Articole cu eticheta (tag): parinti si copii

Patriarhul Bulgariei a luat atitudine, arătând clar că “sub pretextul protejării femeilor si copiilor” (Conventia de la Istanbul are drept titlu combaterea violentei), aceste dispoziții despart noțiunea de gen de sexul biologic, ideologia de gen fiind “străină de limbajul si mentalitatea tării”. La noi insă, tocmai faptul ca a devenit obligatorie prin normativizarea ei – adică aducerea ei in norma juridica – începe sa ne transforme viețile: nu mai avem voie sa spunem ce gândim despre ce credem noi că este genul, nu mai avem voie sa păstrăm cultura si mentalitatea tării, nu mai avem voie să ne împotrivim in absolut niciun fel acestei ideologii pentru că deja sunt instruite si autoritățile publice in sensul sancțiunilor care urmează a ne fi aplicate. Avem cunoștință de toate acestea? Înțelegem implicațiile lor asupra vieților noastre?

Adevarul: Cum a apărut generaţia „fulgi de nea“, tinerii hipersensibili, veşnic nemulţumiţi şi ofensaţi de cele mai banale lucruri Tinerii din ziua de azi sunt hipersensibili şi se simt ofensaţi de cele mai banale lucruri, apoi, prin forţa reţelelor sociale, …

„Aveți mare grijă de copiii dumneavoastră, nu lăsați să-i cuprindă toți acești viruși ideologici care îi destramă și le strică sufletul. Nu puneți nimic mai presus de copiii dumneavoastră. Nici carieră profesională, nici inteligență, absolut nimic. Faceți-vă vreme de ei! Investiția pe care o veți face în sufletele lor este cea de care vă veți bucura o viață întreagă”.

De la tribună a început să plouă în sală cu drepturi și interdicții: interzicerea discriminării, dreptul la educație, Constituție, dreptul la autodeterminare sexuală, toate acestea având drept scop intimidarea oricărei încercări de intervenție din partea părinților în educația sexuală organizată de stat. De altfel doamna M. a precizat încă o dată ca să fie clar tuturor învățătorilor și profesorilor de față: părinții nu au absolut nici un fel de drepturi atunci când e vorba de educația sexuală a copiilor. N-au lipsit din prezentarea doamnei M. nici spețe celebre în care părinții au încercat să obțină în instanță dreptul de a-și retrage copii de la ora de educație sexuală. În toate spețele alese de doamna Müller, părinții au pierdut.

Există în prezent (adică de vreo cincisprezece-douăzeci de ani) tendința de supra-psihologizare a educației copiilor, tendință ce afectează atât părinții, cât și educatorii. Astfel, punem mult prea des accentul pe cum se simte copilul decât pe ceea ce gândește copilul, pe intenționalitatea sa, iar emoțiile sunt exacerbate. Refuzul părintelui de a-i cumpăra copilului a cea de-a nu-știu-câta mașinuță cu ocazia faptului că au mai ieșit o data la hipermarket sau în mall, refuz urmat de tantrumul copilului (criza de nervi datorată frustrării) este adeseori interpretată drept „traumă”! La fel și refuzul copilului de a merge la culcare sau de a face ceva ce îi displace. Trauma a devenit sinonimă cu orice intervenție a părintelui care frustrează copilul. Repet: care frustrează, nu care agresează copilul în vreun fel!

Să nu ne amăgim. Dacă nu ne transformăm familia într-o mică biserică, nu putem rezista tăvălugului acestei lumi. Dacă nu ne ancorăm, fiecare cum putem, fie și cu ultimele puteri, în viața Bisericii, vom cădea pradă forțelor întunericului care vor să pună obrocul peste lumina care pâlpâie, încă, în ochii nevinovați ai pruncilor. Nu ne mai putem face prea multe iluzii cu privire la așezarea acestei lumi, la o posibilitate de redresare colectivă, pe scară instituțională. Bătălia se va duce acum chiar pe terenul nostru, al intimității noastre familiale. Acolo trebuie rezistență, la nivel micro-familial. Acolo trebuie dusă lupta cea mare. Putem ușura această luptă dacă vom dovedi, pe cât posibil, că putem fi solidari. Că ne putem strânge, unii lângă alții, unii pentru alții, încurajându-ne, îmbărbătându-ne, ajutându-ne unii pe alții cu fapta și cuvântul. Nu putem rezista altfel decât încercând, după slabele noastre puteri, a imita viața primilor creștini. Nu după formă, ci după fond, după modelul strălucit al primelor comunități creștine. Doar acolo unde există o astfel de unitate suflă mai puternic și „vântul” Duhului (Ioan 3, 8). Altfel, risipiți unii de alții, vom fi asemenea oilor rătăcite de la turmă.

Omul are neapărată nevoie de priceperea de a distinge în celălalt frumusețea lăuntrică. Trebuie neapărat să ținem minte că exteriorul trece, pe când interiorul rămâne, înflorește și transfigurează exteriorul.

Iertați-mă dacă am crezut că elevii mei, copiii dumneavoastră, merită ceva mai mult decât să fie niște cetățeni care depun o cerere. Iertați-mă dacă nu am perceput școala românească drept o fabrică de cetățeni disciplinați. Am avut naivitatea de a crede că intermediez întâlnirea copiilor cu marea literatură, că le pot transmite fiorul unei poezii, că le pot da un instrumentar de teorie literară prin care să vadă și mecanismele unui text… Am considerat întotdeauna că literatura te ajută să gândești nuanțat, să refuzi a te lăsa locuit de câteva idei obsesive, te ajută să te exprimi prudent, după ce ai avut acces la mai multe informații.

În general, s-au schimbat substanța și calitatea relațională. Adolescenții și tinerii devin tot mai incapabili de a avea legături adevărate de prietenie, de camaraderie și, implicit, suferă foarte tare. Pierd această frumusețe a întâlnirii curate și a însoțirii dintre om și om prin viu grai. Le este frică să pună suflet într-o legătură pentru a nu le fi călcat în picioare. Când se întâlnesc unii cu alții, bucuria întâlnirii durează foarte puțin, dialogurile devin în scurt timp plate și epuizate, urmând apatia, plictiseala și dezamăgirea unora față de ceilalți. Prieteniile consumate pe rețelele de socializare sunt mai ,,ok” decât în realitatea în care oamenii nu mai sunt atât de interesanți, oferă economie de energie și sunt mai confortabile. Foarte puțini rămân capabili să întrețină o comunicare directă, cu miez, să se bucure de relații directe, statornice și profunde. Dar aici intervin și educația și gradul tot mai scăzut de cultură. […] internetul e tentant pentru că pune la dispoziție o lume magică, imaginară, care mai întâi ispitește, vrăjește simțurile și mintea, apoi le înrobește prin acel ,,vreau cât mai mult”. Oferă un ,,rai” efemer întors pe dos, amăgitor, la care ajungi fără efort. Dă robiei chip de libertate. Provoacă silă, dar nici nu mai poate fi abandonat. Lumea virtuală oferă o putere seducătoare, însă iluzorie, chiar și când este intelectuală.

„După cinci ani de experiență în așezământul nostru, am ajuns la concluzia că statul este o mașină de distrus copii… Din Centrul ăsta are de învățat și statul și are de învățat și Biserica. Pentru că aici au venit copii distruși psihic și sufletește și ruinați fizic și au fost salvați. Și trebuie noi, cu toții, să facem ceva să ne salvăm copiii. Dacă nu vom face asta, vom avea și pe viitor tot mai multă poliție, pușcării, boli, cer­șetorie, lene”, consideră starețul de la Bogdana.

HotNews: Mircea Toplean, psiholog clinician: Sa separi copiii de parinti in urma unor marturisiri facute chiar de copii are un efect devastator IN PRIMUL RAND asupra copiilor denuntatori Să zicem că lucrezi la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția …

Sunt și alte cazuri. Se pare că acolo nici nu poți să vorbești despre ele. Pe de altă parte, există două rapoarte oficiale făcute pe situația acestor adopții forțate în țările nordice. Mie mi se pare o situație de neînțeles. Pe de-o parte, aceste intervenții ale autoritățile sunt făcute pentru că se susține că se folosește violența împotriva copiilor, dar pe de altă parte intervenția este violentă în sine, și prin consecințe și prin modul prin care se face. Un avocat se pare că a câștigat un proces de genul acesta și, ca urmare, nu mai are licență să profeseze în Norvegia, din spusele fratelui respectiv. Iar ceea ce spune despre Breivik, că provine dintr-o asemenea familie, din care a fost scos la vârsta de patru ani și consecințele ar putea să fie explicate inclusiv prin această situație, se pare că sunt ținute secret de statul norvegian”.

“Eu știu că natalitatea în țările nordice este foarte scăzută, dar asta nu-ți permite să recurgi la asemenea practici”, a subliniat europarlamentarul.

Familii din țări diferite, precum Brazilia, Filipine, India, Rusia și Turcia traiesc aceeași experiență care le unește: „Copiii sunt literalmente smulşi din mâinile părinților lor. Funcționarii și poliția sunt nepasatori și neînduplecați la strigătele mamelor și copiilor, copii care sunt pur şi simplu răpiţi şi duşi spre o destinaţie necunoscuta făra ca părinţii să poată face ceva.” Televiziunile din Lituania și Republica Cehă, în special, au lansat câteva videoclipuri șocante despre abuzurile asupra imigrantilor.

Dacă nu vom fi suficient de înțelepți și fermi, România va avea propriile cazuri Bodnariu. Și nu doar unele excepționale. Acceptând să meargă pe calea către totalitarism pe care a apucat-o deja Europa, în România Statul va fi noul dumnezeu – iar cale de mijloc și conciliere nu va mai fi. Ce vor face creștinii, deci, atunci când Cezarul va cere ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu? Nu în ultimul rând, poate n-ar fi rău ca familiile plecate din țară în căutarea legitimă a unui trai mai bun să se gândească la revenirea acasă. Măcar aici, încă, nu li se răpesc copiii dacă spun poezii creștine la grădiniță.

Din primele date se pare că acţiunea în forţă a Poliţiei şi Protecţiei Copilului din Norvegia are la bază un denunţ depus de o profesoară de la şcoala copiilor după ce una din fetiţe a cântat o melodie creştină.

”În cele mai multe cazuri copiii sunt aduși la medic când s-a instalat deja dependența și copiii nu își mai doresc nimic altceva decât se se joace pe computer. Chiulul școlar și rezultatele slabe la învățătură sunt semnalele care îi mobilizează pe părinți. În multe cazuri din rândurile elevilor de la clasele mari de gimnaziu și ai adolescențiilor de la liceu se ajunge la psihoterapie și medicație. Întâlnim o psihopatologie urâtă de tip maniacal, depresie, agitație, simptome psihotice cu halucinații și chiar stări suicidare sau tentative de suicid”, spune medicul-şef al Secţiei de psihiatrie pediatrică de la ”Louis Țurcanu”.

IPS Andrei Andreicuţ a adăugat că o altă cauză a divorţurilor este exodul milioanelor de români care au plecat în Italia sau Spania pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele. “Motivaţia lor este obiectivă, dar ne doare sufletul pentru că ţara se împuţinează. Un efect al acestei plecări masive este înmulţirea numărului divorţurilor, pentru că nu merg amândoi împreună, unul merge, celălalt rămâne acasă. Este tragic pentru ei, dar catastrofal pentru copii. Pentru această suferinţă a familiei creştine, Maica Domnului plânge şi o doare sufletul”, a spus IPS Andrei Andreicuţ.

Joaca împreună cu alţi copiii, în mediul real este total diferită de cea în echipă în mediul virtual. Capacitatea de empatie, de a înţelege relaţiile de grup, de a executa sarcini sau de a fi lider pentru un grup au reguli diferite în mediul real. Copiii care îşi petrec timpul la calculator înţeleg mai greu sau deloc dinamica relaţiilor cu ceilalţi copii şi acumulează frustrări în intracţiunea reală. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că, da, este mai uşor să ai prieteni în lumea virtuală, prieteni cu care să faci echipă pentru a depăşi un nivel în joc.

Sunt, cred, vreo 4-500 de parohii in diaspora si, daca fiecare s-ar infrati cu o parohie saraca din tara, multe s-ar schimba… Asa cum a fost prin anii ’90, cand multe sate din Belgia si Franta s-au infratit cu sate din Romania si veneau cu ajutoare si bucu­rie

“Ai încredere: o conştiinţă curată e cel mai de preţ lucru… Nu-ţi va ieşi din prima, dar îndrăzneşte, dă voinţă şi vei primi de la Dumnezeu puterea de-a reuşi” Gandul: VORBEŞTE ROMÂNEŞTE. Profesoara care a renunţat la salariul şi maşina …

Cuvinte din taceri – Parintele Gheorghe Holbea de cuvintedintaceri

*** Familia ortodoxa: “Jurnalul unui pusti” sau de ce scopul nu scuza mijloacele Articol publicat  în Revista Familia Ortodoxă nr. 51 (Aprilie 2013) De curând, am primit pe adresa redacţiei scrisoarea de mai jos… Sunt o mamă care vă cere …

‘PENTRU LIBERTATEA DE ASTAZI AU PLATIT SFINTII DIN INCHISORI!’ Radio Dobrogea: PS Longhin de Bânceni – Conferinţa “Copiii, calea spre Hristos” Conferinţa “Copiii, calea spre Hristos” susţinută la Constanta de PS Longhin (Parintele Mihail Jar), episcop de Banceni, ales anul …

Doxologia [Constantin Sturzu]: Fariseii vechi şi noi Asa cum se stie, anul acesta este dedicat sfantului maslu si ingrijirii bolnavilor. La slujba acestei sfinte taine, se citesc sapte pericope din Evanghelii, intre care prima face referire la pilda samarineanul milostiv …

*** FAMILIA ORTODOXA: „Am cinci copii si toti sunt in Biserica“ De vorba cu Parintele Anthony, duhovnicul Adrianei, despre homeschooling – Parinte, cum v-ati hotarat sa faceti homeschooling?

Oameni si demoni: “Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?” (scrisoare de adio) „Salvaţi sufletele noastre”, S.O.S….., aşa a îndrăznit să scrie cineva pe peretele closetului de la liceu (printre toate celelalte porcării …

Basilica: PASTORALA SF. SINOD AL B.O.R. cu prilejul ANULUI OMAGIAL AL SF. BOTEZ ŞI AL SF. CUNUNII ÎN PATRIARHIA ROMÂNĂ PASTORALA SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE cu prilejul ANULUI OMAGIAL AL SFÂNTULUI BOTEZ ŞI AL SFINTEI CUNUNII ÎN PATRIARHIA …