UN PETEC DIN CERUL INIMII AVVEI SELAFIIL SIBERIANUL: “Avem nevoie de cat mai multa rugaciune!”
“… Când un monah se roagă, copile, oricât ar fi de păcătos, rugăciunea lui, dacă e sinceră, degrabă e plinită de îngerii lui Dumnezeu, pe care Domnul i-a rânduit spre slujire aceluia când a îmbrăcat schima. De aceea să preţuim rugăciunea unui monah… Câtă vreme, copile, vor mai exista monahi care se roagă cu lacrimi pentru pocăinţa lor şi pentru lumea toată, Dumnezeu va mai ţine lumea aceasta.
Dar rugăciunea este din ce în ce mai puţină pe pământ, din ce în ce mai puţină, şi răutăţile se înmulţesc, încât Dumnezeu va trebui să scurteze vremurile...
De aceea avem nevoie, dragul bunelului drag, de rugăciune, de cât mai multa rugăciune. Aceasta te va învăţa pe tine multe, te va purta pe cărări luminoase, te va adăpa cu apă rece de izvor, de viaţă veşnică dătător; cu cât o vei înmulţi, cu atât în Duhul vei spori. Hm, iată că buneii plicticoşi ştiu să scrie şi versuri, desigur, nu chiar aşa ca nepoţeii lor, dar tot ştiu puţintel…( şi în rusa rimează, nota traduc.). Parcă te şi vede bunelul, aşa, mergând agale spre locul unde lucrezi, învârtind în mână metania pe care ştiu că o porţi la tine. Metania cu boabe împletite de lână, fie ea mare sau mică, nu contează, îţi aminteşte întruna de prezenţa Preadulcelui Iisus lângă noi. De ce să nu-L poftim aşadar la masa inimii noastre, să ne îndulcim împreună cu El din masa Vieţii celei veşnice?...”Gospodi pomilui”, copile, “Gospodi pomilui”, să-ţi însoţească paşii, să-ţi sfinţească răsuflarea, să-ţi înmiresmeze inima, să-ţi ferească ochii tăi curaţi şi limpezi de orişice întinăciune, să-ţi sfinţească cugetele… Gospodi pomilui, rugăciunea lui Iisus ne schimbă pe deplin viaţa şi ne fereşte de căderi de tot felul, influenţând în bine şi starea celorlalţi de lângă noi…
Rugăciunea lui Iisus o spunea în toată vremea Sfântul Ierarh Luca, pe care l-am avut şi eu “bunel” şi pentru ale cărui rugăciuni am ajuns în mănăstire. Asemenea, o spunea cu lacrimi şi Sfântul batiushka Serafim Viritski (Serafim din Viriţa, un mare duhovnic şi cuvios canonizat recent de pravoslavnica noastră Biserică, dar de mult recunoscut ca sfânt de popor, ce a trăit în oraşul Viriţa şi a murit în 1949 – n. tr.). Sfântul Serafim ajunsese în sfinţenie pe Sfântul Serafim de la Sarov, adevăr îţi grăiesc, şi dacă Domnul a salvat Rusia în războiul al doilea mondial, a fost şi pentru rugăciunile acestui sfânt.
…
Îmi mai spui că aşa simţi: “Fugi, taci, linişteşte-te…” Cu adevărat, aceasta e calea, şi nu odată ţi-am scris despre ea… Piotr, Piotr, adânceşte-te în pustie, fugi în pustie, lasă toate cele trecute şi înnoieşte-te încet, încet… Bine, dar unde, care pustie?, mă întrebi… Ei, dragul bunelului, fă-ţi inima ta pustie faţă de duhurile deşarte ale lumii: de tot ceea ce ţine de glumele ei deşarte, de ambiţiile ei serbede, de rigorile ei de mucava, de mondenitatea care face toată viaţă cenuşie, cenuşie… Fă-ţi inima ta pustie dinspre acestea, copile, şi, încet-încet, la schituleţul din oaza de apă vie aflată în mijlocul acestei pustii, vor veni şi îţi vor sluji şi te vor veseli îngerii, cu darurile lor dumnezeieşti.
Căci altfel, poţi fi în pustia Afonului cea mai adâncă, în pustia Siberiei cea mai sălbatecă, şi să n-ai linişte, pentru că nu ţi-ai făurit încă pustie în inimă dinspre deşertăciunile lumii. Şi invers, poţi să fii călugăr şi-n mijlocul oraşului, unde şi acolo Domnul te va ajuta cu harul Său să te pustieşti faţă de comodităţile vieţii citadine, copile drag. De aceea totul se făureşte întâi în inimă, şi pustia, şi fuga, şi monahism şi apoi vine vremea dării pe faţă a acestei stări, adică a înfăptuirii a ceea ce ai înlăuntru… Sfântul Arsenie avea deja pustia preadulce în inima sa, situaţia sa era “coaptă”, ca să zic aşa, şi plecarea lui nu a fost decât o consecinţă firească a ceea ce purta de ceva vreme în suflet… Aşa va fi şi cu tine, copile, dar ai răbdare puţintel… Domnul îţi va rândui cele de care sufletul tău însetează, El nu rămâne dator dorurilor noastre… Mai multe, ce să-ţi spun… Desigur că recomand, dragul bunelului, ca cel mai de folos dintru început, celui iubitor de Dumnezeu, să se ducă într-un schituleţ mai departe de plaiurile natale, într-un loc mai liniştit, mai fără gâlcevi şi fără zgomote. Marile oraşe, în general, nu sunt prielnice pentru monahism, dar aceasta nu este o regulă… Cum iconomiseşte Dumnezeu pentru fiecare…
Piotr al meu drag, ţi-am trimis un petec de cer… şi, poate, un petec din inima mea, a bunelului care
te iubeşte,
+Selafiil.”
Legaturi:
- CUVIOSUL IOSIF ISIHASTUL: “Daca rugatorii pentru lume vor lipsi, atunci va fi sfarsitul”
- Sfantul Serafim de Virita sau despre PUTEREA RUGACIUNII IN VLATOAREA RAZBOIULUI
- Sf. Serafim de Virita – o pilda despre PUTEREA RUGACIUNII PENTRU APROAPELE
- Proorociile schimonahiei Nila: “Mai intai de toate, rugaciunea!”
- TINE CANDELA INIMII APRINSA! – Invataturile esentiale ale Parintelui Serghie despre duhul si practica rugaciunii
- O rugaciune de care avem mare nevoie astazi: rugaciunea pentru lume a Cuviosului Paisie Aghioritul
- Rugaciunea Sfantului Siluan Athonitul pentru lume
- E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE
- “FABRICA” DE RUGACIUNE SI DE MANGAIERE
- Cuv. Paisie Aghioritul: “Arme” pentru razboiul nevazut al acestor vremi
- Omul duhovnicesc este plin de durere pentru ceilalti
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE CUM POT MONAHII SA AJUTE LUMEA IN VREMEA DE AZI (1)
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE CUM POT MONAHII SA AJUTE LUMEA IN VREMEA DE AZI (2)
- Sfantul Ioan de Kronstadt ne invata sa traim si sa ne rugam in Duh
- Staretii de la Optina ne invata rugaciunea adevarata
- “Cum să mă rog? Nu ştiu cum să mă rog…” – ne raspunde Parintele Rafail Noica
- TOATE SE LEAGA SI SE DEZLEAGA IN DUH SI IN NEVAZUT
- “Doamne, Tu apara-ne, Tu vezi neputintele noastre de a rezista valurilor suferintei cosmice!”
***
- DULCEATA SI DURERE DUHOVNICEASCA DE LA AVVA SELAFIIL SIBERIANUL (I): “Lumea aceasta e bolnava si are nevoie de Iubire”
- DULCEATA SI DURERE DUHOVNICEASCA DE LA AVVA SELAFIIL SIBERIANUL (II): “Domnul nu impinge cu umarul in usa, dragul bunelului…”
- “O, CATA BUCURIE ATUNCI CAND NE BATE HRISTOS LA POARTA INIMILOR!”– Din scrisorile Cuviosului Selafiil (siberianul)
- LA PORTILE POSTULUI MARE – o alta scrisoare foarte folositoare a Batranului Selafiil din Tomsk, ucenicul Sfantului Ierarh Luca al Crimeei
- Nasterea unui sfant in imparatia vesnica: Fericitul Batran Selafiil din Siberia. “SUNT VREMURI DE MARTURISIRE. SA NU PRIMITI SA FITI AI ALTCUIVA!”
- Epistola unui sfant contemporan: “PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA…”
- Din scrisorile Staretului Selafiil din Tomsk (Siberia): “CUM NE VOM MANTUI NOI?”
- SCRISORI INEDITE SI PROOROCESTI (catre Parintele Selafiil!) ALE SFANTULUI IERARH LUCA AL CRIMEEI:“Cand Biserica nu va mai fi prigonita se vor pregati toate pentru imparatia antihristului”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Inchinare
Pe voi v-am pus in cartea mea sa plangeti,
cum plange la Iordan o desfranata…
Voi, care sufletul in doua frangeti
si-amiaza va e mintea luminata.
Pe voi, calugari mari si mici si stersi
de veacul rau, de ochii mei prea slabi,
pe tine, cin sfintit, ca sa reversi
din Mila Cerului, spre noi, hulubii albi.
In fata voastra, cand va scriu, ma-nchin,
in fata voastra, cand va cant, ma rog,
voi, mana Domnului muiata-n crin
si Vesniciilor, aici, zalog.
In fata voastra in genunchi ma plec
si la picioare gandul vi-l depun.
Nu semne-astept la cele ce va spun,
ci pe Iisus sa-mi dati, sa-L am intreg !
Virgil Maxim (1923-1997)
Respect si recunostinta pentru toti care au imbracat haina monahala si se roaga pentru lumea toata!Poate Dumnezeu mai tine lumea pentru rugaciunile lor…..cat despere noi…. Domnul cu mila.
O rugăciune, rugăciune
O, rugăciune, rugăciune
Comoara sufletului meu
Izvorul vieţii şi-al luminii,
Tu mă întorci la Dumnezeu.
Tu chip de om îmi dai când ura
Distruge-n mine tot ce-i sfânt
Cînd duhul morţii mă cuprinde
Şi mă târăşte spre mormânt.
Tu mila mi-o cobori din ceruri
Să stingă-n mine răutatea,
Când egoismul mă’nrobeşte
În jugul lui, lucrându-mi mortea.
Tu arzi din inimă gheţarul
Care’ntro fiară m-a schimbat
Şi-n milă mă întorci şi-n lacrimi,
De ortodox cu gând curat.
Tu izgoneşti mândria oarbă
Ce-mi nimiceşte modestia
Să văd zădărnicia faptei
Şi să-mi cunosc nimicnicia.
Mă readuci în cele sfinte
Şi-n sărăcia-mi sufletească
Ca-n simplitatea ei divina,
Să readun hrana cerească.
Să văd, smerindu-mă tot timpul
Valorile ce mi-ai adus
În suflet, spre-a lucra cu ele
Spre mântuire prin Iisus.
Să văd fără păreri deşarte,
Să pot şi să lucrez spre bine,
Puţinul meu uman, cu mila
Şi ajutorul dat prin tine.
Tot ce-i murdar s-arunc afară
Să vieţuiesc doar în lumină,
Ca adevărul şi iubirea
Să-mi dea puterea lor divină.
Tu, tot ce-am murdărit în lume,
Le curăţeşti şi mi le dai
În strălucirea şi-n mireasma
Şi-n bucuriile din rai.
Iubirea cea vândută-n rele
Şi-n conlucrarea cu cel rău
Tu mi-o redai, o… rugăciune,
Şi mă întorci la Dumnezeu.
Din iad şi din puterea morţii,
Mă readuci la înviere
Şi de la Dumnezeu prin milă,
Renasc în har şi în putere.
Din temniţele veşniciei
Şi din tartar, mă-nalţi la cer,
Când arzi capcanele pierzării
Şi ghearele lui Lucifer.
O tu divină rugăciune,
O dar ceresc atât de sfânt,
Tu ai putere s-aduci cerul
Prin har la mine, pe pământ.
Şi tu mă poţi urca la ceruri,
Aşa cum sunt, sărac şi rău,
Când recâştig mila divină
Şi viaţa de la Dumnezeu.
In lumea noastra marginita de pacat , “un petec de cer” nemarginit coboara in inima Avvei Selafiil , aflat in rugaciune necontenita pe varful unei stanci , cat mai aproape de Cer…nemarginita dragostea Bunelului pentru nepotelul sau , pe care-l indreapta catre: “Gospodi pomilui”…
nemarginita dorinta Avvei Selafiil de rugaciunea pentru indreptarea lumii acesteia , altfel “rautatile se inmultesc, incat Dumnezeu va trebui sa scurteze vremurile…”
Gospodi pomilui…”EL nu ramane dator dorurilor noastre”…
“Gospodi pomilui , rugaciunea lui Iisus ne schimba pe deplin viata si ne fereste de caderi de tot felul, influientand in bine si starea celorlalti de langa noi…”
Gospodi pomilui …Doamne , miluieste !
Sunt minunate aceste scrisori. Le vom avea adunate intr-o carte? Ar fi de mare folos. Multumim lui “Piotr” pentru ca, scotandu-le pe ele la lumina, ne ajuta si pe noi sa iesim la lumina.
Da, asa este oricat de pacatosi suntem, oricat de rea ar fi starea noastra sa ne rugam. Si astfel ne vom vindeca. Rugaciunea are putere, ea ne ajuta sa nastem in noi semerenia si dragostea atat de necesare fiintei noastre.Ea ne aduce ingeri aparatori, si oameni care sa ne fie alaturi in lupta noastra.
“Când un monah se roagă, copile, oricât ar fi de păcătos, rugăciunea lui, dacă e SINCERA, degrabă e plinită de îngerii lui Dumnezeu”.
Am impresia, din tot ce am citit dar mai ales din tot ce am trait, ca cheia drumului spre Dumnezeu este sinceritatea. Daca nu esti nascut ortodox si vrei sincer sa cunosti credinta adevarata, chiar in jungla Amazonului de-ai fi si Dumnezeu te va ajuta sa te botezi ortodox, daca nu ai pocainta, dar stii si simti ca de asta ai nevoie si daca ceri SINCER, da-mi Doamne ce imi lipseste, adica pocainta… atunci sigur Dumnezeu mai devreme sau mai tirziu va face lucrul asta. Cred ca lucrul cel mai important este SINCERITATEA. Chiar mai important decit dragostea. De exemplu bunica mea se ruga asa: ” Doamne, X mi-a facut mari greutati, m-a lovit unde ma durea pe mine mai mult, si NU POT sa gindesc de bine de el, si simt ca m-as bucura de raul lui. Tu ajuta-ma sa-mi schimb parerea mea despre el, cu toate ca imi este cel mai mare dusman. Ca eu NU POT”. NU stiu daca Dumnezeu a ajutat-o in privinta asta,dar stiu ca bunica mea era sincera in credinta ei.
O,Iisuse Hristoase,Cel ce ai calcat cu moartea pe moarte si celor din morminte le-ai daruit viata,primeste ca un miros de buna mireasma duhovniceasca aceasta putina
rugaciune.Si daruieste-ne noua,celor ce suntem in mormantul nesimtirii,viata vesnica,ca sa-Ti cantam Tie: ALILUIA! ALILUIA! ALILUIA!
HRISTOS A INVIAT! HRISTOS A INVIAT! HRISTOS A INVIAT!…si nici un mort nu mai este in groapa!…
@Monica
Aşa este “Rugăciunea are putere, ea ne ajută să naştem în noi smerenia şi dragostea “.
Bunelul nostru Selafiil,drag inimii noastre, spunea ca la smerenie se ajunge prin dragoste, iar la dragoste…”prin smerenie, tăcere, nemâniere…Să nu judeci pe nimeni, să judeci doar păcatele tale.-Doamne, Tu eşti bun, şi toţi îs buni, numai eu sunt un păcătos, n-am făcut nici un bine.Iartă-i pe toţi şi mă iartă şi pe mine, că eu îi iert…- Şi,iaca,ai împlinit cuvântul lui Dumnezeu. Nu-i aşa greu, numai că omul nu ştie cum să zică.” Să ne dea Dumnezeu multă înţelepciune, dragoste şi smerenie…!
Iertare Doamne-Ţi cer
Înalţ la Tine ruga mea
Şi-ating înaltul cerului cu ochii mei în lacrimi.
Te rog auzi durerea mea,
Şi mai ales acum să-mi fii tot mai aproape.
Te-ai răstignit şi-ai pătimit amar,
Frumoşii-Ţi ochi aveau numai durere,
Iar noi Ţi-am oferit în dar
Păcate multe,fapte rele…
Iertare Doamne-Ţi cer, că Ţi-am greşit
Şi oarbă eu am fost, atât amar de vreme.
Sunt sigură că nu Te-aş fi-ntristat,
Dacă-ai fi fost mereu în gândurile mele.
Şi-n zborul aripilor frânte,
Eu mă aplec, în aprigul suspin,
Şi ştiu că ai nemărginită milă,
Doar sub privirea Ta, eu mă alin.
Şi sufletu-mi tănjeşte după Tine,
Te caut zi de zi, în gândul meu,
Şi-alerg să-Ţi văd blândeţea din privire,
Lumină dragă, a sfânt chipului Tău.