Ne pleaca Batranii… Parintele PETRONIU TANASE A ADORMIT IN DOMNUL, AZI, IN JURUL ORELOR 16.00
Fostul egumen al Schitului Românesc Prodromu de la Muntele Athos a plecat la Domnul, astăzi, în jurul orei 16:00. Monahii obştii româneşti îşi vor lua rămas bun de la părintele, mâine, când va fi înmormântat după tradiţia monahală athonită.
Părintele Petroniu Tănase s-a născut în 1914 în comuna Farcaşa, în judetul Neamţ. S-a călugărit de tânăr, la Mănăstirea Neamţ, iar mai târziu a intrat la Antim din Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie, dar a făcut şi studii în matematică şi filosofie. Dorul după o viaţă îmbunătăţită l-a îndreptat spre Muntele Athos, la schitul unde a vieţuit din 1978 încoace, dar acolo, părintele Petroniu a avut şi rolul de a revigora administrativ şi spiritual obştea ocrotită de Sfântul Ioan Botezătorul.
Sursa: Lumina***
Legaturi:
- Parintele Petroniu Tanase (Prodromu) catre IPS Teofan: “ARHIEREUL SA FIE DARZ!”
- Vom ajunge vreodata „o turma şi un pastor”, avva Petroniu?
- Crestinortodox: Meditatie la Duminica Vamesului si a Fariseului
- Sfantul Munte Athos: Avva Petroniu Prodromitul? Cel mai smerit. Cel mai smerit. Cel mai smerit!
***
Crestinortodox: Parintele Petroniu Tanase
Parintele protosinghel Petroniu Tanase s-a nascut in anul 1914, in comuna Farcasa, in judetul Neamt. Ravna monahala, ce i-a cuprins sufletul inca din tinerete, l-a dus pe acesta in obstea Manastirii Neamt, unde se va si calugari. Parintele va ajunge apoi in Manastirea Antim, din Bucuresti. Cu toate ca a renuntat la lume, tanarul monah a urmat cursurile Facultatii de Teologie, alaturi de alte studii in Matematica si Filosofie.
Parintele Adrian Fageteanu, intrebat despre Parintele Petroniu Tanase, va spune:
“Avva Petroniu Prodromitul? Cel mai smerit. Cel mai smerit. Cel mai smerit.”
Tot el nu va spune ca, in anul 1937, perioada in care obstea Manastirii Antim a fost cea mai numeroasa, numarand 38 de monahi, cel mai smerit dintre ei si singurul care nu se indreptatea pe sine era Parintele Petroniu Tanase; la acea data, Parintele Petroniu avea doar 23 de ani.
“Toata actuala randuiala a bibliotecii i se datoreaza. Poate de aceea, desi e staret, continua sa se ocupe tot el de ea, aceasta fiind parte din viata sa, din ascultarea sa.”
Dorul pentru o viata imbunatatita, asemeni marilor parinti nevoitori, i-au indrumat pasii spre Gradina Maicii Domnului – Sfantul Munte Athos. Parintele Petroniu Tanase va ajunge in Sfantul Munte in anul 1978, el facand parte din a doua generatie de monahi trimisa de Patriarhia Romana spre a revigora obstea Schitul romanesc Prodromu.
Din anul 1984, parintele Petroniu Tanase este si protosinghel, si duhovnic, si bibliotecar. Nicolae Baciut, vizitand si admirand ordinea din biblioteca, va spune:
“simt din nou ca sunt roman, cu tot cu pamantul pe care-l calc. Chiar daca e, administrativ vorbind, pamant grecesc, deasupra lui e duh romanesc. Si biserica, si curtea, si trapeza, chiliile, gradina – toate respira romaneste”, iar acest lucru se datoreaza, atat cat tine de om, Parintelui Petroniu Tanase. “Mare teolog si mare ascet!”
Cand Placide Deseille l-a rugat pe parintele Macarios Simonopetritul (bibliotecar si autor al cartii “Triodul explicat”) sa-l duca la un parinte dupa cuvant de folos, au venit, impreuna cu egumenul Elisei si toata sinaxa manastirii, la Avva Petroniu!
“Merg pe jos, aceasta e bucuria mea, pentru ca multi Sfinti Parinti au sfintit pietrele acestea cu sudorile lor.”
Calcand pe urmele sfintilor de odinioara, parintele simte bucuria comuniunii si a rugaciunii neincetate.
Parintele Petroniu Tanase – carti publicate din dragostea fata de ucenici
1. “Icoane Smerite din Sfanta Ortodoxie romaneasca” – Schitul Prodromu, 2002
“Sfantul Isaac Sirul ne da aceasta minunata invatatura:
“Cand te intalnesti cu aproapele tau, sileste-te sa-l cinstesti mai presus de masura lui. Lauda-l chiar si pentru cele ce nu le are. Spune-i tot binele si tot ce este spre cinstirea lui.”
Si lucrul este firesc: asa cum cinstind icoana, cinstea se urca la chipul infatisat in icoana, tot asa cinstirea omului, a chipului lui Dumnezeu, se urca la cinstirea insasi a lui Dumnezeu. Traindu-mi viata smerita in lumea celor multi, anonimi, smeriti, am avut bucuria sufleteasca sa surprind unele din aceste frumuseti ale confratilor, pe care le-am insemnat aici spre, slava lui Dumnezeu. Cel minunat intru Sfintii Sai, si cu dorul de a bucura si pe altii din intalnirea cu ele.” (Ieromonah Petroniu Tanase)
2. “Bine esti cuvantat, Doamne – meditatii” – Editura Bizantina, 2004
“Bine esti cuvantat, Doamne!” Cand chipul senin al unui frate si cuvantul lui iubitor ma intampina si inima tresalta de duhovniceasca bucurie, un glas tainic dinlauntru murmur: “Bine esti cuvantat, Doamne!”
In fata sfantului Prestol cand inima se topeste inaintea milostivirii celei negraite a Stapanului, un fior adanc suspina: “Bine esti cuvantat, Doamne!” “Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!”
Cand piciorul sovaie si este amenintat cu alunecare in prapastie, un strigat de ajutor izbucneste: “Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!”
Cand vrajmasul imi da tarcoale, sa ma inghita, inima infricosata cauta pe Domnul: “Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!”
Si asa, adeseori: in chilie, la biserica, la lucru, la masa, pe cale, ma vad ca la spovedania cea de taina din fata Stapanului si in inima rasuna cele doua refrenuri: “Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!”
3. “Usile pocaintei. Meditatii duhovnicesti la vremea Triodului” – Editura Trinitas”
Este gresit sa se creada ca Biserica e inapoiata, retrograda, ca s-au schimbat vremurile si ca trebuie si ea sa se modernizeze. Biserica este traditionalista tocmai pentru ca are niste valori de aparat. Nu e vorba de inchistare, ci de consecventa in sfintele randuieli.
*
Romanii nu au venit la Muntele Athos si nu au facut donatii ca sa aiba o manastire. Au facut-o pentru desavarsirea lor sufleteasca. Am avut, candva, multi calugari la manastiri precum Marea Lavra, Karakalu si Dionisiu. Sunt si acum multi calugari romani, raspanditi in Sfantul Munte.
*
Sunt lucruri foarte interesante si frumoase in ortodoxia noastra romaneasca. Fiecare tara isi are amprenta si specificul ei crestin ortodox. Nu putea sa se intample altfel cu poporul roman. Sunt lucruri ce tin de evlavia credinciosilor nostri simpli. De exemplu, ducandu-ma odata acasa de Pasti, in Joia Mare, o batrana se intorcea tarziu acasa si mama a intrebat-o de unde vine. A raspuns ca vine de la o vecina care este bolnava.
– Domnul Hristos a spalat astazi picioarele ucenicilor, eu sa nu fac nimic? M-am dus si am spalat picioarele la o femeie bolnava, in pat.
– O femeie fara carte!
*
Luxul, facilitatile tehnice nu se potrivesc cu spiritul manastiresc. Unele lacasuri primesc fonduri de la Uniunea Europeana, dar confortul nu este facut pentru duh, ci pentru trup. Prin navala lumescului, trairea athonita se dilueaza.
*
Ce spune Mantuitorul? Iar voi fiti desavarsiti, ca Tatal vostru desavarsit este. Fiti sfinti, ca Tatal vostru Sfant este. Chemarea omului este desavarsirea, este sfintenia. Dumnezeu i-a dat putere omului sa fie desavarsit, iar omul e obligat sa se desavarseasca. Desavarsirea e interesul nostru. Orice si oriunde ar fi, omul are posibilitatea sa se desavarseasca si sa fie fericit. Suntem datori sa inmultim talantul pe care ni-l da Dumnezeu. Ne mantuim prin Har, dar trebuie si noi sa punem straduinta.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Dumnezeu sa-l ierte si vesnica sa-i fie pomenirea !
O lumină a trecut către Lumină
În privirea ce-si purta senină
În privirea-şi sa de mărturisitor
Hrănită-n inimă de al ţării dor
S-au simţit acasă umbrele măreţe
Ce-acum cuvântează cu ale lor feţe
Primirea în ceruri, ale lui poveţe
Alexandru Vodă de la Slatina
Părintele Ceopa ce-n sulfet l-avea
Stălucirea isihiei, după Atanasie
În pustia Viglei făcliile arde
Dincolo de lume, materii pierdute
Părintele Petroniu se-nalţă în Munte!
Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii ! Si l rugam sa ne fie rugator inaintea lui Dumnezeu!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Sper sa prind ziua cand Parintele Petroniu va fi canonizat.
Dumneze sa-l ierte si sa se roage pentru noi de unde e acum ,mi se pare curios (nu stiu in ce stare se afla ) dar la putin timp dupa ce a renuntat la egumenie a trecut la Domnul ,oare o fi primit semn ???
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
“Bine esti cuvantat, Doamne!” Ai Tai suntem noi, mantuieste-ne!
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca impreuna cu sfintii.Am intalnit si am fost binecuvantat de acest sfant.Fie ca rugaciunile lui sa ne intareasca de acolo de sus,din ceata celor drepti!Doamne ajuta!
Dumnezeu sa-l odihnesca in Imparatia Sa!
Am castigat un Rugator in Cer.
Parinte Sfinte roaga-te pentru noi pacatosii!
Infatisarea parintelui spune totul despre smerenie si sfintenie !
Nadajduiesc ca va continua sa se roage pentru noi si acolo, langa Hristos, unde a plecat sa vietuiasca in pace vesnica !
Domnul sa-L odihneasca in sanul Sau !
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in Imparatia Sa.
Imi amintesc cum prin 1996, intr-o primavara, student fiind, am pierdut la mustata trenul. Dumnezeu randuise altfel. Pe peronul Garii de Nord nu mai era decat un loc liber, langa un parinte calugar batran, insa in forma. Era de la Athos, vorbea cu trecatorii care doreau sa asculte, eu, mic si nestiutor fiind, ascultam mai mult tacand. La sfarsit ne-a miruit pe cativa si de atunci am inceput sa vad, sa inteleg crestinismul. Timpul a trecut, detaliile sau sters, insa nu esentialul, acea stare de liniste si fericire, care a durat ore si ore intregi. Nu stiu cine a fost, daca Parintele Petroniu Tanase sau un alt parinte imbunatatit, de fapt in perspectiva vesniciei e neimportanta intrebarea. Dumnezeu sa il odihneasca, si pentru rugaciunile lui sa imi ajute si mie pacatosului.
@ Robert:
Nu e vorba de semn, e vorba ca era bolnav.
Ce rau imi pare…Dumnezeu sa-l odihneasca!Parintii nostri preoti se duc la Domnul, insa ce ne facem noi fara dansii!….Eu am avut un simtamant asemanator cand a plecat la Domnul Parintele Teofil Paraian.In anul 2008 am fost de Craciun la Sambata de Sus.A fost ultimul Craciun in care a fost la predica din Ajun, Parinele.Pana in acel moment nu il stiam decat din carti si de la tv.Dupa acel Craciun cand am simtit pe viu ca tot ce spunea Parintele era dintr-o bunatate a dansului si tot ce trecea prin filtrul mintii dumnealui ,trecea si prin cel al sufletului,ceva a facut sa ma simt aproape de dansul.Asa ca am suferit cand dansul a plecat dintre noi.Sufletul tanzeste dupa bunatatea sufleteasca a acestor sfinti Parinti.Simt ca ramanem saraci…intr-o lume materialista,rece si calculata.Trist!
In cativa ani au plecat atatia ortodocsi adevarati..Ce pacat! Dumnezeu sa-l ierte!
Nu ne pleaca nicaieri batranii, se muta! Scapati de necazurile lumii se duc sa se roage pentru noi, fiii lor! De acum sunt mai tari decat pana acum! Cei ce s-au mutat sunt cu noi, numai noi nu suntem cu noi! Lumineaza-ne, Doamne, lumineaza-ne!
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE , SA-I FIE TZARANA USHOARA .
DE ACOLO DE SUS , SA SE ROAGE SHI PTR. NOI , PACATOSHII …PENTRU GRECIA , TARA ADOPTIVA SHI PENTRU ROMANIA , TZARA IN CARE S-A NASCUT , INVATZAT , SHI CALUGARIT …
ERA UN MARE MONAH .. MI-A POVESTIT CINE AU FOST ACOLO .
Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in Imparatia Sa si pe noi sa ne miluiasca pentru rugaciunile Parintelui si ale tuturor Sfintilor Sai.
http://paulslayer.blogspot.com/2007/09/puterea-transfiguratoare-iubirii-am.html
Cateva cuvinte neputincioase despre o alta carte minunata a parintelui. Dumnezeu sa-l ierte si sa ni-l faca mijlocitor puternic in ceruri!
L-am cunoscut anul trecut in octombrie cand am fost in Athos, am in fata toata scena cu parintele, asa in varsta abia reusea sa vorbeasca, avea o privire penetranta iti intra in suflet. Am fost impresionat de linistea si pacea pe care o radia. Retin cateva cuvinte care sintetizeaza totul pentru noi care santem in afara manastirilor “Voi care traiti in lume aveti o lupta mai grea de purtat cu raul decat noi, dar si voi va puteti mantui!” Apoi sprijinit de cei din jurul lui, l-am vazut la liturghie in biserica si nu odata facind metanii. Desi trupul il avea slabit,inima si sufletul lui erau pline de iubire.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!. Sant convins ca acolo unde este, se roaga pentru noi cei din lumea asta ca sa fim mantuiti.
Un om adevarat care si a trait firea sa pe acest pamant
un cer senin in care nu s au strecurat nori
o gingasie de ghiocel care tremura inaintea iubirii lui Dumnezeu
un chip primitor simplu plin de sinceritate si blandete
Dumnezeu sa l odihneasca in pace in ceata sfintilor!
mantuieste ne pe noi Doamne si pentru rugaciunile lui
DUMNEZEU SA-L IERTE SI SA-L ASEZE CU SFINTII !
ORICE VORBIRE DESPRE PREACUVIOSIA SA ESTE PREA SARACA PENTRU A-I CUPRINDE SMERENIA !
Pe o sfert de coala de hirtie , folosita cu economie ,cu litere potrivite, nici mari nici prea mici, scrise egal aproape ca in abecedar,alcatuind numai atitea cuvinte cite trebuiesc ca sa fie inteles , parintele mi-a trimis intotdeauna(!) multumire pentru mica mea danie si raspuns la problemele duhovnicesti , daruindu-mi din prisosul iubirii sale de oameni, de fiecare data, nadejde ,incurajare, bucurie si pace sufleteasca ! Am zabovit intotdeauna in fata celor citeva rinduri scrise de mina sa,recitindu-le zile la rind si le pastrez pe toate cu multa evlavie !
Ne părăsesc pe zi ce trece
Părinţii cei adevăraţi,
Ce dovedeau fără de vorbe
Cât sunt de vrednici şi curaţi.
Ne părăsesc părinţii noştrii,
Care’nlăuntru şi-n ascuns,
Plângeau din inimă poporul
Cerând iertare lui Iisus.
Ei au ştiut ce este viaţa
Trăită-n post şi rugăciune,
Ce-i vrednicia ortodoxă
Şi lepădările de sine,
C’au învăţat ortodoxia
Din nevoinţă, din lucrare,
Din viaţa celor dinainte,
Din dragoste şi ascultare.
Cu ei se stinge’ncet o viaţă
De adâncime în Iisus,
-Ce piere-zilnic izgonită
De’un duh ce vine din apus.
Smerenia lor tăinuită
Iubirea lor nevinovată,
Ortodoxia lor cea vie,
O vom trăi oare vre-odată ?
Cuvântul lor care vorbeşte
Atât de sincer, de Iisus
Vorbea de Dumnezeu şi semeni
Nu despre ei în chip ascuns.
Credinţa lor foarte smerită
Chema, hrănea şi vindeca
Diuos, firesc, curat şi sincer,
Nu numai doar argumenta.
S-a dus părintele Petroniu.
Un rugător ce ne-a iubit,
Monah smerit curat şi sincer
Şi un român desăvârşit.
Un mare gol lasă în urmă,
Pe care-l umple’acum durerea,
Nesiguranţa, ezitarea,
Că noi nu ştim ce e puterea.
Nu ştim ce-i viaţa ortodoxă
Decât din cântec şi citire,
Nu din dobânda pocăinţei
Şi din urcuşul prin trăire.
Făptura lor secătuită
De energiile trupeşti,
Vădeşte truda ortodoxă
Sub crucile călugăreşti.
Şi spun şi-acum ca şi’altă dată
Ce nu încape în cuvînt,
Dar care ne-o rosteşte-n suflet
Ca pe-o mustrare Duhul Sfânt.
Ortodoxia î-şi adună
La cer pe fii săi curaţi
Care-au trăit-o în iubire
Ca ortodocşi adevăraţi.
Prin smerenia si rugaciunea lor, acesti preoti deosebiti ne ajuta pe noi pacatosii sa ne mantuim. Dar ca aceasta mantuire sa fie cu adevarat posibila,
trebuie sa punem si noi umarul.
Odihneste-i Doamne pe toti in imparatia Ta, iar pe noi pacatosii si nvrednicii mantuiestene de pacatele noastre cele multe si cele grele.
Dumnezeu sa-l ierte si sa sa-l odihneasca.
Am fost anul trecut in pelerinaj in Sfantul Munte Athos, dar din toate manastirile pe care le-am vizitat la Podromul m-am simtit ca acasa, am respirat romaneste, si e loculul unde as sta in fiecare an macar cateva zile.