Tatiana Niculescu Bran despre CAZUL TANACU si filmul DUPA DEALURI la emisiunea TV Cuvinte din taceri (VIDEO)

25-10-2012 42 secunde Sublinieri


Legaturi:

*


Categorii

1. DIVERSE, Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Video

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

28 Commentarii la “Tatiana Niculescu Bran despre CAZUL TANACU si filmul DUPA DEALURI la emisiunea TV Cuvinte din taceri (VIDEO)

  1. Chiar asa sa fie oare? Spovedania sa declanseze toate reactiile de nebunie? Daca doamna jurnalista ar sti ce inseamna spovedania ar intelege ca nici intr-un caz spovedania si iertarea pacatelor nu poate duce la declansarea unor stari de nebunie! Dupa ce s-a scris ca s-a dezis de filmul lui Mungiu ma asteptam sa fie altfel aceasta doamna. M-a dezamagit insa!

  2. pt. intelegerea adevaratei naturi a bolilor mintale, recomand cu placere cartea teologului francez J.C.Larchet “Terapeutica bolilor mintale”. Cred ca putem sa spunem ca vrajmasul omenirii se va folosi totdeauna de slabiciunile firii noastre cazute si va incerca sa ne ingenuncheze prin acestea.Cred ca prin cazul Irinei putem descoperi atat slabiciunea si starea de boala a firii umane cat si atacul demonilor. Experientele triste din viata ei, incepand cu orfelinatul, si pana al prezenta ei in spatiul manastirii, atesta o lupta continua a duhurilor necurate de a chinui si forta firea ei sa cedeze, prin orice mijloace.
    Foarte putini parinti au puterea de a deosebi aceste stari, intre boala mintala si indracire, asta aratand neduhovnicia noastra, din nefericire.

  3. @Pr Gabriel

    Ati putea fi mai explicit? Chiar o contraziceti pe Sanziana , lasand sa se inteleaga ca Taina Spovedaniei a declansat boala mentala a Irinei? Prin ce descoperim boala si prin ce atacul demonilor, concret in cazul Irinei? Rezulta din cartea lui Larchet, sau este concluzia cucerniciei voastre?

    Pe de alta parte sustineti ca numai calitatile, sau experienta reala a unui duhovnic obisnuit, ar fi trebuit sa anticipeze reactia Irinei si sa nu fi spovedit pe cineva cu anumite semne de boala? Sau numai harisma inainte vederii cu duhul, poate aceasta?

  4. Da, cred ca as putea fi mai explicit.J.C.Larchet spune ca demonii se folosesc atat de iubirea de placeri a omului cat si de teama de dureri. Asadar, iubirea erotica si suferinta nu sunt lucruri de cerut de la Dumnezeu, multi oameni nu dau un raspuns corect.(este altceva cazul Sfintilor).
    La Irina, probabil, din ce am auzit din interviu, s-a intamplat ceva dureros in viata ei, traumatizant, lucru care a destabilizat-o atat psihic cat si somatic. Apoi, nimeni nu stie de ce suferea cu adevarat.
    Pai, cunosc caz de preot bun care-i facea dezlegari si molitfe unei persoane care avea iesiri necontrolate, si s-a descopert la un aparat special la Bucuresti ca avea un vierme la creier care producea starile acestea.
    Ce faci ca preot? Ii dai cu molitfe si dezlegari, crezand ca-i indracita sau o dai pe mana doctorului? SI, care doctor? Macelarii de azi?
    Iata o problema reala.
    S-a facut vreo autopsie Irinei, sa se vada daca nu cumva are ceva la cap, vreun virus, vierme?
    Daca ea a avut vreun virus encefalic, diavolul nu putea sa exploateze situatia asta si dupa spovedanie? Spovedania produce efecte sufletului, prin cuvant si iertare, nu trupului.Boala putea continua si dupa spovedanie, fara probleme, iar crizele puteau sa ia amploare, ca o apasare a davolului, ca cel mai bun radiograf,pana la destabilizare.
    Era pregatit parintele de o lupta cu demonii care ii atatau suferinta trupului?Stia el ca dupa spovedanie, probabil, demonii se vor arunca cu si mai mare ura asupra Irinei, provocandu-i crize psihice?
    Si nu incerca sa aduci in discutie harul divin aici, caci lucrarea demonilor poate fi vazuta destul de clar la Irina. Nu stim actul spovedanei, intim de altfel, si multe lucruri..
    Discernamantul duhovniceasc este foarte rar printre duhovnicii actuali. Chiar si cei pe care il iubim si indragim ca mari parinti, pot gresi.
    La Irina, lucrurile sunt mult mai complicate. Simpla poveste a vietii ei, din cartile de fata a scriitoarei, nu este suficienta.
    Pt. mine, ca preot, este un caz care l-a depasit duhovniceste pe Parintele Daniel.Clar.
    Pai, multi parinti cu viata sfanta din Rusia spuneau credinciosilor:” tu ramai aici, fiule, ai nevoie de slujbe si dezlegari, altuia- tu mergi la doctor neurolog, caci ai probleme de stricaciune mentala fizica”..

    Cazul GOGOL este suficient de adus la suprafata ca sa se inteleaga si acesta al Irinei.

  5. Apoi, cand apare un caz din acesta intr-o parohie, ca preot duhovnic, te sfatuiesti cu duhovnicul tau, mai ceri parerea si altor preoti mai incercati in lupta, eventual, chemi pe unii dintre acestia expermentati sa -si dea cu parerea, iar daca vei ca te depaseste, datorita nepregatirii tale duhovnicesti, indrumi catre un duhovnic bun, care stii ca poate face asa ceva..
    Ma intreb, a facut asa ceva Parintele Daniel, sau si-a asumat singur aceasta cale? Ca, la urma urmei, pana a fost readusa la Manastire, au trecut ceva saptamani, timp in care putea sa ceara ajutorul altor parinti experimentati, avand in vedere ca era in inceputul carierei sale duhovnicesti.
    Cu un astfel de caz , “nu te joci de-a duhovnicul”, ca-i la mijloc viata si sufletul unui om chinuit.
    Dar ,acum, e tarziu sa mai spunem asta…

  6. Parinte, hai sa nu mai fim asa de aspri. Eu cred ca sunt si alte cazuri asemanatoare care au cam aceeasi soarta, dar nu cu acelasi rasunet. Trebuie sa fim sinceri ca nu gasim usor duhovnici experimentati, mai ales in astfel de situatii dificile. Dupa razboi…
    Probabil au fost si unele greseli ale Parintelui care au dus la acest deznodamant, dar n-a facut un lucru rau sa incerce sa o ajute cand nimeni nu voia si nu putea sa o ajute.
    Dar problema mare este cum a fost ajutat de Biserica el, cel in cauza. Nu cred ca se compara cu dragostea (asa “deformata” cum a fost) pe care a pus-o el fata de Irina. Deci vedeti cat de multi duhovnici buni se gasesc, mai ales la nivel inalt.
    In plus, se stie ca dupa spovedanie, cand cauti indreptare, atunci iti vin pe cap toti dracii care stateau cuibariti cumintei inauntru. Bine ca stau ai nostri cuminti si nu ne dau peste cap. Oare chiar e bine sa-i tinem la cusca in loc sa-i zgandarim ca sa iasa? Cu iertare si dorinta dupa adevar si echilibru.

  7. @pr Gabriel

    Pentru ca este posibil ca Sanziana sa nu fie prea multumita de nuantele atinse pana acum in intelegerea unei situatii atat de complexe duhovnicesti, si recunosc ca nici pentru mine , adica pentru starea noastra de mireni, care avem nevoie de certitudini ca Sfintele Taine aduc binele, as intreba in continuare: a fost bine pentru mantuirea Irinei sa fie spovedita chiar cu riscul declansarii unei boli mentale, a intors Dumnezeu raul spre bine?(daca si ceea ce a fost rau).

    De asemenea , stiind ca duhovnicul raspunde de pacatele spovedite, preia o parte asupra sa, se poate spune ca pedeapsa suferita de Parintele Corogeanu arata ca a fost iertat de Dumnezeu,(mai ales ca au reusit sa impiedice sinuciderea Irinei) si suferinta sa este spre a ispasi acum si a fi mantuit in vesnicie?

    Iar a treia nuanta, introdusa de parintele ieromonah, este legata de ierarhul locului, si ceilalti ierarhi implicati: oare s-a aratat prin faptele lor ceva spre mantuirea lor sau spre osandire; sau de fapt nu putem sti starea lor de pocainta indiferent de decizia luata, dat fiind ca si ierarhii raspund de preotii pe care ii pastoresc?

  8. Păr. Gabriel un comentariu scris aici de sfinția voastră mi-a atras atenția. Citez: “Pai, cunosc caz de preot bun care-i facea dezlegari si molitfe unei persoane care avea iesiri necontrolate, si s-a descopert la un aparat special la Bucuresti ca avea un vierme la creier care producea starile acestea.
    Ce faci ca preot? Ii dai cu molitfe si dezlegari, crezand ca-i indracita sau o dai pe mana doctorului?”.

    Cred că ar trebui să ne punem niște întrebări întâi. De unde apar bolile? Sfinții Părinți care au făcut aceste molitfe cum știau să diferențieze pe un om care era îndrăcit sau unul care are un vierme în cap sau e schizofrenic sau alte minunății găsite de știința modernă? Hristos și reprezentanții Lui, preoții, influențează doar spiritul omului sau și materia sa? Eu cred că un preot al lui Hristos, un adevărat preot al lui Hristos ar trebui să fie capabil să vindece pe om indiferent de boala trupească și sufletească. Nu există rugăciuni pentru cei bolnavi de cancer, rugăciuni pentru cei bolnavi de heptatită, rugăciuni pentru cei bolnavi de gripă etc. pentru că felul acesta de a vedea rugăciunile ne face să le considerăm ca pe niște talismane (așa cum fac budiștii). Nu rugăciunea vindecă, nu molitfa vindecă ci dragostea noastră unită cu dragostea lui Dumnezeu. Cred că noi prin acest secol al inteligenței am uitat cine e Hristos și cine e Biserica. Cred că am uitat că Hristos cere dragoste de la noi și că dragostea e cea care vindecă tot.

    @ieromonah1: Aș vrea să mai adaug că sunt întru totul de acord cu ce ați spus sfinția voastră. Una din marile crize ce le-am simțit eu personal și văzând unele persoane din jurul meu e faptul că ducem mare lipsă de duhovnici îmbunătățiți, ducem mare lipsă de titani ai duhovniciei cum era în secolul de aur deși noi trăim niște perioade mai dificile ca oricând. Vă mărturisesc că am avut și am probleme duhovnicești și sufletești și am fost la preoți mireni și călugări și nu am reușit să găsesc pe cineva care să simt că mă înțelege. Sunt un om destul de citit în materie de cărți duhovnicești așa că aș fi dorit să găsesc un duhovnic care să poată să mă ajute din trăirea sa și nu am reușit să găsesc. Cam la toți la care am fost îmi spuneau unii niște lucruri destul de evidente, alții ce au citit din cărți iar alții mai sinceri nu știau ce să îmi spună dar se vedea clar la toți că nu puteau înțelege ce se întâmplă cu mine ( un preot tânăr ce îl apreciez foarte tare deoarece e un om silitor și care simt că ține mult la mine îmi zice la o spovedanie în care îi spun despre depresiile mele să nu îi mai spun nimic că începe să se smintească de la asta ). Iar pentru mine care mă aflu într-o stare destul de grea, care mă simt chinuit de tot felul de duhuri, care nu mai îmi găsesc liniștea și nu reușesc să îmi găsesc sensul vieții este foarte frustrant când nu găsești pe cineva care să spună clar că știe ce se întâmplă cu tine și care e problema ta. De fapt cred că 2 persoane le-am simțit că au habar ce se întâmplă cu mine. O persoană este păr. Iustin. Felul în care s-a comportat cu mine ( în opoziție totală cu felul în care e vestit că se comportă cu oamenii ), felul în care m-a privit la un moment dat mă face să mă gândesc că omul acesta vedea din problemele ce le aveam. A mai fost apoi un călugăr bătrân ce venise în vizită la Mănăstirea Petru Vodă și despre care auzisem că ar fi fost de la Frăsinei ( mai târziu am fost și la Frăsinei dar nu l-am văzut pe acest călugăr ). Îmi amintesc că omul era bătrân și foarte înalt. Îmi amintesc că la un moment dat eram în biserică, la rugăciune, și îl simt pe omul ăsta care era puțin în spatele meu și mă privea. Mă privea cu o privire destul de rece și pur și simplu mă fixa fiind lângă mine după care a plecat să se închine. Mai e și duhovnicul actual ( un părinte ce e cam vestit că ar fi văzător cu duhul ) care îmi face unele lucruri… nu știu dacă le face dinadins pentru a mai tăia din mândria din mine sau sunt doar întâmplări (nimicuri cum ar fi că tot timpul pe mine mă spovedește ultimul. Spovedește și tineri, și copii, și bătrâni înaintea mea, spovedește și oameni ce au venit mai târziu și eu rămân cam tot timpul ultimul și când nu mai are pe cine spovedi. Și totuși eu vin de la o distanță mult mai mare decât unii pe care îi spovedește. ). Totuși de multe ori simt pe acest părinte că în unele lucruri nu mă înțelege deloc ( și nici nu mă mir căci e asaltat de atât de mulți oameni încât nu prea are timp să stea cu un suflet o perioadă mai îndelungată ca să îl înțeleagă iar eu mă spovedesc la sfinția sa doar de 4 ori pe an ).

    Dar revenind la subiect știu și pe actualul șef de la locul de muncă ce s-a smintit foarte tare citind Biblia deoarece a văzut că aceasta nu explică multe probleme din ziua de azi iar când a fost la preoți aceștia nu au știut să îl îndrume așa încât omul, după ce toată copilăria sa a fost credincios, s-a lăsat de rugăciuni și Biserică. Acum este într-o stare de căutare și nici el nu cred că știe în ce crede. Și cunosc destui tineri care au căutări mari, care au depresii mari și care au întrebări destul de mari și nu prea găsesc aceștia duhovnici ca să îi înțeleagă, nu prea găsesc aceștia duhovnici care să îi facă să se simtă iubiți. E tragică lumea de azi. Foarte greu găsești un duhovnic cu adevărat îndumnezeit iar când îl găsești te trezești în scurt timp că vin puhoaie de oameni la acesta încât săracul nu are timp de fiecare suflet iar asta e din cauză că sunt foarte, foarte puțini duhovnici trăitori. Simt că trăim acele vremuri vestite în Vechiul Testament când spune un prooroc că va fi o foamete groaznică după Cuvântul lui Dumnezeu și nu se va găsi nimeni ca să îi hrănească pe oameni cu acest Cuvânt. Eu personal am fost atât de dezamăgit de duhovnici încât am ajuns la concluzia ( în urma experiențelor mele ) că doar în Dumnezeu pot să îmi pun nădejdea și că doar El mă îndrumă așa că, din păcate, eu unul nu mai fac și nu mai pot face ascultare oarbă de duhovnic cum se vorbește în cărțile călugărești.

  9. @ Saurian

    Fiind un mirean ca si tine, si dupa ce am trecut prin aceeasi impresie ca nu ma inteleg mai multi duhovnici la care am incercat, imi iau indrazneala sa te sfatuiesc sa renunti la lecturi. Ai citit prea mult,peste capacitatea ta de acceptare. Pacatele din tine se lupta contra invataturilor si te adancesc in confuzii. Singura cale de a iesi este sa te refugiezi NUMAI in pocainta pentru pacatele pe care le cunosti, asa cum le intelegi tu. Plange-ti pacatele cu sinceritate in fiecare zi in rugaciunea personala, si va fi calea sigura in care nu te va opri nici o neputinta a duhovnicului.

    TOATE pacatele trebuie planse, adica fiecare pacat in ziua cand il faci. Lupta cu pacatele nu este a duhovnicului, ci NUMAI a ta. Sunt de ajuns rugaciunile de la Liturghie , si de la spovedanie, ca sa te intareasca, nu este nevoie de o relatie personala cu duhovnicul ca sa te inteleaga , pentru plangerea pacatelor, ci nadejdea este intreaga la Hristos.

  10. @ Inceput Bun

    Multumesc pentru intrebare. Si eu ma tot intrebam daca sa o pun: oare
    trebuia sa faca spovedanie? Cine a impins-o sa o faca? Fireste ca nu
    ma refer la Taina Spovedaniei, spunand ca nu ar fi buna in anumite
    cazuri sau asa ceva, dar din cate mi se pare mie, iertati indrazneala
    ( indraznesc sa ridic intrebarea pentru ca nu stiu, de fapt ), cred ca
    spovedania catre Dumnezeul Iubirii trebuie facuta cand te doare inima
    pentru pacatele facute impotriva a tot ce a facut El sa se apropie de
    tine, si nu cand cineva te influenteaza/sperie cu stiu eu ce idei, sau
    te impinge cu promisiuni de bine, ca ai obtine verdictul de a fi “in
    regula” dupa spovedanie. Nu zic ca numai o spovedanie de genul asta
    trebuie facuta, cu inima zdrobita, ‘ca la carte’, ca multi incepem
    calea spre Domnul cu pasi jalnici ( daca ma iau dupa experienta mea ),
    sau chiar o continuam asa multa vreme, dar in cazul de fata problema
    era cam delicata. Cum spovedesti oare un asemenea suflet chinuit? Eu
    am impresia ca fata s-a destainuit prietenei ei care era la manastire
    si aceea a sfatuit-o sa se spovedeasca ( fabulatia mea ), si cred ca
    in situatia respectiva era foarte, foarte usor sa faci cea mai mica
    greseala, cu consecinte majore. Domnul sa aiba mila de cei implicati,
    de Irina si de prietena ei, de parintele Daniel, etc, si de noi toti!
    Dar mai am si nadejdea ca, poate Domnul a dus-o la el in loc s-o lase
    sa se piarda in lumea ‘buna’ unde vroia sa mearga, si a salvat-o prin
    nebunie, in sensul in care spunea Sf. Arsenie Capadocianul ( vezi
    cartea Cuv. Paisie Aghioritul despre sfant ). Sper adica, ca pentru
    dragostea si intentia buna, din inima, a celor de la manastire, Domnul
    a acceptat si spovedania ei, asa cum era.

    @ Saurian:

    E greu azi cu spovedania, si cu viata in general. Ma gandeam la ce
    spuneai despre ascultarea oarba, ca la calugari… Poate aceea se
    referea la cazurile cu pricina, cand un calugar-ucenic traieste
    impreuna de ani de zile cu calugarul-batran, iar acela stie totul
    despre viata ucenicului, ca e langa el, atunci poate acela numai isi
    dezvaluie cateva ganduri si aia completeaza toata imaginea, si vine
    cuvantul de la batran pe care ucenicul trebuie sa-l implineasca si
    gata. Dar pentru noi oare, care traim in lume, si care mergem la un
    preot care citeste si el din carti si ne spune cate ceva, sau stiu eu
    cum face de ne spune cate ceva, oare se face spovedania in acelasi
    mod? Greu de zis. E o problema aici, noi intelegem foarte putin viata
    duhovniceasca in vremea de acum ( vorbesc iar pentru mine, iertati! ),
    parca asa zicea si Pr. Rafail, si vrem sa facem spovedania aia asa cum
    o faceau cei de demult sau sfintii, mai desavarsita? Dar totusi, cum
    s-o facem? Foarte bune intrebarile…

    P.S. Mie mi-a placut foarte mult cartea Cuv Sofronie despre Sf Siluan,
    http://www.librariasophia.ro/carti-cuviosul-siluan-athonitul-sofronie-arhim.-so-4147.html
    e foarte frumos cuvantul Sf. Siluan, si cel al Cuv Sofronie… te ung
    pe inima!

    @ admin:

    poate vin niste articole acuma si despre Spovedanie, dupa cele despre
    Impartasanie! 🙂 Ca se vede treaba ca nu stim, si una e ceruta de
    cealalta.

  11. @ Silviu

    Cred ca ti-a scapat esentialul privitor la cazul Tanacu, sau ai uitat, sau n-ai dat atentie scopului pentru care am pus eu intrebarea despre spovedanie. Cazul Tanacu a provocat un scandal prin slujbele de exorcizare, prin asa-zisa rastignire, imobilizare, si post fortat, aplicate nepotrivit. In schimb discutia de aici, prilejuita de carte, a fost inceputa de Sanziana despre partea cu spovedania. De aceea s-a discutat in aceasta cheie, si in nici un caz pentru ca NU se face bine spovedania, sau nu se stie. Parintii au discutat aici de exorcizare si de spovedanie impreuna, subliniind complexitatea situatiei Irinei.

    Deci mutarea accentului de la exorcizare la spovedanie a fost prilejuit de titlul cartii Doamnei Niculescu, si intrebarea mea era doar pentru a nu ramane amestecate concluziile despre exorcizare cu cele despre spovedanie. Cum ai spus si tu despre spovedanie nadajduim ca Dumnezeu a randuit sa fie spre mantuire. In schimb exorcizarea a aratat slabiciunile parintelui Corogeanu, sau poate mai multe , cum au nuantat parintii.

  12. Cine spune ca trebuie sa facem ascultare neconditionata de duhovnic? Doar in cazul in care este un parinte vazator, care are raspuns insuflat la toate intrebarile. Nici in calugarei nu se cere asa ceva, dupa cum spune Sf. Ignatie Briancianinov, dar si alti sfinti, precum Teofan Zavoratul.
    Totusi trebuie sa fim in ascultare de duhovnic, atat cat se poate. Tocmai pt a nu ramane la mintea noastra. Foarte mult ajuta pt smerenie sa ceri parerea altuia. Si cine este mai in masura decat duhovnicul, asa cum ar fi el? In plus, nimeni nu ne opreste sa ne alegem duhovnicul.

  13. @un ieromonah1: Credeți-mă că eu cunosc destule persoane care consideră că trebuie o ascultare orbească de duhovnic și că ce spune duhovnicul e cuvânt direct de la Dumnezeu. Mă întreb și eu: de unde există această tradiție în rândul bisericoșilor de a considera că ce spune duhovnicul e cuvânt dumnezeiesc? Și mulți te contrazic foarte dur dacă îndrăznești să le spui că duhovnicul poate greși și să se gândească puțin și ei ce fac. Aceasta e unul din motivele pentru care ajung deseori la certuri destul de mari cu cei bisericoși. Și mai sunt și alte probleme cum ar fi că unele persoane consideră că e sfârșit de lume faptul că în alte părți oamenii se împărtășesc foarte des sau alții iau orice cuvânt al păr. Cleopa la măsură de dumnezeu și multe altele. În ultimul timp nu prea am chef de astfel de certuri așa că prefer să mă feresc de astfel de oameni.

  14. @Saurian

    Nu se poate sa judeci pe altii la fiecare propozitie pe care o spui. Esti intr-o stare de pacat permanent, cu indaratnicie, care te duce sigur in iad, daca nu te pocaiesti.

    Iti mai dau un singur exemplu. Numesti “bisericosi” cu ironie , desi ar trebui folosit ca lauda, pe cei care au obiceiuri dintre cele mai laudabile. Sa crezi ca ” ce spune duhovnicul e cuvânt direct de la Dumnezeu” respecta adevarul din Evanghelie: “Fie tie dupa CREDINTA ta”. Cei care cred asa chiar asa le da Dumnezeu.

    Tie, pentru ca nu crezi asa, NU iti poate da asa.

    In loc sa te judeci pe tine, sa cauti o cale sa iesi din confuzie, tu mai vrei sa tulburi si pe altii care fac BINE ceea ce fac? Iti adaugi pacate peste pacate, ispitind pe cei sincer convinsi de credinta lor.

    Te-am indemnat sa faci numai pocainta, si o repet. Ai sarit etapa curatirii de pacate si te crezi deja invatator. Intoarce-te si pune un nou inceput.

    Daca gresesc, iarta-ma!

  15. Nu vreau sa se inteleaga gresit, ca as fi de parere ca nu e buna ascultarea de duhovnic. Cu atat mai putin ca e bine sa treci cu vederea vorbele unor Parinti atat de mari precum P. Cleopa. Cat despre catalogarea unora ca “bisericosi”, te cam exclude pe tine dintre membrii activi ai Bisericii.
    E bine de pornit de la ideea de ascultare de duhovnic, dar nu fixista. Daca acesta nu e iscusit, te descurci si singur. Acolo unde primesti un sfat, iar tu nu stii altceva mai de incredere, e mai sigur sa faci ce ti se spune. Macar pt ascultare primesti ajutor si nu esti lasat la voia proprie.

  16. @ Saurian

    Ai spus: “Cred că am uitat că Hristos cere dragoste de la noi și că dragostea e cea care vindecă tot” si cu care sunt in total de acord, asa ca aici probabil ca vei gasi si cheia problemelor tale. Cred insa ca si tu ai nevoie, si cauti aceasta dragoste, pe care ai vrea sa o vezi la cei apropiati, si negasind-o ajungi la depresiile de care vorbeai, cu atat mai mult cu cat in urma lecturilor ai cunostinta de existenta ei, dar uitandu-te imprejur intalnesti acea distanta de la cuvant la fapta. Probabil ca lucrarea ta ar consta in faptul de a nu mai astepta nimic de la oameni, si sa te gandesti la ce ai vrea tu sa-ti faca oamenii si aceea sa le faci tu lor, fara sa astepti vre-o rasplata. Iar daca ei nu-ti vor raspunde cu iubire, de asta vor da seama, caci porunca iubirii ar cam trebui sa o cunoasca toti, dar asta nu este treaba ta, de raspunsul ce-l va da fiecare.

    Din pacate in ceea ce priveste spovedania nu as putea sa te incurajez foarte mult, eu insami avand chiar astazi o experienta nefericita. Asa ca nu pot decat sa ma alatur suferintelor tale venite pe aceasta linie. Dar sa nu uitam ca in toate este o ingaduinta a lui Dumnezeu si un rost anume, chiar daca noi momentan nu-l vedem.

  17. @INCEPUT BUN:Judec foarte ușor pe alții și mă cred învățător. Acesta sunt eu și acestea sunt doar ceva foarte superficial față de adâncimea păcatelor și patimilor mele.

    Eu numesc “bisericoși” cu ironie pe cei care o fac superficial fără să trăiască cu adevărat ceea ce văd acolo. Îi numesc “bisericoși” cu ironie pe cei care îi fac pe necredincioși să spună că mai bine ard în focul iadului decât să fie ca ei. Îi numesc “bisericoși” cu ironie pe cei care vorbesc de smerenie și cât de adânc e păcatul din inima lor și dacă știi puțin să îi provoci sunt gata să-ți sară la gât. Recunosc că sunt un om care judec foarte, foarte ușor oamenii și care greu găsește oameni pe care să îi consider demn de numele de credincios. Uneori simt că mai ușor mă pot apropia de cei necredincioși deoarece ei au o anumită sinceritate în felul lor de a fi. Să nu mă înțelegi că nu am fost și eu “bisericos” spus cu ironie. Am fost și am fost unul din cei mai groaznici. Acum nu sunt sfințișor ci mai degrabă “nebisericos” în sensul că am cam renunțat la Biserică deci am intrat în tagma necredincioșilor. 😛 Nu spun că nu am întâlnit oameni ce chiar au trăit credința. Oameni ce chiar știu să se jertfească și sunt demni de numele de următori ai lui Hristos. Doar că din păcate acești oameni sunt foarte, foarte puțini față de cei superficiali.

    Iar în legătură cu cei “bisericoși” aș mai adăuga ceva. Oamenii sunt niște ființe foarte stricate (mai ales în ziua de azi) și care au crescut în societatea asta fiind învățați tot timpul să se dedubleze. De aceea de multe ori când vezi o fată cu fustă lungă, batic, etc. e totul o mască pentru ceea ce sunt acele persoane. Nu spun că toate sunt așa dar 99% așa sunt. Și la fel e și la băieți. Din ce am văzut la cei ce se vor cu Biserica e că sunt foarte imaturi și nu au habar pe ce lume trăiesc. Asta am văzut-o și la călugări, chiar la foarte mulți. În fine, poate vorbesc eu prostii că sunt un om foarte mândru și păcătos.

  18. @ INCEPUT BUN:

    Credem ca ai depasit cu mult o masura de bun-simt prin avertismente ultimative si amenintari vesnice de tipul:

    Esti intr-o stare de pacat permanent, cu indaratnicie, care te duce sigur in iad, daca nu te pocaiesti.

    pe care si un duhovnic poate sa le faca numai cu multa grija si numai celor care i-au dat drepturi personale de “amestec” total in viata lor, deci si de mustrari atat de dure, de la o astfel de inaltime, vorbind deja ca in numele lui Dumnezeu.

    Numai dintr-o greseala a unuia dintre noi, comentariul a fost aprobat, pana la urma. Nu ar fi trebuit.

    Te-am indemnat sa faci numai pocainta, si o repet. Ai sarit etapa curatirii de pacate si te crezi deja invatator. Intoarce-te si pune un nou inceput.

    Uneori poate si cei care dau astfel de sfaturi atat de grave, ca si cum ar fi niste duhovnici, ar trebui sa si le aplice si lor insile.

    Din punctul nostru de vedere, acest gen de atitudini te “califica” din partea moderatorilor acestui site la un fel de “cartonas galben” 🙂 Cum si Saurian a avut nu de mult, apropo…

  19. Se pare ca duhurile de la Tanacu inca isi mai fac de cap, de cate ori vine vorba despre ele…

    Totusi, exista si duhovnici buni la ora actuala, marturie sunt credinciosii multi care vin la manastirea unde ne spovedim si noi. Sunt mai multi duhovnici, nu foarte batrani, dar cu experienta. Si credinciosii ii iubesc mult si-i cauta de la distante destul de mari, gasind un real sprijin si ajutor, asa cum si noi am gasit multa dragoste si sprijin. La inceput poate am judecat ca nu am gasit un duhovnic mai batran si mai experimentat, dar cu timpul s-a dovedit ca Dumnezeu ne-a dat mult mai mult decat am fi meritat. Chiar daca si ei au neputintele sau slabiciunile lor, sunt oameni nu? Se straduiesc mult pentru fiecare in parte. Si chiar daca la un moment dat ti se pare ca parintele poate a gresit sau nu a inteles exact, daca ai putina rabdare iti dai seama ca Dumnezeu a acoperit cu harul Sau si pe parinte si pe ucenic. Si atunci legatura se strange si mai mult, pentru ca amandoi simt ca Dumnezeu lucreaza si e in mijlocul nostru.

    Cat despre cei de la Tanacu, probabil fiecare a gresit ceva, dar iertarea lui Dumnezeu vine dupa masura pocaintei si a smereniei fiecaruia. Spun asta pentru ca recent am sfatuit si eu pe cineva apropiat sa se spovedeasca si dupa ce a “pierdut” o ora cu parintele, toti dracii au sarit si pe mine si pe persoana respectiva de numai. Problema de la Tanacu nu e numai a celor implicati, ci e lupta intregii Biserici a lui Hristos cu duhurile rele. Asa cum poate deveni si a fiecaruia din noi cand incercam sa ne punem sufletul pentru cineva de care ne doare. Cum se spune si despre duhovnici ca daca intr-adevar ajuta pe cineva, duhurile rele ii bantuie pe urma pe ei. Am inteles ca in multe cazuri e greu de delimitat unde sunt duhurile rele si unde bolile psihice, pentru ca pot lucra impreuna. Insa Dumnezeu prin taina Sf. Maslu si nu numai ne vindeca si de bolile sufletesti si de cele trupesti. Pentru ca nu a venit pentru cei sanatosi, ci pentru cei bolnavi sa ne mangaie si mantuiasca.

  20. @Saurian

    M-am gandit sa subliniez cat de important este sa treci peste impresiile pe care le ai despre oameni, si sa strigi la Dumnezeu pentru mantuirea ta. Daca ajungi sa simti iubirea lui Dumnezeu pentru oameni vei putea avea un nou inceput, si cu privire la tine insuti, pentru ca daca te iubeste Dumnezeu este tot ce conteaza, si cu privire la ceilalti oameni,pentru ca daca ii iubeste Dumnezeu, ii vei iubi si tu impreuna cu EL. Si m-am mai gandit la faptul ca un duhovnic mai rar face amenintari cu iadul, si poate o zgaltaiala de la un frate mirean are un cat de mic rezultat.

    Inca o data iarta-ma Saurian, si totusi incearca sa strigi sincer si cu lacrimi, sa strigi la Dumnezeu pentru mantuirea ta.

    @admin

    Multumesc!
    Daca este numai galben, inseamna ca aveti o parere prea buna despre mine; ar trebui sa fiti mai aspri cu voi insiva ca sa puteti fi si cu mine, spre indreptarea noastra a tuturor. Sa zicem ca imi dau singur un cartonas portocaliu. Care este mai mult decat unul rosu, tot cu apropo…

  21. http://www.agentiadepresamondena.com/scandal-premiera-dupa-dealuri-cristian-mungiu/
    “Ceea ce trebuia sa fie o lansare cu fast, ca la Cannes, la care participa lumea buna a Bucurestiului, s-a transformat intr-un fiasco. Regizorul Cristian Mungiu a rabufnit din pricina nervilor intinsi la maximum.”

  22. Foarte putini parinti au puterea de a deosebi aceste stari, intre boala mintala si indracire, asta aratand neduhovnicia noastra, din nefericire.

    Si totusi se poate face deosebire intre aceste stari destul de simplu. La aceasta intrebare a raspuns Parintele Paisie Aghioritul, citez:

    – Parinte, cum ne putem da seama daca cineva este indracit, iar nu bolnav psihic?
    – De aceasta isi poate da seama si un medic simplu, dar evlavios. Cei care au diavol sar in sus atunci cand se apropie de ceva sfant. Atunci se vede limpede ca au diavol. De le dai putina agheasma sau daca ii insemnezi cu sfinte moaste, se impotrivesc […]. Iar cei ce sufera de boala psihica nu se impotrivesc deloc. Chiar daca porti cruce si te apropii de cei indraciti, acestia se nelinistesc si se tulbura. Odata la o priveghere in Sfantul Munte, niste Parinti mi-au spus ca le spune gandul cum ca un oarecare mirean ce se afla acolo are diavol. M-am asezat in strana alaturata si am lipiti de el crucea mea, ce are o particica din Sfantul Lemn. Indata acela a sarit in sus si s-a dus in alta parte. Cand a mai plecat din lumea care era in biserica, m-am dus iarasi langa el. A facut la fel. Atunci am inteles ca, intr-adevar, avea diavol.

    Cand imi aduc la Coliba copii si imi spun ca au diavol, ca sa ma incredintez daca sunt indraciti, de multe ori iau o particia din Sfintele Moaste ale Sfantului Arsenie si o ascund in palma. Si sa vedeti, desi am amandoua palmele inchise, copilul, daca are diavol, se uita cu frica la mana in care tin sfintele moaste. Iar daca nu are diavol, ci, de pilda, vreo boala a creierului, nu reactioneaza deloc. Alteori le dau apa in care bag de mai inainte particica de Sfintele Moaste, iar daca au diavol nu o beau, ci se indeparteaza. […]

  23. Recunosc ca si eu am sarit ca ars cand am auzit ca spovedania a declansat boala psihica.Jurnalista, bine intentionata, a mers pe un fir cronologic,dar asta nu inseamna ca au legatura una cu alta.Suferinta Irinei era mai veche si este probabil ca ea s-a mai exteriorizat si cu alte ocazii.Parintele Corogean,la fel de bine intentionat,a facut greseala de a pastra in incinta manastirii un bolnav psihic,cand locul sau era la spital.
    Vine mereu in prim plan rolul duhovnicului in viata noastra.Stau si ma gandesc cum s-or descurca altii fara povatuitor,daca eu desi m-a daruit Dumnezeu cu unul priceput dau mereu cu oistea in gard.Spunea parintele Adrian Fageteanu sa nu ne facem nici cel mai mic plan fara Dumnezeu.Oare noi facem planuri numai de 4 ori pe an?chiar daca am mai fost criticat eu am mers mereu pe ascultarea orbeasca fata de duhovnic,dar trebuie sa recunosc ca am avut din cei mai buni.Se vorbeste prea des de conducatori criminali si de duhovnici fara personalitate.Soarta sta de multe ori in propriile noastre maini,chiar daca asteptam mereu ca pestele sa se curete de la cap.
    Poate ca imi dau cu parerea,viata multora dintre noi intrecand in aceste vremuri tulburi orice imaginatie…

  24. Pingback: CONFESIUNILE PARINTELUI IONA (profesorul Ion Patrulescu) la “Cuvinte din taceri” (VIDEO): “Comunismul a fost un chip al fiarei, in spate era duhul lui Antihrist”/ “La noi domina impostura, oamenii cauta sa obtina pozitii inal
  25. Pingback: Parintele Savatie Bastovoi despre filmul DUPA DEALURI: “poveste romaneasca de lesbianism cu sfirsit tragic” care da “imaginea unei Romanii ortodox-handicapate” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  26. Pingback: PACATOASA TEODORA – film documentar despre TUNDEREA IN MONAHISM a unei tinere [VIDEO] - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare