Scrisoare către membrii Bisericii Ortodoxe Române -16 iulie 2008

16-07-2008 Sublinieri

Primita de la Asociatiile Laicatului Ortodox din Romania:

visarion-oprea-sofronie.jpg

Înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române,

Prea cuvioşi şi prea cucernici părinţi,

Cinstiţi fraţi creştini ortodocşi, Actele de apostazie de la dreapta credinţă ale mitropolitului Nicolae Corneanu şi ale episcopului Sofronie au creat o puternică reacţie din partea trupului Bisericii lui Hristos, atât la noi, cât şi în Sfântul Munte Athos şi în alte părţi ale lumii. Este poate evenimentul care a marcat cel mai puternic viaţa Bisericii noastre în ultimii 50 de ani. Între cele mai semnificative acţiuni întreprinse cu această ocazie credem că se înscriu scrisoarea părinţilor români de la Muntele Athos (vezi anexa 1), memoriul comunităţii tuturor mânăstirilor Sfântului Munte (vezi anexa 2) şi memoriul Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român (vezi anexa 3), semnat de 56 de asociaţii şi fundaţii şi de peste 100 de mănăstiri şi parohii. Toate aceste documente au fost adresate Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel şi membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Trei sunt motivele pentru care ne-am îngăduit să vă trimitem acest material:

1. În primul rând, credem necesară o astfel de informare în condiţiile în care cea mai mare parte a presei româneşti (cu câteva excepţii lăudabile) a procedat în raport cu acest eveniment asemănător modului în care presa comunistă înţelegea să reflecte realitatea. Adică: despre ceea ce nu convenea politicii partidului nu se pomenea nimic în mass-media, ca şi cum nici nu ar fi existat. Aceasta pentru a nu se ridica semne de întrebare în popor, pentru a nu se crea un for de conştiinţă şi opinie, pentru a nu se răspândi atitudinea potrivnică regimului.Astfel că cel mai important eveniment din viaţa Bisericii şi a societăţii româneşti din ultimii ani, eveniment care a antrenat opinia a câteva zeci de mii de români, a unei părţi reprezentative din Biserica neamului, s-a reflectat aproape exclusiv în reţelele virtuale ale internetului, un fel de catacombe ale zilelor noastre, reduse din păcate şi acestea, în unele cazuri, la condiţia de ghetou. Din păcate, nici centrul de presă Basilica al Patriarhiei Române nu a făcut excepţie de la acţiunea de ocultare mediatică a poziţiei pe care partea vie şi activă a trupului Bisericii noastre a avut-o în faţa atacurilor date Ortodoxiei. Cum să ne explicăm faptul că vocea majorităţii asociaţiilor care îndeplinesc la nivelul lor lucrarea misionară a Bisericii în ultimii 18 ani, dar şi glasul mânăstirilor care se roagă ziua şi noaptea „pentru pacea a toată lumea…“, „pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici…” nu au nici un ecou, nici o rezonanţă pentru cei care afirmă că reflectă fidel realitatea din viaţa Bisericii Ortodoxe Române? Oare această agenţie de presă nu este întreţinută cu multă jertfă chiar de acest popor care este dispreţuit prin desconsiderarea care i se arată? Dacă credinţa ortodoxă şi poporul dreptcredincios român nu sunt exprimate prin agenţia de presă, televiziunea şi ziarele Patriarhiei Române – căci despre obiectivitate mediatică nici nu se poate vorbi -, ce grup sau centru de interese ar trebui acestea să reprezinte? Mai este oare îndreptăţită impozitarea forţată a parohiilor mitropoliei Munteniei şi obligativitatea preoţilor de a achiziţiona şi distribui ziarul Lumina?

2. Un alt motiv al comunicării noastre îl constituie constatarea faptului că războiul dus astăzi împotriva Bisericii Ortodoxe a dobândit o nouă dimensiune: vizează în special alterarea învăţăturii de credinţă a Bisericii, tocirea conştiinţei dogmatice până la acceptarea, corect politică, a ereziei drept un alt adevăr de credinţă, a bisericilor eretice şi schismatice drept adevărate Biserici ale lui Hristos, alte manifestări ale Bisericii Celei Una. Acest război se duce atât din exterior cât şi din interiorul Bisericii prin cei care au ajuns la pragul de a împărtăşi o cugetare străină de învăţătura Bisericii Ortodoxe.

3. În fine, motivul principal care ne-a determinat să vă scriem aceste rânduri îl constituie însuşi evenimentul cristalizării unei conştiinţe ortodoxe a mădularelor vii ale Bisericii, a laicatului ortodox român în principal. Este vorba de reacţia spontană şi firească a poporului ortodox animat de acelaşi Duh Sfânt, oameni care constată cu durere batjocorirea Bisericii şi a credinţei. Acesta se poate spune că este poporul despre care vorbeşte Enciclica patriarhilor de la 1848 când aminteşte: „Încă la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată a aduce lucruri noi, căci păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi, care voieşte ca veşnic neschimbată să-i fie credinţa, şi la fel cu a Părinţilor săi.”[1]

Aşadar, poate pentru prima oară în istoria modernă a României, laicatul ortodox îşi defineşte în mod clar punctul de vedere, propria identitate, nu alta decât aceea de parte semnificativă a trupului Bisericii care în întreaga tradiţie ortodoxă a jucat un rol esenţial în istoria ei. Numai în romano-catolicism poporul a fost complet anulat şi condus dictatorial de casta conducătoare a cardinalilor, în esenţă de însuşi papa ca simbol al suveranului absolut – pontifus maximus. În Ortodoxie, sobornicitatea înseamnă comuniunea deplină cu Hristos şi în Hristos a întregului Trup al Bisericii – episcopi, preoţi şi credincioşi, comuniune manifestată, în acelaşi timp, ca egalitate la nivelul episcopal şi ca părtăşie a fiecărui credincios la viaţa în Hristos, întrucât rămâne în întregul Trupului. Sobornicitatea îşi află expresia cea mai fidelă în Soboarele Ecumenice, în cadrul cărora Sfinţii Părinţi, ierarhi adunaţi întru Adevăr, formulează dogmele credinţei luminaţi de Duhul Sfânt, astfel încât ei pot să constate la final: „părutu-s-a Sfântului Duh şi nouă“. Despre lucrarea harului în toate mădularele Bisericii dreptslăvitoare, „împăratul cuvintelor”, Sfântul Vasile cel Mare, spune: „Duhul Sfânt este întreg în fiecare şi întreg pretutindeni”. Pentru o conştiinţă ortodoxă este o datorie şi o obligaţie a lua atitudine (bineînţeles, ripostând din interiorul Bisericii) când adevărul de credinţă este primejduit: „Creştinii prin botez primesc nu numai obligaţia de a-şi păstra credinţa întru care s-au botezat, dar şi să o mărturisească şi să o apere de duşmani şi să lumineze pe fraţii rătăciţi. Această obligaţie constituie mai mult decât un drept al fiecărui creştin. (…). In acest sens mirenii, cu sau fără voia ierarhiei, trebuie să-şi îndeplinească obligaţia, exercitându-şi dreptul de a vesti cuvântul, de a învăţa, iar dacă cineva i-ar opri să-şi exercite acest drept, este cazul a asculta mai mult de Dumnezeu decât de oameni[2].

Iată câteva dintre principalele repere ale reacţiei pe care Laicatul Ortodox Român a avut-o până în prezent în contextul tentativelor de alterare a învăţăturii de credinţă a Bisericii:

– Douăzeci şi cinci de asociaţii şi fundaţii ale laicatului ortodox român au alcătuit memoriul privind apostazia de la dreapta credinţă a mitropolitului Nicolae Corneanu şi a episcopului Sofronie Drincec. Memoriul a fost depus împreună cu o scrisoare de intenţie în data de 2 iulie la cancelaria Sfântului Sinod cu numărul de înregistrare 5001.

– În numai patru zile numărul instituţiilor semnatare ale memoriului a ajuns la 56 de asociaţii şi fundaţii şi peste 100 de mănăstiri şi parohii din BOR. Ultima depunere a semnăturilor a fost făcută în preziua începerii lucrărilor Sfântului Sinod, cu numărul de înregistrare 5261.

– În aceeaşi seară de 7 iulie, reprezentanţii asociaţiilor iniţiatoare au înmânat la peste 30 de ierarhi din Sfântul Sinod memoriul însoţit de lista cu semnături şi de epistola comunităţii tuturor mănăstirilor Sfântului Munte Athos şi de o altă scrisoare de intenţie (anexa 4). Din păcate unii dintre episcopi au refuzat să primească dosarul respectiv, făcându-se că uită pe cine reprezintă în forul suprem al Bisericii Ortodoxe Române. Aceiaşi episcopi au considerat mai potrivit să profereze blesteme împotriva semnatarilor memoriului şi a celor care îl înmânau, sub motivul că aceştia încalcă legea dragostei şi a iertării creştineşti, cerând judecarea arhiereilor apostaţi potrivit Sfintelor Canoane ale Bisericii (este vorba în principal de PS Corneliu Bârlădeanu, care şi-a dovedit cu prisosinţă dispoziţia de a aplica legea iubirii în cazul părintelui şi al maicilor de la Tanacu).

– În urma Sfântului Sinod al BOR, asociaţiile care au iniţiat memoriul au declarat că respectă Hotărârea Sfântului Sinod de a-i ierta pe cei doi ierarhi în condiţiile în care aceştia vor respecta rânduiala pe care a pus-o Biserica în astfel de situaţii: mărturisirea publică şi în scris a Credinţei Ortodoxe, odată cu lepădarea cugetării eretice care i-a condus la apostazie (anexa 5).

Cu nădejdea că acest lucru se va întâmpla cât mai curând, vă asigurăm de respectul şi dragostea pe care vi le purtăm în Hristos, de rugăciunile noastre pentru ca Dumnezeu să vă întărească şi să vă lumineze în apărarea dreptei credinţe, temeiul mântuirii noastre.

Asociaţiile şi fundaţiile Laicatului Ortodox Român iniţiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinţă a Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec.

Azi, 16 iulie 2008, la prăznuirea Sfântului Sfinţit Mucenic Antinoghen şi a Sfinţilor Părinţi de la primele şase Sinoade Ecumenice

0716athenogenes-antiochus-theophrastus.jpg

P.S. Cu o proximă ocazie, pentru că nu este suficient de bine cunoscut contextul în care s-a născut mişcarea Asociaţiilor Laicatului Ortodox din România, intenţionăm să descriem pe scurt firul evenimentelor principale care au urmat actelor de apostazie de la dreapta credinţă ale mitropolitului Nicolae şi ale episcopului Sofronie.

—————————

[1] Citat din Enciclica Patriarhilor de la 1848 în traducerea făcută de T.M. Popescu, în revista Biserica Ortodoxă Română, an LIII, 1935, nr. 11‑12.

[2] Pr. Prof. Liviu Stan, Mirenii in Biserică, Sibiu, 1938, pag. 64-65.


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Marturisirea Bisericii, Nicolae Corneanu, Portile Iadului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

56 Commentarii la “Scrisoare către membrii Bisericii Ortodoxe Române -16 iulie 2008

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. ca si memoriul dinainte de sinod, acesta de mai sus este foarte bine conceput. Poate va fi interpretat ca un atac personal la patriarh (in legatura cu Basilica…si nu numai), dar…nimic din ce s-a scris nu e fals.

    Poate nu sint destul de bine pus la curent: aceasta asociatie a laicatului ortodox…nu reprezinta, poate, si convingerile ortodoxe ale unor preoti, monahi, ierarhi (mai mult sau mai putin?!). Sau poate chiar dintre membri, initiatori…or face parte si clerici. Asadar, cum ramine cu denumirea de “laicat”. (ma iertati, nu e o chestiune f importanta, dar imi da impresia de putin separatism: noi (laicii-ortodocsi) si clericii (non ortodocsi).
    a fost inaintat acest memoriu? cui? sinodului? patriarhului?

  2. @constantin

    “motivul principal care ne-a determinat să vă scriem aceste rânduri îl constituie însuşi evenimentul cristalizării unei conştiinţe ortodoxe a mădularelor vii ale Bisericii, a laicatului ortodox român în principal.” – in princial a laicatului ortodox si in secundar (nu ca scadere a importantei ori ca o ierarhizare prost inteleasa – noi primii, ei dupa noi…) prin semnarea si a unei parti dintre monahi si clerici (cinste lor!) celor care au avut curajul, ca s-au ‘bagat’printre noi in felul acesta sprijinindu-ne unii pe altii, ca unii ce facem parte din aceeasi Biserica. Ca au fost o parte dintre ei alaturi de noi, ma bucura si ma incurajeaza…si nu ma face sa-mi pun problema de ce s-au aflat alaturi de noi aceasta nefiind o dovada de ‘separatism’ ci dimpotriva – de unire, asa cum ar trebui sa fie! Sinodalii nostrii si a-i lor (preoti, monahi)- ca reprezentanti, garanti ai pastrarii adevarului de credinta au facut opinie separata proferand blesteme pentru indrazneala de a li se fi inmanat Memoriul.

  3. Toate bune, dar unde va aparea aceasta scrisoare? Doar aici pe site si in cateva bloguri? Cred ca e insuficient. Ar fi trebuit trimsa si la redactiile catorva ziare cu tiraje mai mari.

  4. De mult incerc sa identific NEAMUL,acel NEAM cu care ne vom prezenta la Judecata Neamurilor,care este oarecum usor de identificat in trecut-sfintii romani,marturisitorii din temnitele comuniste si nu numai,Eminescu,Caragiale,Tutea si multi altii pe care nu-i mai amintesc-altii de o statura impresionanta-pr.Arsenie Papacioc,pr. Iustin Parvu,pr.Adrian Fagetan-de azi.Prezentul insa se reducea la ultimii trei si inca vreo cativa pe care nu vreau sa-i pomenesc.Din dezamagirea de dupa hotararea caldut-ambigua stupefiant romaneasca a unui Sinod care nu a avut taria sa fie 100% ortodox si nici curajul sa fie 100% talharesc,avea sa ma scoata Cmunicatul din 11.07.2008 al Laicatului ortodox(Asociaţiilor şi fundaţiilor iniţiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinţă a Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec)si iata revenirea din 16 iulie 2008.Acesta este NEAMUL fratilor,cel care se coaguleaza cand ORTODOXIA sau TARA este in pericol.
    Atentie fratilor,ca si ei ne-au identificat si,cum spunea pr.Savatie “dupa ce se vor linisti apele,cineva va sta cu un creionas si va sublinia niste nume,iar dupa aceea se va da proba curajului,inca o data,fara alai ,fara admiratori”.Deci fara frica,dar cu trezvie,sa stam impreuna daca tot ne-am “gasit” unii cu altii si sa ducem lupta cea buna pana la capat-care capat sa fie HRISTOS IISUS CEL RASTIGNIT SI INVIAT DOMNUL SI DUMNEZEUL NOSTRU.Amin.

  5. Biserica Ortodoxa dainuie in veac prin sporul nostru duhovmicesc, iar aceste scrisori nu fac altceva decit sa intareasca si mai mult marturisirea Adevarului. Cunoastem dusmanii (vazuti si nevazuti) care stau la pinda si asteapta sa se napusteasca asupra Marturisitorilor! Sa le fie frica!!! Si le este, pentru ca numai fricosii se poarta cum s-au purtat ei, necaterisind pe eretici! Dar ne rugam si pentru dusmani, sa-i intoarca Dumnezeu de la calea gresita pe care sint.

  6. @ Catalin M.

    Este trimisa, cred, dar scrie chiar aici:

    “cea mai mare parte a presei româneşti (cu câteva excepţii lăudabile) a procedat în raport cu acest eveniment asemănător modului în care presa comunistă înţelegea să reflecte realitatea. Adică: despre ceea ce nu convenea politicii partidului nu se pomenea nimic în mass-media, ca şi cum nici nu ar fi existat. Aceasta pentru a nu se ridica semne de întrebare în popor, pentru a nu se crea un for de conştiinţă şi opinie, pentru a nu se răspândi atitudinea potrivnică regimului”

  7. LUCRURILE SUNT BINE ARTICULATE SI ATI SESIZAT F.F BINE DICTATURA P.F DANIEL DE CARE NOI CEI DIN MOLDOVA AM SCAPAT DEOCAMDATA.CEEA CE ESTE UN MISTER NEDESLUSIT ESTE CUM TOTI UCENIICI DIN SINOD AI IPS BARTOLOMEU AU PUTUT VOTA ALTFEL? UN RASPUNS AR FI CA IPS NICOLAE AR FI AMENINTAT CU TRECERA LA GRECO CAT.,IMPREUNA CU MULTI PREOTI CARE AU SLUJIT SI SLUJESC LITURGHIA CU ACEEIA.DACA NU CREDETI ACESTEA INTREBATI-L PE PR.C-TIN STURZU PURT.DE CUV AL PATR. SAU MERGETI LA TIM. SI INTERESATI-VA.PERSONAL NU CRED CA UN EP.CA IPS TEOFAN SA SE FI LASAT PACALIT DE GADILEALA ERETICA A PATRIARHULUI.AU DECIS ASTA IN PRIMA INSTANTA DAR CAND VA MAI CALCA PE BEC UN OM AL PATRIARHULUI ATUNCI O SA VEDETI MINUNATIE.CAZUL NU A FOST CLASAT CI E DOAR INCEPUTUL.SUCCES SI NU VA SMINTITI MAMALIGA EXPLODEAZA MAI GREU.

  8. pentru admin

    am gasit link-ul de mai jos pe youtube.este vorba de parintele teofil paraianu.as vrea sa stiu daca aveati informatii despre ce se vorbeste acolo sau e o noutate si pentru voi.oricum,m-a cam pus pe ganduri.
    http://www.youtube.com/watch?v=1LWjye9zQ6A

  9. Da, am scris si noi (vezi la “LA ZI”). Se pare ca e ceva vechi, dar nimeni n-a bagat de seama pana acum. De altfel, parintele Teofil este preferatul Trustului Basilica-Trinitas-Lumina, singurul duhovnic promovat dintre cei cunoscuti si batrani, in viata, nu intamplator. Sunt lucruri si mai grave decat cele spuse acolo, aflate ulterior. Sunt publicate in cartea: “Veniti de luati bucurie”. E vorba si de aprobarea impartasirii la catolici si de considerarea bioenergiei ca ceva pozitiv si recomandat! Doar ca nu suntem de acord cu termenul de “apostazie” in acest caz. Parintele Teofil crede sincer in ideile sale si nu cred ca a gandit vreodata altfel, ci este felul in care si-a format propriile conceptii, eronate, despre anumite subiecte, dar fara sa aiba vina relei-credinte.

    Eu pe oamenii care n-au posibilitate să se impartaseasca la ortodocsi în strainatate, de exemplu cei care stau acolo ani de zile si-s departe de Biserica Ortodoxa, n-am nimic impotriva dacă vor să se impărtăsească la catolici”.

    Pe toti cati m-au intrebat daca e bine sa foloseasca bioenergie, le-am spus ca da. Daca el simte ca-l ajuta treaba asta poate sa se duca, ca nu-i de la vrasmasul, ii de la Dumnezeu. Numai ca eu personal n-am ajuns sa ma conving ca pe mine ma ajuta o treaba dintr-asta. Nu m-a ajutat cu nimic pina acuma.

    Referitor la metodele de tratament ale unei boli, acceptati si credeti ca un crestin poate apela si la tehnici neconventionale cum ar fi homeopatia, acupunctura?

    Sigur ca da. Sunt totusi mijloace de intremare a fiintei umane, de ce sa nu poata face apel la tot ceea ce se poate face pentru binele omului? Oamenii, in general, nu sunt inca obisnuiti cu chestiunea aceasta si se pot face si multe lucruri care sa-i insele pe oameni, se pot prezenta unii care au, stiu eu, practica aceasta de a ajuta pe oameni si de fapt o fac pentru bani sau pentru avantaje ale lor, nu pentru avantaje ale bolnavului. Pot fi si lucruri de felul acesta, insa, in general, acolo unde se duce omul are incredere ca poate fi ajutat, se poate duce si la acupunctura, si la bioenergie, si la orice unde poate câstiga un spor de bine pentru viata lui personala, asa cum te duci la un izvor de apa termala, la izvoare de apa minerala si te poti folosi de acestea, cam asa te poti duce si la un bionergetician, daca acela este om serios si daca simti ca âti foloseste la ceva interventia lui“.

  10. multumesc,am citit ce mi-ati recomandat.inseamna ca nu degeaba parintele arsenie boca avea mari rezerve fata de parintele teofil.el vedea inca de atunci cam cine este parintele teofil paraianu.

  11. @ Cosmin:

    Nu stiu ce sa zic, daca vedea sau nu asta parintele Arsenie.

    Repet: Parerea noastra e ca Parintele Teofil crede sincer in ideile sale si nu cred ca a gandit vreodata altfel, ci este felul in care si-a format propriile conceptii, eronate, despre anumite subiecte, dar fara sa aiba vina relei-credinte. Desigur, nu trebuie urmat in aceste pareri eronate; ele trebuie cunoscute ca atare si sa ne delimitam de ele. Dar nu putem zice nimic de rau de persoana parintelui Teofil in sine.

  12. Si eu care credeam ca pr.Teofil e un mare om duhovnicesc..sunt socat de ce am citit mai sus.Bine ca am aflat. Am o intrebare:cine sunt cei trei sfinti din icoana de mai sus(prima de sus) ms.

  13. @C:

    Sfintii romani marturisitori Visarion, Sofronie si Oprea

  14. @Admin si @C:

    Asa este! In cartea sa, Pr.Teofil Paraian face acele mentiuni (am dat o fuga la Antim si vazandu-o pe raft am inceput sa o rasfoiesc) am cautat ceea ce spuneti voi si am gasit – mi-au cazut ochelarii de pe nas crezand ca n-am citit bine, dar intr-adevar ceea ce spune este sustinut din convingere, adica la modul natural, firesc…(la intrebarile incomode o lua cu ‘mai draga’ eu nu stiu ce si cum pana la urma…; pai daca nu stii, pentru ce te bagi?!)- inca-o data: no comment! Altminteri as deveni rautacioasa fiindca nu-i gasesc nici-o circumstanta de nici-un fel. Cred ca va sustine si in viitor ceea ce a scris in carte, gafand – in continuare – impardonabil fata de Acela in fata caruia la depunerea voturilor a promis ceva dar si fata de cei mici prin sminteala produsa…si stim cu totii ce-ar trebui sa faca cei ce smintesc pe unii dintre acestia mici!

  15. Cred ca e de-ajuns sa stim greselile facute, sa ne ferim de ele si sa ne rugam pentru parinte. Nu ne foloseste sa incepem sa-l judecam ca persoana, sa ne apucam sa-l luam la refec. Si parintele Galeriu – Domnul sa-l odihneasca -, si altii au din astea. A facut si mult bine, a spus si multe lucruri frumoase, bune, a zidit pe multi. Dumnezeu sa-l miluiasca si pe el si pe noi!

  16. @Admin.
    Asa este: au facut si mult bine, au zidit pe multi (in special Pr.Galeriu),au spus lucruri frumoase – sa le ajute Dumnezeu si sa le rasplateasca; in fond – fiecare (in functie de masura la care a fost chemat, talantii dati spre inmultire)cum isi asterne asa va (a)dormi in veacul viitor purtand toata raspunderea ce o au, atat pentru ei cat si pentru ‘fratii astia mai mici intru Hristos’.

  17. Eu am mare dragoste si respect pentru pr. Teofil. Asta desi nu ma potrivesc cu cuviosia sa chiar in toate opiniile (de pilda nu am incredere in tehnicile medicale orientale, dar atentie! nici sfintia sa nu le recomanda ca bune, ci ca indiferente, ele devenind bune sau rele dupa utilizarea lor), dar asta e de inteles, pentru ca oameni suntem si unul si altul, fara pretentia de a poseda adevarul absolut. Tot asa, nu ma potrivesc in totalitatea opiniilor nici cu alti mari duhovnici, dupa cum si intre acestia din urma exista diferente de opinie in unele chestiuni. Cat de aproape sau cat de departe trasam granita asta prin care ne despartim de cineva cu care nu ne potrivim la opinie? E si in functie de rabdarea noastra, si de capacitatea de indurare, si de iertare… Nu e la toti la fel, aceasta granita.

  18. Eu, laic ortodox, madular viu(adica deplin constient de intelesul deplin al credintei drept slavitoare) al trupului tainic al lui Hristos, ma inspaimant de cata persuasiune, cata argumentatie teo-logica, logica si legica, cata energie si tensiune nervoasa este nevoie pentru a sustine ceea ce are valoare de adevar axiomatic, nedemostrabil,dogma de credinta,in fata…ierarhiei la varf a Bisericii Ortodoxe Romane!!!
    Adica in fata acelora care sunt acolo nu prin consumarea unor etape de campanie electorala, ci exclusiv PENTRU CA stiu cel mai bine, si traiesc profund si in deplin adevar, acele adevaruri axiomatice in temeiul carora consimt sa-mi fie calauza unica, ascultata si respectata, spre telul suprem omenesc, viata vesnica!
    Va vine sa credeti?
    Poate fi un factor de relativizare mai perfect pentru o axioma decat insasi creatorul sau?…descoperitorul sau? De fapt,nu-i asa, este SINGURUL si SIGURUL element care poate spulbera acel concept pana atunci numit universal valabil!
    Si etapele de relativizare pe care le-am simtit cu durere sfasietoare intim, in sufletul meu credincios Hristosului meu ortodox, s-au nascut dupa prima “polemica”cu niste prieteni bine slavitori, fii duhovnicesti ai parintelui meu duhovnic;subiectul: obligatia medicului de a se comporta/ sau nu/ fata de orice pacient ca avandu-l in fata pe Hristos…
    Prietenii mei, medici ortodocsi practicanti, carora le-am spus ca eu cred total ca sfintii numiti “doctori fara de arginti” au existat real si au facut ceea ce-au facut, exact asa cum a ramas in consemnat scrierile bisericii noastre si ca asta demostreaza ca se poate asa, ca ei, si ca trebuie sa faca si cei de azi la fel(sau macar cei ce-si zic credinciosi)…mi s-a reprosat lipsa de realism, lipsa de…dragoste, judecata partizana…(va evoca ceva atitudinea asta?!)
    Si-i spuneam unui parinte care incerca sa ma “redreseze” din socul acestei relativizari servita de medici crestini de “productie” contemporana,ca m-a dezechilibrat efectiv, mi-a facut branca,m-a dat “pe spate”aceasta atitudine a lor de sustinere a posibilitatii de trai ortodox in alternative!
    Singurul lucru linistitor in disperarea mea a fost cuvantul acelui parinte ca “asa chiar sa fi facut medicul acela care n-a procedat (cel putin)deontologic, gandul iertarii mele spre acela e bine sa vina din “dezicerea” mea in a-l “inculpa” ca si “caz de incalcare a conduitei medical crestine”.
    Dar, din pacate pentru mine, si aceasta, inainte de a mi se confirma necesitatea ca si acesti medici ai zilelor noastre, crestini,sa se sfinteasca prin faptuirea lor asemeni acelora din primele secole crestine, este tot o impingere intr-o relativitate care simt ca-mi va ucide nadejdea…

  19. @Florin
    Nu cred ca e vorba de rabdare, nici de iertare ci de o oarecare afinitate, de potriveala – ca sa zic asa – d.p.d.v. sufleteste: de ce merge ucenicul dupa batran? Fiindca simte, vede ca, acesta i-ar fi de folos si s-ar/l-a intelege.
    Spre ex.la cele scrise (ref.la bionenergie si neoprirea altui credincios de a se duce la catolici) Pr.Cleopa ar fi avut o cu totul alta parere si nu i-ar fi dat dreptate sub nici-o forma Pr.Teofil! Eu – cu inima – sunt apropiata de Pr.Cleopa! Pr.Teofil e mai rationalist! Fiecare cu darul lui incontestabil: Pr.Cleopa te face sa arzi pentru Hristos ( iti transmite Duhul care-l anima )pentru credinta si sa iei aminte…Pr.Teofil te aseaza binisor cu picioarele pe pamant tinzand spre un anume echilibru sufletesc.

  20. @Magda: nu e vorba doar de afinitate, ci si de conceptii care nu sunt primite de Biserica. Astfel de greseli au avut si oameni sfinti, si au, se vede, si unii din parintii nostri induhovniciti. Ne ramane noua sa nu primim acele lucruri care nu sunt ale Bisericii, sa le semnalam chiar, cand e cazul, dar sa si purtam respect fata de parinti.

  21. @Nicoleta!
    Te inteleg, si ei te inteleg intr-o oare care masura, dar nu te-aproba! Vremea doctorilor fara de arginti…a trecut! Singurii – care mi-au fost dat in viata sa vad, au fost 2 cazuri – erau la randul lor bolnavi incurabili (cancer) si-atunci iesise la iveala toata intelegerea, compasiunea pentru cei bolnavi reactionand in sens crestin; ca purtau cruciulita la gat si vorbeau despre Dumnezeu e mai mult decat elocvent, ca erau blanzi si buni, nu intra in discutie! Mi-aduci aminte de povestioara cu incredintarea Sf.Petru a cheilor Imparatiei in care sunt folosite la fiecare dintre noi in functie de aplecarea noastra spre cele sfinte (cheia de aur la cei care aud Cuvantul si fac roade, cea de argint in care mai vine un necaz azi, o suparare maine si atunci te intorci la Dumnezeu, si ultima: cea de fier care cuprinde o apasare mai grea prin necazuri, boala, napaste…

  22. @Admin!
    Asa este frate! Sa nu fim de acord cu cele ce ne despart de Biserica, sa le semnalam dar…sa-i respectam pe parinti (la capitolul asta stau cam prost) m-aprind repede fiindca intervine imediat judecata ‘apoi, daca ei, care stiu legea n-o implinesc si/sau se impleticesc, la cine ma voi duce?!’

  23. @Magda – astfel de cazuri sunt motive sa luam aminte mai mult la noi insine…Daca astfel de mari oameni se mai impleticesc, daca “dreptul abia se mantuie”, ce mai putem zice de noi? Luare aminte…Sa invatam nu numai din cele bune, ci si din greseli, atat ale noastre, cat si ale altora.

  24. @Admin!
    Pana una, alta…citii la cap.’La zi’ si m-a apucat (iar) groaza! Ma mananca limba si degetele sunt nerabdatoare sa loveasca in taste dand curs la ceea ce gandesc…

  25. @ Florin:

    Partea mai grava, dincolo de (in)eficacitate, e ca spune ca bioenergia ar fi de la Dumnezeu, sigur nu de la diavol. Si e cam pe dos… 🙁

    @ Nicoleta:

    Te intelegem. E foarte greu azi sa mai CREZI simplu si frumos, cum credeau Parintii nostri. Noi pe toate stim sa le rasucim, interpretam, rastalmacim. Nu mai avem credinta.. Traim in epoca nihilismului, a relativizarilor pe toiate fronturile! Sa stam cu mintea in iad, insa fara sa deznadajduim! Sa ne tinem strans de Dumnezeu si sa nu renuntam la lupta!

  26. Daca au avut ierahii nostri dragoste cu vladici care au iesit din hotarele ortodoxiei, de ce ne/ariubi mai mult si pe noi, credinciosii de rand? Ce e drept, noi nu facem politica ori diplomatie bisericeasca. Eu unul tare m-as fi bucurat insa ca aceasta diplomatie a ierarhilor nostrii sa fie dublata de autentica traire in duh ortodox. Noi avem nevoie de reprezentanti ai Bisericii mai mult la Dumnezeu decat in raporturile cu alte credinte eterodoxe ori cu autoritatile. Credeti voi ca unui om bland, smerit, care a stat pe langa batranul lui multi ani, nu ar sti cum sa se poarte atat cu noi, credinciosii de rand, cat si cu cei de altacredinta? Rugaciunea si trairea lor cred ca ar cucerii si umili totodata , folosindu/i pe cei de alta credinta decat cea dreapta? Asa. ca in politica… Eu unul m/am cam saturat… Nu prea mai simt dragostea si trairea, doar asa functionareste…

  27. Nu e legat de articolul de mai sus dar nu stiu unde sa pun mirarea mea: am vrut acum, seara, sa vad filmul ingerul digital. Nu mai poate fi vazut nicaieri. Am luat mai multe site-uri la rand, efectiv nu se mai poate vedea. cred ca cineva a reusit sa faca sa dispara acest film. E grav, caci din cateva comentarii citite se pare ca se spuneau acolo lucruri cumplite despre venirea antihristului. Incercati sa faceti ceva!
    Pavel

  28. @magda
    multumesc de raspuns.

    despre pr. teofil, galeriu…si altii: eu cred acum ca este un pic la “moda” sa vedem cine e ecumenist sau nu. Nu spun ca nu sint de acord cu cele scrise despre ei, dar, vorba domnului razvan codrescu (blog: despre IPS Anania si impreuna-slujba cu greco catolicii): sa rezolvam intii cu “cariul” (Corneanu si Drincec) si apoi cu ceilalti mai mici (?).

    sa ma iertati ca pun aceasta intrebare:
    oare, ne ajuta cu adevarat sa discutam (iar si iar) problema asta pe bloguri? Va avea, intr’adevar, o finalitate?
    Sau doar ma voi incalzi cu mingiierea ca mai exista si alti ortodocsi, care se straduiesc sa urmeze predaniile apostolice. Sa nu se inchida cumva cercul! Sa nu devina o grupare elitista: ORTODOCSII (noi si ceilalti).

    Mi-e teama de incrincenare si despartire. de schisma.

  29. @Radu Decebal;

    “Nu prea mai simt dragostea si trairea, doar asa functionareste…” – punct ochit, punct lovit! Tocmai pentru ca se trateaza functionareste (ca simpla meserie) lipsind trairea autentica si totodata raspunderea (caldiceii, scaldarea in apa lesioasa) au venit/vin vremuri grele! Cadem in fund ca sa avem de unde sa ne ridicam!

    @constantin
    Drept ai vorbit! Ca devine asa, ca o obsesie, o vanatoare de vrajitoare cu miros de copoi in care stai la panda sa vezi care are inclinatii sau declaratii pro-ecumeniste, este adevarat! DAr, oare! Nu datorita asa-ziselor ‘mici’ scapari isi face loc indoiala si de-aici acordul in inimile multora?!
    “Mi-e teama de incrincenare si despartire. de schisma.” – de incrincenare, eu – cel putin – nu scap fiindca ma supara tare cand vad asa…o apatie, o indiferenta si, mai ales o acceptare din partea astora mici (ca noi); multi sunt/vor fi dusi de val; parca o sa aud intr-un viitor f.apropiat:
    – La ce Biserica te duci?
    – La cutare!
    – Bun! Si cum e? Cine slujeste?
    – Pai cutare…primeste si catolici, si protestanti, cantam ‘frateste’ in cor, simti asa o pace, o liniste…iar la sfarsitul slujbei ne impartaseste pe toti
    – Da?
    – Da!
    – Duminica viitoare facem rocada: noi la ei, ei la noi, si tot asa!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate