manipulării, nu de argumente.Un creștin asumat, nu un propagandist anticlerical care merge in Centrul Vechi doar la terase, știe implicit, din experiență directă, că acolo există o efervescență spirituală care adună creștinii ce au o căutare sinceră.
Nu este și cazul lor.
Toți artiștii și intelectualii, cei 33 care s-au alăturat acestui demers al trupei TAXI, au adăugat o pagină a manipulării, sub presiunea căreia biserica se găsește mai dihai de câțiva ani, de când concasorul globalist încearcă să sfărâme ethosul și Tradiția, în sens larg.
Concluzionând, nu despre smerenie este vorba aici, ci despre dorința idelogizantă (drăcească), împachetată înșelător, de a exila din oraș locul în care Dumnezeu Se jertfește, în fiece Duminică, la Sfânta Liturghie.
Ca urmare, le redau doar un fragment din diatriba Domnului Hristos la adresa cărturarilor (intelectualilor) vremii: “Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că închideți împărăția cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați.(…) Șerpi, pui de vipere, cum veți scapă de osânda gheenei?” Insistând asupra faptului că El, Blândul Păstor, recunoscut ca Dumnezeu de toată creștinătatea, a fost plin de înțelegere față de slăbiciunile omenești, a stat la masă cu păcătoșii, vameșii și desfrânatele, însă a detestat cel mai mult ipocrizia.
P.S. Deși nu am donat până azi niciun leu pentru Catedrala, ați reușit să mă faceți să scot de acum înainte câțiva lei din buzunar – deh, famelie mare, renumerație mică, după buget! – lunar, până când construcția va fi gata. Pentru aceasta, eu va mulțumesc. Sper să fie terminată mai repede, ca să nu fim supuși revărsărilor periodice de fățărnicie snoabă.
- Nicolae Turcanu:
Orgoliul smereniei
Trupa Taxi a lansat de curând melodia „Despre smerenie” – un atac muzical la adresa construirii Catedralei Mântuirii Neamului – unde refrenul că „Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici” este repetat de alte 33 de personalități ale lumii artistice, culturale și din mass-media românească de azi. (Dintre aceștia, Grigore Leșe s-a delimitat și a cerut să fie retras din videoclip, afirmând că nu are nimic împotriva construcției catedralei; crezuse doar că va susține Bisericile de lemn și nu știuse de fapt despre ce este vorba.)
Comentariile și replicile pro și contra n-au întârziat să apară, unele mai inflamate (majoritatea), altele mai echilibrate, și, după părerea mea, argumentele sunt reductibile în cele din urmă la poziția de credincios practicant al Bisericii Ortodoxe sau nu. Ceea ce contrariază însă la acest videoclip care se vrea decent, nu anti-eclezial, ci anti-Catedrală, este, dincolo de intenția propagandistică evidentă, conținutul teologic desuet. Firește că nu ne puteam aștepta la un tratat dogmatic pus pe muzică, dar simplitatea mesajului cade într-o simplicitate compulsivă deloc firească.
Mă voi referi în continuare doar la două aspecte: căutarea și găsirea lui Dumnezeu și preferința Lui pentru smerenie, adică pentru biserici de lemn și spații mici. Într-un vis, ne spune cântecul, artistul îl caută pe Dumnezeu în spațiul vast al Catedralei Mântuirii, dar nu-L găsește acolo, ni se sugerează că din pricina suprafeței prea mari; nu-L găsește nici în Centrul vechi, ci într-o marginală bisericuță de lemn, motiv suficient pentru concluzia refrenului.
În primul rând, Dumnezeu poate fi găsit pretutindeni, argument folosit de ambele părți, dar interpretat diferit: cei care contestă construcția Catedralei Mântuirii îl folosesc pentru a arăta că Dumenezeu poate fi găsit și în biserici mici (deși ei insistă că mai ales aici, confundând virtutea sufletească a smereniei cu dimensiunile locașului de cult); ceilalți afirmă că poate fi găsit și în catedrale, ceea ce justifică ridicarea Catedralei Mântuirii. Ce mai trebuie adăugat este că, din punct de vedere logic, nu decurge cu necesitate că dacă L-ai găsit pe Dumnezeu într-un anumit loc sau eveniment, acest loc sau detaliu biografic trebuie să se transforme într-o normă generală. Să nu uităm că Raskolnikov, personajul lui Dostoievski din Crimă și pedeapsă, îl găsește pe Dumnezeu după comiterea unei crime, căindu-se și recunoscându-și fapta, dar aceasta nu justifică în niciun fel legitimarea crimei, pentru că ar fi absurd să cântăm că „Dumnezeu preferă crima”, dacă ținem seama că „Să nu ucizi” este una dintre cele zece porunci.
În al doilea rând, a pretinde fără rest că știi ce preferă Dumnezeu este de fapt a cădea în idolatrie: înseamnă că L-ai înțeles deja pe Dumnezeu și că poți vorbi în numele Lui fără urmă de frică și cutremur, înseamnă, de fapt, a te propune pe tine însuți, în mod idolatru, ca normă pretins divină, înseamnă că ai un idol al lui Dumnezeu, bine cunoscut, la îndemână, ideologizat, și să practici o falsă și auto-suficientă credință. Ateii operează cu concepte bine definite ale lui Dumnezeu, pentru a le putea apoi critica riguros, observa un fenomenolog contemporan catolic, J.-L. Marion. Ori să nu uităm esențialul: Dumnezeu, așa cum ni L-a transmis Tradiția ortodoxă, este Dumnezeul cel necunoscut în ființa Lui, cel pe care mintea noastră nu-L înțelege niciodată fără rest, Cel care ne cheamă, ne judecă, ne așteaptă, ne iubește, Cel dincolo de conceptele rațiunii noastre, Cel de neajuns, Cel despre care am putea spune că preferă binele, pacea, dragostea, dar ar trebui în același timp să ne prăbușim înainte Lui, recunoscându-ne abisul ignoranței.Definițiile noastre sunt parțiale, ele doar trimit către taina înfricoșătoare, fără a avea pretenția că o epuizează. Desigur că Dumnezeu S-a făcut cunoscut în istorie prin Revelația Sa în Iisus Hristos și că ne este aproape; dar aceasta nu ajunge orgolios la o cunoaștere deplină a Tainei lui Dumnezeu. Credincioșii trăiesc misterul infinit al iubirii dumnezeiești în orice biserică, mare sau mică, ori de câte ori participă la slujbe sau chiar în orice alt loc ori împrejurare, dacă inima lor Îl caută cu sinceritate, devenind ea însăși o catedrală. Dar niciunul dintre acești credincioși n-ar trebui să aibă curajul să spună care este exact voia lui Dumnezeu într-o anumită problemă (dacă, în mod excepțional, n-a primit el răspunsul de sus, cum vedem uneori în viețile sfinților).
Prin urmare, a fi atât de sigur de preferințele lui Dumnezeu în materie de dimensiuni ale unei biserici este un semn nu de smerenie, ci de orgoliu.
Și încă ceva: repetițiile compulsive, ca să folosesc un limbaj psihanalitic, ale refrenului, par a ascunde altceva, fiindcă ele se comportă ca un simptom nevrotic (cu atât mai mult cu cât, în general, muzica ușoară nu prea repetă refrenele de peste treizeci de ori – dar în acest domeniu rog să mi se ierte ignoranța!). Ceea ce apare aici este, după opinia mea, ideologia (anti-creștină? anti-BOR? anti-Patriarhie?). Să te folosești de una dintre cele mai mari virtuți creștine, smerenia, pentru a promova orgoliul secular poate părea inteligent, dar este insidios și ipocrit. De fapt cred că tocmai această ipocrizie m-a umplut de amărăciune și m-a făcut să scriu acest text.
- Republica/ [Pr.] Constantin Necula:
Hristos și prietenii… „Ce este Taxi ca taxiul trece”
„Despre smerenie” este o melodie interpretată de trupa Taxi și alte 34 de personalități, care pune în discuție ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului. Republica a vorbit cu o parte dintre artiști și v-a prezentat ieri cum s-a născut acest adevărat manifest antiCatedrală. Clipul a provocat nenumărate reacții, polarizând societatea. Dan Teodorescu, solistul trupei Taxi, a venit ieri cu o precizare: „Nu-mi imaginam că un mesaj transmis cu atâta blândețe poate provoca atâta agresivitate. Le cer iertare celor pe care i-a deranjat ce-am spus”. Astăzi publicăm, în Republica, platforma opiniilor argumentate și a dezbaterii de idei, o viziune diferită, venită din partea unui preot ortodox. (n red.)
De câteva zile ascult pe repeat monologul ritmic al celor de la Taxi. De fapt mă uit la clip. La fețe, grimase și atitudini. Parte îi socotesc prieteni ai mei de duh și nu voi lăsa momentul de acum să întunece respectul acesta. Prietenia este dincolo de păreri de moment.
Mi-am adus aminte însă de Hristos Domnul. Este un moment, în răstignita Sa biografie, când cuvântul prieten doare cumplit. În drama din Ghetsimani, unui apostol îi adresează cuvintele: „Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus și L-au prins” (Matei 26.50). Zgârcit în acest cuvânt, Mântuitorul nu-l prea folosește. Ca să rămânem în Evanghelia de la Matei, pomenesc două situații. Prima este întrebarea adresată unui lucrător bosumflat, cârtitor, care se răscula pe un angajator. Acesta, angajatului celui din urmă, îi acorda aceeași plată ca celui din ceasul dintâi, care răbdase focul zilei. Domnul îi spune: „Prietene, nu-ți fac nicio nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine cu un dinar?” (Matei 20.13). Cu alte cuvinte, Stăpânul prețuiește cum crede el de cuviință lucrarea fiecăruia, nu are un contract propriu-zis cât disponibilitatea la dragoste. A doua oară, în contextul nunții fiului de împărat, împlinitorul nunții la care fuseseră toți invitați descoperă pe unul care nu arătase minimum de respect pentru nuntă. Intrase la masă direct din uliță. Hristos consemnează reacția mirelui la adresa celui ce rănise nunta: „Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă tăcu” (Matei 22. 12).
Trebuie să recunosc că abia zilele acestea am remarcat. Cuvântul e legat de câte un nemulțumit ce se dă prieten cu Dumnezeu, familiar Lui. Și abia acum mi-am adus aminte că a construi în România este un vis pentru mulți.
Nu. Taxi și prietenii nu s-au visat mergând pe autostrada Sibiu-București, deși măcar una dintre personalități ar ajunge mai ușor acasă și ar revedea Catedrala din Sibiu. Care? Catolică? Evanghelică? Ortodoxă? Care vrea.
Nu. Taxi nu s-a visat în spitalele închise din lipsă de specialiști sau în școlile golite de elevi, nici în casele de bătrâni ale Bisericii ori în pridvoarele de frumusețe ale mănăstirilor românești- uite, dacă cea ortodoxă îi deranjează să meargă la Lipova la Sfânta Maria Radna. În miezul de luminiș de la Cioara ori Oașa, în haturile de lumină din munții Rodnei ori Rarău înțeleg că mergem doar când vrem să dăm bine cu cealaltă parte de popor, făcătoarea de rating, nu de cultură.
Nu s-au visat nici în dependințele aresturilor ori penitenciarelor să stea la un pahar de vorbă cu cei care au construit mori de vânt în paguba noastră. O fac asta în fiecare zi prin munca lor? Poate. Se pare însă că nu au prea mulți spectatori care să-și schimbe viața din efortul muncii lor. Nu-mi scuz biserica că există. Ar fi absurd. În fiecare fibră de-a ei sunt prezente mii de suflete. Unele mai bune, altele mai slabe, foarte puține teribiliste. Teribilismul nu este prietenie.
Apoi, mă întreb dacă o construcție poate păgubi într-atât oameni care nu de bani se pot plânge. Pentru că cei care ar putea să o facă se bucură să construiască. Fie din lemn, fie din piatră, fie din ce-o fi. Aștept să continue vânătoarea bisericii, ironizarea sa cu finețea unui pikamerist de serviciu pe un trotuar de sticlă. E firească. Face parte, nu-i așa, din jocul vieții și al morții, din tensionarea solenoidică a realității.
Orice oraș al României ar fi fost strălucitor în smerenie să poarte în el taina unei Catedrale care să onoreze locul. De altfel, fondurile ce vin dinspre țară să onoreze Capitala cu o catedrală sunt argument în acest sens. Pentru cei care cred în unitatea țării, cei eliberați cândva din robia dușmanului de străbunicii și bunicii celor care astăzi se uimesc de ironia lor ziditoare, drumul spre București va fi mai trist. E un reject uriaș dat, în fond, prieteniei cu peninsularii români care locuiesc în afara ariei de interese ale celor de la Taxi și a prietenilor lor. Abia sub arcadele de piatră ale catedralei se vor simți acasă. Nu niște intruși în propria țară. Nu niște indisponibilizați pentru că-și iubesc Biserica, că nu sunt foarte prieteni între ei, dar au buna creștere din bisericile – de lemn, de piatră ori ciment, din satele lor.
Din nefericire pentru Taxi și prietenii, monumentul fundamental al Bucureștiului va rămâne necropola celorlalți pretenari cu vânzarea și răstignirea celuilalt, arcul de marmură roșie, însângerată de cei torționați, pălmuiți, răstigniți… În ordinea de idei a prietenilor cu Taxi, Arcul de Triumf trebuia să rămână de lemn, șubred, precum unitatea noastră de contemporani prietenoși.
Nici nu cred că ar fi trebuit să dăm un răspuns prietenilor de la Taxi. Doar să-i rugăm pe specialiștii în arhiva prietenilor de la TV să repună pe ecranul conștiinței lor imaginile cu românii cântând în noaptea Învierii: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte Viață dăruindu-le! Am putea numi clipul chiar Hristos și prietenii. Un pic mai mulți de 34, sau, 33?
Nu. Nu suntem oameni de forța voastră, prieteni. Nu, nu avem calitatea PR-istică pe care o aveți. Nici nu reprezentăm în cultura română discernământul, calitatea și forța pe care o degajați. Cred însă că Dumnezeu iubește limba română curată și integrată în frumusețea fără sfârșit a moralei, iubește teatrul mai mult decât o putem face noi, cântarea îngerilor mai mult decât scâncetul moralist al oamenilor. Și uneori ascultă Bach, Wagner sau Mozart cu aceeași dragoste ca naiul lui Zamfir, taragotul maestrului Fărcaș ori zombora uncheșului Ioan din Vișeu de Jos care nu are nevoie de televizor să fie bucuria copiilor din valea cu borcuturi făcătoare de minuni.
Stăm, zilele ce vin, în așteptarea Învierii Domnului Hristos. În bisericile de lemn, piatră ori ciment din România, cunoscuți în inimă de Dumnezeu, vom primi vestea din zorii Învierii: de ce căutați pe cel viu printre cei morți? Nu este aici. A Înviat. Catedrala nu este locul punerii Sale în mormânt, ci locul din care putem începe să redescoperim poporului român bucuria unui nou început. Sau nu? În fond, știm că ce este Taxi ca taxiul trece…
- DC News:
Pentru Esca și prietenii Taxi, întrebare despre smerenie
de Val Valcu
E cool să fii anti-BOR. E cool să fii bio, e cool să fii natural. Tot respectul pentru cei care au descoperit și promovează smerenia, cum ar fi, de exemplu, trupa Taxi.
Dar despre ipocrizie nu cântă ceva, să spunem ”prietena” Andreea Esca? Când iubim lucrurile mici, ne gândim și la salariu? Ștefan Bănică o avea o căsuță din lemn, sau smerenie înseamnă vilă supraetajată? Bittman ia autobuzul, să nu polueze, sau merge cu 4×4? E drept că spune și proverbul: să faci ce cântă vedetele, nu ce fac ele. Poate o să se plângă, vreodată, și de mall-uri. În cor.
Chilian, replică de nota Zece pentru ”smerenia” Taxi și prietenii
Cântărețul Florin Chilian a scris pe Facebook, ca o replică la piesa “Smerenie” a trupei Taxi, că nu e atât de vanitos încât să știe ce vrea Dumnezeu și că toată “lumea e alandala”.
“Eu unul recunosc sincer ca habar n-am ce vrea Dumnezeu si doar decat ca sint cam singurul daca nu chiar unicul care a I-a pus cele Zece Porunci pe muzica laica de pe pamantul asta…
Despre rugamintile Lui, pe bune ca nu stiu nimic si am cam studiat ceva problema. De la dorinta la rugamintea de a o indeplini, prea mare distanta nu e. Poate ca cei alesi sa stie, cei care stiu ei sigur, sigur ce vrea Dumnezeu.
Poate ca pana la urma ei sint sansa si norocul nostru. Da Doamne!Oi fi eu cel mai prost din curtea scolii, e ok, n-am o problema cu asta dar intr-atat de vanitos incat sa stiu ce Vrea… zau ca nu sint.
Ce vrea Dumnezeu si ce nu vrea Dumnezeu… Daca se face o zidire, El fiind totusi Creatorul asta nu inseamna ca este foarte, foarte posibil sa vrea ca acea zidire sa se faca si eventual sa lase lemnele in padure ca si asa raman tot mai putine pe acolo?!
De ce sa-ti imbraci vanitatea intr-o falsa smerenie nu stiu.
E ceva in apa zilele astea, altfel nu-mi explic. Cu siguranta e ceva cu apa! Prea e toata lumea alandala…
Amin!”, scrie Florin Chilian.
Florian Chilian intervine în scandalul Taxi-Leșe: “Oameni de nimic”
În scandalul dintre Trupa Taxi și Grigore Leșe a intervenit și Florin Chilian din cauza publicării corespondenței private.
“Adevarul este ca numai pe Grigore Leșe nu-l faceau de rahat baietii din Taxi.
Cum sa faci ma publice mesajele private doar pt a te apara de propria cretinitate?!
V-am spus eu ca e ceva in apa…
Oameni de nimic…
din cate stiu eu, o doamna se ocupa de corespondenta lui Grigore Leșe”, a scris Chilian pe Facebook.
Mirel Palada, reacție după videoclipul “Despre Smerenie”
Sociologul Mirel Palada comentează acid după lansarea melodiei „Despre smerenie”, a formației Taxi, în care apar și 33 de personalități din lumea muzicii, a teatrului și a literaturii.
Potrivit sociologului Mirel Palada, toți cei care apar în noul videoclip al trupei Taxi și care a stârnit deja vii reacții, atât pro, cât și contra, mai mult ca sigur “au poze de tip yola (“io la…”) la” diverse catedrale renumite din întreaga lume, niciuna însă “o chestie mică și din lemn”.
“Pufosii mei, intensii mei de rit patimash,
Stiti voi, si gotzilor la inceput tot mici si din lemn le placeau imobilele. Si francilor la fel.
Chiar si romanii, aia stramosii nostri, tot cu mic si din lemn au inceput, inainte sa demoleze centrul Romei, mai ceva ca Ceausescu, si sa trinteasca o namila de Forum de neam prost. Natural, ecologic, ca aveau si ei hipsterii lor.
Pe urma, insa, dupa secole, din aia 33 de apostoli ai lui mic si din lemn, va dau in scris ca toti, dar toti, toti toti toti, toti 33 si cu tobarul de la Taxi 34, sa nu fie cifra mistica, absolut toti au poze de tip yola (“io la…”) la San Pietro, la domul din Koln, la domul din Milano, la namila aia imensa de la Chartres.
Stiti voi, pufosilor, chestii mici si din lemn linga care toti intensii ipocriti, aia 33 si cu tobarul 34, s-au tras in poza, inainte sa fie indignati. Ca le-a placut mic si din lemn.
San Pietro, o chestie mica si din lemn.
Domul din Koln: o chestie mica, tot din lemn.
Domul din Milano, o chestie mica, toata numa’ in lemn, practic o bijuterie maramureseana a longobarzilor.
C-asa e in istorie. Unii fac, altii latra. Latra mic si din capul lor de lemn ecologic”, a scris, duminică, pe pagina sa de socializare Mirel Palada, fost consilier guvernamental.
Badea, despre videoclipul Taxi: “Asta m-a deranjat”. Mesaj pentru Esca
Mircea Badea a spus, duminică seară, în emisiunea “În Gura Presei” de la Antena 3, că el consideră că a fost cel mai aproape de moarte în weekendul care tocmai a trecut și, prin urmare, de sâmbătă, și-a dat seama că trebuie să se împace cu lumea.
“De ce să mă mai cert eu cu lumea, să mai intru în conflicte, se poate întâmpla orice în viața asta și zic, bă, nu-i în regulă“, a spus realizatorul de televiziune în emisiunea sa.
Mircea Badea a amintit că a scris sâmbătă un articol despre videoclipul melodiei “Despre smerenie” al trupei Taxi. “De unii a fost înțeles corect, de alții nu, și de aia simt nevoia să mă refer pe larg”, a spus realizatorul care a precizat că “eu sunt fan al trupei Taxi, mie-mi place trupa Taxi, am fost la câteva concerte ale trupei Taxi, deci mie nu numai că nu-mi displace trupa Taxi, chiar o apreciez, iar de Dan Teodorescu chiar îmi place, din multe puncte de vedere. În primul rând, pentru că este inteligent și bine intenționat. Sunt fan trupa Taxi, sunt fan Dan Teodorescu”. Realizatorul televiziunii a precizat că nu l-a interesat subiectul construirii Catedralei Mântuirii Neamului.
Bănică nu preferă lemnul și spațiile mici
“Dacă fraza ‘Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici’, cu tot inconfortul de telespectator care nu vede cu ochi buni să vină un om să ne spună ce preferă, ce face Dumnezeu, dar dacă ne-ar fi spus Dan Teodorescu și atât, nu m-ar fi deranjat. De ce? El e un tip modest, modest prin formație. El nu vrea 40 de vile cu piscină, 50 de Lamborghini. Nu, nu vrea. El e un om foarte zdravăn la cap și e un om bun, foarte bine intenționat. Dacă mesajul ar fi fost doar al lui Dan Teodorescu sau al altora, doar al altora din videoclip, nu aș fi avut nicio problemă, doar asta, că aș fi preferat să nu mi se spună ce preferă Dumnezeu. De ce zic că m-a luat de ochi asta cu Bănică și cu Esca. Păi Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici cum ne spunea Bănică, dar Bănică nu, Bănică preferă spațiile mari. Și nu din lemn. Jumătate din ăștia din videoclip nu stau în carcere din lemn, stau în niște construcții cât se poate de respectabile cu mulți metri pătrați. Treaba asta cu ‘să mimăm modestia și smerenia’ mă enervează pe mine“, a subliniat Mircea Badea.
Mesaj pentru Esca
“Să deghizezi mesajul ăsta cu multă ipocrizie din partea unora, cu multă ipocrizie în ‘Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici, suntem smeriți și modești’, nu, nu sunteți toți smeriți și modești. Nici eu nu sunt smerit și nici modest. Mi-ar plăcea după ce am trăit foarte mulți ani practic într-o carceră, că asta a fost, am fost sărac de mic, ce să fac, se întâmplă. Puteam să mă nasc în Angola, era mai rău. Nu pot să spun că sunt nervos că am fost sărac în România. Deci, eu stând atâția ani într-un spațiu foarte mic și fiind foarte neîndemânatic și un pic claustrofob, mi-ar plăcea să trăiesc într-o casă mare. E adevărat, trăiesc într-o casă mare, închiriată. Nu mi-am permis să-mi cumpăr o casă mare și nu am vrut să fac nici credit la bancă. Asta m-a deranjat pe mine la videoclip, ipocrizia și mimarea dizgrațioasă a smereniei și modestiei de către unii. Doamnei Esca aș putea să-i spun că PRO TV ar putea să plătească și milioanele alea multe, multe, multe de dolari la vremea respectivă, de care au fost scutit de statul român pentru servicii mediatice. Poate Dumnezeu preferă și asta”, a mai spus realizatorul de televiziune.
Vezi în video de mai jos comentariul complet:
- Mircea Badea: “SRI prefera microfonul si camerele mici”
Deci aici au gresit aia care construira Vaticanul si Stephen’s Cathedral din Viena si Domul din Milano. Fraeri!
Astept sa iasa un clip ca o interceptare, plin de vedete, despre Catedrala Interceptarii Neamului, care costa mult mai mult. “SRI prefera microfonul si camerele mici”.
Catedrala Mântuirii Neamului= 400 de milioane de euro, la cheie. Catedrala Ascultării Neamului = 1 miliard de euro până acum, și costurile cresc pe zi ce trece. De asta e bine să ne rugăm fiecare în copârșeul lui. Să nu sufere de sub-finanțare Catedrala Ascultării Neamului…
SMERENIE PRIN TÂMPENIE, MÂNTUIRE PRIN MITUIRE
De fapt, asta este tragedia României noastre de astăzi: pervertirea intelectualităţii. După ce unei sume de intelectuali, mulţi dintre ei respectabili, li s-au umflat revolta şi vehemenţa în organism împotriva unei doamne propuse în CA al TVR, comiţând o sfâşietoare scrisoare deschisă, acum, o seamă de artişti, de asemenea respectabili, au zămislit un clip pseudomoralizator împotriva continuării lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului. Astea două erau problemele ţării: Oana Stănciulescu şi catedrala! În rest… au tăcut.
Nu ma mira deloc atacul bine “marketat” de astazi exercitat la adresa Catedralei Mantuirii Neamului, proiect initiat cand Rege era Carol I iar prim ministru Ion C. Bratianu; el face parte dintr-un program mai amplu si care vizeaza o Romanie de tip “new age” precum o combinatie de metrou parizian cu o dimineata dupa un concert la Woodstock.
Timp de 25 de ani aceasta societate a trait sub un asalt imagologic al ceea ce se numeste “lumea fitzelor” si “tara vedetelor” cu care am fost tentati sa inlocuim treptat marile figuri culturale si spirituale romanesti care supravietuisera moral si fizic regimului comunist si dadeau ora exacta la inceputul anilor 90. Prefer o tara de catedrale uneia de “mall-uri” si stadioane! La fel prefer o carte de istorie cu Decebal, Stefan cel Mare si Brancoveanu uneia populate cu personajele “cool” ale “lumii noi”! Eu nu fac parte din “generatia PRO”! Voi ?
Poate vor artiștii noștri cool să facă un cântecel și pentru mega-moscheea care se va construi? Aștept să îi ia peste picior în mod artistic și politic-corect pe toți religioșii care îndrăznesc să aibă proiecte (arhitectonice) majore. Pe când un cântecel care ne explică să ne ținem credințele pentru noi, că nu e nevoie să mai deranjăm cetatea cu construcții… Sper să înceapă și artiștii noștri să-și țină concertele pe Facebook, să nu mai pună atâta povară pe mediul înconjurător consumând atâtea resurse, săli și stadioane pentru mega-actele lor artistice grin emoticon #facemcatedrala
Moscheea cea mai mare din Europa? No problem, Romania suporta. Un templu masonic pe hectare date de la buget? No problem, suntem deschisi. Catedrala ortodoxa? Problem, noi iubim spatiile mici. Si lemnul.
În altă ordine de idei cei 33 de „ambasadori” din clipul Taxi cântă frumos dar cel putin 12 dintre ei fie s-au declarat atei, fie sunt masoni sau țin de facțiuni cum este secta „Noul Ierusalim”, sunt de alta confesiune sau etnie.
[…]
***
Despre Catedrala noastră
Catedrala ce se ridcă acum în București este sau ar trebui să fie simbolul Românei creștine. Simbolul rezistenței românilor ce au trecut frumos prin istorie apărând această identitate. Într-o Europă care își transformă catedralele în puburi, în care se ridică megamoschei, șantierul catedralei este o binevenită mărturisire. Și nu ar trebui să fie nici epatantă dar nici discretă. Matei Basarab, Ștefan cel Mare sau Brâncoveanu ctitoreau în lemn dar construiau și altare din piatră în care se slujește și astăzi.
Legat de catedrale, nu știu dacă există vreuna din lemn în Europa. Am putea să contruim noi una eventual. Dar dacă Regele Carol ar fi trăit astăzi, probabil ar fi ridicat-o din marmura cea mai aleasă, cu ce există mai frumos în țara noastră. Catedrala națională este un proiect gândit de Mihai Eminescu, inițiat de Regele Carol I și tergiversat din cauza valurilor istoriei. Da, nu este proiectul generației noastre însă avem marea șansă și onoare să contribuim la finalizarea lui.
Sârbii și-au ridicat catedrala lor pe dealul unde a fost ars trupul Sfântului Sava de către turci. Sofia are Catedrala Sfântul Alexandru Nevski. Moscova a reconstruit catedrala Hristos Mântuitorul în 2000 după planurile celei demolate de Stalin. Noi avem acest proiect. Și mai avem o propagandă ce repetă cu obstinație că locul bisericii este la marginea societății, nu în mijlocul ei, acolo unde suntem noi.
Locuiesc în Sectorul 3 al Bucureștilor, cea mai dens populată zonă din România. Iată că în acest an construim încă un mall pe mai multe hectare smulse din spațiul verde, o bază sportivă retrocedată. Din păcate niciun trust sau ambasador media nu a făcut un demers pentru a reda cetățenilor acest plămân verde.
Cam aceasta este… Eu cred că rostul catedralei este să ne facă mai uniți, mai solidari, mai apropiați de Dumnezeu. Este doar vârful unui iceberg. Catedrala adevărată se va ridica prin mărturisirea noastră fermă, se va ridica nu din lemn sau beton ci din suflete.
- Tudor Marincu: Despre simboluri, smerenie și Catedrala Mântuirii Neamului
Ieri a fost lansat un videoclip al formației Taxi intitulat „Despre smerenie” la care au mai colaborat 33 de persoane, unele dintre ele personalități din diferite domenii. Mesajul pe care vor să-l transmită este că nu avem nevoie de Catedrala Mântuirii Neamului pentru că Dumnezeu preferă bisericile mici, din lemn. Le respect părerea dar nu au dreptate. Ce preferă Dumnezeu nu avem cum să știm. Știm doar că Dumnezeu este pretutindeni, atât în bisericile mici, din lemn, cât și în Catedrale.
Iar de Catedrala Mântuirii Neamului avem nevoie și pentru că reprezintă un simbol al identității naționale ortodoxe a românilor. Lumea este plină de asemenea simboluri, atât religioase cât și nereligioase. E suficient să amintim de piramidele din Egipt, Coloseumul din Roma, Partenonul din Atena, turnul Eiffel și Catedrala Notre Dame din Paris, Catedrala Sagrada Familia din Barcelona, Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, Catedrala Sfântului Sava din Belgrad sau Statuia Libertății din New York.
Toate aceste monumente reprezintă simboluri identitare care au în comun impozanța, măreția. Cu siguranță că la momentul când au fost construite au fost destui cei care s-au împotrivit doar că peste secole aceste simboluri au rămas. Dacă ne referim doar la Catedrale trebuie să amintim că construcția Catedralei Notre Dame din Paris a durat din 1163 până în 1345, că are o capacitate de 10.000 de persoane și 130 m lungime, 45 m lățime și 35 m înălțime.
Catedrala Notre Dame din Paris
Catedrala Sagrada Familia a fost începută în 1882 și încă nu este terminată. Catedrala are o lungime de 95 de metri, o lățime de 60 de metri iar cel mai înalt turn o înălțime de 170 de metri. Capacitatea sa este de 13.000 de persoane.
Catedrala Sagrada Familia din Barcelona
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol (actualul Istanbul) a fost construită între anii 532 și 537 de către împăratul Iustinian având următoarele dimensiuni: 75 metri lungime, 70 de metri lațime și o înălțime de 54 de metri. Tocmai grandoarea a salvat-o de la distrugere când sultanul Mohamed al II-lea a cucerit Constantinopolul în 1453. Se spune că acesta a rămas uimit de frumusețea Catedralei și că a tratat-o cu respect, înainte de a intra pentru prima oară înăuntru turnându-și un pumn de țărână pe cap în semn de umilință.
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol
Mai aproape de noi găsim Catedrala Sfântul Sava din Belgrad care are o lungime de 91 de metri, o lățime de 81 de metri, o înălțime de 70 de metri.
Catedrala Sfântul Sava din Belgrad
La Sofia, capitala Bulgariei, găsim Catedrala Sfântul Alexandru Novski cu o suprafață de 3170 mp și o capacitate de 5.000 de persoane.
Catedrala Sfantul Alexandru Nevsky din Sofia
Și exemplele ar putea continua.
Un alt motiv pentru care avem nevoie de Catedrală este tocmai expansiunea islamului în lume. Oare de ce nu fac cei de la Taxi o piesă împotriva construirii plănuitei mari moschei de la București finanțată de Turcia? Cum de cei ce se opun acestei construcții sunt considerați extremiști sau rasiști în timp ce cei se opun construirii Catedralei Mântuirii Neamului sunt considerați a fi moderni, sofisticați, ancorați în prezent, toleranți și democrați?
În final am doar o întrebare pentru cei ce au participat la filmarea videoclipului trupei Taxi: Dumnezeu poate sau nu poate fi găsit în aceste Catedrale?
Multumesc mult, “smeritilor”! Daca nu erati voi, uitam sa donez! smile emoticon
Dragi prieteni si tovarasi, va rog sa purcedeti sa donati si voi, atat cat va lasa inima, cat va permiteti. Nu-mi pasa nici de BOR, nici de popi, nici de alte teorii spirituale. E vorba de un lacas de cult ortodox, cel mai important din Europa, si cel mai mare din Europa, pentru ca sa nu uitam, suntem singura tara din Europa cu o asemenea pondere de crestini ortodocsi grin emoticon Proud to be an ortodox, sa moara Pippidi si Soros de oftica!Apropo, uitasem, Papa Ioan Paul al 2-lea, a donat peste 100.000 de dolari, iar Arhiepiscopul Atenei, tot peste 100.000 de dolari pentru constructia Marei Catedrale a Neamului. Un catolic si un ortodox, niciunul romani.
Eu cred că Dumnezeu nu preferă. Niciodată. E alergic la cochetul “a prefera”.
2. Eu cred că, din considerente de confort, nici unul dintre coriștii taximetristului și nici un fan al șlăgărelului nu preferă lemnul și spațiile mici cîtă vreme cea mai cunoscută incintă care corespunde perfect descrierii se numește coșciug.
3. Eu cred că obscurantismul și habotnicia n-au contract de exclusivitate cu religia. De multe ori, ele preferă compoziții civic-cofetărelnice de muzică ușoară de lemn consumabilă în spații mici.
Acum cativa ani nu eram adeptul construirii acestei catedrale. Iata ca acum vedete si oameni de show-business ne spun unde-i place lui Dumnezeu sa locuiasca, dupa ce douazeci si cinci de ani ne-au invatat ca crestinism inseamna toleranta, traditii, obiceiuri, sa fim mai buni de Pasti si de Craciun, impodobeste mama bradul, petarde patriotarde si alte cacatisuri care dau buna imagine pe scena si pe micul ecran in canoanele marxismului cultural. Problema e ca multi romani, foarte multi, au o cultura de televizor!
*
Cum se face ca astia care-L gasesc pe Dumnezeu ca preferă lemnul şi spaţiile mici, isi fac nuntile, botezurile, cumetriile si cununiile in catedrale cat mai mari? De ce nu le fac in Biserica Sfantul Nicolae de la Muzeul Taranului? E aproape de restaurante, de televiziuni, de vedete, de politicieni, de fratii din loje, de aeroport, nu mai trebuie sa mergi tocmai la Petrachioaia ca sa te smeresti!
E la modă ”smerenia”. Propovăduită de unii ale căror principale calități n-au nimic în comun cu pomenita smerenie. C-așa-i la noi: cu cât ipocrizia e mai mare, cu atât e rușinea mai mică.
Nu ne vedem noi fiecare de ale noastre? Dacă asta vor ortodocșii, Catedrală, asta să-și facă. Chiar și cu o contribuție de la buget. Pentru că, vă reamintesc, și ei, ortodocșii, sunt contributori la bugetul ăla. De fapt, reprezintă covârșitoarea majoritate a contributorilor, pentru că sunt puternic majoritari în România. Bugetul ăla este cheltuit în funcție de ceea ce doresc cetățenii. Din cele vreo 55-60 de miliarde de euro, cât e bugetul, cultele merită și ele 50 de milioane de euro, cât au acum. Adică vreo 0,1% din buget, sau 0,03% din PIB. PIB care crește prin munca lor. Asta e! Apoi, să se plângă smeriții care-și plătesc taxele și impozitele, nu ”smeriții” care fug de plata lor ca Dracu de tămâie!
Hai, mai schimbați placa! Suntem sătui de golăniile voastre! […]
Printr-un videoclip cu un “timing” bine ales – cu scopul de a îngropa apariţia unei statistici oficiale care desfiinţează propaganda contra Bisericii Ortodoxe Române privind locaşurile de cult din România – trupa Taxi încearcă să speculeaze abil chestiunea “prea grandioasei” Catedrale a Mântuirii Neamului vs – chipurile – “lemnul şi spaţiile mici”, adâncind o falie existentă deja în societatea de azi pe această temă.
Discursul este fals: Catedrala nu are nici o legătură cu smerenia. Catedrala este un simbol, smerenia este o stare.
Sofismul utilizat – cu contribuţia unor anticreştini notorii (precum Cărtărescu, de exemplu, un filo-homosexual şi anti-ortodox declarat) aflaţi într-o ciudată companie cu nişte artişti autentici, posibil duşi de nas -, este parcă scos din manualele speciale de manipulare.
După cum aminteam, cea mai recentă situaţie a Secretariatului de Stat pentru Culte arată că peste 60% din locaşurile de cult construite în prezent în România nu aparţin Bisericii Ortodoxe Române, în contextul în care credincioşii acesteia reprezintă majoritatea covârşitoare a naţiunii.
Şi cifrele de la Bugetul României contrazic sloganurile comunistoide de tipul “vrem spitale nu catedrale”. Conform acestora, în 2015 s-au alocat pentru construirea de biserici 0,04 miliarde în timp ce Educaţia a beneficiat de 9,13 miliarde iar Sănătatea de 29,94 miliarde (Ministerul Sănătăţii: 6,75 mlrd, CNAS: 23,19 mlrd).
În plus, Catedrala Mântuirii Neamului, dorită de Mihai Eminescu şi, mai apoi, de Visarion Puiu, dar şi de regii Carol I şi Ferdinand, are în proiect şi un spital!
În contextul în care DNA ridică pe bandă diverşi tovarăşi – lăsaţi apoi la vatră de Justiţie – pentru şpăgi de sute de milioane de euro, sumele atribuite Catedralei sunt de-a dreptul ridicole. După ce regretatul Patriarh Teoctist a fost dus cu vorba ani de zile, în 2014, Guvernul României a alocat 14 milioane de euro pentru construcția Catedralei, dintre care 9 milioane de euro s-au întors la bugetul de stat sub formă de impozite şi contribuţii sociale la salariile lucrătorilor de pe şantierul catedralei, TVA, acciză şi alte taxe.
Recent, comisarul european Corina Creţu a avertizat că România riscă să piardă 150 de milioane de euro atribuiţi deja de Bruxelles pentru construirea a trei spitale regionale, după ce Bucureştii nu au fixat nici măcar locaţiilor lor. Creţu a mai afirmat că pentru Sănătate şi Educaţie România are alocate 500 de milioane de euro pentru perioada 2014 – 2020, iar pentru fiecare spital regional, 50 de milioane de euro.
Mai mult, demersul “artistic” – care ar fi fost, poate, de înţeles, ca formă de protest, la momentul punerii pietrei de temelie – nu poate schimba cu nimic, în acest moment, construcţia Catedralei. Ca atare devine doar ceea ce este: un atac nedrept, parte a unei campanii atent pregătite de subminare a fundamentelor naţionale, în care sunt folosiţi clasicii “idioţi utili”, atât pentru a constitui o masă de manevră, atunci când e cazul, cât şi pentru funcţia mai elevată, de factori de influenţă. Şi, conform sondajelor, strategia merge.
După părerea noastră, actul “artistic” al trupei Taxi & Co se va înscrie în istoria recentă a României ca un atac perfid la Biserica naţională, un atac care nu face cinste deloc celor care “au pus botul”, demagogic şi fără pic de smerenie – ca pretinsă stare a inimii şi a sufletului lor, acum grav afectat. Un atac lansat, “întâmplător”, cum ne-am obişnuit deja în ultimii ani, chiar în Postul Sfintelor Paşti.
Sigur, Catedrala e mare. Poate prea mare. Poate şi România este prea mare. Să o facem bucăţi şi să o punem într-un spaţiu “mai mic, din lemn”, cum ar fi un coşciug, şi apoi să-i dăm drumul la vale? Cam cine ar prefera asta? Dumnezeu? Haida, de!
Jenant şi trist, totodată. Păcat.
Ziaristi Online
PS: Interesant de observat că nici unul din propagandiştii voluntari sau involuntari ai comunismului cu faţă umană nu au vreo problemă cu ridicarea Mega-Moscheii. Allah… nu preferă lemnul şi nici spaţiile mici. Şi asta e OK! […]
- Tara Mea de Dor: Din nou, despre MANIPULARE. România sub asediu (2)
În 2014, mai ales în toamnă, principalele trusturi mass-media din România au dus o campanie anti-BOR şi anti-Patriarh sub pretextul fondurilor publice alocate Bisericii, totul pe fondul demonizării generale a PSD, partidul care se afla la putere cu cea mai mare masă de votanţi şi al cărui candidat avea cele mai mari şanse la alegerile prezidenţiale. La momentul respectiv, era la modă sloganul „Vrem o ţară ca afară!” şi în acea toamnă a fost lansat imnul-manifest „Ne facem auziţi”, a trupei Vunk plus câţiva invitaţi: Roman (Zdob şi Zdub), Aylin, Alina Eremia, Nicole Cherry, Gabriel Cotabiță, Loredana, Mihai Georgescu (Bere Gratis), Sişu.
La acea vreme, vocea celor care vroiau sa “se facă auziţi” se îndrepta, în mod evident şi primordial împotriva Bisericii Ortodoxe, considerată desacralizată, unde “părinţii” (adică preoţii) au “dat afară din biserică toţi sfinţii”, iar “crucea lor”, deci în opoziţie cu crucea noastră, a celor care cântăm, “înseamnă doar semnul plus”. Plus care înseamnă profit. Deci, pentru purtătorii mesajului, Biserica actuală este un loc al profitului, fără nimic sfânt, cu o cruce a lor. În opoziţie cu “crucea noastră”, a celor care cântăm. Apoi la ţintă era luată Armata, la întrebarea “Cine ne mai apără pe noi?” sugerând un reflex de răspuns automat: “Nimeni”. Tot acolo erau referiri şi la politicieni, prezentaţi sub forma unor şpăgari ordinari, asta ca să băgăm bine la cap că lupta anti-corupţie e un must-have.
Chiar „Vrem o ţară ca afară”?? Iată ce este „afară”: Despre refugiaţi şi România în Schengen – mulţumim, dar mai bine: NU, mulţumim!
După melodia-manifest din 2014 în care era atacată Biserica Ortodoxă (alături de Armată şi la grămadă cu politicienii “corupţi”), în 2015 are loc accidentul de la Colectiv, iar tinerii frumoşi şi liberi, intens pregătiţi prin multiple campanii de spălare pe creier în presă şi/sau retelele de socializare, au scandat împotriva Bisericii şi a Patriarhului. Biserica era vinovată de moartea celor 64 de tineri, pentru că, nu-i aşa, nu degeaba „Vrem spitale, nu catedrale”, ce mai contează că suntem la locul 6 în Europa la numărul de spitale, dar că acestea zac neutilate, iar atunci când sunt utilate, nu sunt utilajele puse în funcţiune, din lipsă de personal sau din alte cauze? În acest timp, vinovaţii sunt liberi şi nimeni nu a plătit – probabil “mortul e vinovat”.
Ce sa vezi? Acum, înainte de alegerile locale (să fie doar o întămplare?), apare o altă melodie-manifest, tot împotriva BOR, de data asta din pricina Catedralei Mântuirii Neamului. E vorba de piesa ”Despre smerenie”, a trupei Taxi, împreună cu 33 de persoane din lumea muzicii, a teatrului și literaturii: Dan Bittman, Cornel Ilie, Monica Anghel, Virgil Ianțu, Andi Vasluianu, Dorina Chiriac, Ștefan Bănică Jr., Robin Proca, Andi Moisescu, Dani Oțil, Paula Chirilă, Horia Moculescu, Toni Grecu, Irina-Margareta Nistor, Dan Byron, Teo Trandafir, Oreste Teodorescu, Pavel Bartoș, Ada Milea, Călin Goia, Mircea Cărtărescu, Horia Vîrlan, Guess Who, Laura Lavric, Andreea Esca, Răzvan Simion, Alexandru Andrieș, Emilia Popescu, Grigore Leșe, Mircea Baniciu, Alexandra Ungureanu, Oana Pellea și Victor Rebengiuc.
O fi momentul construirii acesteia mai puţin potrivit din punct de vedere economic, dar trebuie sa ne amintim că această construcție, ridicată în bună parte din fonduri proprii sau donații, este un deziderat vechi de peste 100 de ani. Cel care a susţinut cel dintâi necesitatea construcţiei acesteia, a fost chiar Mihai Eminescu, poetul nepereche – întâmplător sau nu, şi el aflat oarecum în dizgraţie în aceste vremuri tulburi… Într-unul din articolele publicate în ziarul Timpul, „economistul” Eminescu pleda pentru construirea în București a unei biserici monumentale, închinată eroilor români din toate locurile și timpurile, jertfiți pentru libertatea și demnitatea națională, sugerând şi modalități pertinente de finanțare a catedralei dorite: procent din biletele de loterie. […]
Ce înţelegem din aceste atacuri sistematice? Că atunci când se apropie un moment important, care aduce oameni laolaltă (tragedii ce pot fi deturnate în favoarea cui trebuie, alegeri prezidenţiale, parlamentare, locale), Biserica trebuie arătată cu degetul chiar şi pentru ce nu e vinovată, fiind principala instituţie care se bucură de încrederea populară, mai ales după implicarea în Campania pentru modificarea Constituţiei în favoarea definirii familiei tradiţionale ca uniunea dintre un barbat şi o femeie. Trebuie musai ca Biserica să facă ciocu’ mic, pentru că mai sunt grozăvii de adus în ţară, încă n-am murit cu totul. Trebuie să nu mai creadă oamenii că la Biserică îl găsesc pe Dumnezeu, ci fiecare unde doreşte: în cafea, în bobi, în cluburi, în propriul căsoi sau, din contră, în garsonieră (spaţii mici) şi mai ales, ÎN BANI. „Gândeşte liber”, nu? Ce ipocriţi!
De ce nu fac Taxi sau Ştefan Bănică Jr., sau ceilalţi o melodie-manifest despre cele aproape 800 de instituţii de ajutor social ale Bisericii Ortodoxe Române care ajută foarte multe persoane nevoiaşe? De ce nu se spune absolut NIMIC în preşă (greşeală intenţionată) despre spitalul complet utilat ce va fi construit în complexul Catedralei Mântuirii Neamului? De ce nu se fac campanii de presă pentru copiii ajutaţi de preoţi sau de oameni din Biserică, ci se fac campanii numai pentru subiecte inventate de unii total străini de Biserică şi de România, doar ca să menţină cald acest atac sistematic asupra BOR şi a trecutului nostru?
Nu ştiu ce interes au aceştia, ce „valori” apără, dar cele româneşti, e clar că nu.
- Roman ortodox in Franta: Atentie, un nou virus mediatic vine cu Taxiul! Acuma smerenia se invata din mass-media, nu de la Dumnezeu
[…]
Ei, bine, iata ca smerenia de la Domnul o putem invata, caci El a spus: “învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima” (Matei 11, 29) si cu siguranta nu din mass-media, care se pune pe sine in locul lui Dumnezeu si ne viruseaza cu mesajele sale, asa cum chiar Virgiliu Gheorghe tocmai a explicat intr-o conferinta de la Iasi, si din care vom reda mai jos descrierea acestui mecanism. Conferinta lui Virgiliu Gheorghe in cinci zile a atins cam 300 de vizionari, in schimb, cantecul trupei Taxi intr-o singura zi a avut numai pe youtube peste 300 000 de vizionari, adica de 5000 de ori mai mult. Asta ca sa va dati seama cu ce repeziciune se poate intinde holera asta mediatica, ce face mutatii in mintea oamenilor, la litera manualelor de manipulare.
Si daca inainte activistii de partid implantau tot felul de virusi informationali despre Dumnezeu, ca de exemplu ca “pana la Dumnezeu te mananca sfintii” s.a. , si daramau bisericile cu barosul, in zilele noastre prin impactul mediatic se incearca desacralizarea omului cu o viteza mult mai mare si se vrea daramarea Catedralui Mantuirii Neamului […] printr-un fenomen #colectiv, al buturugilor mici din strada, care vor sa rastoarne carul mare, probabil chiar si pe cel din cer. Pai tocmai presa stie ce puternic este pentru om impactul vizual, iar o catedrala de proportii, vizibila aproape din toate colturile capitalei, amintind astfel de Dumnezeu, cum ar putea sa nu-i jeneze? Pentru ei nu deranjeaza absolut nici o constructie de proportie, nici mallurile in care poti sa te pierzi, la propiu si la figurat, nici templul masonic sau moscheea care urmeaza a fi construite tot in Bucuresti.Despre astea nici vorba de smerenie, in schimb, cand e vorba de Catedrala Mantuirii Neamului, vin si-ti pun in fata placa cu textul despre smerenie.
Stereotipic si hipnotic ti se spune ca “Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici”. Dar voia lui Dumnezeu cine poate sa o cunoasca? In Ortdoxie aflarea voii lui Dumnezeu este cel mai important efort ascetic. Asadar nu putem sa ne pacalim ca ea ni se va revela prin mass-media noastra cea de toate zilele ori prin cantecul de sirena al Taximetristilor. Iar ortodoxul nostru prefera lemnul crucii numai in masura in care desemneaza semnul prin care ne-a fost adusa izbavirea, nedespartind niciodata crucea de inviere si prefera lemnul icoanelor ca suport pentru a zugravi chipul lui Hristos, al Maicii Domnului, al tuturor sfintilor si puterilor ceresti, dar, mai ales, prefera “piatra cea din capul unghiului” care este “însuşi Iisus Hristos” (Efeseni 2, 20), si pe care “au nesocotit-o ziditorii” noii lumi fara de Dumnezeu.
***
Familia și educația între ideologie și știinţă – Virgiliu Gheorghe (Expunerea) [1]
[…] Voi incepe cu un scurt pasaj dintr-o carte a lui Dostoievski, “Crima si pedeapsa”. Este vorba despre un vis al lui Raskolnikov, care are o anumita relevanta pentru ceea ce vom vorbi astazi:
I se parea mereu in vis ca lumea intreaga e osandita sa cada victima unei ciume infioratoare, nemaiauzita si nemaintalnita. Venind din strafundurile Asiei spre Europa trebuia sa piara toti in afara de cativa alesi. Aparusera niste trichine noi, niste vietati microscopice care patrundeau in corpul omului. Acestea erau, de fapt, niste spirite inzestrate cu ratiune si vointa. Oamenii in corpul carora patrundeau turbau si isi pierdeau mintile, dar niciodata, niciodata oamenii nu s-au considerat atat de inteligenti si atat de siguri de adevarul lor, ca cei atinsi de boala. Li se parea ca niciodata nu au existat verdicte, deductii stiintifice, convingeri morale si credinte mai neclintite ca ale lor. Sate intregi, orase intregi, popoare intregi se molipseau si cadeau prada nebuniei. Toti erau agitati si nu se intelegeau intre ei.
Fiecare credea ca el singur cunoaste adevarul si se chinuia uitandu-se la ceilalti, se batatea cu pumnul in piept, plangea si isi frangea mainile. Oamenii nu mai stiau sa judece ce este bine si ce este rau. Nu stiau pe cine sa condamne si pe cine sa achite. Se omorau intre ei cu o furie absurda, se adunau in armate, dar armatele acestea pornind in campanie incepeau sa se destrame, randurile se desfaceau. Oamenii respinsesera mestesugurile cele mai obisnuite, fiindca fiecare isi propunea ideile, reformele, si nu puteau sa cada la o intelegere intre ei. Agricultura era parasita. Ici colo oamenii se adunau gramada si se invoiau sa intreprinda o actiune comuna, jurau sa nu se mai desparta, dar, o clipa dupa aceea, isi uitau fagaduielile si incepeau cu totul altceva decat ceea ce isi propusesera si se invinuiau reciproc, se bateau, se omorau. Ciuma se intindea mereu. Din lumea intreaga nu se puteau salva decat cativa oameni curati la suflet, oameni alesi, destinati sa dea nastere unei noi meniri, sa renasca viata, sa purifice pamantul, dar nimeni nu-i lua in seama, nicaieri, pe acesti oameni. Nimeni nu le auzea vorba si glasul.
Intr-o societate traditionala oamenii aveau o anumita smerenie. Stiau ca exista un preot, exista un dascal, ca exista niste batrani, o anumita experienta. Astazi, fiii mass-media sunt convinsi ca ei stiu adevarul, nu mai au nevoie sa le spuna nimeni, nimic. De la 4-5 ani copiii sunt foarte intelepti. Cu cat sunt mai conectati la mass-media cu atat stiu mai mult. Adolescentii stiu foarte bine, femeia stie foarte bine, barbatul stie foarte bine, fiecare stie si are dreptatea lui, si nu cauta sa vada si dreptatea celuilalt. Acesta este unul dinte efectele majore ale intoxicarii mediatice, ale intoxicarii informationale, in care, avand foarte multa informatie credem ca stim. Dar asta creaza si un blocaj reflexiv, informational, pentru ca noi nu stim, doar reproducem ceea ce am acumulat inlauntrul subconstientului nostru. Suntem doar niste masini reproductive, clocim ouale altora si alti pui nastem, nu gandirea noastra.Ei, bine, trichinele acesta ale lui Dostoievski, le gasim la Parintii Bisericii numite sub forma de fantasme, la psihologii moderni care exulta cultura erotismului, sub forma de fantezii sexuale, despre care vorbesc estetii francezi foarte frumos in mass-media, iar romanii le numeau gargauni. Romanul, ca totdeauna, el are o chestie mai anecdotica si lucruri atat de grave nu se pot petrece in poporul roman, care e un popor foarte masurat, el nu are accentele astea extreme. La rusi, da, dar la noi mai putin. “Are gargaunii lui“. Dar existau si exista acest tip de fiinte microscopice noetice. Astazi se numesc virusi mediatici, ba mai mult, se numesc meme, de la mimo, din greaca, adica sunt niste structuri imitative, sunt niste virusi culturali, a caror existenta este recunoscuta astazi de oameni de stiinta, chair de mari evolutionisti, ce demonstreaza faptul ca lumea astazi este condusa de acesti virusi culturali care patrund si fixeaza mentalitati, atitudini, comportamente, stereotipii, in baza carora noi ne desfasuram viata. Si, nici nu va imaginati cat de mult ne afecteaza o singura stereotipie care este repetata de multe ori, si ne influenteaza constiinta.
Iata ce zice Mihaela Constantinescu in cartea ei:
Un virus mass-media poate fi creat ca sa lupte impotriva unui partid politic, unei religii, institutii, economii, afaceri sau chiar impotriva unui sistem de gandire. Virusii mass-media, fie ei cooptati sau spontani, au drept consecinta mutatii importante care determina o anumita evolutie sociala.
Astazi lumea este condusa prin virusi. Trimiti un virus si el isi face treaba. Ma intrebau mai devreme la o televiziune: cum reusesc astazi oamenii sa faca ceea ce nu reuseau altadata, sau cum se face raul acesta, minciuna aceasta? Pai, un nebun poate trimite astazi un mesaj la un milion de oameni in doua minute, daca are o retea puternica. E conectat pe facebook sau pe alte retele, trimite un mesaj viral, trimite un filmulet care sa afecteze constiinta unui milion de oameni. Asa ceva nu a existat de cand e lumea. O spune Umberto Eco: statea un idiot [intr-o taverna] care spunea o prostie la trei oameni si plecau acasa. Astazi sta in fata calculatorului si tot timpul varsa acolo mizeria din mintea lui iar altii care nu-l vad personal si nu stiu cat de nebun este, si nici nu-si pot imagina – pentru ca romanul mai are o chestie: el nu-si poate imagina raul; asta e problema de care ma lovesc […].Vreau sa va conving de existenta acestor virusi, pentru ca ei sunt reali. Aceste constructe sunt mai reale decat virusii biologici. Sunt la fel de reali, sunt poate mult mai periculosi decat virusii biologici, si o sa va spun si ce este un virus biologic. […] Lumea nu putea sa accepte existenta acestor microorganisme, pentru ca nu le putea vedea. Dupa ce s-a inventat microscopul au vazut aceste microorganisme, si au zis: “dom’le, exista, si sunt multe, sunt miliarde, sunt peste tot si unele sunt mai periculoase ca altele“. Problema este aceasta, ca acesti virusi, chiar daca nu-i vedem sunt reali, sunt foarte reali. Sunt la fel de eficienti ca virusul holerei in anii ’30 sau in trecutul omenirii. Oamenii se spala pe maini, dar in tarile astea occidentale igenizarea asta si medicalizarea este dusa la extrem, aproape obsesiv, dar nu mai au constiinta ca si sufletul, sau mintea poate sa se infesteze si sa faca o holera. Te imbolnavesti de o holera spirituala si faci depresie. Forma de manifestare a acestei holere spirituale este depresia, demotivarea si atatea alte boli psihice, neurologice! Nu mai ai nici o bucurie!Ce este un virus? E un ADN infasurat intr-un invelis proteic, o membrana. Nu are sistem de reproducere, nu are sistem energetic, nu are nimic care sa-l defineasca pe el ca fiinta vie, si de aceea multi cercetatori spun ca, de fapt, el nici nu este o fiinta vie. Dar, ce este virusul? Cum poate el sa faca rau omului? Ei nu traiesc in aer. Ei traiesc doar in fiinte, pe ceva care il multiplica. Se pare ca el are capacitatea de a patrunde in celula si celula il vede ca pe ceva interesant. Ea e foarte selectiva, celula si nu lasa orice sa intre in ea. De aceea multe medicamente nici nu intra in celula, chiar astea care sunt bune, pentru ca ea nu lasa orice, dar, pe virus il lasa. Si, virusul, ca un nesimtit, in momentul in care intra in celula se dezbraca, isi da jos membrana proteica, se dezgoleste si isi arata toata frumusetea ADN-ului lui si celula prostita, amagita, sedusa de aceasta intalnire, incepe sa-i citeasca schema, structura, codul si sa-i urmeze instructiunile. Adica ea devine sluga virusului. Un virus micut, care nu e decat o minciuna, un fals. E un text. Virusul e un text ce patrunde in celula si o determina pe celula sa-l multiplice. Si multiplica unu, doi, trei, o mie, se sparge celula din cauza virusilor care sunt prea multi si ei intra in alte celule, si asa apare o infectie virala.Si atunci, daca extindem aceasta idee, vom constata ca ceea ce se intampla astazi in media, reclamele publicitare si toate astea sunt niste texte, care au capacitatea de a intra in mintea noastra, a determina sa credem ca sunt foarte importante pentru viata noastra, si a produce schimbari inlauntrul mintii noastre, inlauntrul nostru. Ele sunt independente, asa cum spunea Dostoievski, trichinele lui erau niste fiinte independente, care au vointa si nu se lasa usor, ele incep sa restructureze mintea. […]
Turneul
Dan Teodorescu şi gealaţii ajunseră în Timişoara. La hotelul Continental, surpriză:
– Păi, dumneata eşti artist! – îl întâmpină recepţionerul. Arta nu are nevoie de betoane, aer condiţionat şi lift! Te duci frumos la motel, la căsuţe de lemn! E şi-un exerciţiu de smerenie…
– Are W.C.? – se resemnă vedeta.
– Are C., că-i fără Water. Găseşti loc dumneata, prin urzici…
Trupa porni optimistă către motel. Acolo, află că nu mai dau spectacol la Sala Olimpia, ci într-un grajd, ca să nu pară tot concertul lor o fiţă.
– Nu-i problemă, are şi aviz ISU, numai să nu daţi cu artificii! – li se explică.
Iată şi o replică video la ce înseamnă catedrala şi cum e cu smerenia celor care au făcut videoclipul Taxi: https://youtu.be/_g07AHTF5Ew
@Emanuel: E mai bine sa donezi. Nimeni nu a spus cât e suma minima, dă și tu acolo o suma decentă pentru cât ai tu. Nu din impuls lăuntric, ci pentru că ți-o cere ierarhul tău, ți-o cere duhovnicul tău. Daca aparține de BOR cu siguranță a făcut-o până acum. Ai grijă ca arătând căderea altora să nu cazi și tu odată cu ei. Căci episcopul are har de la Duhul Sfînt și putere de la Dumnezeu, iar căderea lui e încercarea ta. Ai obligația creștinească să asculți de el până la erezie. Și poți și tu să faci ca fiul care a spus NU și a făcut DA.
Cel care este cu adevarat smerit nu vorbeste “despre smerenie”. Sunt altii care vorbesc despre el. Domnul sa le dea intelepciune si pocainta. Posibil ca multi dintre cei care apar in clip sa realizeze ce “vant” au starnit.Sa nu uitam ca singurul MODEL SUPREM LA CARE TREBUIE SA NE RAPORTAM ESTE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS. Sa avem atitudine dar sa nu aruncam cu piatra, pentru ca nimeni nu-i drept in fata Lui Dumnezeu. Mai mult ca oricand avem nevoie de Catedrala Mantuirii Neamului.
http://www.culturavietii.ro/2016/04/11/ce-materiale-de-constructie-prefera-dumnezeu/
” Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului. Sfinteste Doamne mintea mea. Fa-o Milostive cat mai sanatoasa, pune lumina harului Tau in ea, ca sa vad drept, sa lucrez intelepteste si niciodata sa nu ma mai amageasca nebunia lumii si viclesugul demonilor”. Domnul sa ne lumineze mintea si sufletul ca sa nu cadem in capcana mandriei desarte.
http://www.evz.ro/un-taxi-numit-smerenie.html
Avand in vedere ca acest tra-la-la numit “despre smerenie” este urmarea unui vis si stiind ca visele sunt de la diavol, putem concluziona ca toti cei 33 de tra-la-listi au fost batjocoriti de diavol. Se mai intampla.
Unii dintre ei au inceput sa-si dea seama de acest lucru si incearca sa se distanteze de lucrarea diavolului, vezi Grigore Lese si mai nou, Dan Teodorescu.
Pacat ca incearca “sa se spele pe cap” fara smerenie, nerecunoscand barbateste ispita in care au cazut. Incearca sa o dea la intors fara sa le fie afectata catusi de putin mandria, orgoliul de mari “vedete” fabricate artificial de media mainstream.
http://www.napocanews.ro/2016/04/dan-teodorescu-de-la-taxi-si-a-pus-cenusa-in-cap-piesa-nu-e-un-manifest-impotriva-catedralei-mantuirii-neamului.html
Ia uitati cum se valorifica `lemnul si spatiile mici` pe la altii. De la 1,45 incolo
https://www.youtube.com/watch?v=-haQy9GjVh8
@Emanuel
Frate, are dreptate Titus L.
Mama mea ( care e o taranca simpla de la tara, dar MAMA in sensul adevarat al cuvantului) zicea ca nu i place imensa Catedrala care va fi ( doara am dus – o si la mall 🙂 si nu i place, in general nu i place mare, mare etc… ), dar zice – dau un ban pentru Catedrala, ca asa a zis popa…
Frate sa nu i judecam pe ierarhii.. Ei vor da de seama . In gandurile mele i judecam si eu , cu toate ca am citit avertismentul parintelui Arsenie Boca ( faceti voi din copii , preoti asa cum va place voua ) dar Memoriile lui Bartolomeu m-au lamurit prin cate trec ierarhi…
Da frate un ban, ca te pomeneste ingerul tau .
Oare se linistete taxiu asta ca tot alearga in jurul cozii ?
Dumnezeu gandeste lumea, iar nu noi viermi ca… ce ar prefera El…..
Spectacolul celebra 1000 de ani de la asezarea pietrei de temelie a catedralei din Strasbourg, a carei constructie a durat…260 de ani!!! Show-ul de lumini expune etapele constructiei, pas cu pas, de la pajistea initiala, trecand prin proiectare, constructie, vitralii, orologiu etc..
Noua, in schimb, excentrici ca intotdeauna – ne e rusine cu Catedrala! Deh…
Minunat este Dumnezeu in lucrarile Lui! http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Reprezentant+BOR+Clipul+lansat+de+Taxi+a+dus+la+cresterea+de+don
Românii preferă donațiile la Catedrala Mântuirii:
https://youtu.be/O-z1bE99VH4
https://www.youtube.com/watch?v=O-z1bE99VH4
A aparut Epilogul la Taxi Smerenie: https://youtu.be/JgbbEQDC0pI
Eu cred ca Patriarhul prefera Mercedes-ul. Sunteti deacord?
@ ionut:
Si eu cred ca… tu esti jalnic de indoctrinat 🙂 Treaba Patriarhului daca e iubitor de lux, are cine sa-l judece, dar noi NU pentru asta preferam… pur si simplu Biserica. Si parca nu despre masini era videoclipul?! (Dar daca tot veni vorba, probabil insa ca cei 33, in frunte cu Esca si Banica prefera Dacia, nu-i asa? 🙂 Traiasca Sfanta si Smerita Ipocrizie!!!)
http://www.activenews.ro/stiri-social/Sta-scris-la-carte-ca-din-Mercedes-nimeni-nu-va-ajunge-in-Rai-132231
Acum ca m-ati atins la activitatea zilnica, ca eu lucrez in industrie, sa va spui de ce ma bucur io ca Patriarhul merge cu Mercedes. Lucrez zi de zi pentru un numar suficient de producatori auto. In cateva puncte simple si usor de urmarit chiar de catre cei cu disfunctionalitati neuronale:
1. E o masina mai buna ca altele la un raport calitate-pret, care evident pe termen lung.
2. In fapt, bine ar fi ca fiecare om care merge cu masina sa mearga cu o masina de aceeasi calitate.
3. Din nefericire, oamenii sunt prostiti de aceasta industrie, care este doar o rotita dintr-un angrenaj strategic global de a forma, de a mentine, de a exacerba si a dirija in intregime consumatori pentru industriile aferente.
4. Din acest motiv exista la nivel macro un sistem de intelegeri intre ofertanti, producatori, etc. – adica placinta se planifica si se imparte dinainte in cateva birouri nestiute, iar prostul de la birou si din strada crede ca exista o concurenta reala si o oferta diversificata de masini din cauza acestei concurente. Nimic mai fals.
5. Din acest motiv cei mai multi oameni de pe planeta cumpara masini proaste din design, pentru ca profiturile sunt foarte mari din mentenanta, innoiri, etc.
6. Calitatea unui Mercedes s-ar putea pune in orice masina, cu minim de efort, daca ar fi o piata libera (free market). Dar aceasta nu exista si nu a existat cvasi-niciodata.
7. Cine socoteste oleaca treburile face bine deci daca isi cumpara o masina din categoria asta de calitate, noua, veche, etc. Merita. Restul nu ar trebui cumparate. In fine, e mult de zis. Dar cum nu exista piata libera…
8. Pentru un om care trebuie si este asteptat sa fie intr-un anumit loc, la o anumita ora, pentru treburi ce tin de relatii reprezentative pentru grupuri mari de oameni este foarte important sa nu fie mereu cu riscul defectiunii in spate.
9. Nu e masina lui, nu o poate revalorifica, nu o lasa zestre familiei personale; este aceeasi discutie tampita ca si cea cu vesmintele si crucile pe care le poarta clericii – cand le atarna greutatea de gat peste randurile de vesminte la 45 de grade afara credeti ca e o jertfa sau o lafaire ? Intre timp iti boteaza tie copilul sau iti inmormanteaza mama si te astepti sa fie o sluja miscatoare, nu ? Altfel e doar un popa tipicar si superficial.
10. Costul obiectului trebuie pus in balanta cu rostul folosirii lui; imi spui pentru ce ai vrea tu o masina la fel ? De ce ti-ai dori-o ? Ai bate in lung si-n lat tara pentru milostenie, pentru fapte jertfitoare de sine ? Ai lepada-o ca pe o carpa fara macar sa tresari daca maine situatia ar impune-o ?
Ce e in sufletul omului, al fiecaruia dintre noi, doar noi stim fiecare si Dumnezeu stie cu adevarat. Sa slabim judecarea omului, ca sa nu se intoarca dur asupra noastra. Nu este judecarea a aproapelui care sa nu se intoarca asupra noastra. Ca sa se vada cat de drepti suntem in inchipuirea noastra.
ABRA – 33 era noastra contraperformance…
https://www.youtube.com/watch?v=XM0daUhbXgQ
Declaratie GRIGORE LESE | “Despre smerenie” – TAXI si prietenii | Universul Credintei, TVR
https://www.youtube.com/watch?feature=youtu.be&v=ahvsTDqR_9c
@admin, all:
Ce-i asta?
http://www.dcnews.ro/mobile/pf-daniel-a-interzis-slujba-de-inviere-in-unele-biserici_503097.html
# Titus L:
Cred ca nu e nimic in mod real, doar niste obligatii fata de ISU, din motive de isterie #Colectiv. Bineinteles ca nu va fi interzisa slujba de Inviere, dar probabil, ca sa nu existe cine stie ce riscuri, se recomanda ca in bisericile de lemn si in cele cu schele, prima parte a slujbei, cand se ia lumina si cand e si mai multa lume, sa se faca afara, nu inauntru. Cred ca nu e altceva.
http://www.doxologia.ro/cuvantul-ierarhului/dumnezeu-iubeste-lemnul-nu-doar-lemnul