IUBIND CRUCEA LUI HRISTOS… Conferința de la Ploiești (aprilie 2016) a Părintelui Episcop MACARIE DRAGOI (audio+text) – prima parte: “Atunci când simțim că nu mai avem puterea de a merge mai departe, atunci când simțim că suntem slăbiți, epuizați sub povara crucii, SA NE RIDICAM OCHII SPRE CERURI…”

18-04-2016 Sublinieri

08neseniekresta

Va mai recomandam:

***

dsc0429

IUBIREA CRUCII

Conferinţa de la Ploieşti a Preasfinţitului Părinte Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord luni, 4 aprilie 2016:

DESCARCATI SI ASCULTATI:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Transcriptul primei parti:

“[…] Ca semn al dragostei si pretuirii mele, doresc sa ofer parintelui Anton si totodata dumneavoastra un album monografic dedicat unei bisericute de lemn pe care am inaltat-o cu mari jertfe in Suedia, in partea de sud a Suediei. Acum 8 ani, cercetandu-i pe romanii care erau risipiti pe meleagurile scandinave, am ajuns si in oraselul in care am ridicat aceasta bisericuta, [Sölvesborg], incurajand o comunitate mai mica de romani. Intre romanii pe care i-am intalnit atunci era si o vaduva foarte credincioasa, care mi-a incredintat o suma mai mare de bani de care aveam nevoie pentru misiunea centrala, deoarece atunci cand mi-am inceput lucrarea misionara la Stockholm nu aveam nici biserica, nu aveam nici casa. A fost minunat deoarece am inteles mai bine si am trait cuvintele evanghelice prin care Matuitorul Iisus Hristos se refera ca nu avea acoperis deasupra capului. „Vulpile au vizuini si pasarile cerului cuiburi insa Fiul Omului nu are unde sa-Si plece capul”. Asa eram si eu, umilul Sau slujitor, nu aveam unde sa imi plec capul la inceput. Insa aceasta femeie ravnitoare mi-a spus:

„Nu parinte episcop, va va ajuta Bunul  Dumnezeu si le veti randui si acolo unde va aveti sediul, dar ridicati-ne o biserica in acest orasel”.

„Bine, dna Aglaia, dar comunitatea este atat de mica, nu aveti nici macar preot!”

„Trimiteti-ne un preot degraba si cu acesti bani sa fie inceputul unei noi bisericute.”

Am chemat un preot tanar si ravnitor si, intr-adevar, Dumnezeu a lucrat cu aceasta vaduva credincioasa precum a lucrat odinioara cu vaduva din Sarepta Sidonului in zilele proorocului Ilie Tesviteanul. Sfintire-biserica-lemn-in-Europa-de-Nord1_w2000_h1325_q100Nu ne-au ajuns banii oferiti de dna Aglaia, insa am reusit sa cumparam o suprafata de teren, am obtinut toate aprobarile iar in cele din urma padurea Bucovinei s-a despletit, prin purtarea de grija la IPS Pimen, oferindu-ne lemnul necesar pentru ridicarea acestui sfant lacas pe care l-am tarnosit anul trecut in toamna si am editat acest album, cu text bilingv, in romana si in engleza, intitulat „Arca mantuirii din apele Nordului”. Este o carte de vizita pentru a contribui la cunoasterea valorilor crestin ortodoxe pentru cei cu care convietuim, majoritatea necunoscandu-L pe Hristos si neimpartasindu-se din lumina Lui. E foarte rece si foarte intunecos in nordul Scandinaviei, sa stiti acest lucru. Si, in sensul acesta, dam slava lui Dumnezeu ca am tarnosit si acesta biserica si alte cateva biserici de zid pe care le-a achizitionat de la comunitatea luterana suedeza care este in criza de enoriasi. Este o mare bucurie cand bisericile sunt achizitionate de comunitatile crestine insa este o mare durere cand acestea sunt transformate in birouri pentru administratie sau in restaurante, sau chiar in cluburi si aceasta o primim cu mare durere si apasare sufleteasca.

De curand, acum cateva saptamani, impreuna cu parintele Mitropolit Serafim din Germania, Europa Centrala si de Nord si cu IPS Andrei al Clujului am tarnosit o biserica de zid pe care, de asemenea, am cumparat-o cu mari jertfe de la comunitatea luterana. Am asezat o catapeteasma sculptata in lemn de cires in stil brancovenesc, am innobilat-o, am innoit-o si putem sa ne intarim duhovniceste, putem sa ne incalzim sufletul nostru, insa putem transmite caldura credintei si celorlalti cu care convietuim, care au atata nevoie de caldura lui Hristos, desi nu constientizeaza intotdeauna acest lucru.

Ma pregatesc la fiecare Pasti sa botez cativa scandinavi. Si anul acesta sunt cativa scandinavi care s-au pregatit de multa vreme prin cateheza pentru a fi luminati in taina Sfantului Botez.

Am fost intrebat la desele intalniri pe care le-am avut in tara in aceste zile, care sunt bucuriile omului Macarie si care sunt bucuriile arhiereului Macarie. Si le-am raspuns ca un episcop nu este un superman si nu poate disocia bucuriile omenesti de cele arhieresti. Aceste bucurii intotdeauna vin din trairea credintei si din slujirea celuilalt de langa noi aflat in suferinta. _dsc1862Le-am spus, totodata, ca atunci cand sunt botezati adultii traiesc o emotie aparte, asa cum am trait si in Norvegia anul trecut cand am botezat un adolescent, iar cand a iesit din scaldatoarea Botezului a inceput sa planga, m-a imbratisat marturisindu-mi ca ar dori ca toti tinerii de varsta lui sa traiasca bucuria pe care o traieste el in clipa luminarii sale, sau nasterii sale din apa si din Duhul Sfant. „Au cazut solzii de pe ochii mei”, mi-a spus atunci, „simt ca m-am unit deplin cu Hristos, traiesc o bucurie care nu poate fi exprimata in cuvinte. Si doresc ca aceasta bucurie sa o poata trai toti tinerii de varsta mea”. Aceasta mi-a marturisit si o familie pe care am botezat-o la Uppsala, o familie de tineri. El este american, s-a intalnit cu viitoarea sa sotie suedeza la Uppsala in perioada studiilor la Universitatea din Uppsala si s-au apropiat de biserica noastra romaneasca de acolo, pregatindu-se trei ani pentru a deveni crestini-ortodocsi. I-am botezat in toamna anului trecut impreuna cu fetita lor si cumva a fost binecuvantat si pruncul pe care il purta mama in pantece, care s-a nascut la inceputul acestui an si pe care urmeaza sa-l botez.

Traim bucuriile pe care le-au trait crestinii in Biserica Primara, iubind Crucea lui Hristos. Atunci cand iubim Crucea lui Hristos ajungem sa ne iubim si propria noastra cruce. Si suntem atat de bucurosi atunci cand iesim la limanul cel neinviforat in comunitatile noastre, in misiunea pe care o indeplinim! De pilda, atunci cand am iesit din noua biserica pe care am inaltat-o, in Jönköping, din demisolul unei gradinite, chiar am trait bucuria crestinilor din biserica primara atunci cand au iesit din catacombe la lumina in noile biserici, in noul context de libertate creat de Sfantul împarat Constantin cel Mare. Acestea sunt bucurii inefabile. Si simtim in toata vremea ca nu suntem singuri. Suntem impreuna cu Mantuitorul Iisus Hristos, suntem incredintati ca suntem impreuna cu El, fiindca n-am avea putere sa depasim toate incercarile daca nu am primi din puterea Lui. Hristos ne daruieste putere si ajutor sa ne purtam crucea.

purtarea crucii Simon CirineanulCand simtim ca ne parasesc puterile, in pragul deznadejdii, sa cerem cu staruinta ajutorul Domnului Iisus Hristos, Care a depasit aceasta ispita subtila, pe Golgota umilintei si suferintei, sub povara Crucii. A dorit sa fie ajutat atunci cand a simtit ca puterile sale omenesti sunt limitate. Mai intai de toate, si-a ridicat ochii catre Parintele Sau ceresc si, apoi, S-a uitat in preajma, avand nevoie de ajutorul concret al unui om. Deoarece in situatiile grele, dramatice, Dumnezeu lucreaza prin oamenii Sai. Dumnezeu a lucrat atunci, in momentele de incercare si suferinta ale Domnului nostru si Mantuitorului nostru, prin Simon Cirineul, care se intorcea de la tarina si a avut marele privilegiu sa-L ajute pe Dumnezeu-Omul sa-si poarte Crucea. N-a cazut prada suferintei Mantuitorul Iisus Hristos, ci, prin ajutorul unui om, a iesit la limanul cel inviforat. Si aceasta ne invata ca atunci cand ne este foarte greu, cand simtim ca nu mai avem puterea de a merge mai departe, atunci cand simtim ca suntem slabiti, epuizati, sub povara crucii, sa ne ridicam ochii spre ceruri si sa-L rugam pe Dumnezeu-Omul sa ne trimita un om. In chip nevazut, Hristos ne ajuta sa ne purtam crucea, insa, si in chip vazut, poate imprumuta mainile si umerii unuia dintre cei care ne pot fi aproape, pot deveni aproapele nostru.

Intr-adevar, Hristos este la capatul drumului. Si suntem constienti ca drumul Crucii se desavarseste in bucuria si biruinta Invierii, deoarece cel care ne asteapta la Capat este Hristos Cel rastignit si inviat. Insa Domnul, totodata, ne insoteste pe calea mantuirii noastre, care nu este lina, nu poate sa fie lina, este cu suisuri si coborasuri. Insa important este sa nu ne lasam sub povara crucii ci, sa ne punem nadejdea in Dumnezeu si chiar in oamenii buni pe care ni-i trimite Dumnezeu si sa ne ridicam in toata vremea.

Domnul, asa cum v-am spus, ne insoteste si uneori chiar ne poarta povara Crucii noastre. Aceasta Cruce ne-a fost pusa pe umeri in pedagogia divina, in purtarea de grija dumnezeiasca, in dragostea nemarginita fata de noi. De aceea, Sfantul Ierarh Nectarie de la Eghina [de fapt, se pare ca este un cuvant care apartine Parintelui Galeriu, n.n.] ne invata ca,

“Înainte de a-ţi da crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa cea dumnezeiască, a verificat-o cu dreptatea Sa cea neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o în mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât o poţi duce. Şi, după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci, o poţi duce!. Daca Hristos ti-a masurat curajul si ai primit binecuvantarea sa, “Ţine-o bine şi urcă pe Golgota spre Înviere!”

sf-ioan-iacobSfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt, care s-a nevoit in pustia Hozevei la inceputul sec. al XX-lea, ne spune ca un crestin cârtea inaintea lui Dumnezeu pentru crucea vietii, fiind ispitit sa se uite la crucile altora. Si permanent cârtea inaintea Domnului, reprosandu-I ca i-a dat o cruce prea grea, permanent nemultumit de crucea pe care o purta pe umerii sai. In cele din urma Domnul l-a trimis pe ingerul sau. I s-a aratat in vis si l-a chemat pe un deal cu felurite cruci sa-si aleaga crucea pe care o doreste. Ar fi dorit sa ridice crucile cele frumoase, insa erau foarte grele, nu le-a putut clinti din loc. A vazut si cruci mai simple si, in cele din urma, s-a apropiat de o cruce de lemn mai usoara, a pus-o pe umar si a coborat la vale. Ingerul Domnului l-a intampinat intrebandu-l: “esti multumit acum de crucea pe care ti-ai ales-o?”. “Da, sunt foarte multumit!”, “Bine, dar aceasta cruce sa stii ca ai purtat-o mereu. Este crucea pe care ti-a pus-o dintru inceput Domnul pe umar. Pentru aceasta cruce ai cartit tu. Dumnezeu ti-a oferit posibilitatea sa ti-o alegi, iar puterile tale n-au putut sa ridice crucile sfintilor, ale martirilor, ale marturisitorilor, ale pusnicilor, ale celor cu viata sfanta. Pana la urma ai ales crucea pe care ti-a dat-o Domnul dintru inceput, crucea vietii tale. Deci, nu mai carti de acum inainte”.

De multe ori in viata noastra cartim pentru crucea vietii. Credem ca e foarte grea si nu o putem duce. Intr-adevar, e grea, fiindca ne strivesc puterile noastre duhovnicesti, dar atunci cand este grea sa strigam din toata inima catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Cel care ni s-a facut pilda in purtarea crucii. Si sa iubim Crucea Sa, fiindca Crucea lui Iisus ne invata sa ne iubim si propria noastra cruce. Daca privim adanc la Crucea lui Iisus, trebuie sa intelegem prin ceea ce ne spun spinii, piroanele si sangele varsat pe ea.

Mai intai de toate, coroana lui Iisus de spini, coroana suferintei a devenit coroana imparateasca. In icoana ortodoxa, niciodata nu-L vedem pe Hristos in agonie, ci este asezat pe cruce ca pe un tron. De altfel, in icoana nu este trecuta vina pe care i-au pus-o contemporanii, in frunte cu Pontiu Pilat: “Iisus Hristos Nazarineanul, Regele iudeilor“, ci este preamarit ca Imparat prin cuvintele: “Imparatul Slavei”. Hristos pe Cruce este asezat ca pe un tron, pe un tron al slavei, al biruintei, iar fruntea Sa nu este incununata de spini, ci este luminoasa, este blanda, este bucuroasa. Crucea, intotdeauna, ne arata bucurie. Nu este un semn al suferintei. Nu trebuie sa intelegem prin cruce suferinta, ci trebuie sa intelegem ca este semn al biruintei si al bucuriei. Este semnul biruintei, este bucurie nemarginita. Iar coroana de spini este transfigurata in coroana Imparateasca. Noi, arhiereii slujitori, purtam aceasta coroana, mitra, care simbolizeaza coroana de spini a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. La fiecare liturghie purtam coroana sau mitra arhiereasca care simbolizeaza coroana de spini, devenita coroana imparateasca, coroana stralucitoare, care transmite lumina harului lui Dumnezeu. De aceea, pe mitra episcopului sunt infatisati cei patru evanghelisti, aratandu-se ca episcopul propovaduieste cuvantul adevarului, cu timp si fara timp, conform invataturii primite de la cei patru evanghelisti, in Sfintele Evanghelii, deci Il propovaduieste pe Cuvantul cel intrupat, pe Hristos, Cel care S-a nascut, S-a rastignit si a inviat pentru mantuirea noastra, de dragul nostru si spre folosul nostru.

rastignirea intre talhariMainile Mantuitorului Iisus Hristos sunt intinse pe cruce. El a dorit sa moara cu mainile intinse, fiindca numai asa putea imbratisa intreaga lume. Numai pe cruce se moare cu mainile intinse. Iar mainile au fost tintuite in piroane, dar nu piroanele L-au tintuit pe Hristos pe cruce, ci iubirea Sa nemarginita fata de faptura umana, nu piroanele l-au tinut acolo, ci iubirea Sa adanca fata de om. Sfantul Ioan Gura de Aur ne invata ca daca oceanul are margini – cat de mare ar fi oceanul, are margini-, iubirea lui Dumnezeu nu are margini, este nemarginita. Iar iubirea Sa s-a aratat fata de noi si prin grija fata de un talhar, cel de-a dreapta sa – caruia Sfantul Ioan Gura de Aur ii dedica o omilie -, si a fost si el intins pe cruce pentru faradelegile care le facuse si a obtinut mantuirea in ultima clipa. Va aduceti aminte din Evanghelii ca talharul de-a dreapta, spre deosebire de cel din partea stanga, care n-a putut sa se impartaseasca din lumina si bucuria lui Hristos, cel din partea dreapta si-a cerut iertare, rugandu-L pe Hristos sa-l pomeneasca: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta!“. “Adevarat zic tie – i-a raspuns Domnul -, astazi vei fi cu mine in Rai”. Si, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: daca esti talhar, nu deznadajdui, poti fura, asemenea talharului de-a dreapta, Raiul. Deci, in ultima clipa a vietii noastre, in ultima secunda, nu trebuie sa deznadajduim, ci sa ne impartasim din iubirea milostiva a lui Dumnezeu, cerandu-I iertare pentru toate neputintele noastre. Adica, asemenea talharului de-a dreapta, sa ne vedem si noi cat de neputinciosi suntem in faradelegile noastre, sa ne vedem pe noi asa cum suntem. Nu ne cere Hristos altceva decat sa fim sinceri, asa cum este si El, si sa ne vedem asa cum suntem. Si, in taina pocaintei, in taina spovedaniei, si in comuniunea de rugaciune, si in toata viata noastra, sa fim inaintea Domnului deschisi, sa fim inaintea Lui nu cum am crede noi ca suntem, ci cum suntem in realitate. Iar cand ajungem in Taina Spovedaniei suntem inaintea Lui, suntem inaintea tronului Sau, inaintea scaunului Sau. De aceea, Taina Spovedaniei mai este numita si Scaunul Spovedaniei, iar spovedania nu mai este o lucrare in doi, adica intre savarsitorul vazut, care este slujitor al altarului, si penitent, ci este o lcurare care apartine doar unei singure persoane: penitentul, fiindca penitentul este inaintea lui Hristos sub obladuirea Lui, si se vede asa cum este el. Desigur, duhovnicul este randuit de marele Duhovnic, de marele Arhiereu, Iisus Hristos, sa ofere un diagnostic si sa ajute la vindecare, sa ofere o alternativa penitentului. Dar, Hristos Insusi imprumuta mainile duhovnicului, asa cum imprumuta mainile fiecarui om care poate sa lucreze binele in numele Sau. Iar, atunci cand Il regasim pe Hristos in inima noastra, Il regasim si in cel de langa noi.

Venind spre dumneavoastra, am facut un popas la Muzeul Satului, impreuna cu Parintele Anton, si am intrat in gospodariile traditionale pe portile foarte joase. Taranii le-au cosntruit asa, ca atunci cand trecem pragul casei noastre sa ne gandim ca nu avem casa statatoare, ci cautam in toata vremea casa Tatalui, casa Parintelui celui Vesnic, care, aici pe pamant, este Biserica, in care pregustam inca din aceasta viata bucuria cea vesnica pe care nadajduim sa o dobandim deplin in Imparatia Sa. Deci, atunci cand am trecut prin portile catorva case vechi, multe din sec. XVIII si XIX, a trebuit sa ne aplecam. Mai intai ca sa intelegem ca prin plecarea crestetului nostru aratam supunere si smerenie fata de Cel-Preainalt.Christ the Bridegroom 22 In plan duhovnicesc, numai prin plecarea capului putem sa dobandim pace si bucurie, si putem sa-L primim pe Hristos in inima noastra. Desigur, trebuie sa avem demnitatea lui Hristos si sa spunem lucrurilor pe nume, asa cum a facut-o si Domnul in timpul patimirilor Sale, cand a fost palmuit.  […] A trebuit sa marturiseasca adevarul si sa-si arate demnitatea ca Fiu al Dumnezeului, dar si ca Fiu al Omului, intrebandu-l pe cel care L-a palmuit: “daca am vorbit rau, dovedeste-o, insa, daca am vorbit bine, de ce ma palmuiesti?“. Sigur, uneori trebuie sa marturisim, dar atat. Nu S-a razvratit Hristos, atunci cand a fost palmuit si scuipat, legat si biciuit, torturat, chinuit, si in cele din urma rastignit. Dar a trebuit sa marturiseasca adevarul, si sigur, trebuie sa marturiseasca adevarul in anumite momente, insa, pe plan duhovnicesc, atunci cand ne plecam capul lui Hristos, ne plecam si ochii mintii, si ochii inimii catre El, dobandindu-L in inima noastra, fiindca Hristos nu-si poate face salas decat intr-o inima smerita. El Insusi a avut inima smerita: “priviti la Mine ca sunt bland si smerit cu inima“, si veti primi pace si bucurie. La aceasta ne indeamna Hristos, la blandete si la smerenie. Prin blandete si prin smerenie au castigat si Hristos, si Preacurata Sa Maica, si toti sfintii, atatia oameni care nu puteau sa se impartaseasca din iubirea Sa.

Iar, cea mai mare lectie pe care ne-o da Dumnezeu in mod deosebit pe cruce, este atunci cand a rostit cuvintele: “iarta-le Doamne, ca nu stiu ce fac”. Si-a iertat proprii Sai calai. Si-a iertat toti dusmanii in mod neconditionat. Alexandru Macedon a intrebat un intelept: ce poate face omul pentru a ajunge asemenea lui Dumnezeu? “Omul poate sa faca ceea ce face Dumnezeu”.Si ce poate  face Dumnezeu?“,Dumnezeu poate să-și ierte vrăjmașii. E mare aceasta taina. Nu este imposibil sa ne iertam dusmanii nostri. Numai asa vom putea sa iubim Crucea lui Hristos si sa ne iubim propria noastra cruce, iertandu-ne dusmanii, carora trebuie sa le multumim pentru ca pun pe creștetul nostru cununa de mare pret. Prin rautatea lor, prin loviturile lor nebune, pe crestetul nostru pun cununa.

Un Parinte duhovnicesc care a suferit foarte mult in perioada comunista, pierzandu-si in temnita fratele, dupa ani si ani, l-a intalnit pe calaul care l-a chinuit cumplit in temnita si l-a ucis pe fratele sau. Din prima clipa l-a recunoscut, insa acesta nu l-a mai recunoscut, si l-a însoțit în Taina Spovedaniei. Cu lacrimi de umilinta si de bucurie l-a insotit pe acest neputincios care si-a marturisit gravele sale pacate, si, in cele din urma a marturisit si uciderea unor oameni nevinovati, uciderea unor sfinti. Si, Parintele acela in cele din urma i-a spus:

Dragul meu, am fost si eu chinuit. Te-am iertat din prima clipa. Fratele meu a fost ucis de tine, însă, din aceasta clipa, l-am recâștigat pe fratele meu prin tine. Te rog sa iei locul fratelui meu și sa devii din aceasta clipa fratele meu”.

Numai un sfant poate ajunge la aceasta masura, la aceasta masura dumnezeiasca.

Nu putem sa-L iubim pe Dumnezeu si sa-l uram pe cel de langa noi. Nu putem sa mulțumim lui Dumnezeu si sa nemultumim pe cel de langa noi. Cand aducem multumire lui Dumnezeu trebuie sa aducem multumire si celui de langa noi, chiar celui are ne face atata rau. Cand Il iubim pe Dumnezeu neconditionat, trebuie sa-l iubim si pe cel de langa noi. Veți spune ca e imposibil. Da, dar Dumnezeu a facut imposibilul posibil, nu a teoretizat invatatura Sa evanghelica, ci a trait-o si S-a facut pilda pentru noi. Iertandu-ne dusmanii, vom ajunge sa traim ceea ce a trait si Sfantul Apostol Pavel, marturisindu-ne ca nu mai traieste el, ci Hristos traieste in El, numai atunci viata lui Hristos poate sa devina si viata noastra, si mintea lui Hristos poate sa devina si mintea noastra – fiindca toti trebuie sa avem mintea lui Hristos, asa ne spune Sfantul Apostol Pavel, dar numai atunci cand dobandim aceasta masura a iubirii.

Parintii duhovnicesti, la unison, intr-o competitie sfanta, se intrec sa ne spuna ca mult mai important decat toate nevointele, decat toate rugaciunile, decat toate metaniile, decat toate ostenelile noastre duhovnicesti este taina iubirii, atunci cand ii iubim neconditionat pe toti, mai ales pe cei care ne urasc si ne asupresc. In aceasta stare, in aceasta traire vom putea sa ne ducem crucea cu toata demnitatea, fara a deznadajdui.

Parintele Arsenie Papacioc a fost intrebat daca in perioada chinurilor pe care le-a indurat in temnita, suferind pentru adevar, in perioada comunismului ateu, a deznadajduit vreo clipa. Parintele Arsenie i-a multumit interlocutorului pentru intrebare si pentru posibilitatea de a da marturie, raspunzand:

Nu! Nici o clipa nu am deznadajduit. Nici o clipa nu mi-am pierdut credinta in Dumnezeu si iubirea fata de cel de langa mine. Nici o clipa, fiindca am fost constient ca sufar pentru Hristos, iar suferinta pentru Hristos si in Hristos inseamna iubire desavarsita”.

hqdefaultMi s-a trimis in perioada in care eram preot in Anglia, cateva ilustratii pentru tineri, foarte pedagogice. Erau mai multi oameni care isi purtau crucea mare si grea, asa cum o vedem in icoana pe care a purtat-o si Hristos. Si, un crestin, fiind mai comod, a tot decupat din cruce. Ceilalti crestini o duceau rabdatori inainte, iar, la un moment dat au ajuns pe buza unei prapastii. Toti ceilalti crestini si-au pus crucea punte, ca sa treaca dincolo. O parte a crucii era pe buza aceasta, cealalta dincolo, si au trecut foarte usor de crucea lor si au mers mai departe. Crucea lui era atat de imputinata, ca tot a decupat-o, incat nu mai ajungea de partea cealalta a prapastiei.

Deci, sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate si sa-I cerem ajutorul in toata vremea, fiindca nu putem sa facem nimic, prin puterea noastra asa cum este, ci numai prin ajutorul si puterea nemarginita a Domnului. “Indrazniti, Eu am biruit lumea – ne spune Domnul nostru Iisus Hristos. A biruit Hristos lumea, insa nu o putem birui, lumea, si pacatele decat cu ajutorul Său.

[…]

[va urma]

hirotonisire-PS Macarie Cruce

Legaturi:


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminica Sfintei Cruci, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Luarea Crucii si urmarea lui Hristos, PS Macarie Dragoi, Saptamana Mare, Triodul si Postul cel Mare

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “IUBIND CRUCEA LUI HRISTOS… Conferința de la Ploiești (aprilie 2016) a Părintelui Episcop MACARIE DRAGOI (audio+text) – prima parte: “Atunci când simțim că nu mai avem puterea de a merge mai departe, atunci când simțim că suntem slăbiți, epuizați sub povara crucii, SA NE RIDICAM OCHII SPRE CERURI…”

  1. “Atunci când simțim că nu mai avem puterea de a merge mai departe, atunci când simțim că suntem slăbiți, epuizați sub povara crucii, SĂ NE RIDICĂM OCHII SPRE CERURI…”

    Pentru că în seara asta sfatul pe care l-am primit este practic identic cu cuvântul acesta al Preasfințitului, mai adaug ceva ce-am auzit tot în seara asta…

    Nu-i singur Iuda vinovat
    (Costache Ioanid)

    Nu-i singur Iuda vinovat
    de sângele ce se dădu.
    Nici marii preoţi, nici Pilat,
    ci lumea-ntreagă, prin păcat!
    Şi eu, şi tu…

    Nu drumul greu spre Golgota,
    nici biciul, când Iisus căzu.
    Şi dacă crucea grea era,
    povara noastră şi mai grea!
    Şi eu, şi tu…

    Nu patru cuie L-au pătruns,
    când El pe cruce se-aşternu.
    Ci noi, cu sufletul ascuns,
    cu mii de patimi L-am străpuns!
    Şi eu, şi tu…

    Nu doar bătrânii cărturari,
    nu doar mai marii preoţi, nu!
    Şi noi am râs, cu ochii murdari,
    şi noi suntem cei doi tâlhari!
    Şi eu, şi tu…

    Şi nu ostaşilor prin sorţi
    cămaşa albă Şi-o dădu.
    Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
    Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
    Şi eu, şi tu…

    Nu doar în stânci, sub lilieci,
    nu doar sub lespede zăcu.
    Ci L-am ascuns ca pentru veci
    sub piatra unor forme reci,
    Şi eu, şi tu…

    Şi-acum Iisus cel condamnat
    azi El te-ntreabă: ”Da sau nu ?
    Eşti tu sau nu eşti vinovat ?”
    Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
    Eu am spus da.
    Dar tu ? Dar tu?…

    Domnul să miluiască!

  2. Pingback: SA AJUTAM LA PURTAREA CRUCII CELOR AFLATI IN SUFERINTA, IN SINGURATATE! SA NE RUGAM PENTRU CEI CARE NE VRAJMASESC – Partea a doua a conferintei de la Ploiesti (2016), “IUBIREA CRUCII”, a PS Macarie: “Cati copii orfani, singuri, ind
  3. Pingback: “…nu ştiu altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta RĂSTIGNIT” | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: SA NE SLUJIM UNII PE ALTII! “Maica Domnului ne învaţă să fim în toată vremea în slujire… Hristos ne împrumută mâinile Sale milostive şi slujitoare ca noi înșine să fim milostivi şi slujitori, asemenea Lui”. PREDICA PS MACA
  5. Pingback: “Occi­dentalii au câştigat bunăstarea, dar, o dată cu ea, au pierdut comuniunea cu Dum­nezeu şi caută acum tot felul de surogate”. CALDURA HARULUI SI LUMINA IUBIRII IN TINUTURILE SI IN INIMILE RECI SI INTUNECOASE ALE NORDULUI | Cuvânt
  6. Pingback: Cuvant marturisitor al PS MACARIE la hramul Manastirii DOBRIC (audio + text): “VREMURILE SUNT FOARTE GRELE şi devin din ce în ce mai grele, însă în aceste vremuri trebuie să mărturisim. BISERICA ESTE UNA, NU POT FI MAI MULTE! În Biserica Ort
  7. Pingback: MESAJUL PREASFINTITULUI MACARIE, Episcopul Europei de Nord, pentru POSTUL CRACIUNULUI. Chemare la apropierea de inocenta copilariei, intr-o lume din ce in ce mai dezumanizata, pentru a ramane sensibili la Taina Intruparii (AUDIO) | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: Fericitul Parinte Ioan Krestiankin ne invata CE SA FACEM SI CUM SA NE RUGAM PENTRU CEI ADORMITI FARA POCAINTA, PENTRU CEI NEBOTEZATI (NEORTODOCSI) SI PENTRU SINUCIGASI: “Nici un suspin nu se va pierde…” | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: “Cati copii orfani, singuri, indurerati, traumatizati, sunt printre noi, care chiar au nevoie de parinti!” SA AJUTAM LA PURTAREA CRUCII CELOR AFLATI IN SUFERINTA, IN SINGURATATE! SA NE RUGAM PENTRU CEI CARE NE VRAJMASESC – Partea a doua
  10. Pingback: “Dăruieşte-Mi păcatele tale!” – Conferinta “CRUCEA JERTFEI” din 2015 de la Ploiesti a PS Macarie Dragoi: SA INVATAM IUBIREA CEA ADEVARATA DE LA DUMNEZEU, CEL CARE S-A JERTFIT PENTRU PACATELE NOASTRE. – In ce duh se c
  11. Pingback: PUTEREA SFINTEI CRUCI. “Dumnezeu ne-a arătat pe faţă cât de mult ne iubeşte, nu prin simple vorbe frumoase, ci îmbrăţişându-ne cu mâinile Sale însângerate” | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: LA UMBRA CRUCII lui Hristos, pentru a primi puterea de a ţine piept DUHULUI POTRIVNIC AL LUMII… “Necredincioşii îi batjocoresc pe credincioşi. Creştinii sunt priviţi de parcă ar fi extratereştri… Cei morali sunt luaţi în râs,
  13. Pingback: “Iată de ce suntem noi fericiţi…” – CRUCIULIŢA ȘI AJUTORUL NEVĂZUT AL MAICII DOMNULUI. “Maica Domnului mijlocește si veghează pentru fiecare” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate