SFANTUL VALERIU – NEINTELES SI PRILEJ DE POTICNIRE pentru multi, si ieri, si azi
Plus: CUM A DORIT VALERIU SA MOARA IN INCHISOARE, CA ROMAN, REFUZAND ELIBERAREA SI MUTAREA SA IN BASARABIA SOVIETIZATA
Cine doreste astazi sa se foloseasca de numele si de suferinta Fericitului Valeriu, dispretuindu-i mesajul “mistic”, pentru a servi unor interese politice, ideologice, personale sau de “tabara”?
La Galda
“Prin anii 1946-1947 am fost duşi să muncim la Galda, la o vie, bucurându-ne de un regim de lagăr, deci cu oarecare libertate. Munca era epuizantă, mâncarea insuficientă. Ţara se socializa.
Valeriu muncea şi se ruga. Muncea şi cânta. Muncea şi-L slăvea pe Dumnezeu. Se simţea legat sufleteşte de o fată pe care o iubise şi acum a avut prilejul să-i scrie. Fata era logodită şi urma să se căsătorească. Suferinţa lui a fost adâncă, dar s-a smuls din ea cu hotărârea de a se călugări.
Până atunci se pregătise pentru viaţă, chiar dacă luase învăţătură de la Sfinţii Părinţi. De acum el, feciorelnic, se logodea cu Hristos, spre a sluji desăvârşit lui Dumnezeu. Bucuria aceasta uriaşă a covârşit deplin durerea despărţirii. Iar pe fata aceea o va respecta, înţelegându-o, toată viaţa. Iată deci cât de mic este pragul între un mirean credincios şi un monah.
Il văd pe Valeriu la Galda, seara pe dealuri, cântând, culegand flori, unind albastrul ochilor săi cu albastrul cerurilor. Il vad ziua şi noaptea îngenuncheat în bisericuţă, rugându-se răpit in duh, cu mâinile împreunate precum copiii, cu ochii strălucind de bucurie. Il văd dăruindu-şi bucata de pâine unuia mai slab ca el. Il văd jucându-se cu copiii şi încercând să fie ca ei. Il văd adancit în sine, pregătindu-se de spovedanie. Il văd strălucind de bucurie după ce s-a împărtăşit. Il aud vorbind cu însufleţire tuturor celor care căutau cuvântul lui Dumnezeu. Il văd chinuindu-se să muncească şi să-şi facă norma. Il aud cântând colinde, pricesne ori propriile lui cântece. Era plin de dor sfânt. Purta în el ceva serafic, mai presus de fire şi era cel mai frumos om pe care l-am întâlnit.
Pentru unii însă era prilej de poticnire.
Intr-o noapte dormea afară şi un hoţ evadat din Aiud a venit sa-l prade, deşi avea numai vech
ituri şi zdrenţe. Valeriu s-a trezit, l-a întrebat ce vrea, l-a luat de mână ca pe un copil şi l-a dus la sef. Hoţul avea în cealaltă mână un cuţit ascuţit.
– Ce vrei să faci cu cuţitul? l-a întrebat şeful.
– Voiam să mă apăr dacă voi fi descoperit.
– Dar iată că ai fost prins şi nu l-ai folosit! De ce?
Hotul a răspuns că nu ştie ce s-a petrecut cu el, dar nici nu s-a gândit la cuţit în acele momente.
Altădată Valeriu făcea singur de pază în foişorul de lemn din vie când a fost atacat de răufăcători, care au tras asupra lui de la o distanţă mică. Insă gloanţele au trecut pe alături fără a-l atinge, pentru că încă nu sosise ceasul morţii lui.
In anul 1948 un politruc sovietic a venit în colonie să-l ia pe Valeriu în U.R.S.S. deoarece, fiind născut în Basarabia, era considerat cetăţean al lor. Valeriu însă a refuzat categoric.
– Acolo vei fi liber, i-a spus politrucul.
– Libertatea mea este în sufletul meu!
– Iţi vei putea face studiile.
– Le voi face, dacă va vrea Dumnezeu!
– La noi Biserica este liberă.
– Biserica este în sufletele oamenilor!
– Dar aici vei rămâne în temniţă!
– Temniţa sufletului meu mă înspăimântă!
– Deci nu te recunoşti ca cetăţean sovietic?
– Eu sunt un cetăţean român şi chiar îmi doresc să rămân în România.
– In curând şi România va aparţine Sovietelor!
– Viitorul este al lui Dumnezeu!
– Deci rămâi aici?
– Da!
Mai târziu politrucul s-a apropiat de el şi i-a spus cam în felul acesta:
– Admir inteligenţa dumitale, dar nu pot decât să te plâng, înţelege că sunteţi învinşi şi nu aveţi scăpare. Dacă vă veţi opune, veţi fi zdrobiţi. Şi noi ne-am opus şi azi jucăm în lanţ ca ursul. Dumneata crezi în Dumnezeu; şi eu aş vrea să am un Dumnezeu pentru care să înfrunt temniţa şi moartea, dar sufletul meu e gol, mintea mea e plină de lozinci, iar energia mea se epuizează în întregime pentru cauza comunistă. Nu avem nici o şansă. Hitler ne-a apărut ca un izbăvitor, dar a fost învins. Toţi care s-au aliat cu comunismul – şi aţi făcut-o şi voi, românii – sunt cu mult mai vinovaţi de cele ce se vor petrece decât noi, cei născuţi în U.R.S.S.! Am încredere într-un om ca dumneata. Te admir. Cred că te înţeleg şi sunt şi mai nefericit. Regret că nu cunosc şi eu creştinismul. Dar te asigur că vei rămâne în România!
– Domnule, i-a răspuns Valeriu, clipa asta este mare în viaţa mea. Mi-aţi dat aripi, căci dumneavoastră aveţi un suflet cu o forţă de credinţă uimitoare. Primiţi de la mine această cruciuliţa!
Şi Valeriu a luat de la gât cruciuliţa şi a dat-o rusului, cam era vădit emoţionat.
Aşa se face că Valeriu a rămas în ţară”.
(din: Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos, Ed. Christiana, Bucuresti, 2006)
***
Sa luam aminte si la alte cuvinte ale Sfantului Valeriu marturisitorul, din aceeasi carte scrisa de Ioan Ianolide:
“Să nu ispitim, să nu ne trufim. Tot omul are o limită a suportabilului. Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să nu mai putem suporta!… Port cu mine o imensă suferinţă, din care cu ajutorul lui Dumnezeu am ieşit curat.Experienţa trecutului ma face să fiu prevăzător. Acum încă nu este greu. Am mare credinţa şi nădejde, dar mă mişc cu înţelepciune, pentru a ajunge la tinta“.
***
“Unii l-au admirat, alţii l-au acuzat, dar foarte puţini l-au înţeles. Valeriu şoca prin conştiinţa păcatului, pe care îl mărturisea cu umilinţă la modul personal şi colectiv, într-o vreme în care noi, deşi eram creştini, nu aveam încă o adevărată viaţă duhovnicească. Orgoliul se ascundea în noi sub mantia tainică a „onoarei” şi a fost o luptă grea până când aşa-zisa „demnitate” şi „onoarea” s-au înduhovnicit, trecând prin baia curăţirii”.
***
“Adevarul este dragostea care se jertfeste pentru cei saraci si prigoniti!”
***
“Atitudinea lui Valeriu in fata autoritatilor era plina de demnitate, dar inteleapta, incat nu putea fi acuzat de fapte “contra-revolutionare”, ci de credinta lui. Tocmai credinta dorea el sa o apere, dar incerca sa fie mai iscusit decat prigonitorii sai, sa nu se lase atras intr-o batalie cu totul inegala, in care ar fi fost strivit cu usurinta. De aceea facea din “legea Cezarului” arma sa de aparare. Trebuia sa foloseasca in mod intelept putinele mijloace de lupta pe care le ingaduia temnita. Unii detinuti i-au reprosat aceasta zicand:
– Tie iti merge aceasta atitudine, noua insa nu ni se potriveste! Noi stim ca suntem in razboi cu un dusman total, cumplit si nimicitor si vrem sa castigam acest razboi. Nu noi suntem “banditi”, asa cum ne numesc ei, ci ei sunt, si trebuie sa le-o spunem. Suntem in temnita, dar nu abandonam lupta chiar daca vom muri luptand!
La astfel de argumente Valeriu pleca ochii tristi si plini de intelesuri si raspundea:
– Credeti voi ca eu am abandonat lupta, credeti voi ca eu nu va inteleg? Dar oare trebuie sa murim ca niste prosti? Nu asteapta ei prilejul sa ne loveasca? Ce avem deci de facut? Sa intram de buna voie in gura porcilor turbati? Or sa folosim timpul acesta de osanda pentru a ne salva sufletele si vietile?! E vremea sa ne smerim adanc, sa ne ocupam de problemele cu adevarat importante, sa ne curatim pentru a fi vrednici de Hristos.
La care i se spunea:
– Nu noi, ci ei sunt necurati! Daca ne lasam antrenati de lacrimile pocaintei, dam frau liber tiranilor si pacatosilor!
– E vremea, e vremea pocaintei! raspundea Valeriu. Aveti credinta in voi! Oamenii ne-au parasit. Izbavirea va veni de la Dumnezeu. Jertfele de aici nu vor ramane fara rod!
Dupa trecerea anilor, cuvintele lui Valeriu si-au adeverit intelepciunea si au fost luate de multi ca indreptar.
(…)
Era considerat defetist, dar timpul i-a dat dreptate in aceasta privinta.
O alta sursa de discutie era tema greselilor colective din trecut. Valeriu spunea:
– Cine se afirma crestin trebuie sa se poarte ca un crestin. Nu e ingaduita crima ca arma de lupta crestina. E necesar sa marturisim public greselile trecutului, pentru a pune un inceput nou. Nu sunt ingaduite nici tirania, faradelegea si abuzul.
Toate acestea erau referiri la unele evenimente din trecut, pe care insa nu toata lumea era pregatita sa le priveasca astfel”.
Nota noastra:
Si multi inca n
u sunt ‘pregatiti’ nici macar acum sa le priveasca astfel. 🙁 Si mai multi il cinstesc formal, fatarnic, interesat sau rastalmacit, falsificat, ii folosesc numele, sfintenia, jertfa pentru a servi unor scopuri si unor agende (politice, ideologice, provocatoare de scandal si dezbinare, para-ecleziale [schismatice], comerciale si de propaganda, de imagine, de slava sau/si de putere), totalmente straine de duhul si de marturisirea Sfantului emblematic al inchisorilor, neinteresati deloc de testamentul sau duhovnicesc foarte limpede si dispretuind, mai fatis sau mai ascuns, dimensiunea sa “mistica” (=duhovniceasca). Anume pe cea care i-a si daruit sfintenia, si pentru care a si murit in temnita, refuzand atat oferta libertatii, cat si pe cea a luptelor politice.
Pentru prea multi, si de ieri, si de azi, obisnuiti sa se foloseasca de orice si de oricine fara niciun scrupul, sa exploateze ‘strategic’ numele mari si temele nobile, sa deturneze spre interese meschine problema canonizarii sfintilor romani martiri din temnitele comuniste, sunt valabile versurile poetului national:
“Iar de-asupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră”.
Cititi, va rugam in continuare, la:
LEGATURI:
- MITROPOLITUL VLADIMIR SI SFANTUL MARTIR VALERIU GAFENCU: instrumentalizarea politica a sfintilor inchisorilor
- SFADA PE SEAMA SFINTILOR INCHISORILOR
- 90 de ani de la nasterea SFANTULUI INCHISORILOR. Fericitul Martir VALERIU GAFENCU – mai aproape de noi ca oricand, prin cuvantul si exemplul sau profetic
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://www.youtube.com/watch?v=Ogg9aJXg9x0
“Prin inimi negre de paduri cu floare
Trec mucenici cu fruntile in soare
Cersind pentru calaii lor iertare.”
“Suferinta,
oricat de grea ar fi,
nu are alt sens decat
curatirea sufletului dornic de mantuire.”(Valeriu Gafencu)
Valeriu Gafencu nu poate fi privit decat ca un Sfant Martir roman,unul din modelele crestine cele mai mari care i s-a dat Romaniei in vremurile apropiate.Oare chiar exista din aceia care sa se foloseaca fatarnic si cu vorbe goale de jertfa sa ? Daca da,mai bine le era lor sa nu se fi nascut !
MULTI!
Doamne ajuta.
Tot acest articol se poate sintetiza si in cuvintele primite de la un mare baran al zilelor noastre care in acelasi duh ne-a sfatuit:
,,Lucrati cu intelepciune!”
SINAXA
“Dumneata crezi în Dumnezeu; şi eu aş vrea să am un Dumnezeu pentru care să înfrunt temniţa şi moartea, dar sufletul meu e gol, mintea mea e plină de lozinci, iar energia mea se epuizează în întregime pentru cauza comunistă.“
Am plans cand am citit intaia oara in cartea Intoarcerea la Hristos aceasta marturisire si acum la fel. Nadajduiesc (intr-un fel am certitudinea) ca Dumnezeu l-a intors pe acest comunist si l-a ajutat sa-l cunoasca. Sfantul inchisorilor a aruncat samanta.
Gelu S:
Inseamna ca n-ai vazut nicaieri, nici n-ai auzit ca sunt unii pentru care “Capitanul” e totul, e peste Iisus Hristos, peste Dumnezeu, peste sfinti. Daca nu vorbesti despre Capitan cand vorbesti despre Valeriu Gafencu e degeaba, mai bine nu vorbeai deloc. Daca il canonizezi pe Gafencu si il uiti pe Codreanu sau pe Sima e jale… mai bine nu mai faci canonizari. Ca doara pentru Capitan s-o fi jertfit sfantul nostru, in numele lui o fi murit, si pe el l-a marturisit, la el ne-a trimis si Ion Ianolide sa ne intoarcem, nu? Nu asa se cheama cartea lui din care au citat aicea adminii: “Intoarcerea la Capitan”? Nuuuu? Cum se poate? Ca daca vorbesti despre Hristos si despre iubirea lui Valeriu Gafencu pentru Hristos si pentru Maica Domnului e plicitiseala, e naspa rau. Ai incurcat-o rau de tot cu bravii camarazi ascunsi prin ulucile gardurilor de beton armat! te spurca “dupa” bloguletele lor verzi (si uscate) de nu te mai spala dupa aia nici Iordanul! Pai cum? Traiasca…. inocenta mintii!
Domnule Radu D.:
Eu n-am cunoscut astfel de oameni despre care vorbiti cu atata siguranta.
In anul 2002 cand am dorit sa merg la un mare Duhovnic,Dumnezeu a facut in asa fel, incat m-am nimerit sa merg intr-acolo,cu un domn venerabil de la care am aflat ca a facut 23 de temnita si ca a fost in preajma Capitanului ca un fel de copil de trupa,fiind fara parinti.Avea 16 ani cand a stat langa Codreanu.Atunci eu nu stiam prea multe despre legionari si din aceasta cauza nici n-am stiut sa-l intreb multe pe acest domn,in cele cateva zile cat am stat impreuna.Am discutat lucruri generale despre credinta si generalitati despre cei intemnitati,insa din nepregatire, eu n-am fost in stare sa abordez nici un subiect mai “sensibil”.Ceea ce m-a surprins insa ,cu toata ignoranta mea in domeniu,a fost seninatatea si DETASAREA acestui om de FRECUSURILE acestei lumi.Mi-a vorbit cu multa admiratie de Codreanu,insa despre Hristos mi-a vorbit mai mult si cu ALTFEL de respect,adica asa cum pot vorbi putini oameni,in cele mai bune ravniri ale lor ,despre Domnul Dumnezeu.
Trebuie sa va mai spun ca acest domn a fost si dansul la Galda si chiar a facut un act deosebit acolo,lucru mentionat in “Imn pentru crucea purtata”.
S-a savarsit ca monah in una din manastirile noastre bastion care este aparata de Maica Luminii.
Este greu sa dati cu piciorul in tepusa,nu-i asa ?
In urma cu ceva timp (aproape trei ani) in bisericile din Episcopia Slatinei si Romanatilor, evident cu binecuvantarea PS Sebastian, s-au intocmit liste cu semnaturi pentru canonizarea Fericitului Valeriu Gafencu.
Stiu ca preasfintitul are si o pastorala in care spune ca pe sfinti ii face poporul, nu Sinodul, si ca va veni si vremea canonizarii sfintilor din inchisorile comuniste. De ce ne facem ca nu stim asta? De ce nu vrem sa recunoastem ca sunt si episcopi care ii vor canonizati pe acesti mucenici ai lui Hristos? Pentru ca episcopii nu zic nimic de legionari? Miscarea Legionara este treaba istoriei, nu a Bisericii. Biserica este a lui Hristos, nu a vreunui lider oricat de harismatic ar fi fost acesta.
Am fost in urma cu cativa ani la Targu-Ocna sa ma inchin la troita ridicata in memoria acestor martiri si nimeni din zona nu ne-a putut indruma. Mai mult, se uitau la noi ca la niste ciudati. Singurii care ne-au indrumat (prin telefon)a fost Parintele Amfilohie si maicile de la Diaconesti.
Asta este cinstea pe care poporul o da a martirilor. Nici nu stiu unde le zac osemintele…Si ne uitam peste gard(de fier sau de nuiele) toata ziua, in “ograda” Sinodului.
Imi cer iertare daca ma fac prilej de poticnire pentru cineva.
http://foaienationala.ro/conferinta-marturisitorii-din-inchisorile-comuniste-fotovideo.html
@ Ioana:
Multumim! Bine ati zis. Iata aici cuvantul PS Sebastian:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2009/07/08/sarea-care-nu-isi-pierde-gustul-recomandari-pagini-ortodoxe-7-8-iulie-2009/
@ GeluS:
Ne temem ca nu ati prea inteles ceea ce a vrut sa spuna Radu D. (sperand ca noi am inteles corect), fiindca nu urmariti ce se intampla pe alte bloguri (nu ca ar trebui, dar asa ati fi putut sesiza unde bateau ironiile). In niciun caz la ce v-ati gandit, ci la niste bieti epigoni (si epigoni e un cuvant prea mare!) sau/si impostori ai numelui Miscarii legionare, care chiar fac un idol din Capitan, si care, oricand e vorba de sfintii inchisorilor, pe ei NUMAI si NUMAI asta ii intereseaza. Daca se vorbeste de Hristos, este ceva “mistic” care e un fel de “poezie”, de bla-bla, nu-i intereseaza. Fac provocari, scandaluri, sau doar se agita ridicol prin susboluri de blocuri/bloguri unde au trecere si unde li se sufla in panze. Umbla impreuna cu yoghinii lui Bivolaru (inclusiv aseara la conferinta de la Drept) si se inhaiteaza si cu alte persoane dubioase, etc., cam cu oricine le canta in struna, dintr-un INTERES sau altul. Sunt chiar nostimi in naivitatea lor unii dintre ei, altii insa sunt de o rautate si o agresivitate feroce, cu care nu ai dori sa ai de-a face. In general sunt oameni interesati aproape numai de latura politica si paramilitara, fara legatura cu cele duhovnicesti si cele bisericesti. Unii dintre ei sunt genul Skinheads, asculta si canta rock psihedelic, cica nationalist. Un soi de teribilism cam tarzior, asa pare, la multi. Si multe altele…
Dincolo de asta, exista cei pentru care tema sfintilor inchisorilor este simplul pretext ca ei sa iasa in fata si sa traga spuza pe turta patimilor lor sau a intereselor lor – de orice natura ar fi. Unii doar cauta sa faca scandal, zazanie si atat, cauta nod in papura la orice si la oricine, doar-doar vor mai gasi sa mai defaimeze pe cate cineva, sa mai compromita, sa mai dea o scatoalca ierarhilor sau preotilor care “nu pomenesc de Capitan”, sa faca alte noi liste de “tradatori”, sa dea teme, avertismente si directii obligatorii de urmat celor care chiar fac ceva expunandu-se. Inchizitie pseudortodoxa, sau neo-bolsevica.
admin, si ceilalti cititori/comentatori,
as dori sa stiu daca si in alte episcopii au fost intocmite astfel de liste. Intreb pentru ca stiu ca PS Sebastian de obicei se sfatuieste si cu alti episcopi, in primul rand cu IPS Teofan. Nu cred ca este singurul episcop care doreste canonizarea sfintilor din inchisorile comuniste.
Multumesc si eu pt cuvantul preasfintitului. Nu il citisem nicaieri, il stiam din biserica.
@ Ioana:
Nu avem stiinta de aceasta. Stim ca IPS Iustinian Chira mai sustine aceste demersuri, de semnaturi nu stim. La fel si PS Galaction Stanga. Probabil mai sunt si altii. Iar IPS Teofan are, probabil, aceleasi convingeri, de vreme, ce, iata:
http://www.mmb.ro/ro/stiri/59_de_ani_de_cand_valeriu_gafencu_a_plecat_la_hristos.html
@GeluS
Un comentariu de pe pe un anumit blog referitor la conferinta despre marturisitorii inchisorilor comuniste:
“…niciun cuvant despre Capitan,niciun cuvant despre tortionarii crestini,niciun cuvant despre legionari…sincer,asta nu inseamna ascunderea adevarului? Asa marturisim?Cu teama,cu retineri?Fratilor,pai atunci la ce mai stam in Romania,daca ne este teama?In propria noastra tara ne este teama sa vb despre Corneliu Zelea Codreanu,de frica sa nu deranjam anumite cercuri…daca nu era Capitanul,mai erau 75% dintre sfintii inchisorilor?S-a ocolit acest subiect pt ca se stia ca nu este bine sa se vb de Capitan…puteau sa spuna macar 3 min cateva cuvinte…”
In opinia omului respectiv, capitanul si miscarea legionara sunt sursa de sfintenie (sau macar a 3/4, iertati sarcasmul). Sunt si alte coment. mai fanatice. Au inversat rolurile-pana acum ocoleai subiectul ca altfel era de rau, acum daca il ocolesti e de rau. Asta e o mostra de revolutie: aia vechi te tortureaza ca vorbesti, vin astia noi care te tortureaza ca nu vorbesti.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
__________
poezia asta parca e scrisa despre Sfantul Valeriu
Buna observatie. De fapt, sunt prezenti pe “scena” si unii, si altii. Vezi cazul emisiunii Eugeniei Voda cu Cristoiu, despre Codreanu, unde… prea a fost vorbit de bine (desi istoriceste, nu altfel) si era musai sa dea niste sanctiuni serioase, sa se invete minte. Adevarul e ca subiectul nu trebuie ocolit intentionat, nu are de ce, ci trebuie tratat echilibrat, onest, exact asa cum a fost cum a facut-o deja parintele Moise in cartea “Sfantul inchisorilor”.
Adevarul e ca datorau enorm Fratiilor de Cruce (nu partidului!): datorau pregatirea lor pentru suferinta, educatia lor morala exemplara, idealismul lor extraordinar, insa nu si sfintenia, evident.
Si Valeriu, si majoritatea celor din Pitesti au intrat in inchisoare datorita implicarii lor in Fratiile de Cruce, al caror lider pe Iasi Valeriu a si fost inainte de a fi inchis. Iar Costache Oprisan, alt mare sfant al Pitestiului, a fost lider pe tara. Ei chiar au stiut sa ia tot ce era mai bun din educatia Fratiilor, fara sa ajunga sa faca politica si fara sa fie implicati in excesele violente ale Miscarii… Despre care Valeriu a spus:
Si:
.
Iar Ianolide scrie:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/02/18/sfantul-marturisitor-valeriu-gafencu-sau-evanghelia-scrisa-in-duh-si-in-carne-pana-la-ultima-slova/
Daca cineva s-a sfintit in inchisori este pentru ca au urmat indemnul “Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt” sau au “gustat si au vazut ca bun este Domnul”. Asta a fost lucrarea Domnului si nicidecum a Capitanului sau a Miscarii legionare. Doar Dumnezeu si numai el,
@admin
Chiar asa, e mai buna observatia dvs.:”De fapt, sunt prezenti pe “scena” si unii, si altii.”
Probabil ca de aia sunt lasati si unii si altii sa actioneze nestingherit, de aia secretul devine discret asa cum ati scris- totul e transformat intr-un un show-cei rai: masoni, evrei, etc., iar de partea cealalta cei buni: anti-sistem, anti-cip, “credinciosi”, etc. Si asa, folosindu-se de ei si invrajbindu-i ascund sub o perdea de fum a treia cale, cea duhovniceasca.
Da, iar falsii anti-…, mai ales cei care prefera sa stea la adapostul intunericului, au, de fapt, rolul de provocare, de expunere si de imbrancire in groapa cu lei, sau, pe de alta parte, de discreditare, de terfelire si de marginalizare a putinelor voci echilibrate si credibile. Ei nu risca nimic, dar castiga totul. Aici, pe pamant doar… Saracii de ei!
Aceasta e una din fetele noii adevarate reeducari soft pe care o traim sub ochii nostri si pe pielea noastra.