NEVOIA DE OM, NEVOIA DE BISERICA VIE
DOAMNE, NU AM OM!
– Parintele PHILOTHEOS PHAROS:
“Toata aceasta tragica risipa de viata umana in scopul redactarii cataloagelor bibliografice, trimiterilor, notelor de subsol si tezelor de doctorat, pe care niciodata, nimeni nu le va citi si care nu au nici cea mai mica influenta asupra vietii oricarui om, in clipa in care atatia oameni cauta cu disperare om care sa le poarte de grija, sa le vorbeasca si sa-i asculte si fiindca nu reusesc sa-l gaseasca, recurg la evadari riscante si sfarsesc singuri si parasiti intr-o moarte tragica!”
(…) “Acum cand epoca traficului de idei a trecut de mult si cand satul arde, frumoasele idei ale “teologiei” academice din afara zidurilor academice nu numai ca sunt inactuale, ci si pot fi si o bataie de joc exagerata. Poate este delectant sa asculti despre participare si indumnezeire, stand intr-un confortabil fotoliu frumos colorat in salonul tau frumos aranjat si inconjurat de familia ta strans-unita si de prieteni, insa ce pot face aceste frumoase discutii despre cele spirituale si cele ceresti tanarului torturat de golul pe care i-l creeaza lipsa unei prezente umane reale in viata sa? Aceluia care a crescut intr-un gol sentimental, pentru ca parintii lui erau absenti chiar si trupeste, sau cel putin duhovniceste si sentimental, si care cauta disperat orice fel de scapare, fie ea si distrugatoare, din insuportabila durere interioara pe care i-o creeaza aceasta frustrare!
Ce pot face aceste discursuri pline de profunzime sotilor care s-au instrainat, familiilor dezbinate, batranilor abandonati, trupelor de oameni insingurati care cu toata viata lor mizera striga: nu am om! si care, asa cum este si normal, daca nu au posibilitatea sa iubeasca si sa fie iubiti de omul pe care il vad, nu pot sa-L iubeasca pe Dumnezeu, pe Care nu Il vad si sa-I simta iubirea Lui? Nu este o bataie de joc inumana sa descrii acestui om iubirea – si, desigur, intr-un mod rapitor – in loc sa i-o oferi? Nimeni nu mai are nevoie de o descriere a faptului Bisericii. Toti avem nevoie de Biserica, imperativ si disperat, traind in tragica noastra societate asociala si cu oamenii ei deconectati, amputati si singuri, si toti ii cautam pe aceia care vor incerca sa alcatuiasca Biserica. Pentru ca din nefericire exista numai oameni care cauta Biserica si aproape nimeni nu este dispus sa o alcatuiasca pentru acestia care o cauta. Nicaieri nu se vad cei dispusi sa ia parte la aventura arderii de sine care este necesara pentru a te darui, spre a alcatui Biserica“.
(din: Pr. Philotheos Pharos, “Instrainarea ethosului crestin”, Editura Platytera, Bucuresti, 2004)
Cititi si:
- “Un singur lucru e important…
- “Vad ca satana joaca in fata ta si nu voi plange?”
- “Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”
- Pr. Dumitru Staniloae: Compasiune si iertare
- Cuviosul Paisie Aghioritul: “LUMEA ARDE. PRICEPETI ASTA?”
- “Cei mai multi simt o mare parasire…”;
- Biserica – scaldatoarea care vindeca singuratatea?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Simt nevoia sa confirm cu totata sinceritatea ca acest articol plin de adevar.Cel ce a scris aceste randuri este acel Om care a simtit nevoia disperata de a avea un Om. Cred ca sunt multi care au nevoie sa gaseasca Biserica si,… nu i-au gasit pe aceeia dispusi sa alcatuiasca Biserica. Si eu fac parte din acei cautatori de Oameni care sunt dispusi sa alcatuiasca Biserica.
HRISTOS A INVIAT!
Adevarat…astazi este greu de gasit un OM!
Sa ne rugam sa indeparteze Bunul dumnezeu solzii de pe ochii nostri si sa ne ajute sa fim OAMENI asa cum doreste EL!
Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, la ultima consfătuire a profesorilor de Religie ai capitalei, la care a participat, înaintea trecerii la cele veşnice, a adresat un apel către aceştia (citez din memorie): S-au scris destule tratate de teologie, vă îndemn părinteşte să povestiţi şi să scrieţi copiilor şi tinerilor ca de la o mamă la copilul ei, cu dragoste, cu implicare, cu bunătate, dincolo de pregătirea profesională, necesară de altfel.
Dumnezeu să-l odihnească!
Dumnezeu să ne ajute şi pe noi să răspundem cum trebuie celor care ne imploră tăcut “nu am om”! Şi sunt atât de mulţi!
Să uităm că şi noi avem nevoie de om, şi să acordăm ajutorul, timpul nostru celor care suferă mai mult, cu mai puţină putere decât noi. Dar ce să mai calculăm? Să uităm de noi înşine, pur şi simplu…
@ Mirela Sova:
Foarte adevarata si necesara recomandarea PF Teoctist! Da, s-a scris si se scrie multa teologie, se vorbeste mult, enorm si excesiv de mult despre lucruri pe care nu le prea (mai) traim, este acum si o inflatie de bloguri ortodoxe (totusi e foarte frumos si deosebit al tau, tinem sa remarcam), de conferinte ortodoxe (si acestea tind sa devina o moda si la un moment dat se cam uita si scopul lor), dar pana la urma… practica ne omoara si pe noi, si aici nu doar ca ne includem si pe noi, cu rusine, dar ne vine sa spunem ca suntem cei dintai… 🙁
http://www.nistea.com/eseuri/dinu_mos/philoteos_pharos.htm#1
Totuşi, scopul meu nu a fost să vă întristez… De atâtea ori în zilele noastre când spunem “nu am om” ne referim şi la “nu am cuvânt de la om”, povaţă sinceră, fără scop ascuns, venită prin viu grai, prin mass-media (de ce nu?), prin intermediul Internetului… Că trebuie să împletim vorba cu fapta, da! Că avem minusuri la acest aspect – da, din păcate! Dar continuaţi-vă munca dvs. de răspândire a cuvântului ziditor, primind bucuria celor pe care îi ajutaţi astfel. Şi eu mă număr printre ei. Mulţumesc.
Fratiile voastre – indiferent de inflatia blogurilor ortodoxe , dumneavoastra aveti un loc foarte precis pe frontul duhovnicesc al Razboiului intru Cuvant , asa ca “rusinea” sau tristetea despre care zice
sora Mirela , sau usoara unda de regret care se simte printre randurile dumneavoastra – sunt semne de slabiciune sau de oboseala – in asumarea misiunii pe care o aveti…de formare duhovniceasca a multora , care doresc
sa mai faca inca un pas si inca unul spre Hristos , dar care n-au “om”
sa-i directioneze spre intarirea Bisericii Vii , sa fie particica din alcatuirea ei …Traim “zile viclene” si “vremuri stricate” , de aceea si incordarea dumneavoastra devine mai mare …Inca de cand ati purces – din dragoste de Dumnezeu – la intemeierea primelor pagini ale acestui blog , ati stiut ca nu este usor sa copiati zilnic din paginile Cartii
Cerului , cuvinte sfinte si vii , care , din pacate – supara pe multi
clerici sau pe unele “personalitati” dintre puternicii zilei , dar pe cei
multi si simpli , dornici de induhovnicire , ii bucura , ii imboldesc
spre cunoasterea mai adancita a ADEVARULUI…ca toti ucenicii lui Iisus
– de-a lungul a 2000 de ani – stiati ca veti suferi prigoniri , marginalizari – pentru “aventura arderii de sine” in daruirea catre cei care cauta ” OM ” sa-i indrepte spre alcatuirea Bisericii Ziditoare a lui
HRISTOS … si suntem multi pe blogul dumneavoastra , noi , cei care
intr-o zi ii vom spune Domnului:” Da, DOAMNE , iata , am gasit om [ Razboi
intru Cuvant” ], care sa ne arunce in Vitezda zilelor de-acum , ca sa ne vindecam de bolile pacatelor noastre …si de-am fost vrednici sau nu …TU , Doamne al indurarilor sa nu ne lasi !” … aprind o luminita catre Domnul , spre intarirea rezistentei in misiunea lor – a fratilor…
Slava lui Dumnezeu ! Hristos a inviat !!!
Foarte frumos spus Agnes!
Nici nu realizeaza ce mare plata de la Dumnezeu vor avea prin problemele ridicate aici ce va sa bingane candva/cumva/ceva…catusi de putin in capul/inima oricui!; nu-si dau seama de masura, nestiutul ajutor dat fiecaruia/fiecareia ce-i este dat – la un moment dat – chiar si numai sa intre pe acest site ca nu se mai dezlipeasca de el!
Hristos a inviat !
” N-am Om ” – singuratatea este dureroasa in orice situatie. Cu cat trec anii acest gust amar al singuratatii eu il resimt cel mai dureros in biserica si nu in societate. exact in biserica de parohie. sunt in biserica multe persoane care de ani de zile nu lipsesc de la Sfanta Liturghie. sunt zeloase si foarte implicate in treburile si viata parohiei fiind alaturi de preotul paroh cu iubire si devotament. se imbraca si se poarta smerit, fac inchinaciuni nenumarate, stau retrase si cu ochii in pamant. pentru lucruri minore, in timpul slujbei, isi permit sa mustre si sa apostrofeze, cu un soi de rautate si superioritate, pe motiv ca stiu bine randuiala. avand o varsta si experienta de viata, dar si anume educatie si conduita, cunosc si nu mi-e greu sa vad goliciunea si fatarnicia unor astfel de credincioasi. Nu bag in seama. Sunt doar oameni cu sufletul gol, mindri si lipsiti de dragoste si respect pentru aproapele. Dar am intalnit persoane care incercau timid sa se apropie de biserica si cand s-au izbit de astfel de atitutidini s-au necajit si nu au vrut sa mai vina la biserica.
Pentru mine, incercarea, marea dezamagire, mi-a venit din partea unor cunostinte apropiate, crestine cu mult mai induhovnicite ca mine, ele fiind persoane singure, necasatorite. dupa ani de zile, cand relatia dintre noi s-a mai adancit, am descoperit ca sub multa smerenie pe care o afisau se ascundea fatarnicie, invidie si acelasi suflet gol lipsit de iubire si plin de mandrie si slava desarta. pentru mine ele erau persoane pe care le pretuiam. si mai dezamagitor a fost ca unele dintre ele, cadre didactice, sunt si absolvente de Teologie (sectia Pastorala) si cu mari parinti duhovnici. Astazi, toata lumea se taie in mandrii si atunci in inima plina de mandrie si ambitii personale mai are loc mila crestina si iubirea pentru aproapele ? cum sa te mantuiesti daca tu esti fatarnic si in mandria ta nu vrei decat tu sa te mantuiesti ?
Deosebit articolul, foarte bun pentru reflexie.
@ Florence – pe cat de adevarat poate fi / este comentariul tau… chiar nu mai este nimeni OM / nici o sansa pentru OAMENII care sunt in biserica? ( mesajul tau este mai mult decat trist )