Predica puternica (audio+text) de la PUTNA despre globalizare, DISTRUGEREA RADACINILOR si provocarea sfintilor români. “CAT COSTA UN SUFLET IN ZIUA DE AZI? NE VINDEM CREDINTA SI TARA PE CATIVA EURO”
Predica PROTOS. HRISOSTOM Ciuciu (Man. Putna) la Duminica Sfintilor Români (2013):
“Multe sunt modurile, iubiţi credincioşi, în care Dumnezeu intră în viaţa noastră, modurile în care noi ne întâlnim cu El.
El, de cele mai multe ori, Se arată aşa cum i-a arătat şi Sfântului Prooroc Ilie, cum citim în Vechiul Testament, asemenea unui vânt cu adiere subţire, Se arată într-un mod foarte delicat, foarte gingaş. De multe ori, dacă nu suntem atenţi, dacă nu suntem concentraţi, trece pe lângă noi fără ca noi să ne dăm seama măcar că a fost pe acolo.
Alteori, însă, Se arată în viaţa noastră ca o furtună. Se arată în viaţa noastră şi ca mângâiere, dar și ca suferinţă.
Noi ne punem mereu întrebarea: cum să-L întâlnim noi pe Dumnezeu? Şi ce vom face când ne vom întâlni cu el? Dar, oare, ne punem noi întrebarea: Dumnezeu ce face când se întâlneşte cu noi, când se întâlneşte cu ceea ce suntem noi? 
Căci El vine, mai întâi de toate, smerit, blând, vine bătând la uşa inimii noastre şi aşteptând ca noi să-i deschidem, pentru ca apoi să poată intra şi să cineze împreună cu noi. Şi intră Mântuitorul nostru ca lumină, intră ca pace, intră ca înnoire a vieţii. Dar vine vremea când această Lumină Lină se transformă în foc mistuitor: atunci când Dumnezeu este pus faţă în fată cu necredincioșia noastră, cu încăpăţânarea noastră, cu îndreptăţirea noastră de sine; este pus faţă în faţă cu răul cu care noi nu vrem să ne luptăm, cu răul pe care l-am lăsat să intre în noi, cu răul căruia i-am oferit locul ce i-ar fi fost pe drept al lui Dumnezeu. Şi atunci, Dumnezeu se transformă în foc mistuitor, un foc pregătit să ardă tot ceea ce este rău, ce este nedemn, tot ceea ce stă între noi şi Dumnezeu, tot ceea ce ne împiedică pe noi să ne mântuim.
Căci mântuirea, iubiţi credincioși, nu este altceva decât şederea veşnică în preajma lui Dumnezeu. Dumnezeu, când vine astfel, de cele mai multe ori întâlneşte reacţia noastră de respingere. Noi putem să-L acceptăm, putem să-L respingem, însă un lucru nu putem: să-L ignorăm. Chemarea lui Dumnezeu nu este adresată nimănui, nu este aruncată în vânt. Chemarea lui Dumnezeu este, ca şi El, personală, intimă, familiară. La această chemare suntem chemaţi noi să dăm răspunsul cuviincios.
Sfinţii pe care astăzi îi prăznuim, sfinţii români, sfinţii acestui neam, ştiu prea bine lucrul acesta despre care v-am spus mai înainte. Ei sunt cei care nu numai că au răspuns acestei chemări, dar şi-au și deschis inimile că să primească focul acela curăţitor. Şi ei s-au curăţit mai mult decât aurul, s-au curăţit de tot trecutul lor, care era poate mai pătat sau mai puţin pătat, dar care, cu siguranţă, avea și ceva nedemn în el, care, cu siguranţă, nu era străbătut numai de Dumnezeu. Au primit în ei focul acesta curăţitor și s-au transformat în lumină.
A două duminică după pogorârea Duhului Sfânt este închinată cinstirii sfinţilor români, sfinților pe care neamul 
acesta, pe care pământul acesta i-a dat. Dacă duminica trecută i-am cinstit pe toţi sfinţii, fără deosebire de neam, astăzi îi sărbătorim pe sfinţii noştri, cum am spune. Desigur, unii din dumneavoastră vă puteţi întreba: dar de ce este nevoie ca un neam să-şi prăznuiască sfinţii lui? De ce nu se poate să intre toţi în aceeași categorie? De ce, dacă s-au cinstit într-o duminică sfinţii, de ce este nevoie de o cinstire specială? Oare nu suntem toţi fraţi? Oare la Dumnezeu este părtinire? Oare la Dumnezeu contează atât de mult mântuirea unui neam mai mult decât mântuirea unui suflet? Contează! Şi, în zilele acestea în care globalizarea este pe buzele tuturor, se pare că oamenii înțeleg din ce în ce mai puţin lucrul acesta. Nu este vorba de o părtinire, nu este vorba de o concurenţă, nu este vorba că neamul acesta va fi mai sus decât neamul acela, că dacă fac parte dintr-un neam care s-a format ortodox sunt mult înaintea acelora care n-au cunoscut ortodoxia decât mult mai târziu. Nu este vorba de acest lucru.
Dumnezeu, când ne-a făcut pe noi, oamenii, ne-a făcut ca prelungire a iubirii intratrinitare, a iubirii Lui familiale. Dumnezeu ne-a făcut pe noi ca noi să ne bucurăm de El ca tată și El să se bucure de noi ca fii. Ne-a propus Dumnezeu o iubire ca în sânul unei familii. Şi dintre cele nouă cete îngerești, una, anume ceata care se numeşte domnii are încredințare de la Dumnezeu, are ascultare să păzească graniţele neamurilor, să păzească ordinea în care aceste neamuri se prezintă înaintea lui Dumnezeu, fiecare aducând ceea ce este propriu, fiecare venind cu frumuseţea lui unică.
Şi dacă Dumnezeu a hotărât ca una din cetele îngereşti să se ocupe de acest lucru, oare de ce oamenii încearcă să desființeze aceste graniţe? Nu mă refer la graniţele acestea lumeşti, mă refer la distrugerea rădăcinilor. Prea uşor ne lăsăm copiii să plece în străinătate pentru a munci, prea uşor îi lăsăm să plece, ştiind că, poate, acolo ei îşi vor pierde rădăcinile, îşi vor pierde ceea ce este propriu lor. Nu vreau să mă înțelegeți greşit, nu este vorba de a opri pe cineva să muncească, nu este vorba că slujim altor neamuri, nicidecum; toţi suntem fraţi. Dar este foarte dureros când un tânăr plecat în străinătate, care se întoarce după un timp, nu prea mult, nu mai ştie să grăiască în limba maternă. Când acest tânăr, întorcându-se acasă, primul lucru nu este acela de a se duce la mormântul mamei sau al strămoşilor, ci este acela de a-şi denigra neamul.
Este foarte trist când părinţii pleacă în străinătate, lăsându-și copiii în grija străinilor, lăsându-şi copiii fără rădăcină, rădăcină pe care ei ar fi trebuit s-o perpetueze. Dacă vă uitaţi în jur, să nu credeți că sinuciderile din rândul copiilor – nu al tinerilor, al copiilor! – au altă cauză decât faptul că au fost lăsaţi singuri şi că părinţii au plecat în străinătate. Marea majoritate, prea marea majoritate a cazurilor au această durere. Am întrebat multe persoane, şi oameni de ştiinţă, şi oameni politici, şi aşa mai departe, ce bun ar aduce globalizarea? Şi nu mi-au adus ca argumente decât cauze economice. Dar hai să fim oneşti, n-am fost noi, oare, păcăliţi de aceste cauze? Suntem noi mai bogaţi ca înainte, suntem noi mai fericiţi ca înainte, primim noi mai mult decât dăm? Economia noastră este, oare, mai puternică decât înainte?
Mai sunt, oare, tinerii noştri la fel de preţuiţi la concursurile internaţionale, aşa cum erau odată? Nu! Am renunţat la graniţe, dar, de fapt, am renunțat la firea neamului nostru; neamul nostru care este ortodox, neamul nostru care a ştiut mereu să-şi cinstească înaintaşii, neamul nostru care a ştiut ce înseamnă mormântul mamei. Acest neam îşi sărbătoreşte astăzi sfinţii.
Mai este un motiv pentru care Dumnezeu ne vrea adunaţi şi ne vrea aşa cum suntem, deosebiţi. Uniţi, dar fiecare diferit. Motivul este că vrea ca noi să ne comportăm ca nişte frați. Ca noi să arătăm o dragoste ca într-o familie. Iar neamul nu este altceva decât o familie lărgită. Cum să ne iubim noi aproapele când nu-l considerăm deloc a fi lângă noi?
Cu o astfel de iubire s-au sfinţit și aceşti oameni ca noi, oameni dintre noi pe care îi cinstim astăzi. Sfinţii noştri 
români ne-au iubit şi ne iubesc ca pe propriile lor rudenii. Ne-au iubit în vremuri crâncene, în vremuri foarte grele, căci poporul nostru român nu a fost niciodată lipsit de aceste necazuri. Poporul nostru român, fiind la graniţă, la intersecţia atâtor influențe şi puteri străine, nu a avut parte de linişte niciodată. Și, în aceste vremuri, oamenii aceştia dintre noi, oamenii aceştia ca noi s-au sfinţit iubindu-i pe cei de lângă ei și pe noi, după ei, ca pe propriile lor rudenii.
Zice o rugăciune a Bisericii că
Când avem atâţia părinţi, atâtea maici care se roagă pentru noi ca pentru proprii lor copii, de ce, atunci, să fim deznădăjduiţi? Dar de ce să nu răspundem noi cu acelaşi fel de iubire? De ce să nu ne rugăm către ei ca şi către propriile noastre rudenii? Duminica de astăzi nu invită la altceva, nu cheamă la altceva decât la o astfel de rugăciune, la o astfel de chemare, căci noi suntem și fii, dar şi moştenitori ai lor. Ei sunt răspunsul neamului nostru la chemarea lui Dumnezeu.
Ei sunt slava acestui pământ. Însă, în acelaşi timp, ei sunt și o provocare a acestui pământ. O provocare pe care ei ne-o fac. Şi provocarea este acesta: Iată, noi aceasta am făcut, aceasta facem. Dar voi, urmaşii urmaşilor urmaşilor noştri, ce faceţi? Cum spune psalmistul: dar dreptul ce-a făcut? Şi ne păzim noi familia noastră? Ne păzim noi pământul nostru, neamul nostru, ţara noastră, ca apoi să putem lupta și pentru celelalte neamuri?
Sfântul Ştefan, care-şi are aici locaş, a trebuit să înfrunte o durere extraordinar de mare, o durere pe care numai un părinte, un conducător adevărat o poate înţelege, şi anume aceea de a lupta împotriva propriilor lui fii. Căci ienicerii care veneau peste el, care veneau să subjuge patria noastră, nu erau decât fiii acestui neam, fii pe care musulmanii îi luaseră în robie şi îi transformaseră în unii asemenea lor. Ienicerii nu erau altceva decât cei care-şi vânduseră credinţă pe nimic, cei care nu trăiau decât din jefuirea propriului neam. Şi Sfântul Ştefan a trebuit să lupte împotriva fiilor lui.
Cum credeţi că se uită Sfântul Ştefan acum la noi, noi care ne vindem ţara, noi care suntem alţi ieniceri? Uitaţi-vă în jur, și nu departe de aici, ci foarte aproape, şi o să vedeţi cum aceşti fii ai neamului românesc, se grăbesc să vândă nu numai pământul, ci şi ceea ce este sub el. Dacă ar putea, ar vinde şi cerul. Dar Dumnezeu nu îngăduie aşa ceva.
Noi, părinţii acestor fii, cum de-i lăsăm? Cum de nu-i întrebăm: Tu fiul cui eşti? Unde este mama ta şi moşul tău și strămoşul tău? Și ce-au făcut ei pentru acest neam? Şi cum tu, acum, pentru un salariu, o vinzi pe mama? Iubiţi credincioşi, când este vorba de pieirea sufletului şi de vindecarea lui, de pieirea unui neam, atunci dragostea devine necruţătoare. Nu trebuie să mai tăcem. Nu trebuie să închidem ochii, nu trebuie să le mai aducem şi noi argumente şi îndreptăţiri, că este greu, că nu avem un ban, că străinii plătesc mai bine… Oare? Cât costă un suflet în ziua de azi? V-aţi pus întrebarea? Oare aţi uitat ce-a spus Hristos, că bogăţia unui pământ, cu tot pământul, nu fac cât un suflet? Şi noi ne vindem credinţă şi neamul și ţara pe câţiva euro.
Sfinții acestui neam au trăit în condiţii mult mai grele decât am trăit noi. Sfântul Calinic de la 
Cernica a rămas într-un timp singurul episcop canonic, singurul care a trebuit să lupte cu secularizarea, secularizare care şi astăzi are urmări. Ceilalţi sfinţi na-u făcut altceva decât să slujească aceluiaşi ideal: ca toţi să fim una.
Îl vedem pe Sfântul Paisie Velicikovski, care nu era de neam român, însă pe acest pământ s-a comportat aşa cum Dumnezeu i-a poruncit, ţinând neamurile care erau sub stăpânirea Lui, fiecare păstrându-şi deosebirea, demnitatea şi caracteristica. Nu veţi vedea niciun sfânt român crescut în palate, nu veţi vedea niciun sfânt român care să nu ştie ce înseamnă mormântul mamei şi care să nu fi crescut la umbra crucii din cimitir. N-o să găsiţi niciun sfânt român care să fi zis că românii sunt cel mai de dispreţuit popor și neam și mai bine să-mi schimb credinţa și limba și neamul decât să mai fiu aici, că îmi este scârbă să mă întorc în ţara mea, cum auzim pe cei care s-au întors după o scurtă perioadă petrecută în alte ţări. N-o să vedem niciun astfel de sfânt.
Sfinţii aceştia sunt sfinţii noștri, sfinţii aceştia sunt cei care strigă lui Dumnezeu:
„Doamne, uită-te la el, uită-te la ea, vezi cât riscă, vezi că-şi fac singuri rău. Dacă mie îmi este aşa milă de ei, Ţie, cu siguranţă, Îţi este mai milă. Nu-i lăsa, Doamne. Ajută-i! Adu-i aici, lângă noi! Adu-i, după cuvântul Tău, ca toţi să fie una.”
Aceşti sfinţi ne cheamă, iubiţi credincioşi. Aceşti sfinţi ne îndeamnă să nu ne pierdem demnitatea, să nu ne rușinăm cu părinţii noştri care sunt de la ţară, sau cu bunicii noştri care au fost ţărani şi n-au avut carte sau cine ştie ce acuză li se mai aduce. Aceşti sfinţi vin astăzi să ne aducă aminte că ei sunt fii ai aceluiaşi neam ca şi noi, că ei sunt rudeniile noastre și că aşteaptă de la noi aceeaşi legătură pe care ei au împlinit-o. Aşteaptă de la noi să ne rugăm lor cu aceeaşi familiaritate cu care ei s-au rugat pentru noi. Aşteaptă de la noi să se aprindă în noi dorul acela de a fi mai repede împreună cu ei. Aşteaptă de la noi, într-un cuvânt, să ne trezim, să ne aducem aminte cine suntem.
Smerenia nu înseamnă a te socoti pe tine nimic. Dar ce, Dumnezeu a făcut nimic? Duhul Sfânt, când a grăit prin Sfântul Prooroc David, zicând
Te voi lăuda, Doamne, că m-ai făcut o făptură aşa de minunată,
s-a mândrit? Sau a făcut-o spre a ne mândri? Nu! E adevărat, suntem răi, suntem leneşi, suntem trândavi, suntem un neam desfrânat, cum spunea Mântuitorul, și prin desfrânat aici înţeleg trădător. Însă nu asta ne caracterizează. Asta am ajuns. Dar tot suntem ceva: suntem lucrul mâinilor lui Dumnezeu, suntem fiii Lui. Şi ca fii ai Lui ne putem întoarce la ceva, căci nu suntem singuri, nu suntem orfani. Chiar dacă am rătăcit pe pământuri străine, avem întotdeauna o casă la care să ne întoarcem. Avem întotdeauna un Părinte care-Şi va ţine mâna pururi streaşină la ochi, uitându-Se după noi. Avem atâtea și atâtea generaţii înaintea noastră, care s-au jertfit și s-au rugat și pentru noi. Avem generaţii care vin după noi şi faţă de care avem responsabilităţi. Nu suntem orfani!
Și încă o dată spun: sfinţii de astăzi, sfinţii români, nu aduc alt cuvânt înaintea noastră decât acesta: că noi suntem ai lor și ei sunt ai noştri. Și această rugăciune o aşteaptă de la noi: aşteaptă să-i urmăm, iubiţi credincioşi. Să-i urmăm și să nu ne rușinăm de ei.
Dacă ne vom ruga lui Dumnezeu ca unui tată, dacă ne vom ruga Maicii lui Dumnezeu ca unei mame și dacă în rugăciunea noastră vom aduce pe aceste rudenii ale noastre, pe sfinţii pe care astăzi îi pomenim, Dumnezeu nu va putea să-Şi întoarcă faţa de la noi. Şi dacă ne vom ruga aşa, cu acest duh liniştit, şi încrezător că nu suntem orfani, atunci viaţa veşnică o să înceapă aici și acum.
Amin”.
Va mai recomandam:
- Cuvant puternic al Inaltului Teofan la praznicul Sfintilor Martiri Brancoveni: AVEM NOI CURAJUL DE A URMA PILDA VIETII SI A MARTURISIRII VOIEVODULUI CONSTANTIN IN FATA TURCITILOR DE ASTAZI?
- SFINTII BRANCOVENI. “Stati tare, barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte; priviti la Hristos, Mantuitorul nostru!”
- FAMILIA DE MUCENICI A BRANCOVENILOR – KILOMETRUL 0 AL DEMNITATII ORTODOXE ROMANESTI
- Fericita Doamna Maria Brancoveanu – marturisitoarea si co-patimitoarea muceniciei, dupa chipul Maicii lui Dumnezeu
- Sfintii Martiri Brancoveni: “Vreau sa mor crestin. Loveste!”
- “Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, la a caror savarsire a vietii privind, sa le urmati credinta!”. DE CE NOI, ROMANII, NE UITAM SFINTII?
- DUMINICA SFINTILOR ROMANI – PREDICI, CUVINTE DUHOVNICESTI, CANTARI (audio, video). Sa cerem ajutorul sfintilor romani pentru vremurile grele prin care trecem!
- MAI POATE POPORUL ROMAN SA RODEASCA SFINTI?
- Parintele Staniloae si Parintele Cleopa (VIDEO) despre SFINTENIA UNIVERSALA SI SFINTENIA ROMANEASCA
- AVEM O TARA. SI AVEM… VINA IUBIRII DE ORTODOXIE (video)
- Predici la DUMINICA SFINTILOR ROMANI. Cinstirea sfintilor inchisorilor. PREDICA PR. AMFILOHIE (2005): “Un crestinism lipsit de sfintenie e mort, flescait. Ne numim ortodocsi, dar suntem pagani dupa tinuta si dupa duh”
***
- Troparul Sfintilor Martiri Brancoveni – Grupul psaltic Constantin Brancoveanu
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
- Cantare pentru Sfintii Martiri Brancoveni – Horevma (Cristian Boros)
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
- Acatistul Sfintilor Martiri Brancoveni – Marian Moise
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
*
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Aceste cuvinte minunate ar trebui spuse in fiecare piata,biserica,in toate colturile acestei tari.Romanii se vor trezi,sunt sigura,cu cat ne rugam mai multi,cu atat mai grabnica va fi trezirea.
Cred că ar trebui ca Sf.Sinod al B.O.R. să decidă ca sărbătoarea asta sfântă pentru români să fie cu cruce roşie.
P.S. Unde putem găsi în Bucureşti cartea despre Maria Brâncoveanu? Felicitări autorilor, sunt cu atât mai vrednici de laudă cu cât au ales anonimatul auctorial! Totuşi, s-ar cuveni să le fie ştiute măcar numele de botez, ca să-i pomenim nominal. 🙂
Da, incearca din rasputeri monahii de la Putna (si nu numai ei) sa trezeasca “ce-a mai ramas de trezit si care inca n-a murit” – as zice eu.
Doamne miluieste-ne pe noi !
daca puteti pune si nr nou Familia Ortodoxa.
http://www.familiaortodoxa.ro/2013/08/01/a-aparut-numarul-55-al-revistei-familia-ortodoxa/
@ Roxana Iordache:
1. http://www.librariasophia.ro/carti-Doamna-Maria-Brancoveanu-Tainica-biruinta-a-lacrimilor-%28contine-CD%29-so-3039.html
2. Fundatia Sfintii Brancoveni din Constanta – editor L.S. Desartovici.
“Tu fiul cui eşti? Unde este mama ta şi moşul tău și strămoşul tău? Și ce-au făcut ei pentru acest neam? Şi cum tu, acum, pentru un salariu, o vinzi pe mama? Iubiţi credincioşi, când este vorba”
La aceasta intrebare cei ce ne conduc de o foarte buna perioada ar raspunde ca nu sunt din acest neam, ca nu simt romaneste, ca nu se identifica cu acest neam decat, poate, ca limba, ca nu au facut vreodata ei sau stramosii lor sacrificii pentru tara si neam ci, daca nu au fost in situatia de a pretinde ceva, atunci au ramas intr-o pozitie de conservare, “descurcandu-se” cum au stiut mai bine, suptavietuirea fiind deasupra credintei.
Faptul ca exista inca asemenea ierarhi – si nu sunt putini! – in Romania, inseamna ceva, este de bun augur. O lumina in intuneric…
Cand citesc un astfel de cuvant, incepe sa ma ‘bantuie’ asa, un…optimism, pe cat de neinteles, pe atat de solid! 🙂
Si eu va multumesc inca o data mult pentru tot ce faceti! > 🙂 <
Noi vorbim pe bloguri, putini indraznesc in public, preotii si ierarhii ar trebui sa strige in Biserica (unde vin bolnavii, schiopii, mutii, surzii, batranii neamului romanesc 🙁 ai caror fii si fiice sunt plecate in strainatate, unde indura umilinte si silnicii mai abitir decat aici – lucru de care sunt taaare mandri parintii lor, chiar daca intuiesc ori chiar stiu – prea bine – pe ce cai umbla copii lor si prin ce mijloace isi intretin familiile ramase in tara);
O solutie dura, intransigenta ar fi iesirea in public a intai-statatorul Bisericii si dupa el, tot Sinodul aratand cu degetul rana, puroiul si doctoria necesara vindecarii;
Trebuie, de asemeni – sub amenintarea caderii in Mana Dumnezeului Celui Viu – sa-si revina la dreapta socoteala si dreapta credinta (daca si-au pierdut-o) toti cei care impileaza neamul asta si isi bat joc de el de cel putin 24 de ani incoace, furand cu acte in regula, cu tupeu, cu nerusinare….
La vremurile turbate pe care le traim, masuri viforoase…altfel, Dumnezeu cu mila Sa spre cei care se roaga Lui sa suporte dreptatea Sa, de care nu va scapa NIMENI – fie el opinca sau vladica, barbat sau femeie, batran sau copil!
Inteleg aceste cuvinte si ma dor,insa nu se poate schimba ceva in bine cat timp fiii neamului nostru sunt necinstiti sufleteste si nesimtitori cu inima(cu mintea stam bine,stim sa butonam orice fel de gadget-uri,sa conducem masini,avem diplome,etc)
Este greu sa rabzi sa fii inselat,asuprit ,ponegrit sau tradat de fratii tai si inca de aceia care merg in biserica si se impartasesc (cu seninatate si chiar des)cu Tainele cele Dumnezeiesti ale Mantuitorului Hristos.Neamul nostru se distinge prin a-si bate joc si a face rau in mod gratuit,fara scop sau un avantaj potential,ci numai asa,”de-ai d…”,cum spune zicala noastra.
Raporturile umane la romani sunt tot mai dificile,exista mult artag,dispret si lipsa de ingaduinta.
Nu este de mirare ca multi pleaca pe unde pot,traiesc greu acolo si putini se gandesc sa se mai intoarca.
Spun asta cu multa mahnire…daca nu ne trezim inimile spre cinste si bun simt cu noi si Dumnezeu avem s-o patim urat,asa cum am auzit odata amenintand un calugar batran de la Frasinei,vizavi de tupeul si nesimtirea care este azi la noi.
@ GeluS:
Credem ca drept spui, chiar daca sunt si multe exceptii, totusi, cel putin in anumite zone ale tarii – macar pentru acest gen de pacate ale rautatii, mentionate de tine. In rest, putina credinta si pan-curvia (cu toate formele si manifestarile sale si cu consecintele) sunt, probabil, uniform distribuite.
Nu ratati si acest articol foart tare si sfichiuitor ca un dus rece:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/08/15/stim-oare-cu-adevarat-cine-i-maica-domnului-crestini-orbi-si-muti/#more-63578
De când stiința e supremul,
(Și toți susținem, că-i lumină),
Sa stins din suflete divinul
Și sa pierdut cinstea creștină.
Că nu mai vrea azi (ortodoxul),
Să fie sfânt, drept și cinstit,
Ci plin de bucurii deșarte,
Ce-l fac (LUMEȘTE), fericit.
Discernământul (de finețe),
A dispărut, iar vrednicie…,
A devenit cea mai înaltă
(Și mai subtilă), viclenie.
Știința ne-a târât departe,
(De vrednic, de mântuitor),
Ademenindu-ne prin noul,
Ce schimbă greul în…ușor.
Și am ajuns, (acum), prin’trânsa.
Să stoarcem Terei, energia,
Să consumăm (și trup și suflet),
Ca să…, (ne pierdem vrednicia).
Munca (prin ea), nu mai smerște
Nu mai înalță în lumină,
Caci crucea (muncii smeritoare),
Este purtată, de… mașină,
Iar (științificul), ce’o poartă,
(Și’nvață să o stăpânească),
Se crede mai deștept, (mai vrednic),
Mai plin de cinste…, (creștinească).
Tot ce se face prin știință
S’opune (ascuns), lui Dumnezeu,
(În Univers, în trup și’n suflet)
Și spune binelui că-i rău.
Mii de mașini azi poartă crucea,
(Celor ce poate’ar vrea s’o ducă
Și nu au cum), findcă, știința…,
Lasă pe mii, fără de muncă.
Ea chemă, la consum, la patimi,
(La bâlci modern și desfătare),
La cheltueli ce storc planeta,
Fără de muncă (smeritoare).
Omul ce (azi), nu mai depinde,
De munca care îl smerește,
Crede’n (știință), în mașină,
(Căci pentru ea se insruiește).
Da. Crede’n cele ce ea spune
Și’n Raiul ce’o să li’l aducă,
(Și’atunci când le sporește birul
Și-i lasă și fără de muncă).
De când știința e supremul,
Omul, e mai nemulțumit,
Mai gol, mai rece, și mai lacom,
(Mai… șmecher) și mai necinstit.
Dreptatea nu se mai păzește,
Prin Dumnezeu și conștiință,
Ci prin (noian de) legi… moderne,
Tehinca nouă, și…, știință.
Unii fac legi (lună de lună),
-Pentru dreptate…, pentru pace…,-
Iar ații caută portițe,
Ce le dă “Dreptul” să le’ncalce.
Unii fac artă, orice viciu,
(Că… toate’vrednice’n stiință…),
Dar vrednicie, NU EXISTĂ
FĂRĂ IISUS, fără credință.
Omul modern nu mai dorește,
Sa fie vrednic și curat,
Ci cât mai falnic în… putere,
(În cei lumesc și’n desfătant).
Cine e cel, ce azi nu.. minte?
Cine mai crede în Cuvânt ?
Cine mai vrea astăzi să lupte,
(Cu sine)??? Să devină sfânt ?
Azi ideal e desfatarea,
Slava lumească și puterea.
(Azi cine-ar mai primi martiriu
Ca să nu-și piardă învirerea) ?
Doar cei ce’au înțeles adâncul
(Și au trait taina), credinței.
Ce care vor (și își duc) crucea,
(Sub judecata conștiinței).
Ei, pot primi chiar și martiriul
(Și toate cele smeritoare),
Caci simt și văd ce-i vrednicia
(Sub crucea cea mântuitoare).
Azi munca nu ne mai smerește.
(Cea covertită de știință).
Smerenia în vremea noastă,
Ne vine DOAR prin pocăință.
Roxana Iordache:
Calin.
@nicolae mirean:
Frate, nu vreau sa redeschidem o disputa aici, dar nu stiinta i-a pierdut pe oameni (asta era mentalitatea Inchizitiei). Occidentul nu a cazut din cauza stiintei, ci din cauza necredintei. Iar necredinta nu a venit ca urmare a stiintei (Galilei era un om f credincios si, in general, marile spirite medievale erau oameni credinciosi, ei nu s-au amestecat in dogma Bisericii, ci pur si simplu si-au inmultit talantii), ci ca umare a fanatismului Bisericii Catolice care considera orice progres drept erezie si incurca rau borcanele – lucru pe care – mare atentie! – sa nu ajungem sa il facem si noi! Cu acest fanatism Biserica Catolica a discreditat crestinismul complet, si oamenii au ajuns sa asocieze abuzurile papale si impotrivirea fata de progres cu crestinismul!!Biserica Ortodoxa NU A FACUT NCIODATA ACEASTA GRESEALA si nu s-a amestecat in treaba oamenilor de stiinta si nu a condamnat progresul cata vreme acesta a fost utilizat cu chibzuinta! Asta este MAREA diferenta intre Biserica Catolica si cea Ortodoxa! Biserica Ortodoxa a inteles ca domeniul ei de competenta este sufletul, nu lumea! Si ca atata timp cat sufletul e asa cum trebuie, lumea si progresele ei nu pot face rau!
Speranta de viata a oamenilor a crescut ca urmare a stiintei. Ce fericita ar fi fost strabunica mea, de ex, daca s-ar fi descoperit mai demult leacul impotriva scarlatinei si nu si-ar fi pierdut copilasul de numai 5 ani!
Nu stiinta e problema, ci MODUL IN CARE ALEGI SA O FOLOSESTI. Iar daca o folosesti pt satisfacerea propriilor patimi, atunci nu stiinta e de vina!
Problema romanilor nu sta in aceea ca “munca nu ii mai smereste”, ci in faptul ca ei, pur si simplu, nu mai muncesc! Sau daca muncesc, fac treaba de mantuiala. Bine, nu toti… Dar marea majoritate au problema asta. Crede-ma, am avut prilejul sa compar: in occident oamenii CHIAR ISI FAC TREABA, I-M-P-E-C-A-B-I-L – de la maturator pana la profesor universitar. Aia CHIAR MUNCESC! Nu non-stop, dar BINE! Nu e cazul nostru. Daca ne-am rezolva problema asta, mie mi se pare ca ‘dintr-un foc’ s-ar mai rezolva 100 de alte probleme de-ale neamului!
Nu e nimica rau sa ai o masina si sa iti duci copiii la mare, sau sa ai apa calda si caldura iarna pt tine si familia ta! Dumnezeu nu vrea sa ne intoarcem la caverne, si nci nu ne vrea pe toti anahoreti, ca nu toti au vocatie pt asta!
Rau este sa ti se lipeasca sufletul de astfel de lucruri! Am vazut si saraci cracnitori si hoti. TOTI preotii nu mai prididesc sa precizeze la predica din Duminica “tanarului bogat” ca NU bogatia in sine e problema, ci lipirea sufletului de ea, si ca multi sfinti si alesi ai lui Dumnezeu au fost… bogati! Dar se pare ca nimeni nu-i aude pe preoti la predica, si fiecare interpretam Biblia dupa capul nostru.
Pana la martiraj (care vine CAND si DACA vrea DOMNUL), trebuie sa ne ducem viata cu demnitate! Dumnezeu se bucura de imbunatatirea vietii nostre – “cresteti si va-nmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti” – si se bucura de inmultirea talantilor (de ex, talentele oamenilor de stiinta – sper ca nu iti inchipui ca vin de la intunericitul, nu?). Problema este CUM folosim aceste lucruri. Da, nu trebuie sa ne lipim sufletul de ele, si cand vine provocarea, trebuie sa fim dispusi sa le lasam pe toate balta daca credinta noastra este in joc, oricare ar fi riscurile, de acord! Dar asta nu inseamna ca daca s-a inventat masina si Internetul nu trebuie sa le folosesc ca sunt dracesti! Asta se cheama obscurantism!
Dumnezeu se refera laSUFLETUL nostru! Da, daca bunastarea este, pt tine (ca si pt multi) un prilej de poticnire, de acord: fugi de ea cat poti! Accepta insa ca sunt suflete care pot primi bunastarea fara sa cada, si pot face mult bine cu ea celorlalti si se pot sfinti! ASTA NU O SPUN EU – ca sa nu sari ca astea sunt opiniile mele personale – citeste Patericul, Filocalia, Scriptura, intreaba preotii si o sa vezi ca vor sustine acest punct de vedere. Avraam, Iov, David, Sf. Constantin au fost nu bogati – ci F. BOGATI – si au fost oameni F PLACUTI DOMNULUI!
Daca suntem impatimiti, si o femeie cand o vedem, daca e frumoasa, o sa ni se para o ispita de la dracul – dar asta nu e vina ei intotdeauna. La fel e si cu banii, si cu facilitatile, si cu cunoasterea. ELE NU SUNT RELE CATA VREME SUFLETUL NU SE LIPESTE DE ELE SI CATA VREME CUVANTUL DOMNULUI RAMANE PENTRU NOI REPER SI PRACTICA CONSTANTA! Din contra, pt cei care le pot duce, pot deveni instrumente pt practicarea Binelui!
Sunt de acord ca slava desarta si dorinta de putere si desfraul sunt problemele lumii – nu doar de azi, ci dintotdeauna – si sunt de acord ca globalizarea si progresul au devenit adevarate ravagii in mainile unor oameni care nu au nimic de-a face cu Dumnezeu. Dar – repet, nu stiu daca vrei sa intelegi nuanta – ELE IN SINE NU SUNT RELE, CI PATIMILE NOASTRE, ALE CELOR CARE LE UTILIZAM, SUNT CELE CARE LE PERVERTESC!
Nu e cazul sa imi raspunzi mie si sa tinem ocupat site-ul cu discutii. Mie oricum nu imi schimbi opinia. Intreaba-i pe altii, pe preoti, si citeste. Daca nu am dreptate, pacatul meu. Iar daca am, ia aminte!
Gata, chiar nu mai intervin, pt ca ma tem ca ma iau la harta pe-aici si nu asta e rostul acestui site. Dar, in spiritul acelui articol indicat de admin chiar inaintea postarii tale, frate Nicolae ( si pe care – articol – ti-l recomand CALDUROS), am simtit nevoia sa “agit apele”. Nu imi face placere, si chiar o sa ma opresc. Nu e nimic personal, este doar o INVITATIE LA REFLECTIE! Asta o spun pt ca si pe mine multe din textele de pe acest site si din comentariile vizitatorilor chiar m-au pus pe ganduri si chiar mi-au zdruncinat anumite prejudecati. Astfel de momente le consider foarte pretioase pt fiecare din noi! Este bine sa stim sa ASCULTAM SI SA INCERCAM IN MOD REAL SA INTELEGEM SI ALTE PUNCTE DE VEDERE! Si sa ne mai “aerisim” din cand in cand conceptiile si inimile.
Soră Doroteea, nu dorești polemică, pe tema acuzațiilor ce’mi aduci, deci (cu alte cuvinte), trebuie să rămână valabile spusele frăției tale.
Cine spune că am conceptii de ev mediu, fraţia ta sau ştiinţa ?
Fanatici ca mine susţin întoarcerea la medieval… (ca și cum această epocă ar fi apogeul relelor), dar ce spui de epoca Sodomei și Gomorei, și de întoarcerea la practicile și ideologia de atunci ?, aceia nu pot fi nici fanatici, nici fundamentalişi, nici…cum, ci socotiţi ca cei mai onorabili, mai moderni, mai dedchişi, mai actuali, mai deştepţi…, etc.
Deci dacă nu dorești să-mi justific spusele, şi să-mi apăr concepţiile (fanatice), nu o să insist. Am mai spus (chiar și fraţiei tale, , personal), că totdeauna am precizat că incriminez numai ştiinţa fără Dumnezeu.
Nimic nu ar fi împiedicat știința să se supună poruncilor lui Dumnezeu.
Crezi că știința a salvat sau va salva lumea de la pieire?
Ori poate crezi că scarlatina sau aşa zisele boli eradicate, aveau să sfârșească lumea?
Dumnezeu le’a îngaduit, Dumnezeu le oprește după voia sa (fără vaccinări, şi alte asemenea).
Știința i’a învățat pe oameni ca bola nu este consecința păcatului…, că igiena trupului este totul… . Despre suflet … nimic.
Legat de cele spuse de frăția ta (ca sfat si lămuriri), iată ce cred eu:
E noul o mare problemă
În viaţa ortodoxă oare?
Şi…’ortodoxia stă’împotriva
Tendinţelor înoitoare ?
Nu. Ea nu este împotrivă,
(Când noul este de folos
În Adevăr şi în dreptate
Şi după legea lui Hristos).
Prin Adevărul scripturistic
Ştim că nimic nu-i nou sub soare.
(Chiar dacă are altă formă,
Altă substanţă şi culoare).
I’aceiaşi lupt’a existenţei,
(Dusă între bine şi-ntre rău
Între lumină şi întuneric),
În care nimic nu e nou .
Ce-i nou, vine din forma veche
Şi are acelaşi scop de dus
(Fie pe faţă şi-n lumină
Fie viclean, în scop ascuns).
Şi paloşul, lancea sau arcul
Şi armele sofisticate
Acelaşi scop îl au pe lume,
(Acela de-a aduce moarte).
Tot ce acum se cercetează;
Aceleaşi scopuri vor sluji
De a produce , de a cunoaşte,
De-a desfăta de-a cuceri.
Tot ce se ştie dinainte
Şi tot ce s-a descoperit
E tot aceiaaşi năzuinţă
(Ce se exprimă diferit).
Omul va fi mereu acelaşi,
Oricât de mult şi-ar transforma,
Vorbirea portul, mintea viaţa,
(Cât pe pământ va exista).
Aceleaşi legi, (care-l ţin straşnic
Legat de cele pământeşti),
Îl ţin captiv, în legătura
Necesităţilor fireşti .
Oricât de mult am schimba forma
Culoarea ,modul, conţinutul,
(Prin nou şi prin mai nou, tot timpul),
Omu-i acelaşi (şi pământul).
Schimbarea omului e noul ,
(Cu-adevărat). Şi-i bine spus.
(Transfigurat prin duh şi taine),
Prin Domnul Dumnezeu Iisus .
Omul cel nou (spune scriptura),
Este om ‘’nou ‘’ (cu-adevărat),
Nedominat de legătura
Adusă-n oameni, de păcat .
Ortodoxia nu se’opune
Accesului spre noutate,
Ci noii forme (mai subtile),
De a primi (prin nou)…, păcate .
Căci noutatea omenească,
Adesea-i răul convertit,
În forme noi sofisticate
(Şi foarte lesne de primit),
Cu consecinţe mai profunde
(Mai pervertite , mai şirete),
Cu mare trecere la public ,
(Şi cu metode mai discrete).
Aceste forme ticăloase
Uşor au cucerit (prin nou),
Elita lumii iubitoare,
De desfătări şi trai uşor .
Bisericile reformate
Tot înoiesc pe nou cu. ..nou,
(În care rău-şi face treaba
Şi vine iarăşi prin alt rău).
Ce nu primeau laicii vremii,
Azi, iau monahii spre cinstire.
Că noul (şi-n ortodoxie),
Cheamă (cu sârg) , la…înnoire.
Să nu ţii pasul cu modernul
Te-arăţi a fi înapoiat
(Neistruit, ne-academic,
Arhaic,antic, demodat).
Elita lumii (cu pretenţii),
Prin nou , în viaţa socială,
Face reforme prin reforme
Desfiinţând orice morală .
La cele rele la zic bune
(Şi binelui îi zice rău),
Desfiinţând legea divină
(Prin răul vechi în veşmânt nou).
C’acelaşi om, (setos de rele),
De desfătări şi de păcate,
Îşi manifestă acelşi pofte,
În forme noi şi rafinate .
Ortodoxia nu se’opune
La (cele noi), folositoare,
Ce nu sunt împotriva firii
Şi căilor mântuitoare .
Ea pururea susţine omul
(Şi noul care-i de folos),
Care respectă decalogul
Şi Adevărul lui Hristos .
Desigur nu acceptă noul
(Ce se arată a fi bine)
Şi-n mod flagrant încalcă legea
Şi rânduelie divine .
Reforme noi (cu ţinta veche),
(În formă nouă prezentate),
Aduc şi-n viaţa ortodoxă
(Mişcări şi) rău prin… noutate .
Căci răul vechi, în formă nouă,
Înşeală grav umanitea
Ne cere uniformizarea,
Pecetluirea, răul, moartea.
Ortodoxia nu respinge
Nici nu se’opune la ce-i nou
Ea se opune totdeauna
La ceia ce aduce rău .
@nicolae mirean:
Nu stiu, frate, e f complicat…raul poate veni pe multe cai, nu doar prin nou sau bogatie: poate veni si prin “vechi”, si prin saracie, prin ispitele de dreapta (fanatism) etc.. Poate veni prin ORICE. Dupa cum, binele ne poate face semn uneori de unde nu ne asteptam.
In fine, mi-e teama de un lucru: ca ajungem sa credem ca saracia este in sine o virtute – ceea ce nu e! Exista o saracie aleasa de buna voie, exista o saraciRe impusa de altii (ca urmare a indiferentei noastre, uneori), exista o saracie impusa de circumstante inevitabile, exista o saracie impusa de destin sufletelor impatimite, exista o saracie care vine din LENE si nemunca (sau dintr-un simulacru de munca) etc. etc.. Ori multe dintre aceste saracii nu sunt deloc semne ale virtutii, ci ale neputintei!
Raul poate veni prin stiinta, dar poate veni si prin nestiinta. In vremea Sodomei si Gomorei stiinta nu era f avansata, si totusi cetatile alea ajunsesera la un grad de pacat neatins totusi astazi (iti reamintesc ca fusesera oameni violati numai pt ca intrasera in cetate!!Era vorba, practic, de doua orase in care pacatul se instapanise complet, asupra tuturor. Si, in plus, erau agresivi cu nou-venitii).
Deci, unde exista patima, raul se va folosi de ORICE – stiinta/nestiinta, bogatie/saracie… nu conteaza.
Eu incerc sa subliniez aceste nuante, pt ca exista un tip de discurs care poate sminti pe romani – in sensul ca ajunge sa ni se para ca suntem virtuosi pt. simplul fapt ca tara trece prin ce trece, pt simplul fapt ca suntem ortodocsi, saraci, inapoiati etc.. Ori asta nu sunt semne ale virtutii noastre, ci ale nesimtirii, sau neputintei, sau necredintei. Aa, daca toti am sta si ne-am ruga de zor, si am fi generosi si buni unii cu altii, si am avea inimile curate, si ne-am ajuta, si nu am minti, si nu ne-am mandri, si am trai cast, si si si… – sigur, as putea accepta ca toate de la virtute ni se trag. Dar nu e cazul. Si asa, ajungem sa aruncam intreaga vina in carca altora (UE, Rusia etc.), desi barna din ochi o vede toata lumea!
Viata intotdeauna va fi plina de provocari – viata unui om, ca si viata unei natiuni. De noi depinde sa nu le cedam. Raul – ORICE forma ar lua el – isi va putea face lucrarea DOAR prin patimile noastre.
Eu vad ca prin Occident ne vine si raul – caruia, daca suntem despatimiti si vigilenti ii putem rezista – dar ne vine si un bine care ne poate servi drept exemplu: si anume, MUNCA si SOLIDARITATEA UMANA. Eu nu vreau sa ma prefac ca aceste lucruri nu exista, numai pt ca de acolo au aparut si niste rele. Lucrurile sunt FOATE NUANTATE, iar daca le simplifici gresesti si smintesti si pe altii! Omul – ca si natiunilee – este un AMESTEC de BINE si RAU. Trebuie sa ne dezvoltam DISCERNAMANTUL si sa DECANTAM – nu sa respingem cu ridicola aroganta TOT, in bloc, numai pt ca e nou sau modern sau vine dinspre vest! Si sa stii, ca asa rai si “decrestinati” cum sunt, ei au iesit CU MILIOANELE in strada ca sa se opuna legalizarii casatoriilor homosexuale! Noi n-am facut nimic. Cand esti ortodox, raspunderea este si mai mare – si ma tem ca la judecata Lui Dumnezeu, ceea ce ne-a fost DAR (Ortodoxia), sa nu ne devina CAP DE ACUZARE!!
Sa stii ca TOTI marii sfinti contemporani despre care am citit NU INLATURAU DOCTORUL in vindecarea unei boli!! Din contra, considerau medicii instrumente prin care Dumnezeu isi face lucrarea. Iar medicii completau cu lucrarea lor lucrarea duhovniceasca a bolnavului.
Deci,atentie la sugestiile pe care le facem on-line, pt ca – repet – putem sminti!
As vrea sa mai adaug ceva: spunea cineva aici – cred ca fratele IoanC – ca suntem un popor care isi revine cu greu dupa comunism.
Asa e. Si nu numai comunismul a ingenunchiat acest sarman popor – au fost mai multe, istoria e f complexa, nu vreau sa intru in detalii (pe care de altfel nici nu le stapanesc; dar, din ce stiu, cred ca problemele sunt mai adanci decat comunismul – comunismul a fost un fel de “lovitura de gratie”).
Suntem un popor… cu circumstante. Nu e cazul nici sa ne autoflagelam, dar nici sa continuam asa. Cred ca de acum am depasit stadiul cautarii motivelor. Cred ca Dumnezeu inca nu ne-a intors spatele – spun asta din 2 motive: observ ca lumea incepe sa se trezeasca (fie ei si putini) si, in al doilea rand, mi se pare ca inca avem preoti buni. Lucrurile astea nu sunt intamplatoare. Sunt semne ca soarta sta inca in mainile nostre – mai ales ale celor care intelegem si a caror raspundere devine importanta.
Nu trebuie sa facem nimic altceva decat sa IMPLINIM CUVANTUL, fiecare acolo unde e, sa ne rugam si sa avem INCREDERE in lucrarea DOMNULUI. Si – f important – sa nu ii mai judecam pe altii. Sa intelegem ca raul e ‘in fotoliul fiecaruia’ cum spunea un important autor, nu in alta parte. Sa nu ne dispretuim, nici pe noi, dar nici pe altii. Si sa intelegem ca toti oamenii de pe acest Pamant – ortodocsi sau nu – sunt supusi unor presiuni imense din partea catorva indivizi care sunt instrumente ale iadului. Apocalipsa trebuie sa se intample – este ca o buba care trebuie sa se sparga! Pamantul trebuie sa se descotoroseasca odata de raul care il paraziteza. Important e sa ne gaseasca pregatiti. Iar daca fiecare din noi isi va face treaba, lucrurile se vor aranja si le vom trece cu bine – chiar daca nu si usor!
Ortodoxia nu ne-a fost data ca sa ridicam bariere intre noi si altii, ci ca sa invatam unii de la altii, sa ne iubim unii pe altii! Cata vreme vom privi cu suspciune catre fratii nostri din alte locuri sau de alte religii, ne vom condamna. Nu EI sunt raul, ELITELE sunt raul. Ei sunt, ca si noi, niste victime.
Doroteea
Nu cred ca e cazul sa-l puneti asa la colt pe dl Nicolae Mirean.
Chiar v-a facut impresia ca nu a citit Patericul sau Sfanta Scriptura?
“Dumnezeu se bucura de imbunatatirea vietii nostre – “cresteti si va-nmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti”” As putea sa va intreb si eu, dvs cum de ati ajuns la concluzia ca prin acest indemn catre Adam si Eva Dumnezeu se referea la confortul nostru? La care dintre Sfintii Parinti ai Bisericii ati citit asa o talcuire?
Va rog sa ma iertati, nici eu nu caut polemici, dar am impresia ca ati exagerat.
Soră Doroteea, cine-și dorește mântuirea și luptă după puterea sa pentru ea, (prin biserică și tainele ei), nu se încurcă în supoziţii, în ipoteze, în speculaţii de logică și altele asemenea. Lupta cu păcatul (dacă există în noi o asemenea luptă cu adevărat), nu se face oricum, ci pe anumite nivele, (și din treaptă în treaptă), prin Har,biserică, taine, duhovnic și angajare totală. Lupta cu păcatul duce la cunoaștere (de sine, de felul cum se câștigă și se pierde Harul, la cunoașterea ispitelor și primejdiilor duhovnicești etc.) Un ortodox încercat cât de cât in această luptă vede altfel toate, nu susţine (şi mai ales nu apără) căile prin care păcatul pătrunde cel mai rapid și mai nimicitor. Mulţi vorbim despre ortodoxie doar pentru că ne credem ortodocși, discutam lucruri despre care ştim din citit, din instruire, din auzire, dar pe care nu le’am încercat în nici un fel. În acest fel avem şi emitem păreri, (si chiar pretenţii), ne angajăm în dispute care pe cât sunt de generale și de teoretice, pe atât sunt şi de păguboase și smintitoare.
Regret că spun așa cuvinte soră Doroteea, şi că fac prin aceasta să par a fi ce nu sunt. Repet “a învăţa (spune un avă), este asemenea cu a mustra”. Spusele acestea rănesc.
Nu pot crede ca ortodox decât pe Dumnezeu și în Dumnezeu.
Știința este adevărul DE SUB cer. Adevărul mortii, (al materiei ce se transforma dintr-o formă în alta, după cum bine ştii) și trebuie să-i acordăm locul și importanţa ce i se cuvine, nu mai mult.
Știința este oarbă dragă soră. Percum orbii mege cercetând. Pipăie, încearcă, bâjbâie, repetă, până când ajunge să cunoască. Şi precum orbii nu vede efectele ce sunt mai depărtate. Abia timpul i le înfaţişează după ce se manifesta distructiv. Ne falim cu o ştiinţă căreia i’a trebuit milenii ca să ajungă să vadă că pământul “la spânzurat Dumnezeu, pe nimic” cum spune Sfânta Scriptură în cartea lui Iov.
Galilei, (cu toate cele susţinute de frăția), ta, a rămas în întunericul ereziei sale.
“Lumina” ştiinţei și puterea credinței (la care te’ai referit), nu la dus la Adevărul bisericii celei una (soborniceasca și apostolească).
Nu doresc (și nu caut), interpretarea ortodoxă a ceia ce place și convine “ortodocşilor” modernişti, din ştiinţă.
Cunoaşterea și discernământul sunt cele de folos.
Lumea reproșează ortodoxiei că folosește “cuceririle științei” deși nu-i este susţinătoare, uitând că a luat totul in stăpânirea ei. Ca de la jugul costurilor și de la povara consecințelor, ortodoxia nu a fost scutită
“Înțelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu” spune sf.ap.Pavel.
Nu cred că admin. este împotriva confruntărilor (ortodoxeşte desfășurate), din moment ce tocmai Război întru cuvânt și’ au numit siteul.
Cinstit, socot că ar fi fost să dai răspuns întrebărilor mele nu să-ți susţii poziția şi să argumentezi cu atitudini și situaţii pe care nu eu în nici un fel nu am arătat că le-aş considera și categorisi altfel de cum le’ai speculat (pentru a arăta că sunt ceia ce reiese din comentariul frăției tale, adică un fanatic, un exclusivist, un ins cu vedri înguste și primejdioase, care emite on-line sminteli și extremisme ce fac prăpâd în poporu -leneș, și decăzut-). Se cuvenea să-mi arăţi unde şi cum am spus cele de care mă acuzi.(Cum că aș fi exclus medicii, educația și celelalte şi că m’aş poziționa în opoziție cu sfinţii părinţi).
Poporul român a ajuns ce s’ a dorit să ajungă, şi nu este mai prejos decât apusul pe care-l lauzi atâta. Dacă lăudaţii fraţiei tale ar fi parcurs cele parcurse de români (de la începuturi până azi), nu cred că ar fi fost mai mult decât românii, care prin ortodoxie au putut rezista. Românii sunt conduşi ca să fie şi să ajungă astfel. România nu a avut colonii, nu a profitat prin politici ( inclusiv financiare) de vre-un alt popor, ci a fost este victima acestor politici etc. Românii muncesc pe salarii mici (in condiții grele și la munci refuzate de laudaţii dumitale). Educaţia crestin-ortodoxă dragă soră nu este dorită (nu de români), pentru puterea ei, pentru Adevărul, sfinţenia și beneficiile sale.
În cele ce categoriseşti ca fanatisme, am spus că dreptatea nu se mai păzeşte prin Dumnezeu şi conştiinţă ci prin legi fabricate la minut și urmârire electronică, că Dumnezeu este înlaturat ştiinţific din inima omului.
Te rog, iartă-mă că am spus acestea şi astfel. Frăția ta m’ai determinat să-mi apăr credinţa (care nu este ce și cum dorești să se înţeleagă). Încă o dată te rog iartă-mă.
@nicolae mirean:
zice Patericul: sa nu judeci la altii ceea ce nu vezi.
Eu am calificat SPUSELE fratiei tale, frate, nu am facut nici o speculatie legata de viata si persoana domniei tale. Vad ca stii f bine ce viata duc, care e legatura mea cu Tainele Bisericii, practica rugaciunii etc.. Nu am – se vede – nici o legatura, si doar vorbesc din carti. E posibil oare sa te inseli? Propun sa ne limitam la sustinerile fiecaruia, si sa nu mai speculam pe marginea vietii si persoanei sale, ca nu ne face cinste.
Galilei a murit in erezia sa. La ce te referi?? Ce ar fi trebuit sa faca?? Prin geniul si talantii sai a descoperit ca Pamantul se misca. Care ar fi trebuit sa fie calea lui?? Nici nu stia de Ortodoxie, pt ca pe vremea aia nu exista internet si oamenii obisnuiti nu aveau acces la scrierile relevante. Deci..?? E vina lui ca s-a nascut intr-o tara catolica, sau cum?? Il judeci fratia ta? Stii vad deja care e soarta lui (iadul, evident, eretic afurisit!), nici nu cred ca mai avem nevoie de judecata Lui Dumnezeu, o facem noi de-aici, ca ne pricepem mai bine.
Asa e, frate, Romania nu a avut colonii si s-a luptat cu forte mult peste puterile sale. Si e de asemenea adevarat ca a fost mult mai greu pt ea decat pt fratii din apus. Nu am spus niciodata altceva, si nu inteleg legatura cu discutia de fata. Faptul ca tara noastra nu a avut ambitii teritoriale cred ca reprezinta marele nostru atu in fata Lui Dumnezeu! Si, intr-adevar, multe din bogatiile Apusului au fost obtinute prin jaf si cucerire – lucruri pe care nu le aprob catusi de putin. Numai ca, pt ca stiu si nitica istorie – pacatul meu, ca ortodoxa n-ar trebui sa citesc atata, inteleg; poate, totusi, ma vei ierta de data asta – iti spun ca expeditiile de cucerire nu erau pornite de oamenii obisnuti, ci de elitele lor politice. “Plebea” era manipulata si spalata pe creier si i se spunea ca lupta “in numele credintei”. Crezi ca taranul sau mestesugarul obisnuit avea chef sa-si lase familia si gospodaria si sa isi puna pielea in joc pt capriciile seniorului??
Asa e, frate – am spus-o si iar nu inteleg de ce aduci in discutie teme asupra carora, daca citeai cu atentie textul meu, vedeai ca nu te contrazic intru nimic: au ajuns multe rele la noi prin intermediul libertatii din apus ( si nu numai pe aceasta cale!! “Turcismul” ne-a adus si el un rau mult mai durabil). Dar daca ele “prind” atat de bine, draga frate, este TOCMAI DIN CAUZA NECREDINTEI SI PATIMILOR NOASTRE!! Si aici e problema!! Rele au existat de cand lumea – pt ca diavolul a existat chiar dinaintea ei. Faptul ca romanii nu le rezista ar trebui sa ne dea de gandit – mai ales ca ne laudam cu Ortodoxia! Pai daca eram asa de ortodocsi – atentie, nu doar cu numele! – ar fi trebuit sa fim STANCI in fata acestor provocari! Ori pe noi ne-au coplesit. Eu am fost plecata – impresia mea e ca fratia ta nu, pt ca vorbesti f teoretic, dar poate gresesc – si iti spun un lucru care poate o sa te mire: in Romania desfranarea este mai mare decat prin alte locuri pe care le dispretuiesti atat. Si hotia e mai mare. Si nemunca e mai mare. Asta nu inseamna ca acuz Ortodoxia – pe care, ca sa ne intelegem o data pt totdeauna: o practic si o iubesc cu toata fiinta mea si o consider un DAR si nu contenesc sa ii multumesc DOMNULUI ca mi-a permis sa am acces la ea nascandu-ma pe pamant romanesc! – ci inseamna ca noi, intr-un fel sau altul, AM TRADAT ORTODOXIA! Si asta ar trebui sa ne dea de gandit! Mult!
Da, romanii muncesc in strainatate in zona acelor servicii pe care ei nu mai au chef sa le faca. Dar de ce oare am ajuns atat de jos? DOAR din cauza lor??? Daca raspunsul fratiei tale este “Da, DOAR din cauza lor si a istoriei vitrege, noi NU avem NICI O VINA!” – atunci sa stii ca te afli chiar pe o pozitie singulara! Nici macar marii nostri parinti contemporani nu au fost de aceeasi parare!
Nu am pus stiinta desupra DOMNULUI – nu stiu de unde ai desprins concluzia asta??? Si nici nu m-am “falit cu stiinta” cum spui fratia ta. Am spus doar ca e absurd sa demonizam stiinta. Prin stiinta poate veni si binele si raul, in functie de ce aleg sa faca oamenii cu ea. Ea, in sine, e neutra. Daca raul care a venit prin stiinta ne-a ingenuncheat, asta ar trebui sa ne dea de gandit NU cu privire la stiinta, ci cu privire la PATIMILE si NECREDINTA noastra!
Frate, nu am chef sa ma contrazic aici, in primul rand pt ca nu e o discutie serioasa. Din ce scrii fratia ta se vede ca nu citesti cu atentie ceea ce contesti. De ex, ma somezi sa iti spun DE CE te acuz de fanatism. Ori eu mi-am expus clar argumentele (pe care, de altfel, tot fratia ta le enumeri in paranteza, dar nu raspunzi la nici unul din ele). Sau: imi raspunzi facand apel la niste adevaruri pe care eu nu le contrazic si care nu intrau in discutie. Sau: ma acuzi ca imi sustin argumentele cu texte. Pai mai bine decat cu opinii personale, nu..?
Iti aperi credinta. Hmm… Ti s-a parut cumva ca eu atac credinta ortodoxa?? Am spus ca putem invata de la altii – apuseni sau nu (in fata fratiei tale mi-e si frica sa folosesc termenul “apusean”, pt ca imi inchipui ca nu vezi nimic bun la ereticii aia care or sa arda in iad la sigur!) – MUNCA SI SOLIDARITATEA UMANA. Asta am spus. Ti se pare ca MUNCA si SOLIDARITATEA se opun credintei tale? CU CE am atacat eu credinta??
Frate, n-are rost sa vorbesti cu mine, vorbeste mai degraba cu cineva care chiar se pricepe, cu duhovnicul dumitale sau cu alti preoti: credinta nu inseamna numai dogma, ci inseamna IUBIRE FRATEASCA. Iar IUBIREA se traduce nu prin declaratii sforaitoare si teologie (de 2 bani, cum fac si eu aici, de altfel), ci prin FAPTE si NEJUDECAREA aproapelui.
Nu e cazul sa iti ceri iertare, pt ca nu ma simt ofensata cu nimic si sper ca nici fratia ta. Ar fi pacat. Este doar un schimb de idei. Nu am nimic personal cu fratia ta, ba chiar apreciez multe postari.
Si apropos de texte: “Puternica va fi pe pamant semintia Lui. Neamul dreptilor se va binecuvanta. Slava si bogatie in casa lui, si dreptatea lui ramane in veacul veacului.”
“Eu imi apar saracia si nevoile si Neamul!”
Nicolae M., bucurie si pace sa-ti dea Domnul, pentru marturisirea ta, in Duh ORTODOX – autentic!
Si, stim cu totii, ca margaritarele trebuiesc pastrate!
Caci porcii abia asteapta…!
Doamne ajuta!
Iertare soră Doroteea. Regret totul. (O spun în frica lui Dumnezeu). Am spus că a lucra cu oamenii este deosebit de greu. Nu sunt facut pentru asta. Chiar dacă nu eu te’am provocat pe frăția ta, ci frăția ta “m’a tras de mânecă”, chiar dacă doar am spus ce am socotit că trebuie spus pentru a-mi apăra (nu cinstea, și presupusa-mi credicioşie), ci credinţa și convingerile, sunt vinovat și mă simt vinovat față de frăția ta, că te-am pus într-o situație neplăcută (și poate și nefolositoare) .
Te rog sincer să mă ierți.
Ortodoxia pe care o iubesc, îmi cere lepădare de sine. Şi încerc să nu dau ascultare și curs imboldurilor ce mi se îndreptățesc lăuntric. Nu spun mai mult pentru a nu da spuselor acestea nuanțe ironice.
Şi totuși…, (spun precum Galilei, după ce a abjurat), -nu, că totuşi se’nvârte, (pământul), ci că știința este oarbă, (oarbă cu adevărat ), iar orb pe orb nu poate calăuzi. (spune Domnul în evanghelii, nu eu). Omul fără Dumnezeu este orb.
Știința lucrează cu adevărul material, cu adevărul mortii și căderii. Adevărul vieţii este Domnul Iisus Hristos.
Te rog dacă poți, iartă.
Nu sunt bune extremele!
Subscriu la ceea ce a scris/specificat de la inceput, doroteea!
Sunt nuante, sunt contexte diferite…si DA! printr-un limbaj anume si printr-o gandire unilaterala, poti smintii pe cine stie, cine!
Nu pe mine – ca-s cal batran – ci, pe unii dintre cei mici…
Discernamantul – lumesc si/sau duhovnicesc – lipseste romanilor!
Se cade usor de-a stanga, de-a dreapta, din fata, din spate, dintr-o parte…
@ Nicolae Mirean
cursele subtiri sunt cele mai periculoase. Mare este mila lui Dumnezeu Care ne lumineaza mintea la momentul potrivit ca sa intelegem cat este de perfid si de abil dusmanul. Domnule Nicolae, va marturisesc ca de multe ori am inteles din cuvintele dumneavoastra astfel de nuante si, fara sa doresc sa va fie aceasta spre sminteala, va multumesc din suflet pentru comentariile dumneavoastra care de multe ori mi-au adus mangaiere.
In rest, sa ne dea Domnul tuturor cuget smerit si intelepciunea sa nu lasam ispitele inerente sa ne aduca intristare in suflete.
Foarte graitor acest dialog dintre Doroteea si Nicolae Mirean…
Fiecare are dreptate,Nicolae Mirean vorbeste din durerea inimii sale pentru neamul sau,Doroteea vorbeste prin cunostinta comparatiilor.
Si trebuie sa recunosc,tot prin prisma acestei cunostinte,ca neamul nostru sta rau la capitolul sinceritate ,cinste corectitudine si bun simt.
Intamplarea face ca sunt foarte actualizat cu comportamentul si credinta in fapte a romanilor (nu doar in vorbe), din tara si de pe alte doua continente.
Daca vorbim intre noi ca romani si crestini adevarati,nu trebuie sa ajungem totusi la vehementa.
“Iar IUBIREA se traduce nu prin declaratii sforaitoare si teologie (de 2 bani, cum fac si eu aici, de altfel), ci prin FAPTE si NEJUDECAREA aproapelui”.
Eh,aici este aici…
L’Amore che muove il sole e l’altre stelle…(Dante,Divina Comedie)
Greu,greu in Hiperboreea…
Mulțumesc soră Elena și Elena Grancea.
La cele de care vorbiți, nu este vre’un merit al meu. Darul lui Dumnezeu, dragostea, luarea aminte, interesul pentru mântuire și desăvârşire v’a făcut să găsiți cele de care vorbiți.
Sfinţii părinţi spun că mântuirea stă în multă sfătuire. Desigur că atitudinea mea poate fi văzută extremistă. Sora Doroteea, cu bune intenții (de altfel), mi’a anulat cele doua texte şi cu grijă și cu blânde cuvinte le-a arătat ca potrivite epocii medievale și spațiului inchizitorial catolic, și obscurantismului.
Știința, , susţine frăția sa ca ar fi neutră. Nu pot fi de acord cu această afirmație ca ortodox ce caută Adevărul mântuirii și crede în ce spune Domnul Iisus Hristos, care precizează în evanghelii că: “cel ce nu este cu mine este împotriva mea” . Unde este poziția neutră aici? . Știința nu este neutră ci pe faţă împotriva lui Dumnezeu şi împotriva credinței. Cele mai înverşunate atacuri împotriva ortodoxiei din visteria ştiinţei își iau argumentele, motivaţile și armele. Latura umanistă (care îl pune pe om în locul lui Dumneze) îi înșeală pe mulți din cei ce cred și în Dumnezeu și în om (în puterea, în umanismul și în știința lui trufașă). “Blestemat este tot cel ce se încrede în om” spune scriptura. A închide gura celor ce arată (ortodoxeşte zic eu), cursele ce ni le pune în calea mântuirii, capcanele ce ni le întinde la tot pasul, și tot ce erodează și stinge credinţa, nu este deloc greu (când ai la îndemână argumente oferite gratuit chiar de ea), dar nu și de folos. Știința va înșela pe foarte mulți, ne va răpi ce a mai rămas din libertate, ne socoate deja simple numere, ne va urmări si controla electronic totul ca sa nu spun decât atât.
Cine merge pe extreme?
Ortodoxia este viață, nu atitudine.Ortodoxul nu trebuie confundat cu cei ce se cred ortodocși și care în numele ortodoxiei fac cele ce nu sunt ale ortodoxiei. Ortodoxul nu merge pe extreme, pentru că este în biserică, în comunitate, duce viata bisericii, are duhovnic, are semeni în jurul său care-i văd derapajele, care-l avertizează îl susțin și-l ajută să se redreseze. Cei ce nu sunt în biserică, nu au duhovnic, nu se împărtășesc cu Hristos și sunt înafara bisericii și a ortodoxiei . Dacă se cred ortodocși în sinea lor, dacă se arată a fi altora, nu înseamnă că sunt. Acestia merg pe extreme, nu au un duhovnic (si numai unul), nu se supun decât lor înşişi, și nu ascultă decât de ei.
Iertaţi, , că m’am întins cu aceastea, dar le’am spus aici și astfel, nădăjduind că nu vor mai fi așa de supărătoare. Mulțumesc pentru cuvintele fraţilor voastre.
@nicolae mirean:
Frate Nicolae, eu de felul meu sunt f. sincera, asa ca atunci cd spun ca nu ma supar, chiar asa e! Fii sigur de asta si, te rog, nu-ti mai cere iertare si nu te mai framanta, pt ca nu-ti port nici cea mai mica pica! Eu sunt obisnuita cu dezbaterile si m-am invatat sa delimitez bine cele doua planuri: cel rational de cel emotional. Nu ma supar deloc, pt ca iti simt buna-credinta. Daca as fi simtit ca vrei sa ma jignesti, nici nu as mai fi continuat discutia. Cu cei care in loc de argumente insulta interlocutorul, nici nu stau de vorba. Nu e cazul tau!
Eu inteleg punctul tau de vedere si, daca vei citi cu TOATA atentia ce scriu, o sa vezi ca el nu difera de al meu. Amandoi am stabilit ca stiinta nu poate fi pusa inaintea credintei, ca si bogatia si stiinta pot fi prilej de sminteala etc. etc..
Eu observ insa de multe ori la oameni altfel foarte credinciosi o tendinta de a osandi foarte rapid si de a incadra in tipare rigide aumite realitati, pornind de la o interpretare pripita a Scripturilor. Iti dau un exemplu: uite, daca citim cu atentie textele biblice, observam ca boala nu e numai consecinta pacatului. Unora, dupa vindecare, intr-adevar, li se spune: “mergi si nu mai pacatui”. Dar asta nu e valabil in toate cazurile. De ex., in pilda orbului din nastere, cand apostolii intreaba: “de ce e bolnav? a pacatuit el sau parintii lui?”, Domnul raspunde (redau aproximativ): “nici una nici alta. E bolnav ca sa se arate puterea Lui Dumnezeu prin vindecarea lui.” Ori asta ne arata ceva f important: nu intotdeauna omul e bolnav pt pacatele lui. Uneori, cei bolnavi poarta in boala lor pacatele ALTCUIVA, sau, alteori, boala lor are un scop mai inalt, pe care nu il putem intelege noi. Prin urmare, de multe ori oamenii bolnavi sunt suflete mult mai daruite si inalte decat noi, cei sanatosi.
Am dat exemplul asta ca sa iti arat ca nuantele chiar conteaza! Daca nu nuantam, riscam sa cadem in pacatul osandirii aproapelui – care e MARE pacat, si ma doare ca noi uitam atat de usor asta!! De ex., vedem un bolnav si il si osandim in inima noastra ca are pacat. Sau: vedem un catolic, fugim de el ca un ciumat si l-am si etichetat drept osandit, desi el nu e vinovat ca s-a nascut asa, si sigur are Domnul un plan cu ei (bine, de sectanti si eu ma feresc, acolo e vorba de o alegere). Sau: vedem ca cineva nu tine post, i-am si pus stampila de necredincios – desi, daca citim cu atentie, vedem ca Domnul nu face din post o virtute in sine, ci un instrument de curatare care, insa, daca nu e tinut cu smerenie, poate sa il coboare si mai mult pe cel care il tine! (stii textul despre post, nu cred ca e cazul sa il reamintesc). Iarasi, nu vreau sa se inteleaga ca nu tr sa tinem post; postul e minunat si aduce mari binefaceri cd exista smerenie! Si exemplele pot continua…
Si eu te rog sa nu te superi: eu despic mult firul in patru si sunt cam abrupta uneori.
Mie imi plac postarile fratiei tale si simt buna si curata ta intentie. Tocmai de-aceea te invit inca o data, cu toata dragostea, sa citesti cu atentie REALA ceea ce scriu. O sa vezi ca, in fond, nici macar nu ne contrazicem!
@magda:
Mersi, Magda, pt obiectivitatea lecturii! Chiar a picat bine… 🙂
@nicolae mirean:
of, frate-frate…:))
“Stiinta este pe fata impotriva lui Dumnezeu”???
Pai cand Galilei a constatat ca Pamantul se misca – nu a facut decat sa ne arata o data in plus maretia lui Dumnezeu!
Prin stiinta am aflat cat de minunat e alcatuit Universul, cat de sofisticat si ingenios functioneaza organismul uman, cate legaturi complexe si armonioase exista intre om si natura! Stiinta ne arata maretia lucrarii Domnului!!
Iar oamenii care au o minte stiintiifica si talent (talant) in ale stiintei, ce ar trebui sa faca daca, asa cum spui fratia ta, “stiinta se opune lui Dumnezeu”?? Sa-si ingroape talantul??
Nu, frate, intr-adevar n-are rost sa continuam. Observ ca m-am inselat. Printre enunturi frumoase si inaltatoare mi se pare ca razbate altceva. Poate mi se pare. Pana la urma, chiar nu conteaza ce cred eu sau ce credem unii despre altii. Fie ca DOMNUL sa ne arate Adevarul sau si sa ne mantuiasca pe toti!
Cu drag,
Doroteea