Parintele Petroniu despre ACATISTUL BUNEI VESTIRI si DUMINICA MARIEI EGIPTEANCA: Otrava pacatului nu se poate taia cu apa de flori, trebuie leacuri puternice; nu cu jumatati de masura, ci cu lupta pe viata si pe moarte”

19-04-2013 Sublinieri

st_mary_of_egypt_by_heather_mackean

Saptamana si Duminica a cincea

(fragment)

[…]

La Utrenia sambetei, se citeste in patru rastimpuri Acatis­tul Bunei Vestiri, in chip sarbatoresc si cu repetarea de mai multe ori a primului condac, anume alcatuit in cinstea acestei praznuiri:

Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi robii tai. Ci ca aceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-Te Mireasa, puru­rea Fecioara!”.

maica-domnului-clipartPraznuirea aceasta s-a randuit pentru pomenirea si cinstirea biruintelor castigate de crestini cu ajutorul minunat al Maicii Domnului. Intai impotriva scitilor si persilor, a doua oara im­potriva saracinilor si a treia oara impotriva agarenilor, care, cu nenumaratate osti, pe mare si pe uscat, asediasera Constantinopolul. Patriarhul, impreuna cu clerul si credinciosii, a facut pri­vegheri si rugaciuni neintrerupte si procesiuni cu sfintele icoa­ne si indeosebi cu icoana facatoare de minuni a Maicii Dom­nului, care n-a intarziat sa-si arate puterea Sa nebiruita. Pentru ca ostile paganilor, mult mai numeroase decat ale crestinilor, au fost biruite de de istov, iar corabiile lor inecate de furtuna, s-a ran­duit aceasta praznuire de „multumire pentru biruinta” catre Ceea ce are „stapanire nebiruita si izbaveste de-a pururi din toate nevoile pe credinciosii robii Sai”. Condacul intai, „Aparatoare Doamna“, alcatuit de patriarhul Serghie cu acest prilej, ne aduce aminte de-a pururi si ne da incredere in ajutorul cel mare si grabnic al Preacuratei impotriva tuturor vrajmasilor vazuti si nevazuti.

Duminica a V-a ne pune inainte o noua pilda de inalta sfin­tenie, si anume pe Prοσία Μαρία Αιγυπτίαea Cuvioasa Maica noastra Maria Egipteanca. Daca Sfantul Ioan Scararul, din duminica trecuta, este icoana vietii calugaresti si a oamenilor care merg spre mantuire cu hotarare, fara abatere sau intoarcere de la calea cea buna, ca omul care  cunoaste bine tinta calatoriei, Sfanta Maria Egip­teanca este icoana celor care se abat sau ratacesc de la calea mantuirii, a celor care calatoresc cu poticniri si caderi, dar nu mai putin, si acestora le sta in putinta sa se ridice la cea mai inalta sfintenie, precum ne-o dovedeste minunata viata a Cuvi­oasei Maria Egipteanca.

Precum ne-o arata si numele, patria Cuvioasei Maria a fost Egiptul, si  anume, orasul cel mare al Alexandriei, iar Cuvioasa a trait in primele veacuri crestine, intre anii 340-420. Dupa cum ea singura povesteste, tineretea si-a petrecut-o in cele mai urate fapte de stricaciune si desfranare. Odata, vazand niste corabii plecand spre Ierusalim pentru praznicul Înaltarii Sfintei Cruci, a plecat si ea cu un grup de tineri, nu pentru a se inchina, ci pentru ca avea prilej sa-si implineasca si mai mult nesaturata pofta a desfranarii. Ajunsa la Ierusalim, dupa o calatorie plina de pacate, a voit si ea sa intre cu lumea ce se grabea la inchi­narea Sfintei Cruci, dar n-a putut intra mai departe de pridvorul bisericii oricat s-a silit, pentru ca o oprea o putere nevazuta. Abia atunci s-a trezit in ea simtamantul vinovatiei si al paca­toseniei in care se gasea. Vazand aproape icoana Maicii Dom­nului, inalta o rugaciune plina de cainta si zdrobire sufleteasca, si simtindu-si inima putin alinata, incearca din nou sa intre in biserica si acum nu o mai opreste nici o putere. Se inchina cu mare umilinta la Sfanta Cruce a Domnului si la iesire din nou inalta o rugaciune fierbinte catre Maica Domnului si aude un glas care o indemna sa treaca Iordanul, in pustie. Dupa un scurt popas in fiserica Sf. Ioan Botezatorul de la Iordan, unde se invredniceste de impartasirea cu Sfintele Taine, trece in pustie hotarata sa inceapa o viata noua. Intr-adevar, viata pe care o duce de aici inainte pana la sfarsitul vietii este mai presus de puterile omenesti. Patruzeci si sapte de ani a trait in pustie cu doua paini si jumatate, pe care le luase din Ierusalim la plecare, chinuita de foame, de sete, arsa de soarele zilei si inghetata de frigul noptii hartuita necontenit de duhurile necurate. In cele din urma din dumnezeiasca randuiala, se intalneste cu Cuvio­sul Zosima, care ii va aduce Sfanta Impartasanie inainte de moarte si care va povesti viata Cuvioasei, asa cum a aflat-o din gura ei. Dupa cei patruzeci si sapte de ani de nevointa in pustie, Cuvioasa Maria se aseamana mai mult cu ingerii decat cu oa­menii: cand se roaga pluteste in vazduh, merge pe apa ca pe uscat, cunoaste gandurile altora si vede cele de departe si cele viitoare ca si cum ar fi de fata.

Prin doua lucruri ne uimeste Cuvioasa la inceputul schim­barii vietii ei: hotararea neclintita de a incepe o viata noua si ruperea desavarsita cu pacatul. Pacatul este robie, mantuirea – eliberare. Nu exista mantuire in tara pacatului. Poporul evreu, ca sa ajunga in pamantul fagaduintei a trebuit sa iasa mai intai din robia Egiptului; fiul risipitor numai intors la casa parinteasca a fost pus in drepturile cele dintai. Cuvioasa Maria nu in Egipt, locul pacatului, ci departe, in pustia Iordanului, s-a eliberat de pacat si s-a sfintit. Deci pentru a incepe o viata noua, cu Hristos, trebuie sa o curmam desavarsit cu pacatul. Nu pu­tem pune inceput bun daca nu uram pacatul din adancul su­fletului. Fericitul Augustin, care in tinerete dusese si el o viata pacatoasa, se ruga cu mare cainta:

„Doamne, ajuta-mi sa Te iubesc, asa cum mai inainte am iubit pacatul”.

αγία ΘεοκτίστηAceasta este prima invatatura din viata Cuvioasei Maria, pe care se cade sa nu o uitam. Daca vrem sa reusim ceva cu rugaciunea, cu postul si cu celelalte nevointe crestinesti, trebuie sa iesim din Egipt si sa  mergem in Ierusalim, sa luam Crucea, sa trecem Iordanul si sa ne salasluim in pustie. Sa ne ocupam adica de pacat, sa ne salasluim in pamantul nepacatuirii, cu hotararea nestramutata de a face voia lui Dumnezeu.

Daca aceasta hotarare nu este usor de luat, apoi adevarata greutate abia acum incepe: cei patruzeci si sapte de ani de pustie, izbavirea de tirania patimilor care ne chinuieste chiar si dupa ce ne-am lepadat de ea. Sf. Maria se afla in pustie, in foame si sete, nu vedea si nu auzea pe nimeni, si totusi, saptesprezece ani a fost chinuita ca de foc de gandurile cele paca­toase, de aducerile aminte curvesti, de cantecele si de betiile in care traise. De unde intelegem, dupa cum am vazut si la fiul cel desfranat, ca pacatul este cel mai mare vrajmas al sufletului nostru. E unealta diavolului, diavolul insusi, care cu fatarnicie si viclesug, cu minciuna si cu rautate, isi ascunde dusmania im­potriva omului pana ce il prinde in latul obisnuintei cu pacatul. Abia atunci isi arata toata ura de moarte impotriva noastra, nu ne cruta, ne chinuieste si nu vrea sa plece decat cu sufletul nos­tru in muncile iadului. De aceea, toti Parintii ne indeamna necontenit sa fugim de muscatura viperei, de prima experienta a pacatului, de curiozitatea de a gusta din otrava cu care ne momeste cel viclean. Cine fuge de pacat va scapa de razboiul cel cumplit care urmeaza si de care nu este sigur ca va scapa cu zile. Cine poate avea vointa si hotararea Mariei Egipteanca?

Intr-adevar, cand ne gandim la viata ei, la luptele si la rab­darea ei, ne cupinde spaima si cutremurul. Calea ei ni se pare ca intrece orice putere omeneasca. Asa este, dar nu este alta. Otrava pacatului nu se sun-monkpoate taia cu apa de flori, trebuie leacuri puternice; nu cu jumatati de masura, ci cu lupta pe viata si pe moarte.

Parintii Patericului au o vorba: “Da vointa si ia puteresi alta: “Da sange si ia duh”. Esti neputincios, dar Mantuitorul a venit pentru cei slabi si pentru cei bolnavi. „Voiesti sa fii sanatos?”,   ne intreaba El. Trebuie sa vrei din toata inima, da vointa si iei putere. Iei putere sa rabzi necazurile, sa te impo­trivesti vrajmasului sa nu cazi in lupta, ca fara osteneala nu este mantuire; trebuie sa dai sange ca sa iei duh.

Duhul intareste puterile slabanogite de pacat, vindeca ranile sufletesti, dar ceea ce am stricat prin voia noastra, singuri trebuie sa indreptam prin spovedanie curata, prin cainta sincera si prin fapte bune, prin post si rugaciune. Daca ne-a placut mincinoasa dulceata a pa­catului, se cade sa gustam si amaraciunea cea dulce a leacului. Asa cum bolnavul rabda operatie, taiere, leacuri amare, stiind ca acestea ii aduc mult dorita sanatate, asa cum rabdam os­tenelile postului in nadejdea ca degraba se apropie Pastile cele luminoase si vesele, tot asa sa rabdam si patimirile cele curatitoare de pacat si mantuitoare, care ne invrednicesc de bucurie neintrerupta si de Pastele cel vesnic, de stralucirea, mangaierea si odihna celor ce s-au ostenit in necazuri si in toate felurile de chinuri.

Pomenirile saptamanii au stransa legatura cu ele si un adanc inteles duhovnicesc.

akathistos_g-efraimAsa cum altadata Constantinopolul, cetatea cea imparateasca, era asediata de neamurile barbare, ca sa o jefuiasca, tot asa si in viata aceasta pamanteasca, si mai ales in vremea nevointelor duhovnicesti, cetatea cea imparateasca a sufletului este asediata de agarenii si saracinii cei nevazuti, ca sa o jefuiasca de bogatia virtutii si sa o arunce in moartea pacatului. Avem insa, Apa­ratoare tare si nebiruita, pe Preacurata Maica a lui Dumnezeu, Care de-a pururi ne izbaveste din toate nevoile.

Şi chiar daca se intampla vreodata, cand coboram de la Ierusalim la Ierihoncand adica neglijam virtutea si ne irosim in grijile cele lumesti sa cadem intre talharii cei nevazuti si sa ne lase „mai mult morti” -, avem nadejde in milostivirea cea fara de margini a Celui ce, nu din Samaria, ci din Nascatoarea de Dumnezeu, a venit pentru mantuirea noastra.

Pilda Prea Cuvioasei Maria Egipteanca ne intareste si ne da nadejde. Şi ea cazuse si fusese jefuita de talharii draci, dar s-a izbavit cu puterea Crucii si cu ajutorul Maicii Domnului, cea Grabnica si Puternica Ajutatoare.

„Toate saltarile trupului infranandu-ti cu ostenelile sihastresti, ti-ai aratat viteaza intelepciunea sufletului tau, ca poftind sa vezi Crucea Domnului, te-ai rastignit singura pe tine lumii, tu cea vrednica de cantare…”

„Ceea ce mai inainte erai plina de tot felul de intinari, te-ai aratat aleasa lui Hristos, prin pocainta urmand vietii ingeresti si cu arma Crucii calci in picioare pe demoni. Pentru aceasta te-ai aratat mireasa a Imparatiei cerului, Marie prealaudata” (Condacul).

 (din: Protosinghel Petroniu Tanase, “Usile pocaintei. Meditatii duhovnicesti la vremea Triodului”, Editura Doxologia, Iasi, 2012)

SF_CUV_MARIA_EGIPTEANCA_

Legaturi:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Duminica Sfintei Maria Egipteanca, Maica Domnului, Parintele Petroniu Tanase, Razboiul nevazut, Sfanta Maria Egipteanca, Triodul si Postul cel Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “Parintele Petroniu despre ACATISTUL BUNEI VESTIRI si DUMINICA MARIEI EGIPTEANCA: Otrava pacatului nu se poate taia cu apa de flori, trebuie leacuri puternice; nu cu jumatati de masura, ci cu lupta pe viata si pe moarte”

  1. Pingback: Predica audio a Parintelui Dosoftei de la Putna in Duminica Mariei Egipteanca: POCAINTA – MEDICAMENT IMPOTRIVA OTRAVEI PACATULUI SI A INSINGURARII -
  2. Pingback: Parintele Petroniu Tanase despre ULTIMA SAPTAMANA A POSTULUI MARE si INVIEREA LUI LAZAR: “Fara prezenta Domnului, ostenelile noastre singure nu sunt mantuitoare” -
  3. Pingback: UN SINGUR LUCRU TREBUIE… -
  4. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (V). Pocainta sincera pentru propriile pacate. INDRUMAR DUHOVNICESC PENTRU CERCETAREA DE SINE de la Parintele Valentin Mordasov -
  5. Pingback: Gheronda Iosif Vatopedinul: UNDE DUCE ADEVARATA POCAINTA? DE CE AVEM NEAPARAT NEVOIE DE SPOVEDANIE SI DE PLANS? -
  6. Pingback: POCAINTA – inceputul propovaduirii Domnului. AVVA EFREM FILOTHEITUL despre POCAINTA si MARTURISIRE: “Lacrimile spala greseala, oricat de rea, de murdara, de dusmanoasa, de urata si de varsatoare de sange ar fi fost” -
  7. Pingback: NU TE DA BATUT IN LUPTA CU TINE INSUTI, NU ABANDONA DRUMUL LA JUMATATE! Prietenii paraliticului din Capernaum: conditia hotararii neabatute si a statorniciei in viata duhovniceasca: “Lucreaza dupa putere!” -
  8. Pingback: SLUJBA PREALUMINATA A DENIEI ACATISTULUI BUNEIVESTIRI (VIDEO) - Recomandari
  9. Pingback: Parintele Staniloae despre POCAINTA ca LUCRARE PERMANENTA opusa descurajarii fataliste si ca MOTOR AL TUTUROR VIRTUTILOR: “o ar­dere necontenita in launtrul omului, care intretine tensiu­nea dupa mai bine” -
  10. Pingback: “ACESTA ESTE DUMNEZEUL NOSTRU: El Se pogoara in mizeria cea mai adanca a firii umane ca sa scoata de acolo margaritarul cel de mult pret” – PREDICA PUTERNICA (si audio) IMPOTRIVA DEZNADEJDII, A DELASARII si A JUSTIFICARII PACATELOR | Cuv
  11. Pingback: Protos. Melhisedec Ungureanu (Man. Lupsa): LUCRAREA POCAINTEI IN VIATA NOASTRA (audio + text): “Dumnezeu e stiutorul inimilor si asta e o mangaiere mai ales pentru sufletul pacatos, pentru ca Dumnezeu intelege pe om…” | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: MAICA DOMNULUI NE INVATA SA PAZIM IN TACERE COMOARA TAINICA A INIMII. Conferinta de la Alba Iulia a Arhim. Zaharia (AUDIO): “PRIN POSTUL MARE, SPRE ADANCUL INIMII”. Puterea duhovniceasca a starii de continua recunostinta | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate