Deschiderea bisericilor – cu ce pret? “AMANAREA” IMPARTASIRII CREDINCIOSILOR la Sfanta Liturghie – DOAR O MASURA TEMPORARA sau INCEPUTUL CELEI MAI GRAVE CAPITULARI in fata abuzului autoritatilor, in numele “ratiunii practice”?! “Biserica este Euharistie, este Potir” – DE CE ACCEPTAM SANTAJUL STATULUI si ne multumim cu firimiturile pe care ni le arunca? “Tot delirul asta e la inceput si va urma un razboi aproape inevitabil”
Vasile Bănescu – declaratie ciudata la Național TV:
”În anumite contexte trebuie să trecem și proba realismului creștin, care respinge orice formă de MAGIE, de IDOLATRIZARE A UNUI OBIECT sau de VITEJIE MISTICA PE CONT PROPRIU”
***
Hotnews:
Bănescu: Împărtășirea credincioșilor se amână. A mai existat un astfel moment ”dramatic” și tot din cauza unei epidemii
Împărtăşirea comună a credincioşilor este amânată până la finalizarea consultării cu celelalte Biserici Ortodoxe, a precizat miercuri purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, citat de Agerpres. El a mai spus că a mai existat un astfel de ”moment dramatic” în 1829, şi tot din motive legate de epidemie, comentând că nu există un conflict între credinţă şi raţiunea practică.
“A avut loc o consultare firească a membrilor Sfântului Sinod în legătură cu o scurtă amânare a împărtăşirii comune, până la finalizarea unei consultări inter-ortodoxe cu celelalte Biserici, confruntate şi ele în acelaşi registru liturgic cu provocarea ridicată de pandemie”, a declarat Bănescu.
În acest moment sunt clare câteva lucruri, deşi cu un caracter temporar, potrivit sursei citate:
- slujbele cu credincioşi vor fi oficiate exclusiv afară;
- bisericile vor fi redeschise doar accesului pentru rugăciune individuală a credincioşilor, cu respectarea unor reguli de igienă şi protecţie;
- împărtăşirea comună (în timpul Liturghiei) este amânată o scurtă perioadă, până la finalizarea consultării cu celelalte Biserici Ortodoxe
El a menţionat că “a mai existat un astfel de moment dramatic al amânării împărtăşirii, timp de două luni, chiar, în 1829, şi tot din motive legate de epidemie”.
“Nu este nimic total nou şi nimic contrar teologiei liturgice a Bisericii, care are menirea să îl ghideze pe omul credincios printr-o lume reală, confruntată uneori cu crize grave, inclusiv medicale. În anumite contexte trebuie să trecem proba realismului creştin, care ne protejează de orice formă de abordare magică a ‘celor sfinte’ şi de punerea în conflict a credinţei profunde cu raţiunea practică.
Creştinismul autentic, hrănit din fidelitatea faţă de Tradiţia genuină a Evangheliei şi faţă de cea filocalică, patristică, nu pune în conflict artificial credinţa şi raţiunea, ci le cultivă cu discernământul izvorât din credinţa în Hristos, nu din aceea în propria credinţă”, a mai spus purtătorul de cuvânt al BOR.
Nota noastră:
A fi purtător de cuvânt al BOR în asemenea împrejurări este o grea povară și o uriașă responsabilitate. Suntem perfect conștienți de acest lucru și recunoaștem multele apariții publice salutare ale dlui Bănescu în situații anterioare de criză pentru credincioși. Dar nici nu putem să nu observăm, mai nou, registrul tot mai problematic al discursului promovat de domnia sa în ultima vreme, în special cel legat de Sfintele Taine. Discurs problematic, ca și inițiativa patriarhală de a face o consultare a ierarhilor în care, practic, nu aveau de ales decât între două rele – amânarea sau schimbarea.
Rolul unui purtător de cuvânt al Bisericii nu ar trebui să fie acela de a spune ceea ce vor autoritățile sau neprietenii Bisericii să audă: anume, că nu e nicio problemă dacă nu mai împărtășim credincioșii, că această criză a vieții ecleziale nu are nimic nou, că ne conducem după rațiunea practică și că avem și un precedent istoric. Rolul presupune si o comunicare cu „publicul” creștin, cu oamenii din care Biserica este alcătuită. Din care facem parte toți ca mădulare. Discursul ar trebui să fie reprezentativ pentru ce este Biserica, să fie prudent, sensibil față de nevoile credincioșilor și fidel predaniei Bisericii.
Mesajul Domnului Bănescu e perfect contradictoriu: dacă nu se întâmplă nimic nou și nimic problematic din punct de vedere teologic, atunci de ce măsura extremă, împotriva naturii Liturghiei, de a opri împărtășirea credincioșilor? Și de ce nevoia de consultare la nivel pan-ortodox – pentru a se putea deroba de responsabilitatea asumarii unei atitudini ferme in acord cu invatatura de neschimbat a Bisericii? Fie admitem că ne aflăm într-o stare de criză care ne-a adus la acest punct, fie spunem că nu se întâmplă nimic, dar, atunci, de fapt, facem eroarea nepermisă de a minimaliza chiar Sfânta Euharistie, care este motivul însuși al Liturghiei și inima Bisericii. Fără Potir nu există totuși Biserică! Poate de aici ar trebui să plece orice comunicare. Iar acest adevăr fundamental NU înseamnă nici magie, nici idolatrie!
Alt punct problematic al mesajului transmis este comparația cu epidemia de Ciumă din 1829. Este un moment totuși puțin documentat și neclar. Dar ceea ce contează cel mai mult este că NU EXISTA NICIO COMPARAȚIE ÎNTRE CIUMĂ ȘI CORONAVIRUS. Oamenii din 1829 s-ar închina cu amândouă mâinile văzând reacțiile noastre de astăzi la acest virus care nu se apropie nici pe departe de mortalitatea epidemiilor din trecut. Așadar, comparația e neinspirată. Dar mai sunt și alte elemente: nu se știe cum a fost receptată decizia la „firul ierbii”, 1829 este deja o perioadă premodernă, cu autorități care funcționează în registru secular etc. În orice caz nu poate fi transformat un episod istoric într-un precedent canonic. Din punct de vedere canonic NU EXISTĂ TEMEI pentru suspendarea Sfintei Euharistii, pentru Liturghia fără de împărtășire. În ceea ce numim predania Bisericii, în canoane, nu avem întemeiere pentru o astfel de măsură.
Apoi, a crede că în Sfântul Potir se află Hristos și că nu luăm în considerare, noi, comunitatea credincioșilor, „riscurile epidemiologice” imaginate de unii și alții, se numește …act de credință și de mărturisire. Este un act de asumare, de mărturisire, similar cu cel al rostirii Crezului. Aceasta este credința noastră. Nu e nimic „magic”, nu are nicio legătură cu „vitejia mistică”, este pur și simplu credință, încredințare. Ce ne desparte de Hristos? Noi ne apropiem de Sfântul Potir pentru că acolo este Hristos. Iar asta e mai important decât orice. A prețui acest lucru ține de esența faptului de a fi în Biserică, nu are legătură cu mentalitatea magică, cum eronat insistă să explice Dl. Bănescu, dând de înțeles că se delimitează de credincioșii care consideră că dacă se împărtășesc nu se vor îmbolnăvi. Păi, nu așa se pune problema. Apoi, ce vrea să spună Dl. Bănescu? Că BOR recunoaște drept legitime evaluările profane (și profanatoare) ale epidemiologilor întâmplător în poziții de decizie asupra riscului de infectare prin Sfânta Împărtășanie?
Din păcate, atitudinea purtătorului de cuvânt arată o instituție nu doar acomodantă, ci chiar îndatoritoare față de autorități cărora, în ciuda faptului evident – și recunoscut – că încalcă flagrant libertăți religioase și principii de autonomie sacrosanctă a cultului religios, li se acordă putere nechestionabilă asupra Bisericii.
Patriarhia pare a semnaliza, îngrijorător, la fel ca și prin sinistrul comunicat al „Biroului de presă” din februarie, că e dispusă, la o adică, inclusiv la renunțarea la propria autonomie și la propria demnitate, acceptând să mutileze practicile ritualice într-un mod care, cel puțin în știința noastră, nu are un corespondent în Ortodoxie (poate, paradoxal, ca singurul exemplu similar să fie în Rusia, unde Sfânta Împărtășanie a fost adaptată exigențelor „igienico-sanitare”…).
De asemenea, un cuvant video al IPS Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos, care circula pe retelele sociale de cateva ore, ne da iarasi cele mai rele semne despre cum BOR pare ca se pregateste de capitulare, interiorizand, chiar cu exces de zel, intreg discursul panicard al autoritatilor (“Daca eu as fi Patriarh, as risca sa trimit un om la moarte?”, “Sa nu cumva sa devina Biserica al doilea spital…”) si facand apologia notiunii celei mai respingatoare pentru duhul ortodox, si anume cea de “distanta sociala” (“Fiecare român sa pastreze distanta... in casa, in scara blocului, in autobuz, la piata mai ales, in alte intruniri... si asa vom izgoni virusul”!!!).
***
G4Media:
Patriarhul Daniel le-a cerut printr-o scrisoare oficială membrilor Sfântului Sinod să își prezinte poziția față de o propunere fără precedent, potrivit documentului consultat de G4Media.ro.
Astfel, președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române arată că utilizarea unei singure lingurițe pentru sfânta împărtășanie, deși este o practică veche de nouă secole, nereglementată în niciun Sinod, paradoxal, nu poate fi schimbată nici în timp de pandemie, în ciuda cererilor medicilor epidemiologi.
Ca urmare, Patriarhul arată că, dacă și ceilalți membri ai Sfântului Sinod vor fi de acord, „se va solicita autorităților de stat să permită doar participarea credincioșilor la Sfânta Liturghie, iar împărtășirea lor comună cu Sfânta Euharistie să fie hotărâtă la o dată ulterioară, după 1 iunie 2020, în consens cu celelalte Biserici Ortodoxe”.
Această propunere este văzută de unii membri ai clerului ca o „dezertare diplomatică” a Bisericii față de obligativitatea administrării Împărtășaniei credincioșilor. De asemenea, unii clerici au declarat pentru G4Media.ro că propunerea reprezintă un moment al dezicerii conducerii Bisericii față de scopul Liturghiei și de interesul credincioșilor, acela de a primi Sfânta Împărtășanie, indiferent de mijlocul de administrare a ei (a se vedea practica diversă a Bisericilor Ortodoxe din diaspora).
Scrisoarea a fost trimisă membrilor Sfântului Sinod (organismul colectiv de conducere al Bisericii Ortodoxe Române – BOR), iar aceștia a trebuit să răspundă dacă sunt sau nu de acord cu propunere Patriarhului până luni, 11 mai, ora 20.00, urmând ca pe baza răspunsurilor să fie făcută publică poziția oficială a BOR.
Context. În februarie 2020, chiar la debutul epidemiei de coronavirus, Patriarhia Română a transmis printr-un comunicat că fiecare credincios care crede că este bolnav de gripă sau coronavirus poate să evite sărutarea icoanelor și poate cere ca Împărtășania să fie făcută cu lingurițe aduse de acasă. A urmat o replică dură din partea multor teologi și preoți, iar Patriarhia a făcut un pas înapoi și a respins utilizarea lingurițelor de unică folosință.
***
Jurnal de migrant:
„Amânarea Euharistiei” sau despre Liturghii „depline” și „nedepline”
„Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul (…) Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui Zevedeu”. (Matei 27, 55)
„Priveau de departe”, ele, femeile care-I fuseseră credincioase. Ele, care fuseseră martore și subiecte ale minunilor Mântuitorului Iisus, ele care au pipăit dumnezeirea Sa, tocmai ele, au stat deoparte. Să fie doar frică? Lipsa curajului? Emoțiile și trăirile legate de întâmplările petrecute fulgerător cu Omul ce le era și tată și mamă, bucurie și prietenie?
Nu putem ști ce a fost în sufletul lor cu adevărat. Dar în aceste zile, în care ne sunt puse multe la încercare, de ce oare și noi alegem să „privim de departe”?
…
De sus, Londra se vede bine. Pe vârful unui bloc, acolo unde soarele te coace și vântul te mângâie, și eu am ales să „privesc de departe” la cele ce se întâmplă în aceste zile, cu Biserica mea, cu cei dragi mie, cu Liturghia cerului pusă în mâinile oamenilor. Femeile le-au văzut pe toate: Crucea. Sulița. Buretele și oțetul. Mormântul. Și piatra cea mare.
Eu ce am văzut? O echipă de tâmplari albanezi, musulmani. Cele mai gălăgioase persoane pe care le-am cunoscut. Urmașii lui Skanderberg. Musulmani, de religie. În aceste zile ei sunt în perioada de post. De dimineață până seara, făcând eforturi considerabile, munca în construcții nefiind deloc ușoară, ei totuși postesc. Post musulman, fără picătură de apă pe durata întregii zile. Apoi când vine ceasul, își caută Mecca. Se pun în genunchi și se roagă. Ei „nu privesc de departe”. Eu am făcut-o și vreau să mă căiesc.
Biserica este Euharistie
După ce cu tristețe am constatat cum un act al Cancelariei Sfântului Sinod flutura pe internet, din gură în gură și din postare în postare, m-am simțit deodată trăitor în veacul Părinților. Când disputele teologice, frământarea Bisericii, era pâinea cea de toate zilele a poporului lui Dumnezeu. Dacă El a îngăduit să trăim și noi epoca patristică, avem misiunea de a încerca măcar să le urmăm exemplul. Cum credeți că ar fi acționat un Ioan Hrisostom sau un Chiril al Alexandriei, în aceste zile?
Nu poți să nu te întrebi, cel puțin retoric, unde ne sunt în aceste zile profesorii de teologie? Fără a numi pe cineva anume, ori a generaliza, unde oare ne este școala de teologie ortodoxă românească, în aceste zile, când avem nevoie de mărturia lor? Ca a unor oameni care au gustat din Euharistia Cuvântului dar și din cea a cărților, a studiilor și mai ales a experienței. Pentru că Euharistia nu este altceva decât trăirea lui Dumnezeu.
Biserica este Euharistie. Viața creștină este Euharistie. Iar Euharistia, este înainte de toate, mâncarea și băutura noastră cea adevărată.
Cum am putut ajunge atât de jos, ca într-o adresă internă semnată de o minte teologică atât de adâncă ca a Patriarhului nostru (nu știm dacă este autentică ori dacă formularea îi aparține) să ne găsim în fața unei afirmații care ne lasă fără cuvinte: „să permită doar participarea credincioșilor la Sfânta Liturghie, iar împărtășirea lor comună să fie stabilită la o data ulterioară”?
În asentiment cu Sfântul Vicențiu de Lerin, „ce a fost crezut pretutindeni, totdeauna, de către toți”, aceasta mărturisim și noi – centrul, logica, scopul, motivul săvârșirii dumnezeieștii Liturghii, de la Cina cea de Taină, până astăzi, a fost și este pregătirea și oferirea Euharistiei. În afara Euharistiei, nu există Liturghie.
Teologia Ortodoxă, în mod plenar și universal, mărturisește faptul că o Liturghie la care nu se împărtășește poporul, ea nu își atinge scopul. În acest sens, nu avem Liturghii „depline” și Liturghii „nedepline”.
Criza Euharistiei prin care trece poporul român, ne face să acceptăm ușor această situație. Pentru că am fost obișnuiți ca Liturghie după Liturghie, doar clericii să se împărtășească. Iar noi, poporul să ne uităm la un potir plin de Viață. Doar să ne uităm. Ni se arată Potirul apoi este „dosit” repede la Proscomidiar. Credincioșii – ne înghesuim la înlocuitori duhovnicești…
Taina unei Liturghii – „Niciodată unul fără altul”
Avem o singură Liturghie. Care este deplină, împlinită, primită în poala dragostei lui Dumnezeu, atunci când, cler și popor devenim toți ai lui Hristos, hristofori. Sau nu cumva „noi” – din epicleza lui Hrisostom – „trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste daruri” să fie vorba doar despre slujitorii hirotoniți?
„Noi” este despre toți. Cler și popor. Niciunul, unul fără altul. Precum Patriarhul Constantinopolului – „primul între egali”. Nu există, nu putem concepe, o Liturghie „nedeplină” în care doar clericii își împart Euharistia și o alta, separată, în care noi, tremurăm cu procovățul sub bărbie, la întâlnirea cu Mirele nunții vieții noastre.Nu ne putem închipui un episcop sau un preot, care a gustat în perioada de izolare, chiar dacă împărtășirea este individuală, din Trupul lui Hristos, fără a se gândi la durerea celor cărora le este gura amară de durerea despărțirii de Euharistie și Biserică. Unora le-ar sta în gât dumnezeiescul Trup…
Să fie doar o măsură temporară „amânarea oferirii Euharistiei”? Credem că este cea mai mare iluzie pe care ne-o facem în legătură cu gândul că această nebunie se va încheia. Suntem doar la începutul, începutului…
Să ne amintim: Liturghia este doar una. Fără oferirea Euharistiei nu există Liturghie. Vom participa doar la un spectacol teatral, gol și fără vreun sens. Așa au crezut și așa au făcut Apostolii. Apoi Părinții. Doar prin împărtășire simțim toți comunitatea și comuniunea. Așa s-a menținut conștiința vie că ne împărtășim în mod real cu Hristos. Nu cu simboluri. Ci cu Cel care ne-a spus „Eu sunt Învierea și Viața”. Împreună, ca Biserică. Niciodată unul fără altul!
***
Alin-Cristian Preotu
“Daruri” de la “Moș Gerilă”
Toată suflarea creștinească așteaptă cu sufletul la gură deschiderea Bisericilor…
Numai, ce să vezi, în România, deschiderea Bisericilor va însemna deschiderea curților de Biserică, nu a Bisericii…
Dacă tot ce am obținut va fi doar atât, de fapt, nu am obținut aproape nimic…
Este ca și cum îi “facem doar curte” lui Hristos, fără a ne uni cu El, pentru că, probabil, va trebui să amânăm și împărtășirea…
Credincioșii vor veni să stea în curte, nu în Biserică la slujbă cum este rânduiala…
Poate pentru unii va însemna ceva, de fapt e foarte puțin și așa se întâmplă când ne mulțumim cu puținul, adesea doar cu jumătățile de măsură, cu fărâmiturile ospățului, cu pomana…nu cu drepturile și libertățile noastre…
Stăm ca milogii cu mâna întinsă la Stat și primim nu dreptul deplin de a fi înăuntru, ca fii demni ai Bisericii, ci rămânem tot pe afară, iar noi preoții ieșim cu “catrafusele” tot afară, ca niște actori ambulanți, ne mutăm din Biserică în curte, ca țiganul cu cortu’…
Bună treabă, mare lucru…Un mare fâs…
Dacă noi pe afară cu Dumnezeu, voi… în întunericul cel mai dinafară… pregătit celor făr’ de Dumnezeu…
Păi de ce-am mai făcut biserici, ca să facem slujbe pe afară, să stăm în ploaie, în vânt, în arșiță, în rafale de praf vânturate de colo colo peste Sfinte, că așa vor mușchii guvernanților?
Să vă fie rușine!
În Occident s-au deschis bisericile, iar slujbele se fac în Biserică, nu afară…
În Italia unde a fost nenorocire, cel puțin în statistici, în Germania, în Austria, peste tot, slujbele se țin în interiorul locașurilor de cult…
La noi ca la nimenea… O batjocură…Niște reptilieni…
Încă o dată suntem umiliți, toți grămadă, și clerici și credincioși…
Nu este nici o izbândă, nici un favor, nici o concesie, nici o mărinimie… ci o bătaie de joc față de creștini și față de cler…
Oricum trebuiau să facă ceva în sensul ăsta văzând că în toată Europa urmează ori s-au deschis, deja, bisericile, însă la noi nu-i ca în Vest, n-a fost nici înainte pe vremea bolșevicilor, nici acum pe vremea neobolșevicilor…
Și atuncea întreb, bă, păgânilor care ne conduceți, de ce nu-i scoateți afară și pe frizeri, să tundă sub cerul liber; ăla are voie să stea cu mâinile prin părul clientului 30 min., iar pe mine mă obligați să dau binecuvântare de la 1m, la stomatologie au voie să stea în 4mp pacienții, iar la noi credincioșii doar în 8mp...
De ce nu-i scoateți pe toți afară, muzeele să-și scoată exponatele afară, hotelierii să-și scoată paturile pe afară, profesorii să țină lecțiile prin parcuri sau în curțile școlilor, magazinele să vândă cu tarabele pe afară sau prin parcări, cu de-amănuntul…
Da’ ieșiți și voi din palate, parlamente și ministere și să vă faceți treburile pe afară, că oricum habar n-aveți de nimic, de ce se întâmplă pe afară, prin Europa…sau prin țara asta pe care voi toți, politrucii, ați vândut-o și batjocorit-o…
Faceți, mă, și voi ședințe de Guvern prin parcul Herăstrău sau prin incintele instituțiilor unde oricum sunteți puși degeaba, numai în dauna și spre sfidarea cetățenilor…
Deci, ce-am primit? ” Roșcovele porcilor”, nu invitație la Cina Domnului, că lingurița-i cu covid, iar carcalacii stau pe pereții bisericilor mai mult decât stau prin magazine, supermarketuri, gări, aeroporturi, piețe, bănci și alte instituții…
Probabil că agenții patogeni preferă “lemnul și spațiile mici”…că așa strigă “haștagii metamorfozați ai lui Iuda”…
Hai că sunteți păgâni, v-ați bătut joc de preoți, de milioane de creștini și bineînțeles și de Hristos câtă vreme gândiți atât de spurcat despre Biserica Lui, despre Sfintele Taine și rânduieli…
Veți înfunda iadul… O să vedeți voi acolo ce carcalaci vă așteaptă pe fiecare…
Dumnezeu nu se lasă batjocorit…
(Pamflet)
Răzvan Bucuroiu:
Am vorbit mult, ziua întreagă cu preoți și mireni despre poziția care ar trebui adoptată de Biserică în chestiunea intervenției (imixtiunii) organelor sanitare ale statului român laic în actul liturgic, în intimitatea euharistică din fața altarului de jertfă. Mai clar, în interzicerea împărtășirii credincioșilor, o vreme de aici înainte.
Pe scurt, mesajul ar fi acesta:
Părinților arhierei, credem că nu trebuie să dați curs cerințelor epidemiologice exagerate și nejustificate științific – în nici un fel, de nici un experiment sau statistică evidentă, nici acum și nici în istoria umanității creștine.
Lăsați, cumva, la latitudinea și experiența pastorala a fiecărui preot să administreze sfintele taine, conform canoanelor și conform propriei conștiințe duhovnicești, dar și civice. Preoții au mare discernământ, nici ei nu vor să îmbolnăvească pe nimeni cu bună știință, nu vor să facă rău – dimpotrivă! Altminteri, această modificare surprinzătoare de ritual și azimut duhovnicesc poate genera o confuzie uriașă în sânul ecleziei – nu știm ce vom răspunde în fața Domnului, dar și în ochii oamenilor.
Grecii ortodocși nu schimba nimic în chestiunea euharistică – nici nu au ce! Iată, așadar, și consensul interortodox multașteptat!
Sus inima, nu ne lăsam copleșiti de presiunea pusă de funcționarii vremelnici ai statului, cu o conștiință neutră față de Hristos.Va trece și zăpăceala asta, să nu regretam amarnic după aceea… Căci noi chiar știm ce se găsește în acel Potir. Altminteri, la plimbare toată lumea!
Iertare tuturor!
***
Hetti Adriana Benedek
Oficial, Sfânta Împărtășanie se amână. Biserica noastră milenară a refuzat Împărtășirea credincioșilor cu lingurița de unică folosință. În consecință, vom avea o perioadă în care Sfânta Liturghie va fi oficiată fără momentul cheie, fără a ne bucura de Hrana de sus. Dacă decizia Bisericii e bună sau nu, refuz să judec eu. Mă limitez doar la a spune că tot delirul ăsta e la început și va urma un război aproape inevitabil: unul văzut – atacuri la adresa Bisericii, privarea de cele sfinte, asmuțirea credincioșilor împotriva Bisericii și a celorlalți, modificarea ritualurilor pentru a se plia pe cerințele statului, răzvrătiri, apostazii; dar și unul nevăzut – cu noi înșine și demonii care își doresc să alunge omul de lângă Hristos.
Ne mai rămâne ceva de făcut? Dacă ne pasă și chiar tânjim după Hristos, garantat: rugăciunea. Însă nu așa cum ne imaginăm noi, stând la slujbe online și ascultând acatiste pe YouTube, ci cu nevoință și râvnă. Dar vrem? Ne dorim să ieșim din zona de confort pentru a intra pe ușa cea strâmtă? Ne dorim cu adevărat să fim/rămânem ortodocși?
Să ne ajute Dumnezeu.
***
Dan Camen:
“Avem frica sa dam cele sfinte [(ne)credinciosilor – n.m.], ca si cand nu ar fi sfinte” – IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului
Aceasta declaratie a IPS Teodosie, in aceste momente de restrangere, prin stare de urgenta, a unor drepturi fundamentale, de imixtiune a Guvernului in viata Bisericii si de tacere generalizata din partea ierarhiei si a preotimii, capata valoarea unei veritabile marturisiri de credinta.
Pe cat de scurta, pe atat de cuprinzatoare si de importanta aceasta definitie a posturii in care suntem astazi pusi, aceea de a afisa in fata lumii o ‘credinta de unica folosinta’, ca un plastic fara valoare. Zic de unica folosinta, ca si cum toate sunt bune si frumoase la ortodcsi, numa’ chestia asta cu impartasitul la comun, din acelasi potir si lingurita, este cea care strica totul. De asemenea, se cere ca credinta noastra sa fie tot mai ‘flexibila’, ca plasticul care se indoaie, atat de mult, ca ajunge, in cele din urma, sa se rupa, atunci cand nu te astepti, si sa ramana fara valoare.
Dar meritul IPS Teodosie, prin aceasta marturisire, este ca a reusit sa parafrazeze, legitim si scripturistic, fara sa jigneasca in vreun fel, versetul acela dur: “Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi” (Mt. 7, 6).
Dansul a zis ca prefera sa nu mai impartaseasca, decat sa accepte propunerile INSP, ceea ce e, ca rezultat, cam la fel cu mesajul versetului prezentat. Dar, potrivit aceluiasi verset, am putea spune ca Guvernul s-a facut indirect avocatul ‘cainilor’ si al ‘porcilor’, luandu-le apararea, sporindu-le necuvenitele drepturi la impartasanie, ba chiar amenintand si fortand intr-atat, incat oricine nu se supune, risca amenzi enorme, sau dosare penale. Asta inseamna in verset ‘a sfasia’ si in marturisire ‘a avea frica’, iar ‘a calca in picioare’ este intocmai ceea ce zice IPS sa, de a nu recunoaste sfintenia sfintelor, ‘ca si cand nu ar fi sfinte’, ca si cand ar fi doar paine si vin.
Raportarea la sfintenie tine, bineinteles, de credinta. Dar aceasta credinta se bazeaza pe dragostea fata de Dumnezeu si aproapele. In puterea dragostei duhovnicesti taina (se) lucreaza. In puterea dragostei mama sta langa fiu cand sufera, sau sotia langa sot cand e la pat, fara sa le mai fie frica ca ar primi si ele, la randu-le, boala lor. Primirea tainelor fara credinta, dar, mai ales, fara dragoste, este totuna cu sarutarea lui Iuda: “Si au luat cei treizeci de arginti, PRETUL CELUI PRETUIT, pe care l-au pretuit fiii lui Israel…” (Mt. 27, 9).
Legaturi:
Unde am ajuns, Doamne?! Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei noastre iese la rampă cu un discurs halucinant! Are o atitudine defensiv-agresivă, dar nu față de atacatorii și dușmanii Bisericii, ci mai degrabă față de preoții și credincioșii care nu vor fi de acord cu poziția pe care o exprimă! În argumentele sale slabe și scandaloase vorbește despre o proba realismului creştin pe care ar trebui, chipurile, să o trecem, insinuează că am avea o abordare magică a ‘celor sfinte și acuză de „vitejie mistică”’. Ele sunt îndreptate împotriva celor care nu vor fi de acord, încercând să le contracareze acestora reacția prin ridiculizare preventivă!
E dureros!
Cu adevarat halucinant mesajul purtătorului de cuvânt, de asta ma temeam cel mai tare, că astfel de mesaje puțin spus „problematice” produc rănile cele mai adânci în trupul Bisericii ”În anumite contexte trebuie să trecem și proba realismului creștin, care respinge orice formă de MAGIE, de IDOLATRIZARE A UNUI OBIECT sau de VITEJIE MISTICA PE CONT PROPRIU”
Care este „obiectul” idolatrizat??? Potirul, lingurița, Sfintele Moaște, Sfintele Icoane? nici nu am ce adauga fata de ce s-a spus in nota dvs și fata de ceea ce este scris în restul articolelor reunite in aceasta postare….
citez de aici:
https://www.facebook.com/oancea.z.dorin/posts/10158851445783825
„Aceeaşi Lege a cultelor prevede ferm în Articolul 2, aliniatul 1, dreptul oricărei persoane de a avea şi manifesta o credinţă religioasă. Potrivit aliniatului 2 din acelaşi articol, acest drept nu poate fi restrâns decât în circumstanţe deosebite, pentru „protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.” În aliniatul 4 al articolului 5 se prevede că „ În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. După cum se poate vedea, respectarea măsurilor de sănătate hotărâte de guvernul ţării în timpul stării de urgenţă nu este opţională pentru Biserica noastră, ci o condiţie ca să i se menţină recunoaşterea. ”
Cu alte cuvinte, daca „autoritățile” consideră că Euharistia, Cultul Icoanelor și a Sfintelor Moaște nu este „sigură” pentru „sanatatea publică”, cultului creștin ortodox i se poate retrage recunoasterea , dacă autoritățile consideră nociv pentru „morala publica” a respinge masturbarea sau casatoria homosexuală …. cultului crestin ortodox i se poate retrage recunoașterea, și tot așa … avem șanse oficiale sa intram in catacombe
Vremea este a cernerii, ierarhii, preotii si mirenii marturisitori vor primi cununa de la Domnul. Pt. dl Banescu credinciosii care nu sunt cu noi, sunt impotriva noastra…pacat! Bunul Dumnezeu sa-l lumineze pe patriarh si sa-i intareasca pe ceilalti ierarhi.
O Liturghie fara Sfanta Impartasanie este ca o Nunta la care invitatii nu pot sta la Masa, ca o Cina la care casnicii nu mananca, ca un Templu fara Jertfa.
Euharistia este Hristos care se da ca hrana fiecaruia dintre noi, toata viata Bisericii graviteaza in jurul Jertfei nesangeroase. Oare ce fel de Biserica este aceea care nu mai imparte Sfintele, sfintilor….?
Cumva, situatia aceasta pare sa fie chiar mai rea decat cea de pana acum, sa participi la o Liturghie la care nu se impartaseste nimeni…
nu sunt eu in masura sa judec intreaga situatie, cu siguranta sunt multe actiuni, multe detalii pe care nu le cunoastem dar din ce a transparut pana acum, ceva nu este in ordine.
Oare de ce in alte tari ortodoxe s-a putut evita situatia aceasta si la noi, nu?
Parafrazând o mărturisitoare din temnițele comuniste, Binecuvâtată fii, criză! Acum cade putregaiul din Biserică-Păr. Făgețeanu. Cad măștile ca rafalele de mitralieră și se arată fețele cele adevărate ale celor ce s-au autopreaînălțat în vremuri liniștite.
Mesajul nostru către Păr Daniel tb ca să fie acesta:
Tb sistate pe loc toate lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului!
Dacă nu ne putem împărtăși, nu are niciun rost ca să mai irosim eforturi în amenajarea unui cadru în care s-o facem.
Dacă nu putem ține Sf Liturghie în interiorul bisericilor construite taman în acest scop (în primul rând Catedrala MN), atunci tb ca să ne apucăm încă de azi de construcția/amenajarea de curți/grădini/spații deschise cu altare de vară pt clerici și copertine rezistente la condiții meteo pt credincioși și cu un turnuleț cu clopot mic, și aceasta neapărat în zone unde nu-i putem deranja pe seculariști, și neapărat spațiile dimensionate la 8 mp/credincios. Și dacă nu suntem încă lămuriți pe deplin ref la toate detaliile, să- întrebăm pe lutherani, unitarieni, mahomedani, cei care au experiență medicală și politică în conducere(a unei țări).
Nu are niciun rost, ca să finalizăm o catedrală în care să cântăm prohodul poporului român, sau în care să se roage papa Francisc ”Tatăl Nostru” (unii dintre noi suntem convinși, că Tatăl Nostru nu este și tatăl lui), sau în care să aibă loc spectacole. manifestări, ceremonii care nu vor avea nimic în comun cu creștinismul. Și în care, din principiu, să NU se dea Sf Împărtășanie credincioșilor.
Altminteri în acel locaș, cu adevărat vor avea loc fenomene de magie, după cum spune și Vasile Bănescu, și cu siguranță și de idolatrizare.
În rest, slavă Domnului, că mai sunt și preoții noștri, care fac ascultare; întru Christos!!!
HRISTOS A INVIAT!
Se poate retrage recunoasterea cultului ortodox?????
Am inteles bine?
Se poate retrage recunoasterea Bisericii noastre bimilenare?
Se poate retrage recunoasterea a peste 70% dintre cetatenii scumpei noastre tari Romania?
As propune ca dl.Banescu sa faca comunicate pentru conducerea tarii si catre toate comitetele si comisiile de urgenta si alerta infiintate si care se vor mai naste in viitor, iar noua credinciosilor ortodocsi sa ne vorbeasca Parintele Patriarh,dar nu despre pandemii si filantropii ci cuvinte duhovnicesti de incurajare si intarire,blande si calde pentru raceala din sufletele noastre.
Sa-mi fie cu iertare, dar eu nu prea pricep cum se poate spune ca s-au deschis bisericile atata timp cat avem voie doar in curte. Corect era sa ne spuna ca s-au deschis curtile bisericilor.
Cat despre exprimarile purtatorului de cuvant al Patriarhului (nu am gresit, asa am vrut sa spun), ce sa zic??? Mi-au mers la suflet si l-au facut zob Se potrivesc de minune cu ale unor mai mult sau mai putin cunoscuti preoti, ierarhi, teologi care ne spun ca nu este nici un fel de prigoana impotriva noastra, ca totul este bine si frumos. Fratilor, imi vine sa strig sa ma auda si surzii: treziti-va pana mai este un pic de lumina in lume, pana ce nu ne cuprinde de tot intunericul!
Fireste ca, in conformitate cu zisele d-lui Banescu exista o intreaga literatura patristica avand ca tema ”trecerea probei realismului crestin”. La fel in ceea ce priveste ”misticismul”, ”magia” si ”idolatrizarea obiectelor de cult”. Daca n-am stiut asta pana acum… deh, vina noastra!
Tare mai este usor sa amesteci adevarul cu minciuna in declaratii scortoase facute intr-un limbaj voit sofisticat. Asa, ca omul simplu sa nu inteleaga mai nimic, dar sa se mire de pretiozitatea d-lui Banescu. Si cat la suta din declaratie apartine Sfantului Sinod, cat la suta Patriarhului si cat la suta d-lui Banescu? Ca nu reiese de nicaieri asta!
Gandul imi spune ca Iuda atunci cand a perfectat vanzarea-cumpararea a plecat de la premiza ca avea o problema de cash flow de rezolvat.
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=6#1
Iisus avea foarte mult potential, insa nu era corect exploatat. Iuda a vazut asta. Credea ca punandu-l in fata faptului implinit se va ~domestici~, iar Iuda in calitate de trezorier sef si mare combinator-negociator isi va vedea implinit visul de tihna. Daca a fost in stare sa-l invie pe Lazar care deja intrase in putrefactie, nu va putea El sa faca ceva care sa ii uluiasca pe cei care vor sa il omoare? Si daca tot nu se intelegeau, cine ar fi putut sa negocieze pacea intre partile aflate in conflict? 30 de arginti nu erau pretul real, reprezentau pretul din acel moment. Daca ii iesea combinatia lui Iuda, cu un pic de marketing si PR… SKY IS THE LIMIT. La sarutul de tradare Iisus trebuia sa ii raspunda facandu-i cu ochiul: „las’ că asta e de gura lumii, fiţi fără grijă, ştim noi ce ştim, ne vedem Duminică dimineaţa?”. Iuda stia ce are de facut mai departe,
business planul sau era facut.
Daca ar fi avut macar un gram din credinta sincera si simpla a sfantului Apostol Petru…
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=17#24
http://www.cuvantul-ortodox.ro/ma-voi-tangui-si-voi-urla-voi-merge-descult-si-gol-voi-scoate-urlete-ca-sacalii-si-tipete-ca-strutii/
Foarte bine ati punctat, s-a lasat un pic asteptata luarea atitudinii.
Necredinciosii din fruntea tarii fac ce stiu, nu ne mira.
Persistenta Patriarhiei in problema linguritei si acceptarea Liturghiei fara Sfanta Euharistie este marea lovitura data credinciosilor. Ce vor de fapt? Celelalte Biserici au raspuns.
Depinde de noi toti sa marturisim. Cum? Nu mergem acolo unde se face compromisul, explicam celor care nu stiu. Preotii si ierarhii care nu au inteles trebuie bombardati pe facebook cu mesaje prin care sa le cerem cuviincios, dar imperios, sa savarseasca SFANTA LITURGHIE nu o BLASFEMIE.
Nadajduim in maturitatea lor duhovniceasca si ne rugam sa primeasca (sa primim) putere de la Domnul sa pasim pe calea cea stramta.
Patriarhia incotro?
1. Vedeti? Astia sunt sofistii nostri cu doctorat! Adevarul pentru ei nu mai reprezinta nimic, totul e relativ, gradual (cuvantul asta cred ca dl. purtator de vorbe l-a preluat de la Werner), interpretabil, etc. Un exemplu (fragment de articol EVZ): Dacă în cazul lui Pomohaci caterisirea a fost soluția, la fostul arhiereu de Huși sancțiunea a fost mult mai blândă. De ce? Vasile Bănescu taie nodul gordian și nu prea: „Statutul de episcop retras are urmări aproape identice cu cel al unui episcop caterisit, în sensul că el nu mai reprezintă oficial Biserica și că starea sa în cadrul BOR a devenit una de monah. Oricum amândoi se află azi în fața unor probleme penale”. Oricum, s-a asternut linistea… aparent. Pierderea de imagine pentru BOR insa… Va jucati cu cuvintele, baieti!
2. Exista vreun CV al dl. Banescu? Eu caut de mai bine de o ora pe net si nu am gasit mai mult de atat: Vasile Bănescu a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă (1988-1992) din Cluj. A beneficiat de burse de studii şi specializare în Germania (1997-1999, Universitatea din Regensburg; 2002-2003, Universitatea din Heidelberg) şi de burse de cercetare în Elveţia (2000, Basel; 2001, Zürich). Este doctorand al Facultăţii de Litere din Bucureşti, cu tema de cercetare: „Polemica laic-religios privind conceptul de tradiţie în eseistica românească interbelică”.
2. Foarte curios este faptul ca intamplarea cu IPS Pimen nu este folosita ca argument de reprezentantii BOR! Adica 25 de preoti s-au impartasit cu IPS Pimen si toti sunt sanatosi! Cand te gandesti ca lucrarea lui Dumnezeu a continuat si dupa slujba! Puteau unii dintre cei 25 sa se infecteze cu covid la cateva zile dupa slujba, si gata era sminteala! Dar nu s-a intamplat! Poate ca astfel Dumnezeu ne-a aratat inca o data cat de mult iubeste Biserica Sa! Dar… mai trebuie si noi sa facem ceva.
Parintele Savatie Bastovoi
”Lucrurile sînt mult mai serioase decît par. Biserica și statul s-au lovit la nivel instituțional, adică la nivel de cancelarii și coridoare. Dacă vreți cu adevărat să avem biserica așa cum am moștenit-o, lăsați feisbucăreala și faceți corp comun cu Patriarhul și Sinodul în lupta pentru Liturghie.
Presiunea este foarte mare și brutală, iar lumea este proastă. Aveți răbdare și înțelepciune. Nu rupeți cămașa pe voi ca Petru, strigînd: “Doamne, dacă toți Te vor părăsi, eu nu!”
Uniți-vă într-un corp comun mare și greu ca o piatră de care se vor sfărîma toți cei care ne lovesc.
Niciodată nu a mai fost o astfel de presiune pe Biserica Ortodoxă, niciodată nu am fost loviți în chiar inima Bisericii, adică să ni se impună profanarea Sfîntului potir. Pînă acum Biserica era văzută de statele ateiste doar ca o mare adunare de oameni cu aceleași idei, dar acum cineva acolo “sus” a înțeles că Biserica este Hristos și că Hristos este în Potir.
Aveți răbdare și dragoste. Lupta noastră nu este împotriva trupurilor acestor trecătoare, ci împotriva duhurilor răutății care sînt în văzduhuri și care le insuflă unor conducători atei ideile prin care să ne risipească.
Fiți tari și smeriți.
Nu este adevărat că războiul e pe sfîrșite, războiul abia începe. Ce ați văzut pînă acum a fost doar alinierea taberelor de luptă.
Așteptați-vă rîndul, toți veți fi chemați, fiecare în slujirea în care se află: arcași la arcași, călăreți la călăreți, pedestrași la pedestrași.
Iubiți-vă unii pe alții, primiți sfaturile și învățătura în duhul smereniei și al blîndeții, căci celor smeriți Dumnezeu le dă har, iar celor mîndri le stă împotrivă.
Hristos a înviat!”
Sursa: facebook
Merita citit:
https://www.ceeol.com/search/viewpdf?id=25598
1. Stiu ca unele declaratii ale purtatorului de cuvant al BOR, sau lipsa de atitudine a ierarhilor, au suparat enorm, dar acum nu este timpul sa cerem socoteala. In acest moment trebuie sa aparam fundamentul vietii crestine, inima si sensul Bisericii Ortodoxe: Sfanta Euharistie. De aceea, sunt de parere ca in urmatoarea perioada trebuie sa promovam foarte bine invatatura despre Sfanta Euharistie. Trebuie sa ii aratam importanta si folosul, dar mai ales trebuie sa aratam ca nu este un simbol, ci este insusi Hristos. Promovarea se poate face oriunde, fie ca vorbim de retelele de socializare, bloguri, site-uri personale sau in cadrul discutiilor pe care le avem cu prietenii si cunoscutii nostrii.
2. Ca o completare la ceea ce am scris la punctul unu: cea mai mare problema a Patriarhiei, pe partea de comunicare, este ca nu are o strategie care sa ii permita sa jongleze cu situatia. Cu alte cuvinte, nu are aliati in luptele acestea online. Din ce se vede la ora actuala, singurul instrument media important al BOR este grupul Trinitas care se vede clar ca nu face fata. Ideal ar fi ca fiecare mitropolie, arhiepiscopie sau episcopie sa isi dezvolte propriul produs media. Intr-un scenariu ca cel descris de mine informatiile ar ajunge mult mai rapid si in forma intacta la urechile oamenilor, iar mesajul ar fi mult mai percutant. Nu te poti baza pe multitudinea de televiziuni, site-uri si ziare fiindca acestea nu vor relata corect informatia. Si mai ales acum de cand au primit bani de la guvern…..
@andy
Istoria bisericeasca ne spune ca, dimpotriva, trebuie cerut socoteala, pt ca altfel, dupa cum vedem, se duce totul de rapa. Ce au facut grecii dupa sinodul talharesc de la Ferrara-Florenta? Au zis ca “nu este timpul sa cerem socoteala”???
Imi place mesajul parintelui Savatie!
https://www.stiripesurse.ro/patriarhia-romana-ips-teodosie_1465497.html
Sambata asta am participat la slujba Sfintei Liturghii care s-a tinut in fata bisericii si vreau sa spun ca am simtit foarte puternic prezenta lui Dumnezeu, cam cum simteam la slujba de Pasti. Dumnezeu este cu noi, important este ca si noi sa nu Il parasim si sa nu cedam la presiunile care se fac zilele acestea in ceea ce priveste Sfanta Impartasanie. Pana la urma libertatea religioasa este un drept stabilit in Constitutie, si deci dpv legal nu cred ca se poate face ceva impotriva clericilor care nu vor renunta la traditia Bisericii.