Memoriu al Parintilor romani care vietuiesc in Sfantul Munte Athos catre Sfantul Sinod al BOR

9-06-2008 Sublinieri

Catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane

schitul-sf-dimitrie-lacu.jpg

Preafericite Parinte Patriarh,

Inalt Preasfintiti Parinti Mitropoliti si Arhiepiscopi,

Preasfintiti Parinti Episcopi si Episcopi Vicari,

La indepartatele Chilii din Sfantul Munte Athos, unde din mila Maicii Domnului ne petrecem viata calugareasca, au ajuns vesti grozav de triste pentru Sfanta noastra Ortodoxie.

Bucuria acestor zile ale Penticostarului, cea mai luminoasa perioada a anului liturgic, ne-a fost adanc innegurata de aflarea celor petrecute la Timisoara, oras mitropolitan, in prima duminica dupa Injumatatirea praznicului Invierii. Impartasirea mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu cu cei care l-au rastignit pe Hristos in urma cu 300 de ani si continua sa-L rastigneasca, punand la grea incercare sufletele si vietile romanilor ortodocsi din Ardeal, reprezinta un fapt fara precedent in istoria Bisericii Ortodoxe Romane, si, dupa cum reiese din Sfintele Canoane ale Bisericii si din scrierile Sfintilor Parinti, constituie un act de cea mai mare gravitate, asemanat adesea de Sfintii Parinti cu vanzarea lui Hristos [1].

Nu am fi purces la scrierea acestor randuri daca in aceste zile mahnirea nu ne-ar fi fost si mai mult sporita de tulburarea pe care o constatam la multi dintre inchinatorii romani ai Sfantului Munte, care cu neliniste ne cer ajutorul in rugaciune si sfatul. Unii preoti se intreaba: in ce masura, ierarhul cel apostat de la Credinta mai poate fi pomenit la sfintele slujbe, calcandu-si constiinta care-l indeamna sa urmeze Canoanelor Sfintelor Sinoade ale Bisericii; ceilalti, mirenii, se intreaba daca le este ingaduit sa se mai impartaseasca de la preotii care raman in comuniune cu mitropolitul, care s-a lepadat mai mult decat simbolic de propria turma, de Trupul lui Hristos.

Sfantul Atanasie cel Mare porunceste ca nu numai sa nu avem nicio partasie cu ereticii, dar nici macar cu cei ce au partasie cu cei raucredinciosi [2]. Cu ce inima poate primi un crestin dreptslavitor vestea ca mitropolitul Nicolae Corneanu, la varsta sa inaintata, care se cuvenea a fi cea a desavarsirii intelepciunii si discernamantului duhovnicesc, s-a impartasit de „painea otravitoare a celor ce se leapada de Hristos[3]?

Ne-a venit greu sa credem ca asa ceva s-a putut intampla in Biserica Ortodoxa Romana, iar Comunicatul oficial din 26 mai a.c. al Unitilor din Romania, refuzul mitropolitului de a dezminti cele afirmate de acestia, precum si fotografiile care au ajuns pana la noi ne-au incredintat realitatea celor petrecute. Poate ca acest deznodamant se putea anticipa atunci cand mitropolitul Banatului afirma ca papa este, de drept, capul Bisericii si va trebui sa-l recunoastem cu totii ca atare [4] sau cand ceda cu multa solicitudine greco-catolicilor – de parca erau proprietatile sale – bisericile zidite cu sudoarea si jertfa stramosilor celor care au revenit in secolul trecut la Ortodoxie. Ce ar mai putea urma? [5]

Nu gasim nicio explicatie rationala gesturilor Mitropolitului Banatului. Oare acesta a uitat ca este mai inainte de toate pazitorul Dreptei Credinte in cadrul mitropoliei pe care i-a incredintat-o Biserica spre pastorire?

Nu a auzit oare niciodata mitropolitul Corneanu cuvintele Apostolului neamurilor care spune: „Paharul binecuvantarii, pe care-l binecuvantam, nu este, oare, impartasirea cu Sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este, oare, impartasirea cu Trupul lui Hristos? Ca in paine [cea una], un trup suntem cei multi; caci toti ne impartasim dintr-o singura paine” (I Cor, 10:16,17). Iar cum Hristos are numai un singur Trup, nu inseamna oare ca, daca ne impartasim din painea celor care nu sunt in comuniune cu Biserica, ne lepadam de Insusi Hristos, Il tradam asa cum mai inainte de toti a facut Iuda? [6] Aceasta este talcuirea pe care Sfintii Parinti o dau cuvintelor Sfantului Apostol Pavel: „Iata a aratat aici lumina lumii ca partasia este participare si nu este cineva intreg la minte care sa nu spuna ca participarea este impartasire. Dupa cum dumnezeiasca Paine cu care se impartasesc ortodocsii ii face pe toti cei ce se impartasesc de ea un singur Trup, tot asa si painea ereticeasca ii face partasi unii cu altii pe cei ce se impartasesc de ea si ii infatiseaza un singur trup potrivnic lui Hristos[7]

In zilele noastre, cand in societate domneste confuzia, poate mai mult decat oricand, faptul ia dimensiuni tragice. Spunem aceasta gandindu-ne la multi dintre credinciosii evlaviosi ai Bisericii Ortodoxe Romane, care, smintiti de astfel de gesturi, cedeaza propagandei gruparilor schismatice si eretice ce s-au inmultit in ultimii ani. Impartasirea cu eterodocsii a lui Nicolae Corneanu, unul dintre mitropolitii Bisericii Ortodoxe Romane, aflat in comuniune cu Sfantul Sinod, nu ofera oare sprijin si justificare celor care, sub falsul chip al dreptei Credinte, isi fac tot mai multi prozeliti din madularele Trupului lui Hristos? Ce constiinta ortodoxa se mai poate pretinde de la credinciosii ortodocsi de rand, care, in majoritate, nu au o solida cultura teologica, cand chiar un arhipastor dovedeste indiferenta fata de Adevarul Hristos si se alatura turmei condusa de erezia infailibilitatii papale? [8]

Si mai multa durere ne provoaca gestul mitropolitului Corneanu in contextul in care acesta a fost apreciat de comunitatea greco-catolica din Romania (vezi comunicatul) precum si de presa catolica din strainatate ca o minune, ca o reintoarcere a romanilor la comuniunea cu Roma, eveniment comparat cu cel petrecut la anul 1700. Acest an nu este insa pentru poporul roman unul de aniversare si bucurie, ci el semnifica tradarea Ortodoxiei, singura Credinta adevarata, si a neamului romanesc. Semnarea de catre Atanasie Anghel a unirii cu Roma a fost inceputul a sute de ani de suferinte si prigoana a credinciosilor ortodocsi din Transilvania. Rana deschisa atunci nu s-a vindecat nici pana astazi [9].

Se pare ca acela care ar fi trebuit sa fie arhipastorul ortodocsilor din Banat a uitat de zecile de mii de ortodocsi ardeleni care au fost nevoiti sa-si paraseasca locurile natale, casele si bruma de agoniseala pentru a trece muntii in Moldova si Tara Romaneasca, unde-si puteau pastra Credinta Ortodoxa.

A uitat de multimea celor care cu sfasietoare durere priveau neputinciosi bisericutele de lemn, arzand, si manastirile daramate cu tunul (mai multe de 240 la numar) de cei care astazi se lauda ca au adus Ardealul la „dreapta credinta” catolica.

A dat uitarii pe sfintii care au mucenicit pentru apararea Credintei Ortodoxe, pe cei care au „ales mai bine a patimi pentru Hristos“, decat sa se cuminece „cu impartasania eretica ce desparte de Hristos [10], caci aceea era impartasania celor care in numele lui Dumnezeu schingiuiau si omorau pe ortodocsii ce nu voiau sa li se supuna si sa se inchine papei [11].

Dupa sute de ani de la aceste evenimente, Biserica Ortodoxa, „Maica duhovniceasca a poporului roman“, ii inscrie in calendar cu vrednica cinstire pe Sfintii Marturisitori ai Ardealului, pe luptatorii pentru apararea dreptei credinte.

Oare asa intelege Nicolae Corneanu sa cinsteasca pe mucenicul Atanasie Tudoran [12], Sfant roman trecut in calendarul Bisericii Ortodoxe cu numai doua saptamani inaintea gestului apostat, Mucenic martirizat de stramosii celor cu care astazi mitropolitul ortodox al Banatului se infrateste in credinta prin impartasire?

Dupa cum stim, cele doua dimensiuni ale Bisericii, cea luptatoare si cea triumfatoare [13], se afla intr-o permanenta comuniune, manifestata in mod deplin in Dumnezeiasca Taina a Dumnezeiestii Liturghii. Mai poate mitropolitul Corneanu sa ramana in comuniune cu mucenicul Nicolae Oprea, cu marturisitorii Visarion si Sofronie, cu mitropolitul Iosif, cu preotul Ioan din Gales, cata vreme ei s-au sfintit tocmai pentru ca au marturisit Credinta Ortodoxa, opunandu-se catolicizarii romanilor din Ardeal, iar el se impartaseste cu cei care se revendica urmasii ucigasilor lor? Iar daca nu se mai poate afla in comuniune cu ei cum va putea sa ramana in comuniune cu Trupul Bisericii care-i cinsteste ca Sfinti, cu Mantuitorul Hristos care i-a preaslavit in Imparatia Sa?

Dupa smerita noastra cugetare, daca nu se iau masuri urgente, lucrurile pot sa conduca la o grava criza bisericeasca. Judecand dupa „usuratatea de minte” cu care a actionat pana acum, mitropolitul Corneanu ar putea fi in stare – lucru sugerat si de comunicatul comunitatii unite din Romania din data de 26 mai – sa se rupa de BOR si sa incerce sa treaca, cu turma cu tot, la cei uniti cu catolicii. Si vor fi cele de pe urma ale sale mai rele decat cele dintai.

Prin impartasirea din painea celor care cu ura nesfarsita s-au luptat impotriva dreptei Credinte, facand Bisericii lui Hristos din Ardeal si de pretutindeni mai mult rau decat paganii si turcii oarecand, mitropolitul Corneanu isi afirma, din pacate, o noua identitate, ne da de inteles ca se uneste cu cei care sunt in afara Bisericii stramosesti [14]. Asumarea acestei pozitii nu este insa compatibila cu cinstea de intaistatator al Mitropoliei Banatului, ce se cuvine sa fie faclie a adevarului si aparator al credintei ortodocsilor romani de pe acele meleaguri.

Avand in vedere toate acestea, in numele tuturor monahilor romani din Sfantul Munte care se simt solidari in comuniunea de rugaciune cu Biserica si neamul in care s-au nascut trupeste si duhovniceste, va rugam sa indepartati cat se poate de curand confuzia si pericolul pe care actul mitropolitului Corneanu le face sa planeze asupra credinciosilor Bisericii Ortodoxe de pretutindeni. Ne rugam Parintelui Ceresc ca Sfantul Duh sa nu intarzie sa se arate si acum ajutator. Datoria noastra ca fii ai Bisericii celei Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca este de a ne arata vrednici urmatori ai Sfintilor Parinti prin pazirea invataturii Evangheliei Domnului si a Sfintelor Canoane, care ne sunt straja si calauza nemincinoasa pe calea mantuirii in Hristos. Avem toata nadejdea ca nu veti pregeta sa veghjeati la linistea si pacea Bisericii Ortodoxe Romane.

Avand acestea in minte, cerem Inalta binecuvantare a Arhieriilor Voastre. Cu adanca smerenie si cu tot respectul cuvenit.

23 mai/5 iunie 2008

Praznicul „Inaltarea Domnului”.

Schitul „Sfantul Dimitrie” – Lacu

icoana1.jpg

Urmeaza semnaturile:

p5.jpg

p6.jpg

p7.jpg

  • Pentru a descarca Memoriul in format pdf click aici

___________________________________________________________

[1] Sfantul Teodor Studitul, vezi volumul: Dreapta credinta in scrierile Sfintilor Parinti, Editura Sophia, Bucuresti, 2006, pag. 89.

[2] Epistola catre monahi, PG 26, 1188

[3] Sfantul Teodor Studitul, op. Cit., p. 134.

[4] Vezi interviul din ziarul formula AS, nr. 611, 2004.

[5] Un inchinator din Tara ne-a spus de curand ca Intaistatatorul de la Timisoara a invitat in aceasta vara (2-4 iulie) pe un vestit predicator sectant pentru a da o mana de ajutor la „evanghelizarea” crestinilor banateni!…

[6] Sf. Teodor Studitul, op. cit., pag. 89

[7] Sf. Teodor Studitul, op. cit., pag. 133.

[8] A se vedea valoroasele lucrari ale unor mari profesori romani de teologie ortodoxa: Preot Prof. P. Deheleanu, Erezia primatului papal. Ce invata catolicii si ce spune Biblia, in Revista Ortodoxia, nr. 2-3, 1949, pp. 143-170; Prof.. Grigore T. Marcu, Episcopatul Roman al Sfantului Apostol Petru in lumina Noului Testament. Obarsiile dubioase ale unei legende, in Rev. Ortodoxia, nr. 4, 1949, pp. 116-129; Prof. Teodor M. Popescu, Cezaro-papismul romano-catolic de ieri si de azi, in Rev. Ortodoxia, nr. 4, 1951, pp. 495-538.

[9] Vezi pr. Prof. Dumitru Staniloae, Uniatismul din Transilvania. Incercare de dezbinare a poporului roman, Bucuresti, 1973.

[10] Sf. Teodor Studitul, op. cit., pag. 89

[11] Faptul ca papalitatea nu si-a schimbat deloc modul de a vedea lucrurile si de a actiona reiese clar din recenta beatificare a cardinalului Augustine Stepinac al Zagrebului – Croatia -, instigatorul moral din spatele hoardelor fasciste de ostasi catolici si uniti ale lui Ante Pavelici (pe care Vaticanul l-a ajutat sa scape in America Latina), care intre 1941 – 1945, in numele Sfintei Cruci, au omorat peste 800.000 de ortodocsi pentru ca au refuzat sa-si paraseasca Credinta, silind totodata alte 200.000 de sarbi sa imbratiseze uniatia. Din marturiile celor care au supravietuit rezulta ca cei mai nemilosi tortionari proveneau dintre unitii cu Roma. Asa a inteles papalitatea sa-si desfasoare activitatea „misionara” in ultima mie de ani, iar sustinerea activa astazi a prozelitismului uniat din toate tarile ortodoxe este cea mai buna dovada ca nu se dezice de trecut.

Vezi si Valeriu Anania, Pro Memoria. Actiunea Catolicismului in Romania interbelica, Editura IBMBOR, 1992, pag. 108-110.

[12] „La 12 noiembrie 1763, pe platoul din Salva, a avut loc executia. Atanasie Tudoran a fost frant cu roata de sus pana jos, iar capul i-a fost legat de o roata, <<pentru ca i-a retinut pe oameni de la unire si de la inrolarea in stagiul militar graniceresc...>> – dupa cum se arata in sentinta de condamnare. Impreuna cu Atanasie au fost martirizati prin spanzuratoare, <<pentru aceeasi vina>>, Vasile Dumitru din Mocod, Grigorie Manu din Zagra si Vasile Oichi din Telciu, alte nouasprezece persoane fiind supuse batailor cu vergi; multi din cei batuti au murit sub lovituri. Capetele celor martirizati au fost ridicate pe pari la portile caselor in care locuisera, iar bucati din trupurile ciopartite au fost asezate la rascruci de drumuri. Primind moarte martirica, Atanasie si-a varsat sangele pentru Credinta stramoseasca si pentru drepturile romanilor transilvaneni. De atunci si pana astazi, cinstirea memoriei lui se face neintrerupt in constiintele ortodocsilor nasaudeni, iar marturiile vremii ii aseaza alaturi pe cei trei care au patimit impreuna cu el”.

[13] „Intrebare: Cine sunt membrii Bisericii?

Raspuns: Membrii Bisericii de pe pamant sau luptatoare sunt toti cei care s-au incorporat in Hristos, prin Botez, Mirungere si Euharistie, marturisind aceeasi credinta una si intreaga a Bisericii, afara de eretici, de schismatici si de lepadatii de credinta, care singuri s-au asezat in afara Bisericii. Membrii Bisericii biruitoare sunt dreptii si ingerii

Din catehismul: Credinta Ortodoxa, Intrebarea 272, Editura Trinitas, Iasi, 2000, p. 136

[14] „Intrebare: Despartirea Bisericii apusene de cea rasariteana n-a adus si ruperea unitatii Bisericii?

Raspuns: Despartirea n-a atins unitatea Bisericii, pentru ca aceasta unitate nu se poate destrama niciodata, oricare ar fi numarul si calitatea ereticilor, care se smulg de la sanul Bisericii. Ereziile si schismele, oricat de multe si de mari ar fi, nu pot desfiinta Biserica cea una, pentru ca ea este strans unita cu Capul ei, Care este Iisus Hristos. Unitatea Bisericii este mai presus de fire si ea nu poate fi zdruncinata de nimeni“.

Din Catehismul: Credinta Ortodoxa, Intrebarea 276, Editura Trinitas, Iasi 2000, p. 138.

sat-b4-chsfr-synaxis-monastics.jpg


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Marturisirea Bisericii, Nicolae Corneanu, Parinti athoniti contemporani

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

39 Commentarii la “Memoriu al Parintilor romani care vietuiesc in Sfantul Munte Athos catre Sfantul Sinod al BOR

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Pingback: Memoriu al Parintilor romani care vietuiesc in Sfantul Munte Athos catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane « Prietenii Sfântului Munte Athos
  2. Sunt doua editoriale in ziarul ZIUA scrise de Victor Roncea: spune si de Corneanu, Sofronie dar si de alt ‘mitropolit’-Strezea; deci…lista se lungeste!
    Cum spunea Robert Laur si de Teofil Paraian, de intai-statator nici nu mai vorbim – stim cine este si ce hram poarta!

    P.S. degeaba se bate-n poarta cu credinciosie, degeaba se face APEL de catre cuviosi, credinciosi indiferent de unde ar veni (Romania, Grecia, Fed.Rusa)…tare mi-e ca, asemeni vorbei din popor – ‘cainii latra, caravana trece'(mai departe).
    Sunt adanc mahnita, dezgustata de ceea ce se intampla. Iti vine sa le strigi: ‘Si tu, Brutus?!’.

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » Protos. Justin Parvu: SA NU NE FACEM PARTASI LA EREZIE!
  4. Uneori ma domina panica din cauza celor care se intampla in Biserica si a lipsei de reactie din partea conducerii Bisericii.
    Alteori, panica ramane in fundal si, pe deasupra, se pune un val subtire de optimism. Cum ca nu se poate ca raul sa nu fie taiat cat mai de la radacina si cat mai din vreme.
    Alteori, de cele mai multe ori, realizez ca asta e lupta “pana la sange” din vremurile noastre, lupta pe care trebuie sa o purtam cu ajutorul lui Dumnezeu.
    Sunt voci care tac, desi ar trebui sa glasuiasca (Sf.Sinod care, in raport de “probele” de pana acum, trebuia sa ia in mod public masuri “preventive” fata de mitropolitul Corneanu, pentru a lamuri credinciosii din Biserica pana la cercetarea in profunzime a cazului si pana la stabilirea vinovatiei).
    Sunt voci care glasuiesc, desi ar trebui sa taca (diversi indivizi care isi dau cu parerea despre Biserica si Duhul Sfant ca despre lucruri comune si lesnicioase. Unii ca acestia manipuleaza populatia pana la acceptarea ca lucruri normale a celor mai grozave pacate).
    Sunt voci care vorbesc, dar nu sunt auzite decat de putine urechi si de si mai putine inimi.

  5. Frate Admin.
    Citesc recomandarile voastre!
    Dar nu gasesc optimism nicaieri.

    ADMIN.: Nici nu este. Zambetul era pentru a nu intelege ca te certam, ci a lua in gluma dojana noastra cu citirea recomandarilor.

  6. Sa luam aminte !
    “Plutonul soldaţilor latini şi latinocugetători – reprezentanţi ai împăratului – a poruncit adunarea în Kareia a tuturor monahilor care locuiau în chiliile din împrejurimile Kareii. Scopul adunării era de a-i obliga pe monahii athoniţi şi pe întâistătătorul lor – pe Sfântul Protos Cosma (n.tr.) – să accepte unirea cu “biserica” papei. Să “cugete latineşte” şi să primească dogmele latine.
    Totuşi, propunerii unei astfel de trădări s-au împotrivit toţi. Şi Protosul şi monahii. Cu un singur cuvânt şi cu o singură inimă au răspuns că sunt pregătiţi să şi moară muceniceşte pentru credinţa ortodoxă,unica şi adevărata credinţă. În zadar reprezentanţii latinocugetători ai împăratului i-au ameninţat pe monahi cu muncile şi chiar cu moartea, iar pe Protos cu spânzurătoarea.
    Cu îndrăzneală şi cu hotărârea de a muri muceniceşte au vorbit împotriva unirii cu reprezentanţii papei. Nu se pot împăca – spuneau – lucrurile de neîmpăcat. Poate să se împace Hristos cu Veliar, Hristos cu diavolul? “Ce înţelegere este între Hristos şi Veliar?” (II Cor. 6,15). Nici o împărtăşire nu poate exista între Răsărit şi Apus. De la Răsărit ne-a venit luminarea, iar de la Apus întunericul.
    Dialogul a fost considerat de prisos de către latinocugetători. Şi aici, în Kareia, călugării aghioriţi s-au dovedit de neînduplecat. Stânci neclintite. De aceea şi vrăjmaşii Ortodoxiei începuseră muncile. Dar cu cât mai mult monahii erau chinuiţi, cu atât mai mult mărturiseau credinţa ortodoxă cu toată puterea lor. Pentru aceasta li s-a şi hotărât moartea. O moarte cruntă: spânzurarea şi junghierea. ştreangul pentru Protosul Sfântului Munte, ieromonahul Cosma, iar decapitarea pentru monahi. S-a înroşit de sânge pământul sfânt al Kareii.”
    (Fragment-traducere din greceşte din revista “Palami”_Catolicii au ucis multi parinti athoniti… Arhim. Ghervasie PARASCHEVOPOULOS)

  7. Mitropolitul sa fie afurisit si dat afara daca nu se caieste public si isi cere iertare.
    Doar sinodul poate lua o hotarare, dar daca nu e conforma cu Duhul Sfant inseamna ca trebuie si el schimbat.

    Peştele de la cap se-n-pute, dar de la coadă se curăţă !

    Trebuie să pornim noi aştia micii să cerem dreptate că aia mari vad că tac.

    Doamne ajută.

  8. Multa rugaciune mai ne trebuie!

  9. @Dan
    “Mitropolitul sa fie afurisit si dat afara daca nu se caieste public si isi cere iertare.” – chiar daca si-ar cere public iertare m-as indoi sincer de cainta lui care nu ar fi launtrica,n-ar porni firesc din inima. Ar ramane ‘arama rasuntoare’- adica fariseu, ostas al lui Hristos la aratare dar adept al printului intunericului pe dinauntru.

  10. Pingback: SCRISOAREA MONAHILOR ROMANI DIN MUNTELE ATHOS CU PRIVIRE LA FAPTA MITROPOLITULUI CORNEANU « un blogger SCEPTIK
  11. A vorbi despre iubirea aproapelui .. este atat de bine si frumos.. Dar la nivel Macro ?
    E o intrebare pentru fiecare: sunt ortodox, sau ulta-ortodox ? , si nu doar intru / intre noi, ci in Fata TA , Doamne . Acum.
    ( comentariu trimis- si SISTEMATIC respins – pe Ortodox Media-)

    Ortodocsii si catolicii au aceiasi Parinti. Chiar daca au greseli, chiar mari, Tatal isi va primi Fiul Risipitor, cu iertare si bucuria revenirii. O SPUNE EVANGHELIA.
    Pozitia mai mult decat teribilista a acestor ultra-ortodocsi , nu arata decat judecata / condamnare . Nu simt ceasul Istoriei. Cum sa –I faci ERETICI pe tot credinciosul catolic, simplu, din care s-au ridicat Sfinti ?? CINE se cred acestia ?? Dumnezeu ??
    O Biserica care da Sfinti, cum o puteti numi Eretica ??
    Poate faceti o petitie catre Dumnezeu, sa-I Cateriseasaca pe toti !!
    SANTA SIMPLICITAS….
    Chiar si Iacov cu Esau, din dusmani de moarte, Esau L-a primit pe fratele sau ca pe un adevarat Frate. Bucuria Impacarii !!
    N-a poposit Hristos in Samaria ? “ Cum Tu, IUDEU ( acum ortodox) vorbesti cu o femeie samarineanca ?” ( acum, catolica )
    Ultra-ortodocsilor, unde va este iertarea ?? Caci se vede doar apriga condamnare. Atat.
    Arsenie Boca ?? Pai vedeti in Albumul “ Biserica Draganescu- Capela sixtina a Ortodoxiei romanesti ‘ – Fresca “ Biserica si Lumea … , si nu mai scoateti iepurasi din maneca…

  12. Draga Gabi, in ceea ce priveste pilda cu femeia samarineanca, Iisus i-a spus: Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este”. Aceasta a fost suprema dovada de iubire a lui Hristos fata de femeia samarineanca – i-a spus ca credinta ei este o ratacire, ca sa o poata pregati sa primeasca dreapta credinta.

    Asa au facut, urmandu-l pe Hristos, toti Sfintii Parinti care au incercat sa ii intoarca pe cei rataciti de la dreapta credinta. Sa presupunem ca tu sustii ca ai mai mare dragoste decat Hristos si decat Sfinti? Nu noi i-am numit eretici, Sfiintii au numit erezie Filioque, dar si primatul (inteles ca acum, nu ca in primele veacuri) si infailibilitatea papala. Daca n-ar fi ereziile, desigur ca obstacolele in calea comuniunii ar fi mult mai mici.

    Cea mai mare dragoste este sa ii spui omului de unde vine mantuirea. Mantuitorul i-a spus femeii de unde venea, si dupa el, toti Sfintii Parinti au urmat pilda aceasta, aratandu-le oamenilor de unde vine mantuirea – din dreapta credinta, lasata de Dumnezeu in Sfanta, Apostoleasca si Soborniceasca Biserica.

    Uitati ce spune un parinte contemporan, care ii scria Patriarhului Athenagoras:
    Dar oare îi iubiţi cu adevărat pe eretici? Ascultaţi, Prea Fericite, un adevăr paradoxal: NU! Noi îi iubim cu adevărat şi sincer pe eretici, noi cei „înguşti la minte” şi „fanatici“, iar nu Prea Fericirea Voastră şi cei dimpreună cu Prea Fericirea Voastră. Iubirea Prea Fericirii Voastre nu este curată, ci părută şi măsluită; nu este pogorâtă de Sus, ci pământească, sufletească, diavolească… Cine iubeşte fără făţărnicie pe cel bolnav? Cel ce-i spune: „Eşti cât se poate de sănătos, mănâncă ce vrei“, pricinuindu-i astfel boală mai grea şi moarte mai grabnică, sau cel care-i arată că e bolnav şi-i interzice alimentele vătămătoare? Noi, care dăm în vileag rătăcirile ereticilor şi propovăduim că urmează o cale foarte greşită, poate că vom pricinui în ei criză de conştiinţă şi dorinţă de căutare a adevărului. Prea Fericirea Voastră şi cei dimpreună cu Prea Fericirea Voastră, propovăduind că „nimic nu ne desparte” de eretici etc., îi amorţiţi şi-i adormiţi şi închideţi înaintea lor calea adevărului. Astfel, în situaţia aceasta se potriveşte cuvântul prorocesc: „Poporul meu, cei ce vă fericesc pe voi vă înşeală” (Is. 3, 12). Şi „că nu vorbele goale arată cele ce sunt de fapt“. Pe care eterodox l-aţi adus la Ortodoxie Prea Fericirea Voastră şi alaiul de episcopi mieroşi şi nevertebraţi al Prea Fericirii Voastre? Pe nici unul, Prea Fericite! Nici unul, cu toate călătoriile, congresele, ospetele, darurile şi zâmbetele. Doar nişte ortodocşi „fanatici” s-au făcut pricină de atragere a ereticilor la adevărul Ortodoxiei”.
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/11/06/parintele-epifanie-iubire-si-adevar-epistola-catre-patriarhul-ecumenic/#more-1488

    Bucuria impacarii, da! Vrem si noi acest lucru! Dar spuneti-ne, exista impacare intre Lumina si Intuneric, intre Hristos si Veliar? Apostolul Pavel ne spune ca nu exista! Nu avem impacare decat cand este parasita ratacirea, erezia, si se accepta, cu smerenie, adevarul de credinta, singurul mantuitor. Iar cel care nu vrea, sub pretextul unei dragoste gresite, sa il indrepte pe om spre acest Adevar mantuitor, acela este de fapt pierzator de suflete. Si: oare fiul risipitor cum s-a intors? Cu cainta mare, nu cu pretentii. S-a intors cineva la Ortodoxie astfel si i s-a inchis usa?! Unde este deci aici fiul risipitor?!

    Cat despre “condamnare”, cititi, va rugam aici:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/10/unica-osandire-ingaduita/
    Da, daca si Sfintii care au platit cu viata si cu sangele lor pentru ca au refuzat catolicismul sau ereziile primelor veacuri sunt “ultra-ortodocsi”, ok, si noi suntem. Dupa logica asta lumeasca, orice martir era, de fapt, un fanatic ultra-religios. Dar asa e cand pe toate le interpretam urecheste si dupa bunul plac…

    PS: Parintele Arsenie Boca a gresit, dupa parerea noastra, in acea problema. Nu e singurul sfant care a facut unele erori. Dar in acelasi timp a avertizat ce e cu ecumenismul de fapt.

  13. “Frate” catolic GABRIEL, nu noi ortodocsii simplii si “mici” si fara studii teologice saun istorice va facem “eretici”, ci SFINTII MARI si LUMINATI DE DUHUL SFANT, AI BISERICII DE RASARIT v-au facut si v-au OSANDIT ca sunteti eretici!

    Ei, SFINTII ORTODOXIEI, marii “DOCTORI” AI BISERICII LUI HRISTOS DE RASARIT, ne-au lasat noua, urmasilor lor, “GRIJA” de a veghea si de a ne purta cu mare bagare de seama si atentie cu acele “madulare” ale Biserericii lui Hristos care au fost cuprinse si imbolnavite si netrebnicite de MOLIMA EREZIEI!

    Noi nu scoatem…”iepurasi din maneca”, nu suntem “scamatori” si iluzionisti de idei si pareri si argumente, cum ieresponsabil ne acuzi si ne jignesti, CI INFATISAM ADEVARUL istoric si DOGMATIC al BISRICII UNIVERSALE CRESTINE, pe care voi crestinii catolici, il masluiti si musamalizati, ca sa nu se vada GRESELILE si PACATELE de MOARTE IMPOTRIVA DUHULUI ADEVARULUI, pe care le-ati comis secole de-a randul prin MODIFIACARILE si SCHIMBARILE si INOVATIILE vinovate pe care le-ati adus invataturii crestine apostolice initiale si cultului crestin primar.

    Cu ce gresim CA SPUNEM ADEVARUL, si ca FACEM RECURS LA ISTORIE si la “OGLINDA” EI negreselinica?, oare va este cumva frica sa va priviti in ea, in oglinda istoriei, ca sa nu va vedeti, cat de “diferiti” (ca sa nu supar prea mult de spuneam “cat de denaturati”) ati ajuns in raport cu ADEVARATII CRESTINI DIN OCCIDENTUL CRESTIN AL PRIMULUI MILENIU…??

    Cu “dragoste” iubitoare de Adevar, te saluta un frate ORTODOX!

    DOAMNE AJUTA!

  14. Va multumesc pentru raspunsuri. Continui, cu cateva remarci:
    – La nivelul nostru , de simpli credinciosi, si noi, si voi, avem aceleasi simboluri sfinte, si prin asta, suntem Biserici surori : 1000 de ani, am fost una.
    – Pentru cateva capete afumate de orgolii, iata ce fractura s-a perpetuat incredibil de mult ! Alti 1000 de ani. A repurtat satana o astfel de victorie… Usturator…
    – Oare nu ajunge ?? Peste noapte, n-o sa vina nici o minune. Daca nu ostenim macar acum.
    – Mai bine sa cautam ce ne apropie.
    – Sa ne uitam bine la mesajul peste veacuri al Sf. Parinti: icoana sf. Petru si Pavel, imbratisandu-se ca fratii. Este o proorocire.

  15. @ Gabi Constantinescu:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/10/01/parintele-proclu-crestinii-au-ajuns-de-plans/

    Iata ce spune un batran vazator cu duhul de la noi:

    – Dar in relatia cu celelalte credinte religioase?

    – Si acesti vor fi ajutati, daca vor si daca au bunavointa. Aceste credinte au apucat intr-aiurea. Trebuie lamuriti cu marturii de la Sfintii Parinti. Toate sectele, daca s-ar ruga lui Dumnezeu sa le descopere adevarul … Biserica primeste unirea, dar nu unirea la ratacire, ci unirea spre lumina.

    Catolicii trebuie ajutati si nu urati. Insa catolicii nu vin cu evlavie. Vor sa uneasca cu viclesug,. De asta nu-i primeste Biserica, ca ei hulesc. Hulesc pe Dumenzeu. Vai de noi! Vai de noi! Du-te si le spune de minunea de la Manastirea Zografu din Sfantul Munte, cand Maica Domnului i-a numit pe catolici „dusmanii mei si ai Fiului Meu“.

    Daca hulesc pe Dumnezeu, pe Mantuitorul, si vor sa faca alta credinta, alta Scriptura, treaba lor! Sunt ca niste copii. Zvarlu cu piatra in sus si le vine in cap si-i lasa intr-o ureche. Si se intreaba: „De ce s-a intamplat asa?” Ca esti luptator impotriva lui Dumnezeu!

    Daca s-au pus sa termine Biserica Ortodoxa, are sa-i doara. Toti s-au unit impotriva Bisericii, s-o darame. Daca ii pune pacatul sa robeasca Biserica Ortodoxa, trebuie sa-si faca fiecare, de la mic la mare, bagajelul ca sa treaca dincolo“.

  16. Da, e usturator, da, e dureros, dar nu asa se vindeca aceasta rana. O mie de ani am fost una, dar nu numai orgoliile ne-au despartit, ca astea se reparau mai usor, ci marturisirea de credinta, care, din pacate, nu mai este aceeasi, in pofida multor lucruri pastrate in comun. Din pacate, minunea nici nu are sanse a se intampla atunci cand nu exista onestitate, cand exista viclenie, cand nu se cauta adevarul, ci se cauta dominatia. Din pacate, cam asta e realitatea. Ecumenismul de sus este numai poiltica si n-are nimic in comun cu sfintenia si cu adevarul. Vorbele mari si frumoase despre unitate si despre… ce bine-ar fi sa fie bine... sunt pentru cei multi si naivi. Desigur, un “ecumenism” la nivel “micro” – al dragostei, al caritatii este posibil si… la urma urmei pentru asta nu ne trebuie niciun dialog, trebuie doar sa nu uitam sa fim oameni, mai intai. Ca oameni este firesc sa cautam ceea ne apropie, la nivel personal. Ca si credinte insa… este cu totul altceva, aici nu ne putem juca. Sfintii ne invata, dimpotriva, ca trebuie plecat de la discutarea a ceea ce ne desparte. Nu e de joaca cu adevarul revelat, cu dogmele! Vreti sa ne ajutam, sa fim frati, foarte bine… Dar atunci cand se manifesta vadite intentii prozelitiste… e normal sa ne aparam!

    Nu vad nimic profetic, comuniunea Sfintilor Apostoli este intreaga in Biserica Biruitoare. Dar despre o viitoare unire n-am citit sau auzit nicio proorocie a vreunui sfant, desi sunt foarte, foarte multe astfel de vedenii si proorocii privitoare la vremurile de pe urma. In schimb, despre faurirea unei “religii mondiale unice” care sa fie conduse de un fals mesia – Antihrist – au scris cam toti. De aceea, din pacate, doar elanurile sentimentale catre unitate nu ajuta foarte mult, pentru ca daca unitatea nu tine seama de Adevar, aceea este o dezbinare si mai mare, iar nu o unitate…

  17. Frate Gabriel, asa cum ti-a raspuns si fratele admin, Ortodoxia NU ESTE RESPINGATOARE, ea NU II RESPINGE pe cei care cauta sincer Adevarul. La cele spuse de fratele admin, mai adaug si eu cateva consideratii, pe care le punctez dupa modelul dumitale, cu liniuta, unele sub altele:
    – Un Sf. ortodox rus, Ignatie Briancianinov, ne spune in scrierile sale ca daca un eretic, doreste sincer si din toata inima lui SA DEVINA ORTODOX, atunci, cand el va fi ortodox, IMEDIAT ESTE CUMINECAT CU HRISTOS CEL EUHARISTIC, uitandu-se anii de ratacire in care a trait, si fiind primit cu bucurie la OSPATUL cu TRUPUL si SANGELE DOMNULUI.
    – Tot acelasi Sf. rus ne spune ca daca un ortodox, pacatos, adica care a trait multi ani in pacate de moarte, dar nu a fost eretic, doreste si el sa se intoarca ca si Fiul Cel Pierdut pe calea mantuirii, chiar daca se spovedeste cu lacrimi, si intr-o forma cat mai duhovniceasca, NU ESTE IMPARTASIT imediat cu Trupul si Sangele Domnului, ci dupa ce da dovada mai multa vreme ca nu mai face pacatele de mai inainte si ca petrece cu mintea intru pocainta! Oare de ce procedeaza Biserica Ortodoxa asa de diferit in cazul celor care doresc sa se mantuiasca pe CALEA RANDUIELILOR EI??
    – Pentru ca erezia este PACAT AL MINTII, si daca el este LEPADAT cu toata puterea de catre cel care a petrecut in erezie, MINTEA IMEDIAT SE ELIBEREAZA iar DUHUL SFANT revine (sau vine pentru prima data) peste cel ce fusese eretic…! Dar la cei care petrec in pacate trupesti, PACATELE LOR GREU IES din obisnuinta trupului, sufletul si mintea fiindu-le inca intinate de prezenta pacatului din ele.
    – Erezia se asemana cu un sarpe tare veninos, dar daca I-AI SPART CAPUL, apoi el nu mai este periculos, pe cand pacatele trupesti se aseamana cu un NOR DE VIESPI OTRAVITOARE, care trebuie “ucise” una cate una.
    – Noi stim din Scripura ca Domnul nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca de pe calea sa, si sa fie viu (cf. Iezechiel, cap.18, vers.23; 2 PETRU, cap.3, vers.9).
    – Problema care se pune este insa: “Recunosc fratii catolici ca …AU NEVOIE DE INTOARCERE, de INDREPTARE, de Vindecare, de MARTURISIREA GRESELILOR pe care le-au facut in trecutul istoric al Bisericii, sau vin ca si niste “parteneri”, si “frati…”normali”, (care pe deasupra vor si recunoasterea universala a AUTORITATII JURISDICTIONALE A BISERICII LOR), in loc sa vina la Biserica MAMA, Ortodoxa, si sa ceara cu smerenie de la ea LEACUL VINDECARII???”
    – Gabriel, ortodocsii adevarati TIN LA EXIGENTA, asa cum tin japonezii la calitatea ridicata a marfurilor pe care le produc.
    – Ordocsii sustin aceasta idee: “Oamenii sa isi indrepte si ridice viata si mintea si gandirea la nivelul si dupa exigentele CUGETULUI SFINTILOR PARINTI AI BISERICII ORTODOXE, caci Biserica nu va face vreo concesie sa …”coboare” STANDARDUL si ETALONUL invataturii sale si al exigentei sale la nivelul gandirii celei lumesti si secularizate si pline de stupiditate a celor care nu il cunosc pe Hristos, chiar daca se numesc si ei crestini…”;
    – In Ortodoxie, se pune accentul pe FIDELITATEA BISERICII IN ASAMBLUL SAU si a fiintei fiecarui ortodox, fata de MIREL HRISTOS CEL PROPOVADUIT DE LA INCPUTURI DE APOSTOLII lui Hristos, evintandu-se cu mare grija PACATUL “INFIDELITATII” si al “caderii in pacat cu hristosi “mincinosi”!

    Ca sa nu mai lungesc, vorba, nu se poate sa fie UNIRE si IUBIRE FRATEASCA decat IN ADEVAR, o alta modalitate de realizare a acestei uniri, fiind o mare minciuna, pentru ca NU TINE SEAMA DE ADEVAR!….

    O sa-ti mai scriu…DOAMNE AJUTA!

  18. Pingback: Împotriva tăcerii « Am cu ce
  19. Gabi

    ( Imi pare rau ca ati sters acest ultim mesaj. Il postez DIN NOU, caci aici este toata problema ).

    Toata problematica discutata iar si iar eludeaza sistematic Nodul Gordian:
    O BISERICA, CARE DA SFINTI, CUM O PUTETI NUMI ERETICA ??
    Cine s-ar putea pune in locul lui Dumnezeu pentru a raspunde la asemenea intrebare ?? ( aceasta este modesta mea parere)
    DAR: Te rog, pe tine, frate crestine care vei raspunde, ai mare grija, caci te va auzi DUHUL BISERICII ( pentru toti sfintii catolici, numiti mai nou, “eretici”).
    Iar Daca nu puteti raspunde la aceasta cheie, nici nu mai aruncati asemenea Pietre, la fel de mari ca cele de acum 1000 de ani !!!
    SUNTETI DE BUNA CREDINTA (macar) ??

  20. Am sa raspund (si) eu, dupa ceea ce mi se pare “ de bun-simt”:
    Da, sunt “erezii” la catolici, dar Bunul Dumnezeu nu a admonestat toata Biserica Catolica, in ansamblul ei. A lasat “neghinele sa creasca impreuna cu graul.”
    Mai departe, eu zic sa asteptam cu rabdare si bunavointa , mai ales cu buna-rugaciune, ca aceste “ reglari” sa se faca acolo unde trebuie: La Capete.

  21. Pai repet, nu noi am numit-o eretica, ci pare-se ca asta e descrierea obiectiva a situatiei in care se gaseste, iar aceasta constatare au indraznit a o face cei luminati de Dunmnezu, Sfinti ai Bisericii (Ortodoxe). Faptul ca ulterior Patriarhul ecumenic, fara consultarea niciunui Sinod, cu de la sine putere a ridicat anatemele nu are nicio relevanta. In Ortodoxie, Patriarhul ecumenic nu este Papa. Nu a fost nimic decis si asumat soborniceste si nu s-a schimbat nimic care sa justifice aceasta masura, care ramane pur omeneasca si caduca.

    Nu stiu ce sa spun referitor la sfinti (de dupa schisma). Nu neg ca au fost oameni deosebiti, traitori sinceri, care au primit har datorita smereniei si iubirii lor sau care s-a remarcat prin fapte deosebite. Dar nu asta da seama despre caracterul eretic sau nu al unei Biserici. Cred ca astfel de exemple de oameni drepti, care primesc o masura a harului din mila lui Dumnezeu pot fi gasite si in cadrul altor erezii, si mai evidente, ca si in cazul unor pagani chiar. Dar plinatatatea harului se da numai acolo unde este si deplinatatea Adevarului. Si numai acolo sfintii au trupuri neputrezite, sfinte moaste izvoratoare de mir si facatoare de minuni.

  22. Gabi:
    Afirmi, frate (intru Hristos): “Nu neg ca au fost oameni deosebiti, traitori sinceri, CARE AU PRIMIT HAR datorita smereniei si iubirii lor sau care s-a remarcat prin fapte deosebite”. SE POATE PRIMI HAR INAFARA BISERICII LUI HRISTOS ??
    Caci HAR, este prezenta Duhului Sfant , si implicit a lui Hristos !! A Sfintei Treimi ! Sfanta Treime NU poate fi despartita !! Acesta este Adevarul fundamental doar al Bisericii Una a lui Dumnezeu- Treimic. !!

  23. Cu riscul de a te supara frate “catolic” sau “pro…catolic”, indrazesc sa-ti dau eu un raspuns in locul fratelui admin.
    In privinta “harului” vad ca ai o “parere” oarecum gresita. Harul nu este numai “prezenta a Duhului Sfant” si a lui Hristos si a Intregii Sfintei Treimi, ci ENERGIE DIVINA care izvoreste DIN FIECARE PERSOANA A SFINTEI TREIMI, dinainte de a fi lumea vazuta si nevazuta, fiindca aceasta “energie” este PROPRIE lui Dumnezeu (Sfintei Treimi), si fiecarei Persoane in parte a SFINTEI TREIMI, inca din vesnicie, si inainte de a fi timpul si spatiul…! In Sf. Scriptura ni se spune “HARUL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS…” (cf. 2 CORINTENI, cap.13, vers.13; dar si cf. : FAPTE,15,11; ROMANI, 16,20; GALATENI, 6,18; 1 TESALONICENI, 5, 28, si altele…), prin urmare Scriptura insasi ne spune ca Harul nu este numai “al” Duhului, ci si al FIULUI si AL TATALUI.
    Harul este receptat NUMAI de pamantenii care STAU IN ADEVAR si care UMBLA INTRU ADEVAR, pe drumul mantuirii, in scurta lor pribegie pamanteasca (cf. 1 IOAN si 2 IOAN, cap.1, vers.4).
    De ce ? Fiindca SF. SCRIPTURA ne spune clar in EVANGHELIA APOSTOLULUI TEOLOG, SF. IOAN, in chiar primul capitol, in vers.17, ca “HARUL SI ADEVARUL AU VENIT PRIN IISUS HRISTOS” si prin urmare HARUL ESTE NEDESPARTIT DE ADEVAR, IAR ADEVARUL NEDESAPARTIT DE HAR!
    Har au avut ADAM si EVA, Protoparintii nostri inainte de cadere, dar prin pacatuire L-AU PIERDUT si au fost lipsiti de el. La fel si de ADEVARUL cel CURAT s-au lipsit si privat prin pacatul lor!
    Si toti urmasii lui Adam, pana la Venirea lui Hristos au fost LIPSITI de HAR si de ADEVARUL INTEGRAL, pe care nici Proorocii nu il cunosteau in intregime, INAINTE DE REVELAREA facuta de FIUL LUI DUMNEZEU! (cf. IOAN, cap.3, vers.13)!
    HARUL ESTE LEGAT DE ADEVAR!, este PUTERE “energetica” INSOTITOARE A ADEVARULUI, si SEMN INSOTITOR negreselnic si nemincionos al Adevarului si al celor care PROPOVADUIESC ADEVARUL! ADEVARUL ESTE “recunoscut” PRIN PUTEREA HARICA care emana din EL!
    Harul INSOTESTE si este PREZENT in ADEVARATA IMPARTASANIE (ADEVARATUL TRUP SI SANGE EUHARISTIC AL LUI HRISTOS) si in ADEVARATELE DOGME si PORUNCI si RANDUIELI si SFINTE TAINE (si ierurgii si chiar arte bisericesti si “pravile” si nevointe duhovnicesti).
    Cine nu mai ramane in Adevar, CADE DIN HAR! Iar oamenii cad din “har” prin primirea EREZIEI in mintile si inimile lor, crestinii catolici facand parte dintre acesti “oameni”, care au si erezii in invatatura lor, dupa cum singur ai recunoscut in postarile dumitale precedente.
    Fara de HAR NU ESTE POSIBILA SFINTIREA, si nici mantuirea (cf. TIT, cap.2, vers.11).
    Despre Sfintii catolici, tin sa spun ca AU FOST DECRETATI de catre conducerea Bisericii catolice (SI NU ORTODOXE), ca fiind “Sfinti” nestiind noi (ortodocsii) daca au sau nu in ei SEMNELE NEMICINOASE ALE SFINTENIEI! (izvorare de mir, facere de minuni a mostelor lor, etc, de care ti-a amintit si fr. admin)!
    Mai departe ar trebuie sa nu mai continuu fiindca te vei socoti OFENSAT…
    De ce? Fiindca noi ortodocsii II RECUNOASTEM CA SFINTII AI APUSLUI Crestin, NUMAI PE SFINTII CEI DIN PRIMUL MILENIU Al Bisericii, si nu si pe cei din al doilea mileniu (ne fiind exclus totusi ca Dumnezeu sa fi facut si EXCEPTII cu vreunii dintre robii LUI siceri care l-au iubit cu multa dorinta, precum PADRE PIO…si sa le fi daruit si lor SFINTENIA…dar eu nu am de unde sa stiu…)
    Cand am spus, “noi ortodocsii”, nu m-am referit la “mirenii simplii”, ci la SFINTII ORTOTODOCSI, cei cu moaste si cu TRUPURI NEPUTREZITE, IZVORATOARE DE MIR SI FACATOARE DE MINUNI, care SUNT IN BISERICA ORTODOXA, si la marii TEOLOGI ORTODOCSI care au spus despre Sfintii catolici … CA NU AU SFINTENIE (cu asta stiu ca te-am suprat dar nu eu am…”spus-o”, ci doar am preluat-o si o sustin, fiindca II CRED PE SFINTII ORTODOCSI si MARII DOCTORI AI TEOLOGIEI ORTODOXE).
    Frate DOAMNE AJUTA, si te rog sa intelegi ca NU este bine si intelept sa mai continuam “dialectic” si polemic la nesfarsit… pe tema “sfinteniei” Sfintilor Apusului,(caci CERUTURILE DE CUVINTE nu sunt folositoare nimanui, cf. TIT, cap.3, vers.9).
    De vrei sa “accepti” punctul nostru de vedere, bine, iar de nu, nu insista ca noi sa-l primim pe al fratiei tale, caci AVEM SERIOASE MOTIVE SA O FACEM!
    Noi nu suntem habotnici sau obtuzi, ci doar MARTURISITORI ai INVATATURII CELOR CARE IN BISRICA NOASTRA AU AJUNS LA NEPATIMIRE, SFINTIRE SI INDUMNEZEIRE, dovedind asta prin MOASTELE PLINE DE…”HAR” pe care le-au lasat in urma lor, si spre bucuria si mangaierea fratilor si fiilor lor de credinta care doresc si ei sa se mantuiasca…!

    SLAVIT SA FIE DOMNUL!

  24. Gabi
    1. Trec rapid peste aceste expl. teologice ( pt. care Sf. Parinti s-ar aduna gramada, pe NET , sa vada si ei cum e cu Duhul Sfant… );
    2. Ca sa intelegi si pe celalalt, resoartele lui, cred ca e bine sa intri putin si-n pielea lui. Si sa-I acorzi multa bunavointa – conditie esentiala , daca vrei cu adevarat sa ti se deschida spre dialog, comunicare. (Ceea ce, cum bine ai sesizat, am facut eu).
    3. Prioritatea “zero” pt mine este: In mod Cert, Hristos asteapta de la noi, crestinii Lui, aceasta Imensa victorie, cea asupra vrajmasului. Sa-I Furam victoria !!!
    Se poate! Hristos , EL , este cu noi !
    4. Da sunt ortodox 100%. Insa il iubesc pe fratele meu, bolnav, derutat (dincolo de aparente). Stau in spatele Tatalui ( care, cu mana streasina la ochi, asteapta , asteapta… ) si ma rog fierbinte : Doamne, Doamne, ajuta-l sa-si vina in Fire , pe fratele meu..

  25. Mi se pare foarte trist ca treci foarte rapid peste explicatiile teologice. Duhul la care faci fratia-ta referire in mod repetat nu trece nicidecum peste ele, pentru ca pe Sfintii Parinti chiar El i-a insuflat. Asta daca vorbim de Duhul Sfant si nu de alte duhuri. Daca noi ne inchipuim ca suntem in Duhul cel bun cand ii luam in bascalie (“Sf. Parinti s-ar aduna gramada, pe NET , sa vada si ei cum e cu Duhul Sfant…) si ii “expediem” pe Sfintii Parinti si cuvintele lor… cred ca ne inselam destul de mult.

    La fel, daca noi credem ca atata sobor de calugari, de parinti si de duhovnici din Gradina Maicii Domnului – pentru ca de la scrisoarea lor am plecat – nu au pe Duhul Adevarului, in schimb noi il avem la degetul mic, stiind altceva decat ei… iarasi cred ca ne inselam. Si dragostea trebuie sa fie cu dreapta-socoteala si cu intelepciune. Si cu ascultare de Biserica, adica de invatatura si cuvantul Sfintilor! Daca acestea nu ne intereseaza, cred ca pe undeva ortodoxia noastra – sa nu fie cu suparare – scartaie, din pricina ca ne incredem mai mult in mintea si in trairile noastre decat in cugetul Bisericii careia ii apartinem formal.

    In fine, ultimul cuvant, din punctul nostru de vedere, i-l dam parintelui Savatie Bastovoi:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/13/p-savatie-de-la-ateism-la-ecumenism/

    Nu respingem ideea în sine a ecumenismului, ci doar felul în care se face azi. Dimpotrivă, credem că o cunoaştere reciprocă a obiceiurilor şi credinţelor dezvoltate în sînul altor confesiuni creştine este o nevoie care se impune de la sine. Însă în această deschidere, pe care sîntem datori să o avem către toată lumea, este bine să nu uităm că nimeni, niciodată nu va permite o unificare a confesiunilor creştine, decît cu scopul de a le desfiinţa mai uşor. Nimeni, niciodată nu va permite ca vreuna dintre aceste confesiuni să fie exprimată şi înţeleasă în forma ei autentică, ci vom avea despre fiecare doar imaginea pe care o impune momentul politic.

  26. Gabi
    N-am vrut sa te supar, frate, dar in 20 de ani scoala la Avva Galeriu n-am auzit varianta asta.. Te rog sa nu mi-o iei in nume de rau ( “gluma” ).
    2. Nu ma raportez la vreun fenomen omenesc (ecumenism) , ci la iconomia strict dumnezeiasca, ce poate veni , daca ne vom mobiliza intr-o mare si iubitoare RUGACIUNE.
    Atat am avut de spus.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate