Sperietoarea suprapopularii pentru justificarea avortului/ MARTURII DESPRE UCIDEREA COPIILOR ”IMPERFECTI” IN BURTA MAMEI/ Ce fel de parinti si soti suntem?/ TRANSSEXUALUL – NOUL MODEL PENTRU TINERI?/ Mitropolitul Iona din SUA (OCA) vrea ”sa spuna lucrurilor pe nume”

13-05-2011 29 minute Sublinieri

sursa

  • Cultura Vietii:

Sperietoarea “suprapopularii” si avortul

dupa un articol de Colin Mason si Steven Mosher, directori la Institutul pentru Studiu asupra Populatiei (PRI) din Washington.

Mass media da pe dinafara de cifre. Candva, in a doua parte a acestui an sau la inceputul anului 2012 vor fi, pentru prima data in istorie, 7 miliarde de locuitori pe aceasta planeta. Analistii de stinga consuma de zor cerneala pe marginea subiectului. National Geographic si-a luat un an intreg pentru a deplange aceasta crestere, vinturind nenumarate articole, reportaje si seturi de fotografii avertizind asupra “dezastrului” “suprapopularii” care se presupune ca ne asteapta.

Alte organizatii au trecut si ele pe modul de panica. Asociatia Americana pentru Progresul Stiintei a abandonat obiectivitatea stiintifica in favoarea pseudo-stiintei, la o recenta intrunire despre “cresterea exponentiala a populatiei” si efectul acestui fapt asupra mediului. In timpul celor citeva ore ale conferintei, internetul a fost sufocat de titluri inspaimintatoare. De exemplu, Yahoo News avertiza ca “Planeta poate deveni de nerecunoscut pina in 2050,” iar cotidianul de limba engleza Teheran Times titra “Poate umanitatea sa supravietuiasca unei populatii de peste 10 miliarde de oameni?” (Faptul ca Iranul, multumita unei campanii nationale de sterilizare organizata de aiatolahi, are acum prea putini copii pentru a-si mentine populatia curenta pare a fi scapat din atentia ziarelor.)

Noi, la Institutul pentru Studiu asupra Populatiei privim altfel nasterea celui de-al sapte miliardelea copil. Cind populatia s-a dublat. in doua randuri chiar, in ultimul secol, “mai multi oameni” a fost egal cu “mai multa prosperitate”. Oamenii sunt acum mai sanatosi, mai bine educati si cu mai multa bunastare decat vreodata in istorie. Procentajul celor afectati de saracie este in continua scadere. De fapt, ceea ce ne ingrijoreaza nu este un viitor cu prea multi copii, ci unul cu prea putini. Rata natalitatii este in scadere, la nivel global. E greu de presupus nu ca numarul nostru se va mai dubla vreodata, ci cihar faptul ca vom mai depasi 8 miliarde.

Daca nu exista avortul, bineinteles, am fi fost deja 8 miliarde. Caci, mai rau decit orice trib primitiv, noi oamenii moderni ne-am facut un obicei din a ne ucide mostenitorii, si inca la o rata alarmanta. Potrivit ultimului raport al institutului Guttmacher (un institut de cercetare afiliat lobby-ului proavort international, n. red. CV), anual se fac 42 de milioane de avorturi induse, in intreaga lume. Raportul din 2011 al institutului afirma ca una din cinci sarcini se sfirseste cu un avort.

Nu stim exact cit credit sa dam acestor cifre. Este probabil ca Institutul Guttmacher sa nu poata obtine statistici corecte din multe tari cu rate mari de avort (de ex. China). Dar sa presupunem ca datele citate sunt, in mare, corecte, si sa facem citeva calcule simple. La 40 de milioane de avorturi pe an, ar trebui doar 25 de ani pentru a elimina un miliard de copii. De vreme ce institutia avortului a luat avint in jurul anului 1960, am ucis probabil in jur de dublul acestei cifre, adica doua miliarde de copii nenascuti.

Ginditi-va la asta. In ultima jumatate de secol, in liniste, fara fanfare, in orase si sate obisnuite, in zeci de tari din lume, au fost probabil ucise doua miliarde de copii. Au murit nestiuti, adesea nejeliti, poate reinviati in amintire, din cind in cind.

Secolul 20 a fost violent peste masura. Treizeci si sapte de milioane de oameni au fost ucisi in Primul Razboi Mondial. Peste 60 de milioane au pierit in Al -2-lea Razboi Mondial. Sase milioane de evrei si alte sase milioane de catolici au murit in lagarele de concentrare hitleriste. Douazeci de milioane au murit de mina autoritatilor sovietice. Saizeci si cinci de milioane de chinezi au fost ucisi de Partidul Comunist, in timp ce alte patruzeci si doua de milioane au murit de foame in timpul marii revolutii a lui Mao. Si asa mai departe.

Dar aceste cifre sunt mici in comparatie cu numarul de copii ucisi in aceasta ultima jumatate de secol!

Este prea putin daca afirmam ca numarul acestor avorturi este un eveniment demografic de proportii gigantice. In vreme ce rasa umana il sarbatoreste in aceasta toamna pe cel de-al sapte miliardelea sau membru, noi ar trebui sa pastram un moment de reculegere in amintirea celor care au cazut – si inca mai cad – victime ale chiuretelor si aspiratoarelor.

Odihneasca-se in pace.

Bioetică: Manipularea prin limbaj precede manipularea socială

Are vreun sens viaţa unui om cu handicap?

“Obiecţia de conştiinţă – drept fundamental al personalului medical”

Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro-vita din România a publicat materialul informativ “Obiecţia de conştiinţă – drept fundamental al personalului medical”.

Refuzul personalului medical de a practica sau asista o întrerupere de sarcină la cerere este una din cel mai des întâlnite situaţii conflictuale între drepturile medicului şi cele ale pacientului. Acest refuz poartă numele de “obiecţie pe motive de conştiinţă” sau “obiecție morală” şi are la bază contradicţia între solicitarea pacientului şi principiile religioase sau morale ale personalului medical, respectiv între autonomia medicului și presupusa “binefacere” a pacientului.

“Obiecţia pe motive de conştiinţă este un simbol al libertăţii personalului medical şi totodată al supremaţiei dreptei judecăţi asupra unei legi injuste”, apreciază autorii, cu referire la legea care permite avortul la cerere. “Viaţa umană, în toate stadiile sale de dezvoltare, merită cel mai înalt grad de protecţie. Pentru acei membri ai personalului medical care au experienţă imediată în asistarea sarcinii şi naşterii, care zi de zi sunt martori ai miracolului vieţii şi împărtăşesc credinţa că avortul este un act de ucidere deliberată, posibilitatea ca o astfel de solicitare să fie refuzată este salutară.”

Deşi este, încă, o excepție în România, obiecţia morală a devenit aproape o regulă în numeroase ţări ale Europei Occidentale, unde chiar și mai bine de jumătate din personalul de specialitate nu practică avortul. De asemenea, există tot mai multe instituții sanitare în care nu se fac întreruperi de sarcină.

Lansat în contextul controversei produse recent prin acuzația de malpraxis asupra unui medic ginecolog de la maternitatea spitalului de Obstetrică-Ginecologie “Prof. Dr. Panait Sârbu” (Giulești), materialul informativ “Obiecţia de conştiinţă – drept fundamental al personalului medical”, este conceput sub forma unei broşuri de 24 de pagini, structurată pe două capitole: juridic și etico-medical.

Organizaţiile care compun Federația Pro-vita îşi propun să trimită broșura tuturor medicilor ginecologi din România, în scopul familiarizării acestora, dar și a personalului medical mediu şi a farmaciştilor cu această noţiune şi pentru a încuraja apelul la ea. Asociaţia Pro-vita din Bucureşti, componentă a Federaţiei, informează că oferă asistenţă juridică şi apărare medicilor care sunt împiedicaţi în exercitarea dreptului la obiecţia morală. Varianta web în format pdf poate fi descărcată de aici. Varianta pentru tipar poate fi comandată și de alte organizații pro-vita din România sau Republica Moldova contactând Asociaţia Pro-vita din Bucureşti.

Jurnalul Naţional: Copiii imperfecţi sunt ucişi în burta mamei

02 mai – Subiectul “avortului terapeutic” este în continuare de interes pentru presă, după cea mai recentă situaţie de la Maternitatea Giuleşti. Ionela Gavriliu a publicat, în cotidianul Jurnalul Naţional, un articol mult mai echilibrat şi firesc în abordare în care apar şi opiniile a doi reprezentanţi ai organizaţiilor provita româneşti. Remarcabile, dar în sensuri diferite, sunt şi declaraţiile dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor, şi ale dr. Pană de la “casa ororilor”, cunoscută şi sub denumirea de “Maternitatea Giuleşti”.

Copiii imperfecţi sunt ucişi în burta mamei

Maternitatea Giuleşti: medicii fac frecvent “avorturi terapeutice la cererea pacienţilor”, chiar dacă sarcinile sunt avansate. Autor: IONELA GAVRILIU, 27 aprilie 2011

Ca în Sparta: deşi sarcina era în luna a şasea, la Maternitatea Giuleşti a fost avortat un copil fiindcă avea Sindrom Down. Bebeluşul a trăit 10 minute

La 6 luni un făt poate plânge, sughite şi îşi suge degetul. Plămânii încep să se dezvolte, are unghii, oasele i se întăresc. Pentru unii, fiinţa aceasta se numeşte copil sau prematur, pentru alţii – e făt sau avorton. Cazul femeii de la Maternitatea Giuleşti care a avortat la 6 luni, pentru că analizele au arătat că micuţul suferă de Sindrom Down, e mai mult decât un scandal în care un medic musulman refuză să asiste avortul unei femei cu sarcina avansată. Cât de etic e pentru medici să accepte un astfel de avort şi unde se termină avortul terapeutic şi începe uciderea unui prunc?

Pe data de 17 martie anul acesta, o femeie, însoţită de soţul său, a ajuns la Maternitatea Giuleşti, solicitând un avort. Familia Ghimpeţeanu spune că triplul test le-a arătat că există risc mare ca micuţul să sufere de Sindrom Down, dar, pentru certitudine, li s-a recomandat analiza amniocentezei. Pentru că n-au avut bani să facă această analiză, femeia a căutat soluţii pentru a risipi îndoiala. A câştigat o tombolă organizată de o clinică privată, dar sarcina ajunsese deja la 6 luni. Rezultatele amniocentezei nu lăsau nici un dubiu: fetiţa pe care o purta în pântec avea Sindrom Down.

“Femeia a aflat că acest copil are o malformaţie, Sindrom Down, care nu poate fi rezolvată după naştere. A solicitat internarea şi întreruperea sarcinii. Avea buletinele de analiză de la amniocenteză, screeningul cu malformaţiile. S-a format o comisie me­dicală alcătuită din şeful de secţie şi doi medici primari de pe secţia respectivă, dacă nu mă înşel: dr Puia, dr Cristescu şi dr Muler au făcut comisia, au studiat dosarul pus la dispoziţie de doamnă şi au zis «da», se poate face avort. Comisia se în­truneşte la cererea pacientului. Tot ce e sarcină peste 13 săptămâni presupune comisie. În momentul în care s-a dat acordul respectiv s-au făcut analize şi ecografie şi s-a trecut la procedura medicală medicamentoasă”, povesteşte desfăşurarea evenimentelor noul purtător de cuvânt al Maternităţii Giuleşti, dr Doru Pană. Vechiul purtător de cuvânt s-a retras din acest post pentru a nu se afla în conflict de interese: dr Ciprian Cristescu făcuse parte din comisia ce a aprobat avortul femeii şi fusese şi de gardă în noaptea de 17 martie, noaptea avortului.

În jurul orei 4:00 dimineaţa, femeia şi-a sunat soţul şi i-a spus că e singură şi că urmează să nască. Soţul susţine că a venit rapid, a trecut de gardieni şi a ajuns chiar când soţia năştea. A trebuit să o ajute, pentru că, spune el, medicul Tarek Abdou a refuzat să o asiste, deoarece nu-i permite religia, şi a ţinut în braţe copilul care a început să plângă. Conform declaraţiilor lui Iulian Ghimpeţeanu, fetiţa a mai trăit zece minute.

“Este avort, nu naştere. De aceea nici nu i-am eliberat certificat de naştere”, subliniază dr Pană şi se referă de fiecare dată la fetiţă ca fiind făt, nu copil. “Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii se consideră naştere de copil tot ce este peste 27 de săptămâni. După legea română se consideră naştere după 28 de săptămâni. Doamna avea 23-24 de săptămâni (n.r. – pe biletul de externare scrie “25 de săptămâni”). Clar, nu era vorba de naştere. Deci este un avort terapeutic la cerere, din cauza malformaţiilor fetale”, concluzionează medicul. “Dar când copilul plânge?Depinde la ce vă referiţi. Dacă o femeie avortează acasă un fetus care are peste 27 de săptămâni, o greutate de peste 650 de grame, şi ăla ţipă de două-trei ori, necazul este că el nu e copil, e un fetus. Pentru că la vârsta respectivă nu există surfactant (n.r. – peliculă pe interiorul plămânilor). Centrii respiratori sunt dezvoltaţi, se poate auzi ca un ţipăt când fetusul încearcă să tragă aer, dar el, din nefericire, neavând suficient surfactant, nu poate face schimburile de gaze: oxigenul nu trece în sânge. Poţi să-l pui pe zece aparate, că el nu poate face schimbul pulmonar. Şi unii dintre cei care se nasc prematur, adică după 27-28 de săptămâni, că până acolo se consideră avort, n-au nici ei suficient surfactant şi mor din această cauză”, explică medicul de la Maternitatea Giuleşti.

Pentru Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor, ce s-a întâmplat la Maternitatea Giuleşti nu e avort terapeutic. “După 14 săptămăni de sarcină nu se mai poate face decât avort terapeutic. Avortul terapeutic se face doar când fătul pune în pericol viaţa femeii. Acesta a fost un act medical care nu are valenţe în acest sens. Nu ştiu cum poate fi calificat acest lucru. Avortul terapeutic se face indiferent de vârsta sarcinii, dar Sindromul Down nu reprezintă o malformaţie gravă, care pune în pericol viaţa mamei şi nu e o malformaţie neconformă cu viaţa, condiţiile necesare pentru efectuarea unui astfel de avort”, spune prof. dr Astărăstoae.

Scena teribilă, descrisă de bărba­tul femeii de 39 de ani, când a fost ne­voit să-şi moşească singur soţia şi să ţină învelit în cearşafuri copilul plin de sânge care plângea, pentru a-l feri de privirea femeii, este completată de medicul Pană. “Fetusul a fost dus într-o încăpere separată, unde s-a încercat să i se administreze oxigen şi să se verifice dacă are semne vitale. Au încercat (n.r. – doctorii), din câte mi-au spus, dar n-au avut la ce. Dacă nu sunt semne vitale, fătul este mort, se pune la frigider şi se trimite la prosectură. Tatăl spunea că a trăit 10 minute, dar tatăl poate să spună că luna este verde. Nu înţeleg de ce insistă că medicul n-a făcut nimic. Dr Tarek a făcut procedurile ulterioare, a scos placenta. Ce i se re­pro­şea­ză, probabil, e că nu a fost acolo în secunda când dl Ghimpeţeanu a ajuns lângă soţie, dar, din păcate, nu putem avea un medic la o gravidă, trebuie să ne ocupăm de mai multe”, subliniază acesta. Conform pur­tă­torului de cuvânt de la Maternitatea Giuleşti, cazurile de “avort terapeutic la cerere”, cu sarcina ajunsă la 6 luni şi mai mult, sunt destul de frecvente. “Nu chiar săptămânal, dar sunt”, precizează dr Pană.

Dr Christa Todea Gross, mamă a unui copil cu dizabilităţi, îl contra­zice pe purtătorul de cuvânt al Mater­ni­tăţii “Panait Sîrbu” şi spune că în aceste cazuri nu e vorba de avort, ci de naştere, pentru că OMS consideră avort întreruperile de sarcină sub 21 de săptămâni, atunci când fătul cântăreşte mai puţin de 500 de grame. “Unii medici spun mamelor că vor naşte «un monstru», neştiind că monştrii sunt tocmai ei, cei care-l ucid. Îl felicit pe medicul ginecolog mu­sulman care nu a dorit să facă un astfel de avort”, a declarat medicul clu­jean. Persoanele cu Sindrom Down sunt considerate handicapa­te, dar ceea ce se ştie mai puţin despre ele e faptul că sunt incapabile să min­tă şi au o uriaşă capacitate de a iubi.

Bogdan Stanciu, preşedintele Asociaţiei Provita Bucureşti, spune că va face demersuri pentru clarificarea legală a ceea ce înseamnă avort te­rapeutic, pentru că se face abuz de această procedură. “Eu sunt tatăl unui copil cu handicap şi pentru felul în care copilul meu e privit pe stradă sunt de vină toţi cei care iau astfel de decizii. E o urmare directă, pentru că aici nu mai e vorba de opţiuni, ci de obligaţia de a suprima ceea ce nu corespunde. Copilul de la Giuleşti a trăit zece minute, a plâns. Din câte am auzit, astfel de «avortoni» sunt lăsaţi să moară în maternităţi într-o cameră specială, numită «camera rece»”, a spus Stanciu.(…)

Atitudinea medicilor ginecologi din România: O problemă reală?

Un comentariu primit la recentul articol Copiii imperfecţi sunt ucişi în burta mamei merită atenţie specială.

Dacă aţi întâlnit sau auzit de asemenea cazuri, anunţaţi-ne.

Monica

Acum trei ani de zile am nascut un baietel sanatos, in Romania; in prezent mai am foarte putin pana ce voi naste al doilea copil insa Dumnezeu m-a dus pe meleagurile altei tari. Citesc in permanenta ce se intampla atat la noi in tara cat si pe plan mondial legat de avorturi si ma doare sufletul ca nu pot face mai mult…Nu ma pot abtine insa, sa nu fac o comparatie intre atitudinea (unor) medicilor romani si a celor care mi-au supravegheat cea de-a doua sarcina, in tara in care ma aflu in prezent. La prima sarcina am schimbat doi medici in primele trei luni – doi medici diferiti, doua spitale diferite – la primul control in fiecare caz, mi s-a pus aceasi intrebare “vrei sa pastrezi copilul?” Sarcina era foarte mica si fara nici un fel de probleme insa ei au pus aceeasi intrebare…

La a doua sarcina a fost cu totul altfel, tot felul de probleme inca de la inceput, dar medicii de aici au tratat totul cu un optimism de necrezut, cu o atitudine cu adevarat pro-viata; primele intrebari au fost legate de cum a decurs prima sarcina si nasterea primului copil. Atat. Indiferent cu ce intrebari sau probleme veneam eu, doctorul mereu ma sfatuia sa nu ma ingrijorez. La 20 de saptamani, s-a depistat la ecografie ca cel de-al doilea copil avea 6 chisturi pe creier si posibil unul din sindroamele legate de Trysomie, dar nu sindromul Down. Din nou, medicul nici nu a adus vorba de o intrerupere de sarcina sau alte teste, ci m-a indemnat sa raman linistita si sa asteptam urmatoarele rezultate. In prezent, copilul nu prezinta nici o malformatie si nici unul din cele sase chisturi, s-a dezvoltat foarte bine, iar mai multe teste i se vor face dupa nastere. Asadar, care este totusi justificarea medicilor de la noi si de ce exista atat de larg raspandita aceasta cultura a avortului in randul lor?

Chiar si daca vreun test din timpul sarcinii ar confirma 100% vreo deficienta a copilului, de ce nu privim aceste teste ca pe un mijloc foarte bun de a ne pregati, ca si parinti, pentru a-l ajuta mai bine pe viitorul nostru copil asa cum va fi el – sanatos sau nu… decat sa folosim testele ca sa alegem intre a ne ucide propriul copil sau a-l pastra, mai bine ne-am folosi de ele ca sa ne informam mai mult asupra deficientei copilului, ca sa ne rugam mai mult lui Dumnezeu pentru el si ca sa ne pregatim sufleteste pentru a-l iubi si ingriji asa cum merita. Pentru ca, oricum ar fi, este copilul nostru!!

O formă de discriminare socială: Diagnosticul prenatal

Rusia doreşte măsuri pentru limitarea numărului de avorturi

  • Lumina:

(Irina Rusu): Dragostea este elementul-cheie în creşterea copiilor: Ce fel de părinţi sunteţi?

(…) Dragostea este elementul-cheie în creşterea copiilor

În numeroase studii se confirmă faptul că părinţii iubitori au cele mai mari şanse ca fiii şi fiicele lor să ajungă oameni de nădejde, sănătoşi şi eficienţi. Dar părinţii ajung să aibă probleme atunci când copiii îi privesc ca fiind ostili şi respingători. Dacă nu se simt iubiţi, dacă părinţii lor sunt prea severi, dictatori, copiii vor deveni excesiv de ascultători, incapabili să ia decizii care îi privesc pe ei înşişi. Nu sunt siguri pe ei, foarte timizi printre cei de aceeaşi vârstă şi adesea au probleme de sănătate mintală. Copiii ai căror părinţi sunt ostili, autoritari, au nevoie de ajutor profesionist pentru a depăşi rănile psihologice pe care le-au suferit crescând într-un cămin care nu a funcţionat aşa cum trebuie.

La cealaltă extremă, dacă părinţii sunt indiferenţi şi îngăduitori, copiii tind să fie neascultători şi extrem de agresivi, mergând, uneori, până la delincvenţă. Aceşti părinţi sunt denumiţi părinţi neglijenţi. Dragostea este elementul-cheie în creşterea unor copii care să fie capabili să se poarte normal în societate. Dacă părinţii sunt iubitori, indiferent că sunt mai autoritari sau mai îngăduitori, copiii se vor descurca bine.

Nu prea multă dragoste răsfaţă un copil, ci prea puţină disciplină!

Deci, voi, ca părinţi, aveţi o influenţă definitorie asupra comportamentului copilului. Desigur, ştiai deja asta! Dar, în mod deosebit, dragostea reprezintă diferenţa crucială! Îţi doreşti multă dragoste în relaţia cu copilul tău şi doreşti să eviţi orice comportament care ar putea fi interpretat de el ca ostil sau respingător.

Vechea poveste, cum că un copil răsfăţat este un copil iubit este doar o poveste. Nu prea multă dragoste răsfaţă un copil, ci prea puţină disciplină! Este imposibil să oferi unui copil prea multă dragoste adevărată. Copiilor le merge bine dacă primesc o dragoste care le poartă de grijă, care îi respectă, îi acceptă, îi iartă şi le acordă încredere. De fapt, cu cât mai multă dragoste de acest fel le oferi, cu atât mai bine. Dacă dragostea oferită este insuficientă, greşelile părinţilor îl vor lovi şi îl vor afecta din punct de vedere emoţional pe copil. Dacă dragostea este din belşug, se poate întâmpla şi ca părinţii să greşească, însă copiii se vor întoarce tot spre ei. Ei sunt atât de convinşi în inimă de dragostea părinţilor lor, încât nimic nu-i poate supăra iremediabil.

Disciplina eficientă depinde de echilibrul între dragoste şi autoritate

Ultimele cercetări au arătat că acei părinţi cu tendinţe autoritare, dar care aveau un nivel înalt în ceea ce priveşte atât dragostea, cât şi sprijinul, aveau cele mai mari şanse de a avea copii bine educaţi. Aceşti copii vor avea conştiinţa valorii de sine şi sunt mai puţin implicaţi în comportamente antisociale, cum ar fi bandele, chiulul, drogurile şi promiscuitatea. Acest lucru era de aşteptat, căci ei ştiu că părinţii lor îi iubesc şi cred în ei. Deci, părinţii cu tendinţe autoritare s-ar situa pe locul întâi (dacă ar fi să facem un clasament), părinţii îngăduitori, care manifestă dragoste, însă nu prea mult sprijin, sunt pe poziţia a doua; părinţii indiferenţi şi cei dictatori, care manifestă puţină dragoste, sunt plasaţi ultimii.

Disciplina eficientă depinde de capacitatea părintelui de a realiza un echilibru între dragoste şi autoritate, de a fi blând şi hotărât. Este extraordinar să te distrezi cu copiii tăi, să râzi de lucrurile nostime şi să faci jocuri trăsnite, dar copiii pot duce, uneori, aceste lucruri în extremis. În acel moment, s-ar putea să fie nevoie să spui cu fermitate: “Destul!. Alteori trebuie ca, după o pedeapsă strictă, să urmeze o îmbrăţişare, pentru a arăta că totul a fost iertat şi uitat. Echilibrul funcţionează cel mai bine atunci când dragostea şi autoritatea se îmbină într-o abordare totală – când poţi spune cu amabilitate şi cu fermitate în acelaşi timp: “Să ştii că nu glumesc!”.

Pretenţiile mari, nedrepte, nu-şi au locul în comportamentul unui părinte care aplică disciplina aşa cum trebuie. Dar, dacă eşti intransigent într-o anumită ocazie, o scuză şi puţină dragoste vor ajuta la vindecarea rănii sufleteşti.

“Să nu le îngăduim să facă nimic din cele plăcute şi vătămătoare”

Pentru a avea nişte copii buni, echilibraţi, cu frică de Dumnezeu, e nevoie să-i creştem în primul rând în duhul creştin-ortodox, să-i aducem în biserică de la cea mai fragedă vârstă, să nu neglijăm perspectiva duhovnicească şi morală a creşterii lor. Şi nu vom putea face asta, decât ascultând noi înşine şi trăind noi înşine, ca părinţi, poruncile lui Dumnezeu.

Referindu-se la aceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că “dacă un bărbat şi o femeie se supun Legii, atunci nu-i nevoie de multă osteneală ca să-i facă şi pe copiii lor să i se supună. Dacă educaţia începe bine, statornic şi hotărât, atunci foarte uşor vor merge pe drumul Legii. Cel mai greu e să pui temelia”. Tot acest mare Sfânt Părinte arată că iubirea pentru propriii copii a fost sădită în inimile părinţilor ca o lege a firii. Astfel, el spune în omilia Despre Ana: “Dumnezeu a lăsat ca iubirea părinţilor pentru copii să fie o necesitate naturală, o lege a firii, dar, pe de altă parte, să şi depindă de purtarea copiilor. Părinţii îşi iartă copiii când greşesc, pentru că natura însăşi îi îndeamnă s-o facă. Chiar şi atunci când copiii devin de nerecunoscut şi sunt iremediabil atraşi de rău, tot natura este aceea care îi obligă pe părinţi să le poarte de grijă şi să nu-i părăsească, oricât de vicioşi ar fi devenit”. Dar, tocmai pentru a-i feri de acestea, sunt importante restricţiile, al căror rol l-am întâlnit şi în Omilia IX la Comentariul la Epistola I către Timotei: “Deci, dacă de la început şi din cea dintâi vârstă, îi fixăm nişte hotare bune, nu vom avea nevoie de multă osteneală după aceea, ci obişnuinţa le va fi copiilor, pe mai departe, lege. Să nu le îngăduim să facă nimic din cele plăcute şi vătămătoare şi nici să nu-i răsfăţăm şi să fim indulgenţi cu ei sub motiv că sunt copii. Căci acest lucru, mai mult decât toate, le ruinează integritatea tinereţii.

Cu acest lucru trebuie să ducem multe lupte cu mare-mare luare aminte”.

(Dana Alecu)Printre tipare şi prejudecăţi : Dragostea uneşte şi întăreşte vieţuirea noastră

Şi din punctul de vedere al vieţii sociale, şi din cel al vieţii duhovniceşti, căsătoria este privită în acelaşi timp ca un punct de plecare şi ca o cale. În filmele artistice romantice difuzate pe scară largă atât la televiziune, cât şi pe marile ecrane, imaginea idilică şi totodată idealizată a relaţiei de cuplu este marcată de obicei la final prin căsătoria celor doi. Fără să se facă vreo referire la ceea ce urmează după.

Dar căsătoria este începutul, nu sfârşitul a ceva, şi poate fi un început în fiecare zi. Un început bun aşa cum ni-l dorim fiecare dintre noi – în descoperirea partenerului, în auto-descoperirea noastră în relaţie cu celălalt; un început în a da şi a primi, căldură, dragoste, comunicare, atenţie, înţelegere şi acceptare. Este, de asemenea, o provocare de zi cu zi între a fi tu însuţi şi a evolua, a te armoniza în relaţie cu celălalt.

Informaţii care pot duce la dezechilibre

Din păcate, imaginea îndrăgostiţilor despre căsătorie şi despre modul în care, în general, se manifestă iubirea celuilalt este uneori nerealistă şi de natură a afecta echilibrul cuplului. Această imagine este alimentată pe deplin de filmele artistice şi se transformă din nefericire într-un filtru al realităţii – dacă spune asta, face asta, mă priveşte în modul acesta înseamnă că mă iubeşte, dacă se comportă un pic diferit, nu mă iubeşte.

Aceste tipare pe care i le aplicăm celuilalt îi opresc din spontaneitate şi îi reduc simţitor posibilitatea de a fi el însuşi şi deci, în esenţă, creativ şi creator. De asemenea, există numeroase cărţi în literatura destinată publicului larg, care dictează reguli clare, de la care Doamne fereşte să ne abatem, că ne paşte nefericirea conjugală. Sunt trasate clar roluri, ce trebuie să facă el, ce trebuie să facă ea, ne explică în mod clar de ce femeile se poartă într-un anumit fel şi bărbaţii în alt fel. În lipsa altor repere – educative, morale, duhovniceşti – astfel de informaţii duc la dezechilibre în relaţia îndrăgostiţilor şi în familie şi îngrămădesc, de multe ori în mod forţat, un univers relaţional vast, într-o cutie.

A veni în întâmpinarea nevoilor nu înlocuieşte comunicarea directă

De multe ori îi auzim pe cei din jurul nostru sau ne surprindem chiar pe noi înşine gândind: “dacă m-ar iubi cu adevărat ar şti ce gândesc acum”. Această idee iraţională, precum şi multe altele precum “dacă m-ar iubi cu adevărat ar şti acum ce simt”, “ar şti ce nevoi am”, “i-ar face plăcere să meargă cu mine la shopping” etc. reprezintă pretenţii, condiţionări foarte restrictive şi parazitări ale relaţiei în căsătorie. Desigur, a veni în întâmpinarea nevoilor soţului sau ale soţiei este foarte plăcut, creşte încrederea şi confortul, siguranţa în relaţie, dar nu înlocuieşte comunicarea directă, exprimarea de către fiecare a nevoilor şi dorinţelor sale. Fiecare dintre parteneri este dator să îşi cunoască nevoile şi problemele, să fie responsabil pentru ele şi să i le comunice deschis soţului/soţiei. În momentul în care fiecare îşi recunoaşte cu sinceritate, măcar în faţa propriei persoane, problemele şi nevoile, devine conştient că nimeni altcineva nu este responsabil de rezolvarea lor sau vinovat de nerezolvarea lor. Această creştere, maturizare a fiecăruia, în relaţie duce la diminuarea, chiar dispariţia capcanei învinovăţirii celuilalt pentru problemele proprii, pentru stările de iritare, de nemulţumire, frustrare.

“Ciocnirile” reprezintă o ocazie de a comunica

Psihologul francez Jack Salome utilizează o metaforă foarte sugestivă, comparând o relaţie cu o eşarfă, fiecare din cei doi protagonişti ţinând un capăt şi fiind responsabili doar de acel capăt; din păcate, de multe ori tendinţa este de a ne plasa la capătul celuilalt, de a şti foarte bine ce modificări, ce îmbunătăţiri trebuie să aducă acesta, neglijând însă propriul capăt de eşarfă, singurul pe care îl putem îmbunătăţi.

În măsura în care soţii conştientizează acest lucru, căsătoria devine o călătorie frumoasă împreună, dar şi a unuia spre celălalt şi a fiecăruia către el însuţi. Fiecare zi, fiecare clipă devin o ocazie unică de a fi cu celălalt, de a ne oglindi în el.

Desigur, această călătorie frumoasă nu este întotdeauna uşoară, fiind marcată uneori de tensiuni şi conflicte, inevitabile. Sfântul Ambrozie de la Optina surprindea foarte bine, într-o manieră simplă, această realitate psihologică, spunând că “şi oalele pe un raft se mai ciocnesc, cu atât mai mult oamenii”. Aceste “ciocniri” însă reprezintă o ocazie de a comunica, a ne apropia mai mult de celălalt, de a-l vedea aşa cum este (cu stările şi nevoile lui), de a-l scoate din “chipul cioplit”, din imaginea idealizată pe care i-am creat-o şi care de multe ori îl împiedică să se dezvolte.

Ierarhia în căsnicie, premisă a înţelegerii

Preocupările pentru bunăstarea partenerilor în căsătorie nu reprezintă doar apanajul zilelor noastre. Sfinţii Părinţi au vegheat asupra păstoriţilor, îndrumându-i spre convieţuire paşnică, dându-le sfaturi în legătură cu alegerea soţului ori soţiei. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur, în comentariul său la Epistola către Efeseni, îi îndemna pe bărbaţi: “Să căutăm la femeie mintea şi inima binevoitoare, cugetarea măsurată, blândeţea. Acestea sunt însemnele frumuseţii lăuntrice. Să nu căutăm frumuseţea trupului, nici să nu o învinovăţim pentru acele lucruri peste care nu are putere.”

Dintotdeauna, diferenţele dintre bărbat şi femeie şi provocările trăirii împreună au dus uneori la conflicte. Stabilirea unei ierarhii în căsnicie a fost întotdeauna premisa înţelegerii, a unirii în Duh. Tot Sfântul Ioan Gură de Aur spune că: “Nimic nu uneşte şi întăreşte aşa de mult vieţuirea noastră ca dragostea dintre bărbat şi femeie. Pentru această dragoste mulţi au luptat cu armele, pentru ea şi-au dat sufletele. Şi nu pe degeaba mult s-a sârguit şi Pavel pentru acest lucru, atunci când a zis: “Femei, supuneţi-vă bărbaţilor voştri ca Domnului” (Ef. 5, 22). Ce înseamnă asta? Că, dacă în unire de gând vor trăi aceştia, şi copiii cresc bine, şi casnicii trăiesc în bună rânduială, şi vecinii se bucură de linişte, şi prietenii şi rudele. Dar dacă vieţuiesc altfel, toate se întorc cu susu-n jos şi se tulbură. Şi, după cum dacă generalii sunt în pace unii cu alţii toate oştile le urmează cu bună cuviinţă, iar dacă sunt tulburaţi toate se strică, aşa şi aici. Pentru aceea “femeile – zice – să se supună bărbaţilor lor ca Domnului”.

  • Apostolat in Tara Fagarasului:

Bucuria tăcerii şi a singurătăţii: Copiii au nevoie şi de linişte

Celula, maşinăria vieţii

  • Familia Ortodoxa:

Transsexualul şi hermafroditul: noi modele pentru tineri?

(…) Oare cunoaşteţi vreo altă epocă din istorie care să fi schimonosit mai mult chipul omului, să-i fi batjocorit mai mult personalitatea? O altă epocă în care omul să fie atât de linguşit, dar mutilat atât de profund?… Prin Întruparea Lui, Domnul a venit să ne arate cine suntem, pentru ca prin El să-L cunoaştem pe Tatăl – şi astfel să avem viaţă veşnică. Pentru că fără El, fără Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, noi nu am şti nici cine suntem, nici de unde venim şi nici care ne e ţinta. Fără El, noi suntem pentru noi înşine o chinuitoare taină, dar prin El – una binecuvântată.

Şi tocmai această definiţie a omului, Chipul adevărat al omului, e mai terfelită ca niciodată. Noi, cei de astăzi, I-am întors spatele şi am ameţit în faţa haosului lipsei noastre de identitate; nu mai ştim nici cine suntem, nici ce vrem, nici care ne e ţinta: umblăm încolo şi-ncoace, purtaţi de vânturile de la Apus şi de la Răsărit, de la Miazănoapte şi de la Miazăzi, dezrădăcinaţi şi dezrădăcinându-ne.

Criza identităţii umane ca atare e pe cale a-şi atinge în zilele noastre apogeul tocmai pentru că am pierdut centrul, Centrul identităţii noastre care este Hristos. Dacă Domnul şi-a început lucrarea binecuvântând nunta din Cana Galileii, binecuvântând unirea bărbatului şi a femeii în taina cununiei, păstrându-le şi chiar întărindu-le identitatea de bărbat şi femeie, noi am sfârşit prin a distruge şi redefini rolul complementar al bărbatului şi al femeii în chiar definiţia lor biologică. Dar nu înainte însă ca rolurile lor de soţ şi soţie să fie surpate.

Pentru că după zdruncinarea familiei, cultul individualismului, eliberarea sexuală, dezincriminarea homosexualităţii şi propagarea ei în societate, transsexualismul a devenit ultimul simptom al acestei degenerescenţe care pretinde a fi o revoluţie pentru om şi în numele omului. O revoluţie a identităţii de gen, cum o numesc ideologii transformării naturii umane…

Noua ideologie de stat

 

Câteva exemple vor fi suficiente pentru a ilustra situaţia contemporaneităţii. În Indonezia, transsexualii vor avea dreptul să-şi aleagă singuri sexul pe care să-l declare la recensământul naţional ce va fi realizat pe parcursul acestui an. Marea Britanie a adoptat în 2004 Legea Recunoaşterii Genului, prin care statul îmbrăţişează de fapt principiul fundamental al ideologiei de gen, ce susţine că genul bărbătesc şi femeiesc nu ar fi altceva decât un construct social cu care ne-a obişnuit şi „opresat” o civilizaţie patriarhală a legii, normativistă şi tiranică. Potrivit aceluiaşi principiu, genul nu se identifică cu sexul biologic, ci depinde de opţiunea profund personală a fiecăruia. De aceea, nici nu există un singur gen, ci chiar şase sau mai multe!

Această ideologie impregnează legea britanică prin care transsexualii primesc în consecinţă recunoaşterea şi modificarea certificatului de naştere, fără ca măcar operaţia de schimbare de sex să fi avut loc. Singurele cerinţe sunt: diagnosticarea unei confuzii asupra identităţii de gen; traiul pentru doi ani „în cadrul genului ales” şi prestarea unui jurământ că persoana intenţionează să trăiască astfel pentru tot restul vieţii.

Tot în Marea Britanie, Comisia pentru Egalitate şi Drepturile Omului – omologul CNCD din ţara noastră – a cerut la începutul acestui an ca accesorii precum fustele să fie scoase din uniforma şcolară a fetelor, pentru că discriminează fetele care se simt şi vor să fie băieţi.

În 2005, Curtea Constituţională din Germania a hotărât că legile statului german violează viaţa privată a persoanei şi dreptul de a-şi exprima identitatea de gen, aleasă de fiecare după bunul său plac. În Austria, „asociaţia pentru îngrijirea copiilor «Fun & Care» practică cu copiii «educaţia pentru sensibilizare faţă de dimensiunea de gen» şi-i învaţă «limbajul corespunzător dimensiunii de gen». Băieţii vor primi în cadrul cursurilor un coş cu cosmetice şi rochii de prinţesă, în vreme ce fetiţele sunt încurajate să ţipe şi să îmbrăţişeze violenţa fizică.Cf. Gabriele Kuby, Integrarea dimensiunii de gen – revoluţia secretă

De altfel, una dintre cerinţele fundamentale ale activiştilor homosexuali şi transsexuali este tocmai scăderea vârstei consimţământului sexual la 12 ani şi nedeclararea sexului biologic al copilului până la această vârstă – când el şi l-ar putea alege singur, fără intervenţia părinţilor.

Politica confuziei

 

Astfel, urmărind infiltrarea ideologiei de gen în spaţiul educaţional de la cea mai fragedă vârstă, de ce ne-am mai mira că la începutul acestuia an, în Spania, un băiat de 16 ani a generat o adevărată modă după ce a primit în instanţă permisiunea de a-şi modifica sexul printr-o operaţie? Aceasta, numai pe baza faptului că băiatul „s-a simţit dintotdeauna a fi o fată prinsă în capcana unui trup de băiat”… Sau că, în februarie anul trecut, Kim Petras, un adolescent german de numai 16 ani, şi-a modificat sexul, iar Ministerul Sănătăţii din Germania a fost cel care i-a plătit operaţia? Cf. Dailymail.co.uk din 13 ianuarie 2010

O adevărată modă a transsexualismului şi hermafroditismului a început să cuprindă întreg spaţiul occidental, mai ales printre adolescenţi şi chiar printre copii. Tânărul Kim Petras este un foarte bun exemplu în acest sens. Acesta a devenit prin noua maşină de propagandă a mass-media un star al muzicii pop, stilul său de viaţă şi hermafroditismul pe care-l afişează devenind adevărate modele pentru adolescenţii occidentali. Pentru un alt exemplu sugestiv al acestei culturi a hermafroditismului ne putem întoarce tot în Spania unde, recent, Asociaţia Lesbienelor şi Homosexualilor a realizat o expoziţie, cu scopul de „a educa” opinia publică, în care celebra păpuşă Barbie este înfăţişată în ipostaza de transsexual. Barbie cea transsexuală „are chip de înger şi organe sexuale masculine”. Cf. Adevărul din 3 aprilie 2010

Şi oare nu am putea surprinde chiar în ţara noastră în noile mode ale efeminării băieţilor adolescenţi şi a ceea ce s-a numit fenomenul Emo un preludiu pentru instaurarea unei confuzii a identităţilor sexuale, din care să crească planta otrăvită a transsexualismului? Această confuzie a tuturor lucrurilor, a tuturor identităţilor – chiar şi a celor sexuale –, topite în furnalul filosofiei postmoderne pentru a le regândi şi recrea după mintea luciferică a promotorilor ei, e semnul distinctiv al zilelor noastre. Această filosofie a devenit ideologia oficială a statului contemporan ce s-a făcut promotorul unei adevărate politici a confuziei.

Trăim în plină epocă neopăgână, sub semnul hermafroditului şi cinstirea încornoratului!

Statul neopăgân

 

Această politică a confuziei poate fi foarte bine ilustrată de cazul Statelor Unite, unde Legea Nondiscriminării în Ocuparea Forţei de Muncă*, aflată în curs de adoptare, face din transsexuali, travestiţi şi alte categorii ale identităţii de gen minorităţi sexuale protejate. Legea defineşte la Secţiunea 3, punctul (a) 6. identitatea de gen ca reprezentând „identitatea, înfăţişarea şi stilul sau alte caracteristici asociate genului unei persoane, cu sau fără legătură cu sexul individului declarat la naştere (s.n.)”. Astfel, administraţiile locale şi întreprinderile cu cel puţin 15 angajaţi vor fi obligate să nu discrimineze aceste minorităţi în angajarea lor.

Însă adevărata ţintă a acestei legi o reprezintă angajarea profesorilor transsexuali în şcoli, de la cele primare până la universităţi. Legea face acţiuni ilegale din discriminarea profesorilor transgeni şi/sau transsexuali sau detaşarea lor din clasele ce nu doresc asemenea profesori. Mai mult decât atât, în virtutea unei legi care protejează secretul persoanelor cu dizabilităţi pentru a nu fi discriminate pe piaţa muncii, adevărata identitate a unui transsexual nu poate fi adusă la cunoştinţa părinţilor. Este cazul Şcolii Elementare Foxboro din California unde în 2008 elevii şi părinţii au aflat că profesoara de muzică şi-a făcut o operaţie pentru a deveni bărbat, iar părinţii nu au fost anunţaţi în prealabil pentru a-şi putea retrage copii din clasă. Ba chiar copiilor li s-a cerut să o apeleze pe profesoară cu apelativul „domnule”.

Într-un alt caz, elevii de la Liceul Batavia din New York nu au avut posibilitatea în 2006 de a părăsi cursul unui profesor care urma o operaţie de schimbare a sexului pentru a deveni femeie. Părinţilor li s-a refuzat de asemenea posibilitatea de a-şi retrage copiii de la curs, iar acestora li s-a spus că au la dispoziţie 30 de zile pentru a învăţa cum trebuie să se adreseze fostului profesor. Cf. Andrea Lafferty, Special to Roll Call din 20 aprilie 2010

Astfel, legea nu ar face decât să legitimeze juridic acest fenomen, interzicând orice atitudine de protest. Dar scopul ei implicit este altul: anume acela de a opera, prin intermediul şcolii, o profundă mutaţie antropologică şi o restructurare ontologică a societăţii umane. Pentru că a oferi drept model un profesor transsexual nu poate provoca copiilor şi adolescenţilor decât o profundă confuzie asupra propriei lor identităţi. (…)

Biserica – păstrătoarea adevăratului Model şi Chip al omului

Omul nu poate trăi fără modele, pentru că e o fiinţă iconică: se va asemăna cu cel pe care îl va oglindi chipul său, chiar şi atunci când urmează un fals model, un idol, şi nu Chipul după care a fost făcut. Pentru că problema omului e problema Chipului lui; Apostolul Pavel ne spune că Adam „este chip al Celui ce avea să vină” (Romani: 5,14), al lui Hristos. (…)

***


Traducere Alianta Familiilor din Romania din Washington Post Magazine: Mitropolitul Jonah merge la Washington

La 51 de ani, Mitropolitul Jonah este liderul Bisericii Ortodoxe din America (BOA), a doua cea mai mare institutie ortodoxa din Statele Unite. Se afla recent la Washington pentru a motiva masele îngrămădite ce aştepau în aerul îngheţat începerea ‘’Marsului Vietii’’, demonstraţia anuala de protest impotriva deciziei Curtii Supreme Amricane din 1973 cu privire la legalizarea avortului. Scopul Mitropolitului a fost sa stimuleze participarea ortodoxă în aspectele politice ale societatii. Eforturile lui insa au declanşat, o luna mai tirziu, o reacţie feroce din partea episcopilor. În cauză este însăşi natura Ortodoxiei in Lumea Noua.

Tensiunile au început cu alegerea surpriza a lui Jonah ca şef (sau “mitropolit”) al BOA la sfârşitul anului 2008. Noul lider, care este primul lider al BOA nascut in America, nu a risipit timpul in a institui schimbari. A spus episcopilor şi seminariştilor sai că prezenţa lor la Marsul pentru Viata este obligatorie, marsul avind loc anual în  ianuarie. Era timpul, spunea el mai târziu unui reporter, pentru ortodocşi  “sa iasa în spatiul public” pentru a confrunta problemele sociale, inclusiv avortul. Pentru a directiona noua miscarea pas cu pas, Jonah a decis să  mute birourile BOA de la micutul oral Syosset din New York, la Catedrala Sfântul Nicolae din nord-vestul orasului Washington.

 

Un mitropolit energic

In dimineaţa marsului, Jonah a predicat Evanghelia la catedrala fara compromisuri. “Trebuie sa spunem lucrurilor pe nume intr-un limbaj care nu este unul deghizat politic”, a afirmat el, îmbrăcat în veşminte strălucitoare de aur, cu barba sa de culoarea sarii si a piperului, făcându-l să apară ca un profet din Vechiul Testament. “Avortul este uciderea vieţii omeneşti.” Jonah a continuat: De multe ori, oamenii cred că dacă le spunem păcatele ii judecam. Nu, noi doar subliniem realitatea. Nu este o problemă de raţionament să spun ca avortul este un păcat. Nu este o chestiune de judecata să spun că activitatea homosexuală este un păcat. Este o chestiune pe care o atesta pur şi simplu adevărul Evangheliei, vestea cea bună a lui Iisus Hristos. Câteva ore mai târziu la mars – în timp ce 80 de seminarişti ortodocşi din New York şi Pennsylvania stateau in frig sub o pancarda “Crestinii Ortodocsi pentru Viata’’ – Jonah le-a spus sa stea fermi importiva “flagelului avortului“. A primit o multime de ovatii. Indepartandu-se, clerul i-a sarutat mana, si Cardinalul de Washington Donald Wuerl a venit să-l salute.

“E energic şi dornic ca lucrurile sa se miste mai repede”, spune Chad Hatfield, cancelarul Seminarului Teologic Ortodox Sf. Vladimir, care a însoţit câteva zeci de studenti la mars. “Jonah nu este la fel de prudent cum ar dori unii oameni să fie. E îndrăzneţ, si spune direct ce are in minte. “Uneori, asta nu poate fi un lucru bun.”

Mutarea lui Jonah la Washington loveste în centrul de reticenţa tradiţională a Ortodoxiei orientale de a fi in prima linie a luptelor pentru valori. Cei 1 milion de credinciosi ortodocsi  americani, impartiti in 20 de grupuri etnice diferite, sunt mai mult cunoscuti publicului ca sponsori ai bazarurilor de mâncaruri mediteraneane sau slavone, meşteşuguri şi dansuri decât ca oameni preocupati cu problemele sociale. (…)

 

 

Conflicte in sanul Bisericii

Insistenţa lui Jonah că Biserica Ortodoxa sa abordeze problemele presante ale zilei nu a fost de bun augur pentru organismele de guvernare ale BOA. În ultima săptămână a lunii februarie, Jonah s-a confruntat cu o revoltă în rândul episcopilor săi la o conferinta în Santa Fe, New Mexico. Potrivit unei ştiri de presă al BOA, Jonah si-a păstrat pozitia, dar a fost scos din cateva funcţii şi a fost eliberat din functiile ramase vreme de două luni în timpul Postului Mare. În raportul facut despre reuniunea de la Santa Fe, websitul crestin de ştiri ortodoxe l-a asaltat pe Jonah, criticindu-i  “stilul de conducere, deciziile, practicile si acţiunile”. Cu toate că multe dintre criticile cu pricina au avut de a face cu problemele interne ale bisericii, prima critica a fost la adresa transferului lui Jonah la Washington.

Într-un interviu, Mark Stokoe, editorul situl de stiri crestine ortodoxe si membru al Consiliului Bisericii Metropolitane, l-a criticat pe Jonah. A numit decizia lui de a se muta la Washington “o decizie majoră, care ar trebui să fie luata în considerare cu atenţie în contextul finanţarii şi a planului strategic de către întreaga biserică. Pentru a-si juca rolul la Washington are nevoie de o mulţime de bani, şi BOA nu este o biserică bogată. ”

 

Invigorarea ortodoxismului american

Pentru Jonah, insa, lucrurile nu se pot intoarce inapoi. Sediul anterior al BOA aflat in Syosset, New York, iniţial o cabana de vara, era insuficient, iar Washington-ul, spune el, este baza perfectă pentru un nou sediu, “pentru o voce ortodoxa unită ce doreste sa vorbeasca împotriva nelegiuirilor sau care pledeaza pentru lucruri bune.” Dar la fel cum nu toata lumea crede ca ortodocsii ar trebui să vorbeasca cu o singura voce, la fel nu toată lumea consideră că ei trebuie să fie uniţi. La nivel mondial există 250 milioane de ortodocşi raportat la 1 miliard de romano-catolici. În Statele Unite, cei 1 milion de ortodocşi sunt depăşiti numeric de cei aproximativ 68 de milioane de catolici. Ortodoxiei i-a luat mai mult timp să se ancoreze în America decat le-a luat Catolicilor, si ortodocsii au fost reticenti fata de notiunea unei fuziuni, preferind sa-si mentina separatismul etnic.

În 1970, ruşii si-au făcut biserica lor independenta, numind-o Biserica Ortodoxa din America, în speranţa că alte grupuri ortodoxe se vor alatura ei. Lucrul asta insa a înfuriat mai multe Biserici Ortodoxe, mai ales pe greci, care constituie cel mai numeros grup ortodox din America, cu 477 de mii de membri. Dintre toate ramurile Ortodoxe Americane, insa, BOA, cu aproape 85.000 de membri, are cei mai multi enoriasi care merg duminica la Liturghie, 40 la sută pe săptămână, iar numeric a crescut în ultimul deceniu cu 21%. O mare parte din aceasta creştere a provenit din convertiti – in mare parte dintre protestanti – a căror prezenţă a impins orientarea BOA într-o direcţie mai conservatoare.

 

James Paffhausen devine ortodox

Nascut in 1959 ca James Paffhausen, Jonah a fost inca de mic un acolit al bisericii. Episcopal la origine, decizia Bisericii Episcopale in 1976 de a hirotonisi femei l-a impins pe Jonah departe de congregatia lui, şi s-a convertit la ortodoxie în 1978 pe vremea cind inca era student la Universitatea din California in San Diego. A obtinut două diplome de masterat de la Seminarul Sfântul Vladimir, si apoi a început să lucreze la un doctorat. În 1993, după ce a implinit 34 de ani, si-a luat un an liber de la locul de muncă, ca vicepreşedinte al companiei tatălui său de ipotecare din San Diego, pentru a sta o vreme in Rusia.

In Rusia Jonah a petrecut mai multe luni la Mănăstirea Valaam, la nord de Sankt Petersburg, gindindu-se la viitorul sau si unde a fost deasemenea introdus unui venerabil orthodox bătrân cunoscut sub numele de Kyrill.Ar trebui fie să mă căsătoresc, fie sa devin un călugăr” isi aminteşte el cuvintele lui Kyrill. “Fa-te un preot si un călugăr,” i-a spus bătrânul. Jonah a fost devastat.  “Ma voi mai gindi şi vom vedea dacă voi putea face acest lucru sau nu, şi am optat pentru Da, cu harul lui Dumnezeu,” spune el. “Mi-a placut sugestia? Nu în mod deosebit. Mi-a placut lumea. Am vrut să ma căsătoresc şi să am o familie. Dar am inteles ca am o altă cale, o alta chemare.”

Şederea lui Jonah in Rusia s-a dovedit a fi o mişcare inteligentă pentru cariera lui. Contactele sale cu patria mamă, reputaţia lui ca un vorbitor abil pentru spiritualitatea ortodoxa şi a expertizei sale ca stareţ fondator a Manastirii Sfântul Ioan din San Francisco din Manton, California, a atras atentia mai multor eparhii. Iar pe 1 noiembrie 2008, a fost făcut episcop al diocezei din Fort Worth, Texas. Între timp, BOA părea pe moarte. Ştiri scandaluase au început sa apara în 2005: liderii ei au fost acuzaţi de delapidarea a cel puţin 4.5 milioane de dolari din donaţii pentru a acoperi facturi personale, carti de credit, plata şantajului sexual şi sprijinul membrilor familiei. Prin toamna anului 2008, liderul bisericii en titre, Mitropolitul Herman, in varsta de 76 de ani si in functie de Mitropolit de şase ani, a fost forţat să se retraga din functie, in timp ce un cancelar a fost caterisit şi mulţi membri angajaţi ai sediului BOA din Syosset au fost eliminati.

In noiembrie, la scurt timp după numirea lui Jonah ca episcop de Fort Worth, un consiliu de lideri BOA s-au întâlnit în Pittsburgh pentru alegerea succesorului lui Herman. Pe 11 noiembrie, puţin cunoscutul si nou numitul episcop junior a rostit un discurs electrizant de 31 de minute despre reformă şi vorbind direct despre liderii ‘’corupti’’ care au “violat” BOA şi au creat o cultură de “frică şi intimidare” în toata biserica. În ziua următoare, 12 noiembrie, multe nume, inclusiv cel al lui Jonah, au fost pe primul tur de scrutin pentru alegerea unui nou mitropolit. Consiliul i-a dat lui Jonah o majoritate in al doilea tur de scrutin, fiind apoi ales prin votul final al episcopilor BOA. Multimea l-a aplaudat cu entuziasm.

 

 

O Noua directie pentru Biserica

În doar câteva luni dupa aceea, Jonah deja facea valuri în interiorul şi în afara bisericii. La o adunare ortodoxa de la Catedrala Sf. Serafim din Dallas in aprilie 2009, Jonah a numit conducerea Patriarhului Bartolomeu “o patriarhie străina. . . . Sub dominaţie Islamica “. In plus, si-a declarat planul său de a uni americanii ortodocsi.”

În luna mai, o altă comunicare controversata a ajuns pe Internet: o scrisoare a Consiliul Clerului Forţelor Armate SUA cu privire la sfârşitul politicii “nu intreba, nu spune”. [Nota AFR: politica americana care nu ingaduia homosexualilor sa-si afirme in mod public homosexualitatea in cadrul armatei americane] Jonah a reactionat, ameninţind că va retrage pe cei 26 de clerici BOA (mai mult de jumătate din numărul total de preoţi ortodocşi) din centrele militare americane în cazul în care ar fi fost forţaţi să oficieze uniunile între persoane de acelaşi sex sau de a accepta manifestarile homosexuale. Un preot ortodox s-ar cuveni sa faca apel la o persoana homosexuala “să se pocăiască, să-şi schimbe stilul de viaţă, să renunţe la” identitatea gay ” şi să îmbrăţişeze un stil de viaţă creştin de castitate,” afirma Jonah.”Biserica Ortodoxă se opune cu fermitate homosexualitatii, în orice formă s-ar putea manifesta ea.”

Niciun alt lider ortodox insa nu s-a alăturat lui Jonas cind a facut aceasta declaratie. A ramas singur până cand Alianţa Rabinica din America, un grup de evrei ortodocşi, a emis o declaraţie similară, aşa cum dupa aia a făcut-o si Arhiepiscopul Catolic Militar Timothy Broglio. Până în prezent, Jonah nu a scos nici un capelan din cadrele militare.

Alţii au afirmat că era si timpul ca un cap al unui cult creştin sa ia o poziţie pe această temă. Gurile rele dinlauntrul BOA spun că Jonah i-a înfuriat pe unii din vechea gardă prin pozitiile lui sincere dar ferme privind problemele ’’fierbinti’’ ale societatii precum avortul şi căsătoriilor între homosexuali. A declarat Rod Dreher, un creştin ortodox din Philadelphia: “Învăţătura Bisericii Ortodoxe cu privire la aceste puncte este extrem de clară, şi mulţumesc lui Dumnezeu, Jonah se face el însuşi văzut şi auzit. Unde sunt ceilalti ierarhi ortodocşi? Mărturia creştină în spatiul public necesită mai mult decât sa te arati pe Facebook cu un kebab sau un dans popular. Jonah nu este perfect, dar el este liderul de care avem nevoie acum.”


Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania /mai 2011

Program Pro Vita derulat la Iasi. Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi din Iasi a lansat un proiect pentru un an intitulat “Dreptul la viata”. Acesta are ca scop promovarea vietii copiilor nenascuti prin sensibilizarea tinerelor ca sarcina este viata umana care trebuie protejata (link).

Ungaria promoveaza viata. Luna trecuta, Ungaria a adoptat o noua constitutie care acorda dreptul la viata fatulului uman din momentul conceptiei. Saptamana trecuta, Guvernul ungar a demarat o campanie nationala prin panouri publicitare de educare a tinerelor impotriva avortului (link).

ONU vrea sa ne vaccineze fetitele. Saptamana trecuta, ONU a lansat un program oficial cerand statelor membre sa finanteze vaccinarea fiecarei fetite din lume impotriva boli transmisibile HPV (virusul uman papilloma). Costul unui vaccin este de $300 (link).

Intoleranta. Stiti care este cea mai intoleranta institutie europeana? Agentie Europeana pentru Drepturi Fundamentale cu sediul la Viena. Agentia nu tolereaza diversitatea in gandire si promoveaza o ideologie a drepturilor omului care submineaza valorile. Colega noastra Gudrun Kugler din Viena a publicat un articol in care descrie experientele personale in relatiile ei cu Agentia. Si AFR s-a confruntat cu intoleranta acestei asa-zise agentii pentru drepturi fundamentale, acum un an, cand ni s-a refuzat cererea de membru din cauza pozitiilor noastre profamilie si procasatorie (link).

Homosexualii progreseaza in Brazilia. Saptamana trecuta, Curtea Suprema din Brazilia a legalizat parteneriatele homosexuale, acordand perechilor homosexuale, printre altele, dreptul de a se mosteni reciproc, dar nu si dreptul de a adopta copii. Constitutia Braziliei (inca) defineste casatoria ca fiind intre barbat si femeie (link).

Homosexualii pierd in Australia. Guvernul australian si-a anuntat opozitia fata de legalizarea casatoriilor homosexuale. Homosexualii au reactionat cu dezamagire, afirmand ca asta ar putea duce la cresterea “homofobiei” (link).

Divort – Malta. Se pare ca Malta si Filipine sunt singurele tari din lume care nu au legi care permit divortul. Pe 28 mai insa, Malta va avea un referendum de legalizare a divortului. Pana acum, cetatenii Maltei obtineau divortul in alte tari iar apoi acesta era recunoscut in Malta. Sondajele de opinie tind sa confirme ca divortul va fi in final legalizat si in Malta (link).

Sfaturi parentale. Va recomandam un articol care da sfaturi familiilor care cresc copii sau membri de familie handicapati, concret cum sa le asigure o viata plina de demnitate si impliniri personale (link).

Raport – Importanta familiei. Recent, presitigiosul institut american Institute for American Values a publicat editia a doua a raportului periodic pe care il face privind importanta familiei pentru societate. El reda punctat 26 de motive pentru care familia e indispensabila unei societati civilizate (link).

Congresul American spune NU avortului. Intr-un vot istoric, saptamana trecuta Congresul american a adoptat un proiect de lege care interzice finantarea procedurilor de avort din fondurile publice. Este de asteptat insa ca presedintele Obama sa respinga proiectul legislativ. E vremea ca si Romania sa inceteze finanterea avorturilor din fondurile publice, mai ales ca guvernantii nostri se tot intreaba ce sa faca in contextul actualei crize demografice (link).

Educatie pentru abstinenta in Marea Britanie. Parlamentara conservatoare Nadine Dorries a inaintata saptamana trecuta o propunere legislativa privind promovarea abstinentei catre elevele cu varste intre 13 si 16 ani, in incercarea de a reduce numarul de sarcini la adolescente. Dupa cum era de asteptat, stanga socialista a reactionat prompt si virulent, afirmand in ziarul stangist The Observer ca o asemenea lege ar duce tara inapoi in trecut (link).

Noua ordine mondiala, pro-homosexualitate. Intr-un articol recent publicat pe situl nostru, Cum te afecteaza pe tine casatoriile intre homosexuali, aratam ca legalizarea acestor parodii deschide o cutie a Pandorei pentru intreaga societate, cu implicatii profunde in toate aspectele. Una dintre implicatii este aceea ca toata lumea va trebui sa se conformeze noilor „valori” stabilite prin lege. Cine nu o va face, va avea de suferit. Dupa ce acum doi ani, agentiile de adoptii catolice din statul Massachussets au trebuit sa inchida activitatea pentru ca au fost fortate sa incredinteze copii si perechilor de homosexuali, acum a venit randul agentiilor din Marea Britanie. O agentie catolica din Leeds a pierdut o lupta care a durat doi ani, in care a cerut sa fie exceptata de la unele prevederi ale Legii privind Orientarea Sexuala, care ii cerea sa considere si perechile de homosexuali si lesbiene ca posibili parinti pentru copii. Decizia judecatoareasca de martea trecuta reafirma o decizie anterioara. Episcopul de Leeds a declarat ca cei cei vor avea de suferit de pe urma deciziei vor fi copiii, pentru care Catholic Care oferea servicii deosebite de multi ani. „Este un principiu important acela potrivit caruia activitatea de caritate pregateste posibili viitori parinti conform cu credinta crestina” (link).

Sinuciderea asistata in Canada. O asociatie umanista din provincia canadiana Columbia Britanica a initiat un proces impotriva legii canadiene care interzice sinuciderea asistata. Asociatia ii reprezinta pe doi cetateni care reclama faptul ca au trebuit sa o duca pe mama lui Lee, Kathleen, in varsta de 89 de ani, tocmai in Elvetia, in ianuarie 2010, pentru a putea muri prin sinucidere asistata la un centru al organizatiei Dignitas. Asociatia pretinde ca prevederile Codul Penal canadian, care interzic sinuciderea asistata, sunt neconstitutionale. Alegerile parlamentare care tocmai au avut loc in Canada au fost castigate de conservatori, unul dintre noii parlamentari conservatori fiind romanul Corneliu Chisu. In noul context politic, estimam ca sansele organizatiei anti-valori de a castiga sunt reduse (link).

Combatarea pornografiei in SUA. La lista subiectelor sociale fierbinti, iesite si apoi reintrate pe agenda anului 2011, cum ar fi avortul, s-a adaugat recent combaterea pornografiei. Ceea ce a generat aceasta revigorare a luptei impotriva acestui flagel a fost o mutare recenta si relativ neobservata a Procurorului General al SUA, Eric Holder, care a desfiintat Echipa de Lucru pentru Incriminarea Obscenitatii, unitate speciala creata in timpul administratiei Bush, pentru a combate proliferarea materialelor obscene pe internet. Decizia reflecta lipsa de interes a administratiei Obama de a purta aceasta lupta. Dizolvarea unitatii a fost primita cu o reactie negativa atat in Congresul SUA, cat si in zona societatii civile, care ii acuza pe Holder si pe Obama de intentii de reformare anti-valori a societatii (link).

Stricarea copiilor, de la varste tot mai mici. In orasul american Philadelphia, oficialii s-au gandit ca o modalitate de a reduce bolile cu transmitere sexuala este prin a le distribui prezervative gratuite copiilor de 11 ani. Evident, unii parinti considera ideea deplasata. Programul oficial, administrat de Departamentul local de Sanatate, include un website cu informatii despre boli venerice, dar si instructiuni detaliate si animate care le invata pe fete cum sa foloseasca diferite mijloace anticonceptionale. … (link).


Categorii

Convertiri, Ierarhi rusi, Mitropolitul Iona al Americii, Pagini Ortodoxe, Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Razboiul impotriva populatiei

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

25 Commentarii la “Sperietoarea suprapopularii pentru justificarea avortului/ MARTURII DESPRE UCIDEREA COPIILOR ”IMPERFECTI” IN BURTA MAMEI/ Ce fel de parinti si soti suntem?/ TRANSSEXUALUL – NOUL MODEL PENTRU TINERI?/ Mitropolitul Iona din SUA (OCA) vrea ”sa spuna lucrurilor pe nume”

  1. În privinţa articolului despre căsătorie mi se pare foarte, foarte bun. Văd şi eu la mine de faptul că tindem să considerăm că dacă celălalt nu se comportă ca în filme crezi că nu te iubeşte ( chiar dacă te iubeşti foarte mult ) şi văd şi că face mult rău ideea că dacă celălalt te iubeşte ar trebui să facă tot ce vrei sau importanţa unei ierarhii în căsătorie. Mi-a plăcut mult acel articol pentru că mi se pare că pune punctul pe i.

  2. Il cunoastem pe mitropolitul Jonah si spunem ca “vrednic este” si ne rugam Domnului sa il tina tot asa. Este printre f putinii episcopi ortodocsi din SUA care se preocupa de astfel de probleme, si de aici si invidia multora…

  3. ” membru al Consiliului Cisericii Metropolitane ” modificati cu Bisericii.

    Cat despre avortul terapeutic in absolut orice grup s-ar fi deschis subiectul si eram de fata, fetele ar fi optat pentru el.

    Motivul – ca se chinuie copilul toata viata si mai si moare in multe cazuri de foarte mic. Am incercat sa explic ca ei nu suporta chinurile astea chiar cum credem noi, fiind foarte puternici [ nu doar fizic vreau sa spun ci au o anumita conduita, in marea majoritate din cazuri, stiu mai bine decat cei sanatosi fizic ce conteaza cu adevarat ].

    Si dupa aia, la anumite insistente bine directionate, vine inevitabil si adevaratul motiv, “si mai suferim si noi din cauza lor toata viata.”

    Si pe langa asta, vreau sa mai spun, ca in ziua de azi fetele( …), foarte multe sunt adeptele anticonceptionalelor pe care le baga in ele ca pe Faringosept, si dupa aia cand raman, daca mai raman vreodata insarcinate se mira ce boli pot produce copiilor.

    (…)

    Slava Domnului ca ne mai suporta!

    editat de admin – nu are sens sa dam detalii prea exacte in astfel de subiecte.

  4. Pingback: Razboi întru Cuvânt » NEOMENIA CARE NE BANTUIE: parintii unui copil cu sindromul Down sunt despagubiti de Justitie pe seama medicului ce nu le-a avortat copilul
  5. Pingback: Razboi întru Cuvânt » SAPTAMANA SODOMEI IN ROMANIA: Homosexualii ii invita pe politicieni sa marsaluiasca impreuna. Masinaria propagandei pro-gay duduie: SE CERE REEDUCAREA TINERILOR CARE SUNT PREA HOMOFOBI SI ANTISEMITI SI PREA MARCATI DE TRADITI
  6. Pingback: Razboi întru Cuvânt » OPERATIE DE SCHIMBARE DE SEX IN ROMANIA : “minunile” contra naturii ale unui sistem sanitar falimentar si falimentat
  7. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Articolele saptamanii: TOTALITARISM HOMOSEXUAL: ceea ce doresc homosexualii nu este o egalitate in fata legii, ci un control al constiintei
  8. Pingback: MARTURIA UNUI EVREU CONVERTIT LA ORTODOXIE SI DEVENIT PREOT IN AMERICA: Pr. James Bernstein, "Uimit de Hristos. Calatoria mea de la Iudaism la Ortodoxie"
  9. Pingback: Război întru Cuvânt: MARTURIA UNUI EVREU CONVERTIT LA ORTODOXIE SI DEVENIT PREOT IN AMERICA: Pr. James Bernstein, “Uimit de Hristos. Calatoria mea de la Iudaism la Ortodoxie” « Invitaţie la Ortodoxie
  10. Pingback: PARINTELE TANASE, FARA MENAJAMENTE DESPRE AVORT si perspectivele apocaliptice ale neamului: "Urmeaza pieirea!"
  11. Pingback: REEDUCAREA SEXUALA DIN MAREA BRITANIE NASTE NOI MONSTRI: In numele "identitatii de gen", o mama degenerata si-a transformat baiatul in fata
  12. Pingback: CAT DE BUNE SUNT DESENELE ANIMATE "LA MODA" PENTRU COPII?
  13. Pingback: CONTRA MARSURILOR SI PROPAGANDEI “GAY”. Duhovnici si ierarhi romani care au vorbit impotriva PACATULUI HOMOSEXUALITATII. Ar trebui si mai mult, dar… -
  14. Pingback: Episcopii Ortodocsi Canonici din SUA condamna LEGEA MORTII/ Patriarhia Antiohiei: comunicat cu privire la violentele din SIRIA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. Pingback: Obama, acuzat de ATAC SISTEMATIC impotriva RELIGIEI pentru “reforma” asigurarilor din sanatate - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  16. Pingback: DIALOG CU UN HOMOSEXUAL: despre respingerea CELUILALT, indreptatire, autosuficienta si anti-civismul propagandei gay - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  17. Pingback: SAPTAMANA URACIUNII SODOMITE: GayFest 2012, vasta agresiune propagandista care va culmina cu PARADA GAY (”Miscarea Diversitatii”) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: Mitropolitul Iona, intai-statatorul OCA (Orthodox Church of America), si-a dat DEMISIA. Loctiitorul este IPS Nathaniel al Episcopiei Romane - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  19. Pingback: DESPRE HOMOSEXUALITATE CA PACAT SI BOALA cu Parintele Pantelimon Șușnea si Staretul Iustin Miron de la Oașa (si AUDIO) -
  20. Pingback: ROCOR, Jordanville: parintii nu pomenesc AUTORITATILE SUA la liturghie din cauza atitudinii legate de AVORT - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  21. Pingback: NOUA LUME GAY: in scolile din Australia se va invata ca HETEROSEXUALITATEA NU E NORMALA/ Schimbare de sex la PATRU ANI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  22. Pingback: Desene animate sau MANIFESTE DE PROPAGARE A MAGIEI SI VIOLENTEI?/ Corabia avorturilor/ UN ALT GENOCID: copiii care se supun TRATAMENTELOR DE SCHIMBARE a sexului/ Colegiul Anghel Saligny din Bacau: PE AGENDA PROPAGANDEI HOMOSEXUALE! (Razboiul impotriva fam
  23. Pingback: GADARENII DE AZI. Bebelusul regal, casatoriile homosexuale si teoriile satanice ale “identitatii de gen”. NE-AM OBISNUIT CU RAUL? Pr. Vasile Mihoc despre LUPTA LUMII DEMONIZATE CU TINERII SI COPIII (video) - Recomandari
  24. Pingback: Reputat psihiatru american in Wall Street Journal: TRANSSEXUALISMUL ESTE “TULBURARE MENTALA”. TRATAMENTELE HORMONALE ADMINISTRATE COPIIILOR – UN ABUZ ASUPRA MINORILOR, OPERATIA DE SCHIMBARE DE SEX – INCALCARE A DREPTURILOR OMULUI -
  25. Pingback: GADARENII DE AZI. Bebelusul regal, casatoriile homosexuale si teoriile satanice ale “identitatii de gen”. NE-AM OBISNUIT CU RAUL? Pr. Vasile Mihoc despre LUPTA LUMII DEMONIZATE CU TINERII SI COPIII (video) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare