“Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?” RASPUNSURILE TRADITIEI LA SMINTEALA PARINTELUI LUCIAN GRIGORE IN CHESTIUNEA LINGURITEI DE IMPARTASANIE
UPDATE:
UPDATE:
ARTICOLUL “RETRAS” A APARUT DEJA IN EVENIMENTUL ZILEI: Împărtăşania cu aceeaşi linguriţă, între taină şi igienă
“RETRAGEREA” LUI DE CATRE PR. GRIGORE A FOST, PROBABIL, O MINCIUNA PRIN CARE A MIMAT BUNAVOINTA FATA DE CEI CARE L-AU CRITICAT. DACA NU VA URMA CAT DE CURAND O INTERVENTIE DE DEZMINTIRE SI RETRACTARE PUBLICA, ACEASTA E SINGURA CONCLUZIE LOGICA POSIBILA. ORICUM, RAUL A FOST FACUT SI NU MAI POATE FI REPARAT.
DEOCAMDATA PARINTELE, IN LOC DE SPASIRE, CONTRAATACA AGRESIV, SE VICTIMIZEAZA SI SE OCUPA DE NOI MANIPULARI SI DIVERSIUNI (amanunte in sectiunea de comentarii, incepand de aici). NICI URMA DE PARERE DE RAU PENTRU SMINTEALA IMENSA CREATA. DE ACUM INAINTE, VA FI DIRECT RESPONSABIL PENTRU CEI CARE VOR REFUZA SA SE MAI IMPARTASEASCA SAU SA-SI ADUCA LA IMPARTASANIE COPIII CA URMARE A ACESTUI ARTICOL!
Recomandam in mod special comentariul exceptional al lui Gigel Chiazna, chiar daca se refera numai la o parte a problemei.
“Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli? Este un atac la inima credintei noastre!”
Raspuns la ratacirea foarte mare difuzata prin postarea: Dilema linguritei de catre pr. Lucian Grigore (Pitesti), care ne indurereaza printr-o neinteleasa rasturnare la 180 de grade a atitudinilor sale: de la marturisirea curajoasa in linia Traditiei ortodoxe anul trecut, la asumarea acum a unei bizare pozitii de avangarda secularizanta, “reformista” in ceea ce priveste administrarea Tainei Tainelor, Sfanta Euharistie. Pentru Parinte nu ne ramane decat rugaciunea cu durere ca pentru orice frate cazut in mreajele vrajmasului, fara a uita cele bune ale sale si rugandu-L pe Hristos sa-L intoarca pentru a nu-si pierde plata marturisirii.
Inaintea sa, opinii similare au fost exprimate si de alti preoti din Grecia sau Franta in contextul psihozei “porcine” care i-a speriat pe cei mai ipohondri, combatuti de indata (se va vedea mai jos) de catre ierarhi si teologi. La noi in tara apologia eretica a “linguritei personale” a mai fost facuta inca de multi ani de pr. prof. Vasile Raduca, in al sau “Ghid al crestinului ortodox de azi”, dar si prin viu grai, studentilor. Sunt marturii ca nu sunt straini de conceptii sau practici apropiate nici unii ierarhi de vaza ai BOR, mai ales unii dintre cei din diaspora (adepti fanatici ai modei “desei impartasanii”, de import romano-catolic – in duhul si forma in care se practica – pe care au ajuns sa o impuna in mod aberant ca regula obligatorie prin unele locuri, cu consecinte devastatoare pentru viata duhovniceasca, in ciuda “reclamei” mincinoase facute) ajungandu-se, asa cum spun unele voci, pana la conceptii complet eretice referitoare la “valabilitatea” Sfintelor Taine. Cat despre ceea ce se intampla la Timisoara, sub “obladuirea” Mitropolitului apostat si ne-cait Corneanu… nu mai e de mult o surpriza. (Un comentariu mai larg din partea noastra veti gasi la sectiunea de comentarii din subsolul postarii).
Pasajele de mai jos sunt culese pentru a intari credinta celor mai slabi, zdruncinata de cuvintele lipsite de temei ortodox din interviul pr. Lucian si lansate fara responsabilitate pe calea internetului deocamdata, ele fiind destinate insa presei scrise, pentru ca sminteala sa fie mult mai mare (deocamdata interviul nu a aparut in Evenimentul Zilei, probabil din ratiuni de programare editoriala, asa ca parintele mai are inca timp sa ceara retragerea lui, facand macar in ultimul ceas un act de responsabilitate pastorala). In primele comentarii vom selecta si cele mai pertinente reactii aparute pe bloguri.
Sfantul Ioan Maximovici ia impartasania scuipata de o bolnava de turbare
“O cunoştinţă apropiată de-a vlădicăi, O. Skopicenko povesteşte că o femeie, Menşikova, a fost muşcată de un câine turbat şi, neglijând regulile elementare legate de tratamentul muşcăturilor, s-a îmbolnăvit de turbare.
Când vlădica a împărtăşit-o pe muribundă, ea fu cuprinsă de una din crizele specifice bolii şi, dând afară spumă pe gură, ea scuipă şi Sfânta împărtăşanie. Dar Sfintele Taine trebuie consumate, aşa că vlădica le-a ridicat de pe jos şi le-a înghiţit, însoţitorii care erau cu el n-au apucat decât să strige:
„Ce faceţi ? Turbarea este foarte molipsitoare !”.
Dar vlădica le-a răspuns liniştit:
„N-o să se întâmple nimic, doar sunt Sfintele Taine”.
Si, întradevăr, nu i se întâmplă nimic”.
(Sfantul Ioan Maximovici, “Predici si indrumari duhovnicesti”, Editura Sophia, Bucuresti, 2006)
***
Sfantul Nicolae Planas: Impartasirea leprosului
“Alta intamplare dovedeste credinta neindoielnica si evlavia ce-o avea in savarsirea sfintitelor sale datorii. Acolo, in parohia sa, pe o strada ingusta, se ascundea un lepros intr-o stare grava. I se mancasera buzele, din cauza infricosatoarei boli. Odata, Parintele a mers sa-l impartaseasca, dar gura lui distrusa n-a putut primi Sfantul Trup al Domnului, care a cazut alaturi. Fara nici o sovaiala, Parintele s-a aplecat si cu gura sa a luat margaritarul dumnezeiesc care cazuse si l-a “consumat”. Asta s-o auda si cei care sovaiesc sa se impartaseasca, pentru ca se tem de microbi! Intr-adevar, mare blasfemie! Dumnezeul viilor si al mortilor, Care a facut cerul si pamantul sa fie biruit de microbi! Aiureli ale necredintei celei intunecate.
Cat despre bolnavul acesta, l-a descoperit Politia si l-a trimis la azilul de leprosi impreuna cu fiica lui, care si ea se molipsise mancandu-i-se degetele. Cu toate acestea, Parintele n-a patit nimic”.
(Monahia Marta, Sfantul Nicolae Planas, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002)
***
Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii
“Un fapt asemanator s-a intamplat si in 1942, la Ioanina. Predicatorul preot Benedict Petrachis (+1961), dupa Sfanta Liturghie la bisericuta din Cadro, s-a dus la spitalul din acea localitate unde se gasea si sectia TBC, ca sa impartaseasca pe bolnavi.
Un bolnav care se gasea intr-o stare grava, imediat ce s-a impartasit a vomat pe cearceaf. Imediat parintele Benedict a luat cu lingurita, a mancat, si a dat porunca ca cearceaful sa fie ars.
Doctorii l-au vazut si s-au ingrozit:
Ce face, nebunul?, au strigat. Peste putin timp il veti vedea cu TBC.
Dar nici peste putin timp si nici peste mult timp nu l-au vazut cu tuberculoza. Harul Tainei nu a lasat sa se intample nimic”.
*
“Raposatul Dimitrie Panagopulos (1916-1982), predicator luminat, predica chiar si la spitalul Sotiria, unde altii nu se apropiau de frica tuberculozei. Acolo il insotea parintele Dimitrie Papantonis, care spovedea pe tuberculosi si savarsea Sfanta Liturghie.
Intr-o zi, un do
ctor, care urmarea predicile, s-a apropiat de predicator si i-a spus:
Domnule Panagopulos, este imposibil ca preotul sa consume continutul Sfantului Potir. Se impartasesc atatia bolnavi din acesta si dupa cum este cunoscut, microbul se transmite prin saliva. Ce face deci preotul cu Trupul si Sangele Domnului, care ramane? Il varsa in chiuveta? Acesta nu este insa un pacat mare?
Un astfel de lucru nu se intampla niciodata, a raspuns predicatorul. Hristos nu se infecteaza cu microbi. Si din nemuritoarele Taine nu exista niciun pericol de infectare.
Doctorul insa nu putea sa creada. Atunci acela l-a sfatuit sa urmareasca Liturgha si la sfarsit sa se aseze undeva, incat sa vada miscarile preotului in timpul consumarii continutului Sfantului Potir. Asa s-a si intamplat. Doctorul a vazut cu ochii lui cum preotul slujitor a consumat Sfintele Taine. L-a vazut chiar cum punea vin ca sa nu ramana nici urma din Trupul si Sangele Mantuitorului. De atunci doctorul nu numai ca a crezut, ci se impartasea si el cu bolnavii”.
*
“Exista crestini carora le este frica sa se impartaseasca ca nu cumva sa ia microbi! Daca ar fi fost asa, nu ar mai fi trait niciun preot, deoarece ei la sfarsit consuma continutul Sfantului Potir din care se impartasesc mereu sute de credinciosi cu boli diferite. Cu toate acestea, niciun preot nu a patit niciodata nimic. 
Trupul si Sangele Domnului sunt foc.
Una din multele intamplari care dovedesc incontestabil acest adevar este si urmatoarea: cand mitropolitul din Hio, Pantelimon Fostinis (+ 1962) era predicator in Attica, a mers candva la spitalul Sotiria. Acolo i-au adus asistentii o tava mare cu multe lingurite.
De ce ati adus toate acestea?
Ne-au spus doctorii sa impartasiti cu acestea pe bolnavi, incepand de la cei mai usor bolnavi si apoi pe cei grav bolnavi.
Nu este nevoie de aceasta, a raspuns cu credinta preotul.
Intr-adevar, la Sfanta Liturghie a impartasit normal pe bolnavi si apoi s-a apropiat de usile imparatesti ca sa consume Sfanta Euharistie. A facut aceasta ca sa il vada toti, ca sa inteleaga doctorii ca Sfanta Euharistie este foc care arde totul”.
(Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Ed. Egumenita, Bucuresti, 2009)
***
Mitropolitul Nicolae din Messogia şi Lavreotiki: Este posibil ca Sîngele şi Trupul Domnului să ne infecteze?
“De secole se împărtăşesc creştinii, bolnavi sau sănătoşi, din acelaşi pahar, cu aceeaşi linguriţă, niciodată nu se spală, niciodată nu se curăţă şi niciodată nu s-a observat nimic, nici o îmbolnăvire. Preoţii spitalelor împărtăşesc credincioşii şi bolnavii, iar acestora nu li se întâmplă nimic. Sfânta Împărtăşanie este ceea ce este mai sfânt în Biserica noastră, cel mai bun medicament pentru trup şi suflet. Asta este cea mai mare învăţătură şi experienţă a Bisericii noastre. Câţi nu cred în miracolul Învierii Domnului, câţi ironizează naşterea Lui din Fecioară, câţi neagă frumosul miros ale sfintelor moaşte, câţi desconsideră sfintele moaşte, câţi uneltesc împotriva Bisericii noastre, câţi cer să dispară şi cea mai mică urmă de credinţă din sufletele noastre, este normal ca să încerce să se folosească şi de această nouă gripă ca să se ia de Sfânta noastră Împărtăşanie. […]”
Nota bene: Mitropolitul Nicolae a fost medic şi cercetător în biomedicină la Universitatea Harvard, precum şi fost preşedinte al comisiei de Bioetică a Bisericii din Grecia.
(Un mitropolit grec despre gripa porcina, Sfanta Impartasanie si… confesiunile fara Taine si Duh)
***
Teologul Jean-Claude Larchet: Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?
“[…] Într-adevăr, mulţi credincioşi se pot tulbura de comentariile [protoiereului mitropoliei Sfinţiei Voastre], apropiindu-se de Sfânta Împărtăşanie cu îndoieli apărute în urma acestora, fapt care poate avea consecinţe grave pentru viaţa spirituală a credincioşilor dar şi pentru sănătatea lor. Într-adevăr, aşa cum citim în rugăciunile de înainte de împărtăşirea cu Sfintele Taine şi conform învăţăturii părinţilor noştri, dacă nu ne apropiem cu multă credinţă şi cu curăţenie sufletească, Împărtăşania ne va fi nu spre mântuire şi vindecare, ci „spre judecată, sau spre osândă” şi putem ‚ajunge neputincioşi cu sufletul şi cu trupul, împartăşindu-ne cu nevrednicie” (Rugăciunea întâi înainte de Împărtăşanie, a Sfântului Vasile cel Mare). Măsurile preconizate de [protoiereul mitropoliei] sunt departe de a proteja credincioşii de boli, ba chiar îi îmbolnăvesc din pricina lipsei de credinţă pe care o exprimă şi o inspiră!
Oare cum mai pot fi crezuţi preoţii care şterg Sfânta Linguriţa după fiecare împărtăşanie [asa cum fac, de pilda si unii arhierei romani chiar din Franta!, n.n.], atunci când spun rugăciunea de înainte: „Cred că acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sângele Tău”, sau: „dă să-mi fie şi mie acestea spre tămăduirea sufletului şi a trupului”?
Iar cei cu credinţa slabă şi care se îndoiesc pot să se lipsească de Sfânta Împărtăşanie. Dar cum să admitem că preoţii, al căror rol este de a întări credinţa credincioşilor şi de a ne fi exemplu, pot să semene asemenea îndoieli acolo unde altfel nu ar exista sau să întarească îndoielile acolo unde există deja?
Astfel de cuvinte şi atitudini atacă inima credinţei noastre, căci El, Cel care a învins moartea, Hristos Cel Atotputernic, Doctorul suprem al sufletelor şi trupurilor, care are puterea de a vindeca bolile sufletului, minţii şi trupului şi care face în fiecare zi o mulţime de minuni dăruind credincioşilor prea Sfântul Său Trup şi Sânge, este prezentat ca o posibilă sursă de boală şi este supus unor măsuri profilactice?
Din păcate, asemenea denigrări s-au răspândit deja în unele ţări. Ştim că preoţii din Patriarhia Antiohiei sunt învăţaţi să toarne de la distanţă Trupul lui Hristos în gura credincioşilor, astfel încât să nu rişte ca Sfânta Linguriţă să le atingă gura; mai ştim că în unele parohii din SUA, Sfânta Împărtăşanie se dă cu linguriţe de plastic de unică folosinţă (puteţi vedea chiar şi fotografii ale acestei practici pe internet). Oare o să ajungem într-o zi să punem vreun antiseptic sau antibiotic în Sfântul Potir?
Este important ca episcopii din Europa de Vest să ia măsurile necesare ca astfel de practici nelegiuite să nu pătrundă şi în continentul nostru. […]”
(Psihoza gripei noi si atacul la inima credintei noastre)
***
Sfintele Taine – izvorul cel fără de moarte
“Din motive practice, pentru a nu se prelungi excesiv timpul împărtăşirii, dar şi pentru a fi evitate eventualele profanări, a fost introdusă linguriţa. Ea se confecţionează dintr-un metal preţios, se sfinţeşte şi se foloseşte numai pentru împărtăşire. Tâlcuitorii cultului au văzut în ea un simbol al cleştelui cu care îngerul din vedenia proorocului Isaia a luat un cărbune aprins şi i-a atins buzele (Isaia VI). Desigur că, în cazul lui Isaia, cărbunele aprins era chip al insuflării sale de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu. Pentru noi, însă, cărbunele este chip al Sfintei Împărtăşanii, numită în rugăciuni „cărbune şi foc arzător“. Sub chipul unui cleşte apare linguriţa şi în iconografia Bisericii (de exemplu, în mâna stareţului Zosima, care o împărtăşeşte pe Cuvioasa Maria Egipteanca, după mulţi ani de pocăinţă). Rămâne de neînţeles teama unora, atât preoţi, cât şi credincioşi, de a se împărtăşi cu aceeaşi linguriţă. Unii fac chiar tot posibilul ca ea să nu se atingă de buzele celui care se împărtăşeşte. Până una alta, cei care se tem ar trebui să se gândească la „izvorul cel fără de moarte“ şi să nu se mai îndreptăţească folosind argumente anterioare secolului al IX-lea când, aşa cum am văzut, practica Bisericii era alta. Dacă Biserica şi-a însuşit împărtăşirea cu linguriţa, înseamnă că nesocotirea ei este un semn al lipsei de ascultare şi, în fond, al necredinţei”.
***
Crestinortodox.ro: De la lingurita ca obiect liturgic, la lingurita de unica folosinta
Adrian Cocosila
“(…) Au existat cazuri in unele biserici ortodoxe cand s-a intrebuintat la impartasirea credinciosilor lingurite de unica folosinta sau lingurite sterilizate. Cauza? Refuzul unora de a se impartasi cu lingurita comuna. A ramane la credinta ca aceasta lingurita e mai degraba purtatoare de microbi decat de cele dumnezeiesti, inseamna a nesocoti cele sfinte. Oare in indemnul de la Heruvic “toata grija cea lumeasca sa o lepadam” nu e cuprinsa si lepadarea unei astfel de griji? A ajuns microbul mai puternic decat Dumnezeu? Sigur nu. Insa, alt lucru e cert: in astfel de situatii credem mai mult in puterea microbului decat in puterea lui Dumnezeu. Ma intreb cum mai percepe o astfel de persoana chemarea la impartasire: “cu frica, cu credinta, cu dragoste sa va apropiati”?
Probabil se inarmeaza cu o lingurita de unica folosinta si asa scapa de frica, are credinta ca ramane sanatoasa si da dovada ca are dragoste fata de trup. O mai mare ratacire nu vad. Ignoranta in aceasta directie constituie o reala problema, care ar trebui sa ne preocupe serios. Nu aceasta este Ortodoxia. Ea nu ofera paine si vin, ci Trupul si Sangele Domnului”.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Sa speram ca EZ nu va publica interviul pana la urma si in felul acela se va prevenii o potentiala smintire la un nivel cu adevarat ‘public’.
Mare este responsabilitatea de Preot, de slujitor in Sfantul Altar…mare foarte.
Dragul nostru parinte Lucian, ispita care s-a abatut asupra dumneavoastra, ce vrea sa traga la iad sufletele putin credincioase si mult tematoare, sa o alungati cu post adevarat si rugaciune smerita. Cand Sfanta Liturghie se slujeste la Sfantul Altar ca un ritual formal, ca o magie, cand preotul slujitor nu intra in Altar pregatit duhovniceste, curat sufleteste si trupeste si face slujba doar ritualic, cand se indoieste sau nici nu se mai gandeste ca exista Duhul Sfant care coboara peste Sfanta Masa si peste biserica una soborniceasca si apostoleasca, cand preotul schimba la fiecare Sfanta Liturghie melodia rugaciunii Tatal Nostru, incat credincioasii nu mai pot participa soborniceste nici macar la cantarea Imparateasca, cand Sfanta Liturghie devine un spectacol frumos de muzica si poezie, in care raspunsurile nu se mai dau de catre diaconul/diaconii din strana si de credinciosi ci de coruri si solisti de opera, cand nu se mai stropesc credinciosii cu aghiazma la sfarsitul Sfintei Liturghii iar miruirea se face in graba fara a se insemna semnul Sfintei Cruci ci doar o atingere cu mir, cand preotul pleaca primul din biserica, dupa slujba si nu ultimul, cand biserica noastra stramoseasca a devenit sala de concerte si conferinte intre altele, nu e de mirare ca ispite ca cea cu “posibila molipsire” si impartasirea cu lingurita personala bantuie sufletele neonduhovnicite si slabanogite! Nu va intristati! Nu sunteti primul care a gandit asa! Sunt multi preoti care, gandind ca niste functionari ai statului nu ca niste slujitori ai bisericii lui Hristos, au folosit snopul de lingurite, inca de acum 10 ani!! Ca toate ispitele si aceasta are ca scop sa va piarda si pe dumneavoastra si pe noi. Trebuie sa alergam degraba la Domnul Iisus Hristos- doctorul sufletelor si al trupurilor noastre. EL ne-a dat, in Cuvantul Sau, reteta ca sa scapam de aceasta ispita: post aspru, rugaciune smerita si milostenie! Noi sarutam sfintele moaste ale Sfantului Nectarie, vindecatorul de boli- desigur ca la ajutorul lui alearga mai intai cei grav bolnavi! Daca bolile lor ar birui Duhul vindecator al Sfintilor lui Dumnezeu, ar trebui sa fim si mai bolnavi si nu sa ne vindecam grabnic. Dar daca inca nu credeti in Atotputernicul Dumnezeu si in lucrarea Lui cea nebiruita, cercetati ce spun si oamenii de stiinta ai acestui veac despre puterea Sfintei Cruci, a rugaciunii Tatal Nostru (acad. Vera Malakovskaia, Masaru Emoto). Inainte de a mai sluji Sfanta Liturghie, incepeti sfintia voastra si cereti de la Dumnezeu cel Mult Milostiv, care nu ne-a pierdut inca pentru smintelile, necredinta si neputintele noastre, sa va dezvaluie Taina Pocaintei. Cu smerita si indurerata inima va marturisesc ca si pe mine m-a bantuit aceasta ispita acum 10 ani,si diavolul a facut ca sa stau la Sfanta Liturghie exact la o biserica in care preotul impartasea cu un snop de lingurite, pe care un enorias le stergea de zor pe stergare imaculate!!!…Aceasta m-am indepartat cativa ani de Sfantul Potir si de aceea am cules roadele amare si otravitoare ale acestei erezii! De aceea va dau reteta vindecarii- nu va departati de Taina Pocaintei si nu va mai apropiati de celelalte Taine pana cand Dumnezeu nu va reveleaza ceva macar din Taina Pocaintei!
Singura salvare si a voastra si a noastra, caci toti suntem slabanogiti in acest veac al apostaziei si ecumenismului, este sa aprindem ca o candela, in toata fiinta noastra, porunca Mantuitorului Hristos “VEGHEATI1!”
Sa ne ierte,sa ne lumineze si sa ne ajute Dumnezeu sa revenim pe Calea Adevarului si sa stam strans uniti de catargul corabiei – Sfanta Cruce a lui Hristos Domnul!
Parinte Lucian,
Cu toata dragostea si durerea va scriem din nou. Ne bucuram mult ca ati cerut retragerea interviului si ca ati inteles cel putin riscul de sminteala generala. Macar e un pas, e ceva, chiar daca in esenta se pare ca nu ati inteles unde gresiti si unde staruiti in greseala… Si chiar daca va transformati, credeti-ne, nejustificat intr-o victima, cand singur ati aruncat piatra asta mare in apa… Nimeni nu va osandeste, ci mai toti ne-am exprimat aici clar durerea si nadejdea intoarcerii.
Deocamdata insa, cu toata parerea de rau (mare!), cuvintele frumos impletite nu pot ascunde ca inselarea persista. Si nu ati pomenit nimic despre sfatuirea Sfintiei voastre cu propriul duhovnic si cu marii duhovnici de incredere ai Bisericii noastre, in schimb ne trimiteti pe noi la duhovnic, ca si cum noi am fi creat aceasta sminteala, mutand centrul de greutate de pe sminteala creata prin ceea ce ati scris pe auto-victimizarea care, orice s-ar spune, nu va face cinste, chiar daca o imbracati in cuvinte smerite. Va rugam din suflet, ca unul care l-ati bucurat pe parintele Justin aparandu-l si sustinandu-l in incercarea de anul trecut, mergeti si intrebati-l si acum!
Refuzati, de fapt, sa ascultati argumentele Traditiei si marturiile vii ale confratilor Sfintiei voastre (care nu sunt sfinti, unii sunt preoti foarte tineri), destui, si in schimb ne dati exemple de la un “congres de liturgica”, ca si cum congresele renovationiste si ecumeniste au putere si temei mai mare decat Sfanta Traditie. Asa cum vi s-a spus, problema nu este de sfintenie, ci de credinta (CARE NU E ISPITIRE A LUI DUMNEZEU, ASA CUM ATI AFIRMAT!) in Sfintele Taine.
Scrieti:
Nu, parinte drag, acelea nu sunt EXCEPTII! Aceasta este regula Bisericii, iar sfintii (SI NICI MACAR NU ERA VORBA NUMAI DE SFINTI IN TOATE EXEMPLELE CE S-AU DAT!) nu de la ei aveau acea putere, asa cum pretindeti, si tocmai aici se arata si originea inselarii si a credintei gresite pe care o aveti cu privire la Sfintele Taine.
Nu incercati acum sa minimalizati importanta linguritei, dupa ce singur ati pus-o in discutie! Daca nu este asa de importanta, atunci lasati-o asa cum a randuit Biserica! Singurul temei pe care il aveti si pe care l-ati invocat este legat de atingerea “necuratiilor” noastre fiziologice de Sfintele Taine, ceea ce vi s-a demonstrat ca este complet gresit. Sfintele Taine sunt sfinte si intra in alcatuirea maruntaielor noastre, care tot necurate sunt, tot fiziologie sunt! Orice lingurita in plus inseamna subminarea credintei ca prin Sfintele Taine nu pot trece nici microbi, nici virusi, nici necuratii si inducerea indoielii ca omul care se impartaseste ar putea sa contacteze vreo boala!. Aceasta este extrem de grav! Iar faptul ca ignorati toata imensitatea de exemple si toata practica seculara a Bisericii de pana acum, considerand ne-imbolnavirile drept minuni rarisime ale sfintilor si exceptii, cand ele de fapt sunt regula implicita si confirmata, sunt NORMALITATEA, arata ca va mentineti in a aduce, involuntar, blasfemie si a fi oricum responsabil de indoiala pe care o semanati!
Oricat ati incerca sa dati inapoi acum, problema dvs. ramane cea legata de “contaminare”. Tocmai de aceea remediul este ascultarea cea intru Hristos si nu punerea inainte a socotelii proprii, in numele unui “mai bine” si a unei “puritati” mai inalte, a unei “protejari” absurde a Trupului si Sangelui Hristos, pe care niciun sfant n-a socotit-o vreodata necesara.
Iertati!
Pai unii nici de minerul usii nu vor sa se atinga, sub pretextul ca a mai atins si altcineva minerul si risca sa contacteze vre un virus, boala, bacterie ucigasa, etc. Defapt gindirea unora este bolnava, nicicum imparatsire cu Sfintele Taine,..din contra, imparasindu ne cu vrednicie,sintem protejati de orice boala si nu numai. Spovedit si impartasit, nu are de ce sa ne fie frica cit traim. Doamne lumineaza ne calea.
@Cristi: sigur, asa, in general, sunt cunoscute drept manii sau nevroze, aceste obsesii puriste. Si tot ingrijorator (si tot la modul general) este si atunci cand, dupa ce injuri in Biserica, ii consideri pe ceilalti agresori si te consideri victima doar pentru ti-au spus ca asa ceva nu se face.
Domnului sa ne rugam!
http://sihastru.forumup.com/about2025-sihastru.html:
@ Anca:
Cum ati facut de ati inteles taman pe dos?! Mai incercati sa recititi cu atentie raspunsurile.
Doamne ajuta-ne, nu ne lasa pe noi pacatosii, robii tai!
Vra sa zica bursa la anglicani, referat pentru schimbarea calendarului, pascalie comuna si mai multe lingurite… Bizare “coincidente”. Toate ducand spre acelasi rezultat.
Eu cred asa:
1.Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Care a inviat are chip material dar nu mai apartine de lumea aceasta cazuta ci este arvuna invierii pentru noi toti.Nu putem schimba deci prin amestecarea unei substante din lumea aceasta ceea ce apartine deja in mod real din lumea spiritualizata care va sa fie,care e de o putere infinit superioara.Cele doua pot interfera,asa cum Sfantul Trup si Sange interfereaza cu trupul nostru dar,asa cum Sfantul Trup ne schimba pe noi si nu invers,prin puterea lui,la fel sa intampla si in Sfantul Potir.Deci firea pnevmatizata a Sfantului Trup ramane,fiind dumnezeiasca,chiar daca se adauga din gresala ceva material.
2.Ca nu te poti imbolnavi folosind o unica lingurita decurge din dumnezeirea Sfantului Trup si Sange din lingurita care covarseste eventualii microbi,pe care tot Dumnezeu ii mentine in existenta.Dumnezeu ,fiind PERSOANA,isi manifesta voia Sa astfel incat nimeni sa nu se imbolnaveasca la impartasire cu Trupul Sau.Sa nu cadem intr-o filosofie,vazand totul substantialist.
Comparati cu:
Cum merg impreuna: “cred in puterea Sfintelor” cu “nu mai avea firea Sfintelor Taine”? Deci iata ce putere au secretiile salivare ale omului: sa schimbe firea Sfintelor Taine!!! Si dupa asta mai poti spune ca nu intelegi de ce ai smintit si ai starnit indoiala?!
“Nu am probleme cu sila”, dar “consumarea devenise ASBOLUT DE NESUPORTAT”
Si, drept consecinta…. fiecare credincios care se impartaseste, sanatos sau bolnav, are lingurita proprie! Foarte logic…
Corelat si cu celelalte informatii legate de preocuparea privind unificarea Pastilor cu catolicii si cu auto-martirizarea si culpabilizarea jenanta a celor care au indraznit sa ia atitudine, chiar eu unul nu prea mai cred ca e numai inselare… De la stilul alunecos si mieros al lui Corneanu, care si el a ajuns sa se creada MARTIR dupa ce a facut ce a facut nu am mai vazut ceva la fel de insidios. Asa ni se baga otrava in sange, cu multa miere si cuvinte poetice. Si cu multa prostire in fata. Ca n-a spus ceea ce de fapt a spus negru pe alb! Ca ii pare asa de rau, dar de fapt nu retracteaza nimic si vinovati sunt toti ceilalti care, vai, arunca cu piatra in el, victima si mucenicul linguritei!
Bineinteles ca au rasarit acum toti pietistii si lacrimogenii in apararea lui. Intocmai la Corneanu. Cine se aseamana se aduna.
Din pacate, citind comentariile de pe blog-ul lui Laurentiu Dumitru, atat cele care au fost redate aici cat si cele care s-au mai scris intre timp, imi dau seama ca Parintele Lucian se simte acum victima si neinteles. Culmea! Au aparut si niste “aparatori” care incearca sa convinga pe toata lumea sa nu dea cu piatra, desi nimeni nu a facut-o. A incerca sa indrepti pe cineva care face o eroare grava, cu consecinte asupra altora, nu mi se pare a da cu piatra. Din contra este o necesitate. Prin pozitia pe care o are ca preot si prin tentativa de a iesi in presa cu asa ceva, preotul Lucian are o mare, mare raspundere inaintea lui Dumnezeu si a Bisericii.
Probabil si Arie s-a plans de Sfantul Nicolae, la vremea lui. De altfel s-au si gasit unii care sa-l caineze pe Arie si sa condamne gestul Sfantului, dar Dumnezeu a vorbit! Ei bine, aici inca nimeni nu a facut nimic altceva decat sa foloseasca cuvantul fiecare cum a putut mai bine, spre a-l lamuri ca este in inselare. Nimeni nu a avut alte intentii.
Ni se mai explica si ca nu sila este problema si nici contestarea puterii sfintitoare si vindecatoare a Sfintei Impartasanii, ci grija fata de cele Sfinte!
Iata DIANA (preoteasa, din cate inteleg) ne spune: “Nu stiu cum de cei care citesc nu inteleg ca nu sila e motivul care determina aceasta practica, ci grija de cele Sfinte.” Adica, grija pentru faptul ca ele s-ar pangari de la balele credinciosilor?!
Aceeasi Diana ne spune :”Sunt multi care comenteaza si fara sa fie in cunostinta de cauza, pentru ca nu sunt ei de fata la “potrivirea” de la sfarsitul Sfintei Liturghii, ca sa vada ce ramane in potir.”spune ea in continuare. Eu n-am mai auzit de la nici un preot (si cunosc destui) ca in potir sa ramana murdarii la potrivire. Oare i-a spus sotul ei asa ceva?
Oricum, aici e vorba mai degraba despre o grija fata de propria persoana care urmeaza sa faca potrivirea, si nu fata de Sfintele care nu se pot pangari!!!
Dupa cum reiese si din cuvintele Parintelui Lucian: “A fost o vreme când nici mie nu mi-a păsat cum şi dacă arată Sfintele în vreun fel, pentru că ştiam că nimeni şi nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Hristos – aceasta până în prima zi de Sfintele Paşti îndată după hirotonie, când, după ce am împărtăşit peste o mie de oameni cu aceeaşi linguriţă, Sfintele care au rămas în Potir au trebuit să le consum eu“
Ma tem ca duhul veacului acestuia cuprinde prea multi preoti si ierarhi ai Bicericii, iar cand incerci sa le spui ceva sa-i atentionezi in vreun fel, ti se inchide gura spunandu-ti-se ca dai cu piatra si ca nu ai iubire. A devenit deja un refren.
@ Daniela
Da, exact ce scriam. Acum devine si martir, dupa tot scandalul creat. Inconjurat de liota de lingusitori. A dat foc la benzina si acum se plange ca lumea da vina pe el ca arde. Da, evident, refrenul drag al tuturor ecumenistilor si modernistilor sclivisiti si fariseici: dati cu piatra, intolerantilor, nu aveti dragoste, va manjiti cu sange de preot! Waw… Ce diversionisti dibaci sunt! Evident ce conteaza miile care se smintesc si cad in necredinta, ce conteaza ca se da apa la moara tuturor ateilor sau agnosticilor si celor care nu vor sa-si impartaseasca copiii din motive de “igiena” si ‘sanatate”… De altfel, mai nimeni n-a bagat de seama sau a uitat ca EXACT ACESTA era punctul de plecare al interviului si ca ASTA SE SI URMAREA:
Q.e.d.
In mintea mea proasta de crestin de mina a III-a din diaspora, batut de toate vinturile romano-catolice si prostestante,care se impartaseste de mai mult de 4 ori pe an, tot nu am inteles se pare terminologia cuvintului IMPARTASANIE. Eu credeam ca prin Sf. Impartasanie sintem/devenim toti una; in primul rind cu Iisus si apoi cu cei care se impartasesc si ei. In prostia mea, credeam ca frate, sora, nu-i doar o forma de adresare in biserica, ci starea de fapt a ceea ce suntem/ar trebuii sa fim unii pentru altii. Ma invinovateam de fiecare data cind nu reuseam sa vad in fratele de credinta, un frate asa cum vad in fratele meu de singe! Nici prin cap nu mi-a trecut ca ma pot infesta prin SINGELE sau TRUPUL lui Iisus de altceva decit de Iisus! Pai ori sint SFINTE TAINE, ori un mediu oarecare de cultura….de care eu atunci n-am nevoie!
Dar sa presupunem prin absurd ca te-ai putea infesta de ceva prin Sf. IMPARTASANIE. Oare nu-i de datoria noastra sa murim pentru Iisus sau pentru aproape? Oare daca ar fi sora noastra, mama, sotia, copilul cel pe care-l iubim din tot sufletul (asa cum ar trebuii sa iubim pe fiecare) nu ne-am dorii sa murim impreuna decit sa le supravietuim?
Dragii mei frati in credinta nu deasa impartasanie este marea problema ci impartasania individuala, Iisus-ul personal nu cel comun,lipsa uniitatii…
Tangalache nu o sa se lupte sa ne impartasim mai des,( eu nu cunosc decit tot felul de piedici, cind merg la spovedanie sau la Impartasanie -chia daca-i mai deasa, niciodata inlesniri sa o fac)!Dar o sa lupte din rasputeri sa nu ne impartasim.
Sa nu ne impartasim de Iisus si unul de altul.
Iertati-ma daca gresesc….sint din diaspora!
Pe parintele prof. Grigore il cunosc si am fost de aceeasi parte a baricadei, referitor la cipuri si apreciez foarte mult franchetea academica si sinceritatea bunei sale slujiri. Cu atât mai mult stupefacția mea este mai mare, cu cât cunosc buna intenție a părintelui prof.
Însă atunci cand este vorba de taina tainelor – Sf. Euharistie- trebuie mai multa prudenta si tratat subiectul in duhul Tainei si nu numai in duhul cunostintelor universitare.
Într-o lume, în care:
– civilizaţia modernă se agită permanent în legătură cu legitimitatea ultimă a angajamentelor științifice, spirituale şi morale;
– piaţa ideilor filosofice este supraîncărcată;
– înţelepciunea seculară este, în cazul cel mai bun, agnostică în ce priveşte realitatea supranaturalului;
– starea de spirit prioritară în cercurile educaţionale și în forurile europene este, implicit ori explicit, naturalistă etc;
intr-o astfel de lume trebuie multă prudență si facută o distinctie clara între etica laică a științei microbiologice și etica teologică a persoanei umane. Aici trebuie să primeze revelația și Taina persoanei, ca ființă teologică și nu doar ca ființă biologică.
Omul este expresia unui act de iubire al lui Dumnezeu.
Acest statut îl face egal cu Persoana Celui care l-a creat (ps. 81,6) și astfel mijlocește o relație inter-personală în ciuda diferenței ontologice dintre Creator și creație iar relatia devine si mai stransa in Sf. Euharistie. Nu poate intra microbul in credincios odata cu Dumnezeu.
Pentru noi, creștinii în această credință și convingere nu există cale de mijloc. Ori rămânem persoane decise – latinescul “decidere” înseamnă “a separa, a tranșa”, și credem așa cum ne-au lăsat Sf. Părinți în viața Bisericii, spulberând prin aceasta fricile ipohondre aducătoare de moarte, ori ramânem „jucării ale valurilor necredinței“.
Conștiința creștină fermă și neclintită ne întărește darul natural de a desluși ce se petrece în spatele aparențelor și a lumii imanente dominate de păcate și îndoială…
Nu cred că este timpul să adăugăm îndoială peste credință puțină, ci ca slujitori ai sf. Altare și ai catedrelor universitare să ajutăm oamneii să dobândească har peste har în dumul lor spre îndumnezeire…
Iertare și rugați-vă și pentru mine!
pr. Mihai Valică
Să nu mai vedem bubele şi nesocotinţele ! Să înţelegem că voia lui Dumnezeu nu-i cearta pe rosturile acestea care se duc şi vin. Să punem preţ pe Sfintele Taine şi nu pe “culoarea” acoperămintelor, pe “mărimea” procoveţelor, sau pe “înfloriturile” feţelor de masă, ci pe Altarul de Jertfă şi pe Jertfa de pe Altar.
Studiile din Anglia nu m-au schimbat, nici măcar subliminal. Lucram înainte de a apărea problema interviului la un articol intitulat “Demonul ecumenismului şi întrebările Ecumenicităţii”. Studenţii mei îmi sunt martori că le-am zis adeseori: “diferenţa între ecumenism şi ecumenicitate este precum distincţia dintre comunism şi comuniune!” Nu mă puteţi suspecta că fac parte masonilor, pentru că eu prin formaţie sunt anti-conspiraţionist, doar o ştiţi. Deci nu veniţi iarăşi cu bănuieli şi cu răstălmăcirea vieţii mele. Cât despre duhovnic, tocmai asta mă grăbeam să fac astăzi când în galopul calului am scris cele ce v-am scris. Vreţi să bat toba ?!
Faceţi pace şi încheiaţi odată problema asta. Ce tot întoarceţi cuţitul în rană ?! Lăsaţi-mă liniştit să mă grijesc de ale mele.
Cât despre calendar, nici nu bănuiţi cum stau lucrurile. Calendarul e o chestiune universală, aşa cum este şi ora şi secunda, şi nu una confesională- vorbesc despre calendar ca formulă de măsurare a zilelor şi nu despre ceea ce serbăm noi în fiecare zi. Din păcate, de multe ori noi am făcut ca orice pe lumea asta să fie o chestiune confesională, adică şi cele ce nu sunt confesionale. Vrem partiduţe, bisericuţe în sânul chiar al aceleiaşi Biserici. Să nu fie !
Şi încă ceva: totuşi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi mângâierea Duhului Sfânt
şi Evanghelia Domnului Iisus Hristos sunt ca un poem suprem …
e o melodie care vine din lumea aceea spre lumea aceasta ! Nu credeţi ?!
*
lasă-ţi inima
dorurilor slăvite
flori să aprindă
*
http://luciangrigore.wordpress.com/2010/03/11/388/#respond
@ Parinte Mihai,
Si cu studiul facut pentru a demonstra necesitatea Pastelui comun cu catolicii cum ramane? (vedeti ceva mai jos in comentarii) Nu cumva se leaga lucrurile? Noi deja incepem sa credem ca povestea cu lingurita este numai episodul 1. Ramane de vazut, dar modul de a reactiona prin victimizare, chiar martirizare si mentinerea intacta a premiselor sale gresite dintru inceput nu constituie deloc un semn bun.
@Pr. Lucian:
Parinte, a cui rana si al cui cutit?
Noi nu va lasam? De noi va impiedicati sa va grijiti si va intrebati duhovnicul? V-am indemnat noi sa aruncati cu piatra in balta si sa faceti valuri cu ideile originale despre Sfanta Impartasanie? Credeti-ne, aveam ce face si fara alta sminteala pe cap. Daca e asa o bagatela subiectul, de ce ati mai facut interviu special pe tema asta?! De ce creati o diversiune acum, mentionand ironic
Cine a vorbit de lucrurile astea?! Lingurita UNICA de impartasanie este cu totul si cu totul altceva si stiti prea bine. Asta tine, asa cum a aratat si Larchet, de inima credintei noastre, oricat ar parea de neinsemnat unui profan (si nu e cazul dv.), pentru ca este insasi garantia increderii nestramutate in sfintenia IMPOSIBIL DE INTINAT a Tainei. Mai multe lingurite nu inseamna decat SEMANARE DE INDOIALA, e foarte simplu, nu e mare filosofie, dar e extraordinar de grav.
Nu am venit cu nicio banuiala, ne referim la lucruri concrete: ideile dvs., exprimate despre Sfanta Impartasanie, sunt in perfecta consonanta cu cele ale detractorilor Bisericii. Daca nu vedeti asta, nu e problema noastra si nu e cazul sa ii acuzati pe toti de toate pacatele ca v-am spus, cu durere, acestea. Despre persoana dvs. nu tin minte sa fi zis ca apartineti masoneriilor. Deci, cine banuieste pe cine?
Calendarul a fost si este o dovada ca pentru Sfintii Parinti orice era “confesional”. Dar, ce o fi aceea confesional? Acest termen modern, care desemneaza o limitare, a fost el oare vreodata gandit de vreun Sfant Parinte? A conceput vreodata, Biserica, ceva care sa se afle dincolo de confesionalism? Dincolo de credinta, dincolo de Viata? Dincolo de Hristos?
De altfel, conceptul de confesionalism este folosit, indeobste, de cei care considera ca exista o Biserica invizibila, din care Biserica Ortodoxa ar fi doar o parte. Nu stim cum credeti dvs., insa, cel putin in comentariul de aici, confesionalism este folosit in sensul ca ar exista ceva dincolo de Biserica, un spatiu secular, pasa-mi-te. Nu am vazut ca doriti un Craciun comun (deci cu cei ce tin calendarul pe vechi), ci un Paste comun, deci sa fim una cu catolicii si cu protestantii? Cum sunteti anti-ecumenism si totusi aveti aceleasi obiective cu cei aceasta miscare? Oare nu ofensiva ecumenista din interbelic a dus la schisme grave in Biserica, datorita introducerii calendarului gregorian? Mari filosofi si teologi ca Nae Ionescu si Nichifor Crainic, Martirul Mircea Vulcanescu, nu au socotit a fi o rusine sa apere Traditia ortodoxa in acel moment, pusa in pericol de idei nastrusnice, care mai de care, tot felul de propuneri originale si bizare erau cat pe ce sa scoata Biserica Ortodoxa Romana din sobornicitate!
PS: Frumoasa poezie. Nu ar fi fost mai bine sa publicati asta in locul descrierilor naturaliste despre bale si mucozitati? De ce, oare, Impartasania da prilej de cosmaruri anti-septice si haiku-ul prilej de poezie?
@ Pr. Lucian Grigore
Un singur cuvint: MAI MARE ATENTIE IN VIITOR LA SEMANTICA.
Parinte Lucian,
Va rog sa ma iertati ca indraznesc, insa din al doilea mesaj postat, inteleg ca nu va va fi usor sa va linistiti. Sunteti foarte tulburat iar eu, incepand din aceasta seara, ma voi ruga pentru dumnevoastra.
De asemeni, voi scrie aici, o scurta intamplare, asa cum a fost ea povestita de un martor ocular, intamplare petrecuta cu Vladica Ioan Maximovici, Sfantul Ioan de Shangai si San Francisco, spre intarirea dumneavoastra si de ce nu, chiar spre urmarea ei:
” La spitalul rusesc din Shangai, un pacient bolnav mintal, intr-un moment de luciditate, a cerut Sfanta Impartasanie. Vladica Ioan a venit fara inatarziere pentru a-l impartasi pe bietul bolnav. Bonavului i s-a dat Impartasania, dar nu mult dupa aceasta, uitand ca luase Sf. Trup si Sange al Mantuitorului, acesta a scuipat-O pe podea. Atunci, Vladica Ioan, a facut ceea ce orice preot adevarat ar trebui sa faca – a luat cu limba (pur si simplu) fiecare picatura si faramitura cazute pe podea! Si chiar daca bolnavul mintal suferea de o boala infectioasa ingrozitoare, Vladica nu s-a imbolnavit de nici o boala dupa aceea.”
Inatmplarea a fost povestita de G. Egorov.
@ Miron Stelian Daniel:
Fii bun si talcuieste-ne cuvantul, avvo, ca noi suntem mai grei de cap 🙂
@ Cecilia:
pr. Lucian a spus deja ca astfel de cazuri sunt ‘exceptii’ pe care numai sfintii le puteau face… Daca ar fi asa, inseamna ca foarte multi sfinti avem astazi numai dintre preoti…
Sunt de ceva vreme in Anglia si duminica merga la o biserica englezeasca ortodoxa (http://www.antiochian-orthodox.co.uk/Parishes/doncaster.htm). Este o comunitate foarte mica de englezi crestini ortodocsi si majoritatea sunt in varsta, mai este un baiat grec si cativa romani.
Impartasania se face cu aceiasi lingurita si nimeni nu a refuzat-o si nici nu s-a impotrivit. Asa s-au impartasit si stramosii stramosilor lor precum si stramosii stramosilor nostri!
Doamne ajuta!
referitor la ce a spus Cristian (comentariu pe 11 martie 12:06 am) despre Sfanta Impartasanie la rusi, asa este, a descris exact cum se impartaseste lumea intr-o biserica ruseasca si va confirm asta deoarece eu frecventez o biserica unde slujeste un preot rus. In zona in care traiesc eu, la o populatie de cca. 1 milion de oameni in aceasta regiune, au fost lunile trecute cam 2.000 de cazuri de gripa porcina si 9 morti. Insa cu toate acestea am fost si ne-am spovedit si ne-am impartasit dupa cum este obiceiul la rusi, foarte des, cam la 2 saptamani. Si imi duceam si cei 3 copii la impartasit dintre care fetita de numai 3 luni si nici unul din noi, slava Domnului nostru Dumnezeu, nu am patit nimic, pentru ca din Sfanta Impartasanie n-am auzit sa se fi imbolnavit cineva. Mai mult decat atat, pana la biserica trebuie sa conduc vreo 45 minute pe drum de munte cu serpentine si fetita mica fiind imi face nopti albe, dar cat as fi de obosita, pe drumul catre biserica nimic nu se poate intampla cu 3 copilasi care merg la liturghie si sa se impartaseasca, chiar daca eu sunt obosita si adormita, Dumnezeu tine volanul si uite ca nu ni s-a intamplat nimic, Slava Domnului pentru toate minunile care le face zilnic cu noi
Aici este o problema psihologica…care s-a nascut cu siguranta dintr-o credinta slaba. Caci in zilele din urma credinta multora se va raci.
Insa majoritatea preotilor sunt de alta parere.
De aceea ei vad si lucrurile diferit.
Dar iata ca mai sunt si exceptii.
Adica la unii le e scarba practic sa se impartaseasca cu aceeasi lingurita si din acelasi potir din care s-au impartasit sa zicem 1000 de credinciosi pentru ca in mintea lor vad lucrurile de-a-ndoaselea.
Cu alte cuvinte mintea le e confiscata de Belzebul si ramane intepenita pe o directie. Aceasta intepenire nu le mai da posibilitatea sa priveasca lucrurile si altfel decat li se pare lor ca ar fi. Iar aceasta situatie duce la un fix pe creier ceea ce se mai numeste si obsesie.
Este ceva acolo in psihic care nu functioneaza bine.Cum spunea Parintele.
Arsenie Boca: “In mintea stramba si lucrul drept se stramba!”
Astfel de obsesii fireste ca intra in minte prin lucrarea satanei si prind foarte usor la oamenii moderni sau atrasi spre modernitate care de cele mai multe ori sunt pretentiosi si dispretuitori ai traditiei.
De aceea la taranii care traiesc toata viata simplu castigandu-si hrana prin munca pamantului si care de multe ori nu si-a pus problema de cat de murdari sunt fizic au fost mult mai aproape de Dumnezeu nu le-a fost niciodata scarba a se impartasi din acelasi potir cu ceilalti credinciosi.
Insa trupul unui taran stirb este cu mult mai curat decat trupurile multor oameni moderni care se spala cu tot felul de balsamuri si isi dau cu tot felul de mirodenii.
Insa farisei vor exista tot timpul ca cei din vremea vietuirii Mantuitorului Hristos in trup pe pamant:
Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă.
Şi Domnul a zis către el: Acum, voi fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie. Nebunilor! Oare, cel ce a făcut partea din afară n-a făcut şi partea dinăuntru? Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate. (Luca 11,38-41)
Doamne pazeste-ne de sminteli si caderi pana la ultima suflare a vietii noastre, ca oricare din noi putem cadea.
Spiritul secular patrunde din ce in ce mai mult in duhul bisericii si se va merge “sub pretextul de a nu se arunca cu piatra” in a se justifica orice…Din experienta mea de Ortodoxie occidentala, pot sa spun ca smintelile merg pe banda si f. putine biserici si preoti mai pastreaza cu sfintenie traditia. Intradevar, prin harul lui Dumnezeu si vrednicia unor slujitori ai altarului, biserica rusa pe stil vechi “patronata” in trecut de Sf Ioan Maximovitch, Sf. manastiri si regretatul nostru sf. parinte Gh Calciu, sunt printre putinii care mai acorda importata cuvenita sfintelor taine. Preotii lor citesc pana si majoritatea rugacinilor de dinainte si dupa sf impartasanie pt credinciosi ca nu cumva din ignoranta unora sa se intoarca pedeapsa necinstirii tainelor asupra lor.
Din pacate cealalta majotitate merg dintr-o extrema in alta…, asa cum bine a prezentat-o unul din fratii de la admn mai devreme.
Ar trebui sa plangem in toata vremea fratilor, sa postim si sa ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa se mai indure de noi si sa mai trimita pastori buni in aceste vremuri tulburi.
Mai oameni buni,
Cele discutate aici sunt de buna seama foarte necesare dar personal ma tem de felul cum sunt discutate.
Probabil ca ce a facut parintele Lucian a fost gresit si dovada sta sminteala care a produs-o. Dar singur va da socoteala pentru asta.
E de folos sa se clarfice aceste lucruri atat dogmatic cat si practic si bine faceti ca le clarificati.
Acum tot ce pot vedea in parinte este slabiciunea omului care a gresit si incearca sa se indreptateasca si o multime de oameni care “arunca piatra asupra pacatosului”.
S-ar putea sa gresesc dar impresia cu care am ramas e ca se cauta mai mult pedepsirea omului decat amendarea pacatului. Pare mai mult o vendeta personala. “Uita ca parintele Lucian (nu pacatul) a mai facut si aia si ailalta etc.”. S-au depasit cu mult granitele subiectului de discutie original. Parca e mai important sa intretinem o stare de conflict decat sa rezolvam problema.
Si parintele Lucian pare ca se amageste ca un copil. Indiferent cum prezinta lucrurile, dogmatic sau pragmatic, rezultatul este acelasi. O multime de credinciosi s-au smintit serios. Si asta e un motiv suficient sa-si reconsidere pozitia. Si cred ca de fapt chiar incearca sa o faca.
Dar asa cum parintele se amageste cand isi cauta justificari, asa se amagesc si cei care-l arata cu degetul cu atata patos.
Da, este adevarat, nimeni nu trebuie sa se indoiasca catusi de putin de puterea curatitoare a impartasaniei. Dar inainte de a mai da verdicte, fiecare ar trebui sa isi inchipuie macar pentru un minut ca sa afla la coada la impartasanie si in fata lui se afla un lepros care va lua impartasania exact inaintea lui. Cine spune ca ar lua impartasania fara clipire sa bage de seama ca Dumnezeu ii va da ocazia sa-si dovedeasca credinta. Iar cine macar la o asemenea inchipuire se scarbeste ar trebui sa taca si sa slaveasca pe cei care sunt tari in credinta.
Daca parintele spune ca Anglia nu l-a schimbat, ma tem ca nu-i sincer cu sine. Parintele Paisie spunea ca atunci cand se intorcea in sfantul munte din lume ii trebuiau cateva zile sa isi revina. Cu atat mai mult noi suntem victime sigure ale aparatului de manipulare occidental.
Cu toate acestea, cand cineva se porneste sa judece un preot sa se gandeasca SINCER mai intai cate botezuri si cununii a savarsit, cati oameni a spovedit, cati adormiti a pomenit. Cu alte cuvinte, cate suflete le-a trecut din iad in rai. Apoi sa judece singur daca se cuvine sa mai deschida gura.
Nu va veti sminti prea mult daca intelegeti de ce se intampla toate! Va smintiti de ce actioneaza diavolii asa cum actioneaza? Din rautate si invidie. Scrisnesc din dinti si-i ridica pe unii impotriva altora. Asa cum acum se straduiesc acuma sa-i ridice pe ortodocsi impotriva altora si impotriva Domnului nostru Iisus Hristos.
EvZ este un ziar ce apartine evreului Ringier.
Arie este nume de evreu.
Si-acum imi amintesc cum la venirea moastelor Sf.Ap. Pavel in Bucuresti, prin Piata Unirii se deplasa un tanar imbracat in haine traditionale evreiesti, cu zulufii lor si cipilica pe cap.
Ati inteles?
Ii roade, scrisnesc din dinti, ii doare la lingurica. Mai ales acum in Postul Sfintelor Pasti.
E firesc si bine sa reactionam vehement acum pentru a pastra Sfanta Traditie si credinta nealterata. Spune Sf Ap Pavel in 1Cor 5:5 “Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus.”
Păcatul judecării aproapelui nu este deloc mic sau uşor, ba este cu atât mai mare cînde cel judecat este slujitor al sfântului altar şi mare povară am pe conştiinţă pentru multele comentarii tăioase care le-am pus pe acest site în acest duh.Nu o fac din dorinţa de a ataca slujitorii lui Dumnezeu ci dincontra.Tot omul are viaţa sa personală şi neputinţe.Ne vom lega de acestea ? Niciodată.Dar de ceia ce învaţă şi practică în biserică când aceştia lovesc exact în ceia ce credem, în sfinţii părinţi si învăţătura lor ? Ortodoxia acordă oare infibilitate preoţiei ?
Când vedem cum se speculează -de către mari nume – însăşi dragostea în credinţă, cum se schimbă înţelesul şi chiar cuvântul îngăduinţă cu mai noul ,,toleranţă” – care n-ar trebui să intre în vocabularul bisericii decât cînd îl înfierează, ştiind bine unde are trimiterea – când slujitori de rang înalt se fac pildă publică de sfidare credinţei canonice şi sinodale,…. tăcerea este un bine şi cuvântul acuzator – spus cu discernământ şi din dragoste de ortodoxie, este un rău şi un păcat ? Ne legăm cumva de păcatele şi neputinţa persoanei ? Dacă le cerem asceză şi viaţă sfântă o facem nu condamnându-i pentru trăirea personală cu care vin în biserică ci doar prin prisma învăţăturii -subtile- cre ne-o administrează, pentru care cerem şi dovada faptică pentru a convinge că vorbitorul nu se înşeală şi nu înşeală. Ore vom lăsa să se strice ceia ce a mai rămas nestricat în această lume a ticăloşiilor pe faţă ? Nu vreau prin ceia ce spun să încurajez atitudinile extreme în care nu se regăseşte dragostea, nu încape iertarea şi nici mila nu uşurează suferinţa celui ce şi-a recunoscut greşeala , cum nu doresc ca nici ameninţările -fie şi foarte voalate – să taie şi ultima brumă de legitimitate a noastră , în această privinţă în faţa slujitorilor BOR.Ispita aceasta, legată de liguriţa sfintelor taine nu se va opri aici.Este o luptă – şi în biserică, şi în sufletele noastre, legată de viaţa modernă de lumea instruită – este între credinţă şi ştiinţa fără Hrisos în ea,între viaţă şi moarte. Trăim cum bine s-a spus, timp de cernere. Vom şti astfel care slujitori sunt pentru împărtăşirea cu unica linguriţă şi care nu. Aceasta va spune îndeajuns pentu fiecare, ptr. că otrodoxia se vede din fapte. Cu durere vedem cum academicii noştrii slujitori răscolesc tocmai în cele abandonate de-a lungul veacurior de biserică -tocmai pentru că nu erau bune-, pentru a justifica noutăţile ce le strecoară cu multă măestrie. Cer iertare lui Dumnezeu şi tuturor.
@ Pr. Lucian
Parinte , lucrurile sunt f. simple. Trebuie sa va pocaiti, si sa marturisiti ca ati gresit .
Atunci veti face bucurie tuturor credinciosilor, si constiinta, care vad ca nu va da pace, se va linisti. Bucuria pe care ne-o veti face nu va fi pentru ca am biruit in cuvinte , ci pentru ca v-ati izbavit, si ca nu ati facut bucurie deplina vrajmasilor .
Ati trimis e-mail la EVZ sa nu mai publice articolul. E un pas imbucurator. Insa ma tem ca ticalosii va vor spune : “ce ne priveste pe noi, tu vei vedea ” . Nu deznadajduiti, ci cautati alt ziar si retractati cele ca ati scris la EVZ. Cred ca asa ne vom redobandi pacea cu totii.
Dumnezeu sa ne ierte