“CAND RUSINEA FEMEILOR VA DISPAREA, atunci ziua Judecatii va fi aproape“
Fericitul Filothei Zervakos, sfantul ucenic al Sf. Nectarie de Eghina vorbeste despre unul din semnele apropierii sfarsitului despre care…. se vorbeste mai putin, despre o anormalitate intrata, din pacate, in obisnuit, in firesc. Si in alta parte (vezi aici) Fericitul a descoperit ce a primit de la Dumnezeu ca viziune, ca una din cele doua mari rele pentru care Dumnezeu bate lumea astazi este, pe langa avort, si “goliciunea femeilor”, fenomen de proportii fara precedent in istorie:
“Umblă acum goale, – desi bărbatii nu sunt mai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putintă s-o rabde Dumnezeu. A răbdat pe păcătosii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma si Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă si să-si arate trupurile lor goale la bărbati, ca să-i atragă spre păcat”.
Prilej de a ne aminti ca marturisirea lui Hristos sau a inchinarii la idolul trup se face si prin cele “exterioare” – dar reprezentative – ale noastre si pentru a constientiza ca desfranarea sau curatia sunt cel mai lesne “propovaduite” nu prin cuvinte, ci prin exemplul nostru:
Îmbrăcămintea necuviincioasă a femeilor
“Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă! Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii – povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu – să se îmbrace necuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii. Femeile cere intră în biserica lui Dumnezeu îmbrăcate necuviincios şi fără de ruşine, fac voia diavolului. Mai bine să nu calce pe la biserică, fiindcă în afară de faptul că nu au nici un folos din asta, îi vatămă şi îi smintesc şi pe ceilalţi credincioşi din biserică.
Îmi pare rău că sunt nevoit să cercetez şi să mustru. Nu vreau acest lucru, şi poate că-i întristez pe cei răspunzători de asta. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş cerceta. Îndreptaţi-vă şi atunci voi înceta şi eu să cercetez. Vai mie dacă voi tăcea, văzând asemenea fărădelegi!
Când ruşinea femeilor va dispărea
Într-o carte veche pe care am găsit-o cu mulţi ani în urmă, am citit printre altele că, atunci când ucenicii L-au întrebat pe Domnul nostru Iisus Hristos când se vor întâmpla în lume semnele înfricoşătoare ale celei de-a Doua Veniri, când dragostea multora se va răci şi credinţa va pieri, Domnul le-a spus, printre altele: “atunci când femeile vor deveni bărbaţi şi bărbaţii femei“.
Şi Sfântul Ioan Gură de Aur, atunci când nişte creştini l-au întrebat când va fi a Doua Venire, le-a răspuns: “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“. Aceste profeţii ale Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale altor prooroci, apostoli, Sfinţi Părinţi, despre care am vorbit mai devreme, se împlinesc astăzi cu precizie.
De aici încolo încetează să te mai vopseşti
Ca părinte duhovnicesc, am îndatorirea şi responsabilitatea să-i povăţuiesc pe fiii mei. Te povăţuiesc deci ca de aici încolo să încetezi a-ţi mai vopsi buzele, unghiile şi faţa şi să rămâi cum te-a zidit Dumnezeu. Nu-ţi dori să devii mai presus de Dumnezeu; fiindcă, atunci când te vopseşti cu culori roşii, Îl huleşti pe Dumnezeu. E ca şi cum ai spune: “Dumnezeu n-a ştiut sau n-a putut să mă facă cu buze sau unghii roşii; şi ceea ce n-a putut să facă Dumnezeu, o voi face eu, ca să par mai frumoasă să mă admire şi preţuiască bărbaţii şi femeile fără minte şi să-mi spună că sunt <<femeie fermecătoare>>, modernă, nu înapoiată“. Însă în felul acesta îl întristezi pe Dumnezeu şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, şi pe toţi oamenii cuminţi şi cu frică de Dumnezeu, şi-l bucuri pe diavol şi pe oamenii neînţelepţi, bărbaţi şi femei.
Aşadar, dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu şi ţi-e frică de Dânsul, dacă mă respecţi şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, din clipa aceasta în care primeşti scrisoarea mea, să încetezi a te mai vopsi. Şi să-ţi împodobeşti de aici încolo sufletul cu smerenie, cuvioşenie şi virtuţi. Atunci se va bucura şi Dumnezeu, şi îngerii, şi Maica Domnului, şi sfinţii, şi te vor ocroti şi învrednici să intri în Împărăţia Cerurilor.
Însă dacă vei urma moda şi te vei lua după femeile moderne, ca acuma, când le imiţi vopsindu-te, le vei imita şi la fumat, şi la jucat cărţi şi la altele, care sunt scârboase chiar şi când le aminteşte cineva”.
( “Ne vorbeşte Părintele Filothei Zervakos”, Ed. Cartea Ortodoxa-Egumenita, 2007, cap. “Îmbrăcăminte“)
- Cititi, pe teme inrudite:
Boala si nebunia slavei desarte
Cuviosul Paisie despre neoranduiala launtrica si infatisarea exterioara
Despre femeile care poarta podoabe de aur si se impodobesc – Sf. Ioan Gura de Aur
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Intre judecata de apoi a femeilor si a barbatilor exista o singura deosebire. Femeile vor fi judecate in plus si dupa modul cum s-au imbracat.
Femeilor! Imbracati-va si purtati-va ca pentru Hristos, pentru ca el este judecatorul vostru si nimeni altcineva! Vreti sa placeti oamenilor, atunci sunteti judecate de oameni. Va raniti voi inseva si ii raniti si pei cei din jurul vostru.
@Alice Elena
Ai dreptate…in viata fiecaruia va veni un astfel de moment!!!
V-ati gandit totusi ca un om nu poate fi judecat de alt om deloc! adica …din cate inteleg eu din aceste comentarii: daca porti batic esti ipocrita,la fel daca porti fusta lunga ( ce sa mai zic ca daca te imbraci astfel poti sa si dezamagesti daca iti mai faci cate un pacat mic acolo..) Daca te imbraci lumeste incerci sa-i ispitesti pe barbati, daca incerci sa impaci si capra si varza esti crestina doar pe jumatate..etc. Fratilor, zau unde ajungem daca gandim lucrurile asa? Va rog sa nu mai judecati deloc! ..asta inseamna sa fi crestin. Nu cred ca ne putem ruga unii pentru altii pe acest site dar totusi…
Un singur lucru m-a convins totusi: si barbatii si femeile ( si in definitiv toti oamenii ) sunt responsabili in aceeasi masura!!! pentru pacatele tuturor…fie ca nu ne-am rugat, fie ca nu am mustrat , fie ca a mustrat prea mult etc…le stiti voi pe toate. Doame Ajuta-ne sa nu ne mai judecam si sa ne oferim atatea recomandari unii altora!
Fratilor..despre Iubirea de sine stie cineva ceva???In rest pace si voie buna..si HRISTOS A INVIAT..
@ Anda:
Daca tot e mai bine sa tacem cu totii, ne-ai dat inca un motiv sa nu mai existe comentarii pe site 🙂 Iar daca ne fac rau comentariile, mai bine citim numai cuvintele Parintilor, le punem in inima si ne cercetam constiinta prin prisma lor. Cred sincer ca e destul. Si ca sa nu mai judecam, si ca sa nu ne mai simtim judecati, pe drept temei sau dintr-o sensibilitate poate excesiva (spun asta fiindca deja numima orice recomandare “judecata”, chiar si cand ea nu se refera la nimeni anume, ci este generala; atunci si Fer. Filotei a judecat, oare?!). Pentru ca uneori chiar nimeni nu a avut aceasta intentie, dar ne-am simtit cu musca pe caciula si ne-am tulburat. E normal, zic eu, iar astfel de lucruri ar trebui mai degraba asumate, decat respinse, doar pentru ca ne tulbura putin confortul launtric. Sa luam ce simtim ca e bun si adevarat de la fiecare, mai degraba. Una peste alta, iarta-ne, Anda!
@admin
Personal consider ca felul meu de a gandi contribuie la mantuirea sau “nemantuirea mea”. Ma gandeam ca daca vad pe cineva ca pe un ipocrit sau pe altcineva ca semi-crestin am gresit impotriva iubirii de frati…n-am nimic cu dezbaterile in general si nici nu ma fac sa ma simt in vreun fel. Dar n-am putut sa nu observ reactiile la un comentariu de altfel destul de inspirat al Magdei.
Iertati-ma daca despicarea firului in patru mi se pare mai degraba o aiureala filosofica decat un model de comportament crestin.In fond daca cineva dorea sa-i spuna ca vopsitul parului este un gest necrestin clar , de ce nu a spus-o direct?. Avem cumva indoieli sau ne-am simti cu musca pe caciula daca am face-o?. E clar ca nu putem sa aruncam cu piatra , fiecare pentru motivele (pacatele ) lui.
Referitor la cuvintul de la inceput al celei ce-si zice Magda.
Draga sora! Erezia feminista are multe fete: fie pe cea a egoismului extrem in care doar persoana femeii si proslavirea extremista a puterii prin frumusete mai conteaza, fie pe cea a conformismului cu ceea ce vor ”barbatii”, care, daca stam sa ne gindim bine este tot o forma a egoismului femeii (ca doar ea vrea sa fie acceptata si de aceea ii face pe voie).
Eu cred ca Mintuitorul nu deageaba s-a intrupat si a suferit pentru noi. Modelele de urmat sunt cele din cer sau agreate de cer. Mintuitorul si sfintii barbati trebuie sa fie modelele de urmat pentru barbatii crestini, iar Maica Domnului si sfintele femei trebuie sa fie modelul de urmat pentru crestinele din ziua de azi.
Te-ai mindrit cind ai cugetat ca sti mai bine, decit cei citati in articolul de mai sus, ce este drept.
Iar scuza cu ”asta vor barbatii” este doar o scuza. Dumnezeu nu iti cere sa asculti de sotul tau (ca de altii nici nu poate fi vorba daca esti crestina), decit atunci cind si el asculta de El. Daca sotul iti cere sa ”arati bine” atunci inseamna ca el nu este multumit cu ceea ce i-a dat Dumnezeu si huleste. Nu trebuie sa-l asculti! In afara de a fi curata, pieptanata si decent imbracata NIMENI nu iti poate cere sa te sulemenesti. Dumnezeu iti cere sa ii faci lui pe plac, nu barbatilor sau ”lumii”.
De fapt amindoi stim adevarul: NU PENTRU BARBATI VA SULEMENITI, CI PENTRU SLAVA DESARTA DE A FI ADMIRATE PINA SUNTETI, INCA, FRUMOASE.
Desertaciunea, desertaciunilor! Daca sotul te iubeste nesulemenita, atunci este intru Hristos.
Femeie, ce alegi, Hristos sau ”lumea”?
HAIDEŢI TINERI
Aprilie ’93
PARTEA ÎNTÂI
Hei, neam ajuns de ocarã
Nu auzi cum plânge Dumnezeu
La fiecare poartã închisã?
Voi, cei însinguraţi de pãcatele voastre,
Voi, cei însinguraţi din cauza urii din voi
Lepãdaţi tina pãcatului vostru
Şi întindeţi braţele spre Iisus Hristos
Iisus Hristos, Mântuitorul lumii!!
Tineri , voi ce sunteţi bãtrâni
Pentru cã sunteţi bãtrâi sufleteşte,
Aruncaţi bãtrâneţea din voi,
Primind lumina lui Iisus,
Primind lumina de candelã
În ochii voştri spurcaţi de sãruturi,
De idei ce nu v-au folosit niciodatã,
De ţigãri şi dansul satanei.
Şi-a fãcut omul jucãrii,
Ca sã-şi uite de pãcate,
Sã-şi umple timpul lui gol de gândire
Şi l-a uitat pe Dumnezeu-e atât de simplu!!
Şi-a fãcut maşini, blocuri , avioane,
Are ştiinţa cu care creeazã goluri de aer,
A distrus copacii şi a strivit florile
Şi crede cu atâta mândrie în el,
E persoanã importantã în lume,
Devenit din maimuţã om !!!
Îşi aprinde becuri şi le-nchide când vrea,
Astea ţin loc de soare , de luminã,
Dã drumul la muzicã , la casetofon
Şi aude spurcãciunile lumii cântând,
Dã drumul la televizor
Şi vede femeile goale cum se-ntind ca viermii.
E bogat, are de toate “învãţatul” nostru,
Pleacã în strãinãtate sã-şi “etaleze cunoştinţele”
America e la modã, nu mai e Parisul,
El nu-şi vinde ţara, şi-o dã degeaba,
Nu-şi mai place neamul, e de proşti, de calici,
Nu are dolari România, nu are, e calicã,
Nu are oameni vrednici sã-i asculte vorbind.
PARTEA A DOUA
Haideţi tineri, feciori şi fecioare,
Voi haiduci minunaţi ai neamului meu,
Intoxicaţi în felul acesta, nu simţiţi,
Nu simţiţi ,cum acel ceva sensibil din voi,
Plânge de fricã sã nu fie distrus?
Prinţi şi prinţese ai neamului meu,
Nu vã apasã povara prostiei din jur?
Haideţi tineri adevãraţi
Sã devenim tineri prin lumina Liturghiei,
Sã devenim tineri desãvârşiţi,
Cântând lui Dumnezeu şi oamenilor despre iubire.
Noi, cei ce ne temem de bãtrâneţe,
Noi , cei ce ne temem de moarte,
Sã aruncãm toatã scâraba ce vine din tinã,
Sfinţindu-ne trupul nostru,
Îndumnezeindu-ne speranţa noastrã,
Înãlţându-ne sufletul nostru,
Pentru a devevi îngeri aici pe pãmânt.
Hei , tineri monahi şi mireni totodatã,
Sã fim tineri prin rugãciunea noastrã,
Gãsindu-l pe Dumnezeu, pe pãmânt fiind,
Nu mai suntem bãtrâni, nu mai suntem morţi,
Suntem pururi tineri, chiar si bãtrâni fiind.
Sã aruncãm, sã aruncãm toate pãcatele noastre,
Nu vedeţi câtã suferinţã aduc?
Sã ne spãlãm trupul şi sufletul nostru,
Prin botezul lacrimilor noastre,
Sã venim la Iisus, Mântuitorul lumii,
Cãci prin El moartea este învinsã,
Suntem în viaţã şi prin viaţã în El.
Haideţi, haideţi tineri şi vârstnici,
Monahi şi mireni totodatã,
Sã rãsturnãm sufletul nostru cel întinat,
Întinat de pãcate,
Sã devenim pururi tineri în lumina lui Iisus,
Iisus Hristos, Mântuitorul nostru,
Înãlţat la ceruri şi prezent cu noi,
În serile de tainã a rugãciunii noastre.
Haideţi , haideţi tineri,
Nu vedeţi ce greu este sã fii singur?
Singur numai cu prostia şi cu pãcatele tale
Şi a celor din jur?
Singur şi numai cu dorinţa de a fi alãturi
De cel care luptã la fel ca şi tine?
Haideţi , feciori şi fecioare,
Haiduci minunaţi ai neamului meu,
Plãieşi tineri ai sfântului Ştefan,
Lucraţi tainic prin rugãciunea voastrã,
Daţi perdeaua neguroasã din faţa ochilor voştri,
Mistuiţi-vã în codri de gânduri
Şi luaţi aerul dreptãţii în piept.
Hei, mã auziti, mã auziti, prinţi si prinţese,
Ajutaţi-mã, ajutaţi-mã ,
Nu mai pot singurã, am obosit!
Hei, hei, mã auziţi,
Nu suntem calici, nu suntem neam de ocarã,
Putem rãsturna rãul din noi şi din lume,
Putem învinge moartea sufletului nostru.!!
Haideţi, haideţi tineri,
Sã repetãm cuvintele Mântuitorului,
”Fiţi desãvârşiţi precum Tatãl vostru
Cel din ceruri desãvârşit este!”
Haideţi, sã devenim noi înşine
În propria noastrã libertate,
Prin lumina lui Dumnezeu!
Sã facem din neamul acesta ajuns de ocarã
Sã dãinuie printr-o cetate de sfinţi.
Sã facem din el aşa cum l-a visat Eminescu,
Şi Bãlcescu şi Iancu, şi Tudor Vladimirescu,
Aşa cum îl visa fiece domnitor,
Legat de pãmânt şi de ţarã,
De înţelepciune şi de Dumnezeu.
Haideţi tineri, monahi şi mireni,
Sã ne-ajutãm prin cuvântul nostru lãuntric,
Nu simţiţi, nu simţiţi cum cineva bate la uşã
Iar noi nu deschidem?
Haideţi sã privim , sã privim la minunãţia naturii
Şi vom auzi, vom auzi , cum cântã Dumnezeu!!!
Hei, frumuseţe tânãrã şi trainicã ,
Tineri ce suntem tineri şi vom rãmâne tineri,
Sã aducem jertfa sufletului nostru
Pe altarul creaţiei,
Ce este viaţa noastrã îndumnezeitã.
Ştiţi, pãmântul are nevoie de sfinţi
Cum are nevoie o floare de soare,
Luaţi-vã rolul în serios
Cã Dumnezeu ne aşteaptã în tainã
Sã pângem şi sã vorbim fericiţi
Alãturi de El.
Nota: aceasta poezie a fost scrisa în ’92 şi citita la un miting la Iaşi, în ’93, organizat de ASCOR ,in fata Palatului Culturii şi a aparut imediat pe posturile de radio şi televiziune .
Observ ca sunt multi cei ce acuza femeile pentru felul cum arata, as vrea sa fac o observatie: sunt ferm convinsa ca un barbat crestin care traieste doar pentru Hristos NU AR PUTEA FI SMINTIT de o femeie, indiferent ce ar face ea sau cum s-ar imbraca.
Nu vreau sa supar pe nimeni, dar faptul ca barbatii intorc capul dupa femei este o masura a pacatoseniei lor si indepartarii lor de Dumnezeu(si sa stiti ca asta se intampla INDIFERENT cum este ea imbracata.. eu am fost acostata si cand eram gravida in luna a opta si aveam un palton lung si vechi pe mine).
In al doilea rand multi barbati comenteaza de parca am trai intr-o lume perfecta.. Nu este o lume perfecta, iar modul in care se imbraca si se poarta femeile este dictat de BARBATI (dupa cum a observat Magda). Pe mine nu ma intereseaza daca sunt fardata sau nu, dar pentru sotul meu face o mare diferenta (chiar daca el nu constientizeaza, se comporta diferit cand sunt machiata). Tocurile sunt o pacoste, dar ma straduiesc sa le port cand sunt cu el.. Iar daca trebuie sa mergem la un eveniment, ei bine, trebuie sa arat impecabil, altfel ma trimite acasa sa ma schimb. Este umilitor. Nu mi se intampla doar mie, ci si multor alte femei cu care am vorbit.
Poate ca exista si barbati capabili sa vada dincolo de aparente, dar eu nu am cunoscut personal!
Va grabiti sa judecati.. De ce? Conteaza chiar atat de mult o fusta si un batic? Cred ca dimpotriva, in cazul meu un batic ar produce o ruptura in familie si precis l-ar intoarce pe el complet impotriva invataturii crestine.
Repet, nu vreau sa va supar, dar nu femeile sunt pacatoase pt ca se imbraca intr-un anumit mod, ci barbatul, pentru ca are mintea pervertita.
(Da, sunt perfect de acord ca femeile ar trebui sa aiba o anumita tinuta in biserica sau sa-si acopere capul cand se roaga. Bunul simt ar indemna si o femeie care nu este crestina sa fie imbracata decent intr-o biserica sau in fata preotilor)
@ Irina,
Ne intrebam impotriva cui va revoltati acum, oare? 🙂 Nu cumva, incercand sa polemizati cu “barbatii”, ati ajuns sa va revoltati, fara sa vreti, impotriva Sfantului ale carui cuvinte le-am transcris aici, care nu isi exprima numai gandirea lui omeneasca, ci expune chiar cugetul Bisericii si al Sfintei Scripturi? Nu cumva, in ultima instanta, repetam cu totii pacatul lui Adam si al Evei, dand vina unii pe altii, in loc sa ne recunoastem propriul pacat si sa ne caim? E bine daca putem constientiza si asuma acest reflex al firii noastre cazute.
Plecand de la cazul dumneavoastra particular, nu trebuie generalizat, pentru ca nu e adevarat ca toti barbatii sunt asa de pervertiti, cel putin nu cei credinciosi (cu adevarat). De (cele mai) multe ori se intampla si invers, ca femeia sa provoace premeditat sau ca ea singura, pentru propria ei placere sau pentru “lume” sa se aranjeze mai deosebit, sa doreasca “sa arate bine”, dupa criteriile lumesti.
Revenind la tema comentariului, ne ingaduim sa conchidem, rezumand invatatura Bisericii:
1. Femeia are vina ei si trebuie sa si-o asume, iar barbatul pe a lui si trebuie sa si-o asume, de asemenea. A da vina unul pe altul este o mare amagire, care le impiedica amandurora pocainta. In situatia dumneavoastra, nu ni se pare normal sa faceti anumite lucruri neplacute lui Dumnezeu, pe care le si receptati ca profund umilitoare, numai pentru ca sotul va place asa. Supunerea fata de sot nu trebuie nicidecum sa fie sub o forma degradanta, injositoare sau impotriva poruncilor lui Dumnezeu. Daca exista dragoste, anumite lucruri ar trebui stabilite de comun acord si este de cautat, de luptat, pentru o cat mai deplina unitate de cuget, dar nu prin abandonarea demnitatii personale si a demnitatii de crestin.
3. Folosirea fardurilor chiar este considerata pacat de Sfintii Parinti, indiferent de justificarile omului modern. Desigur, fiecare se poate lupta cu acest obicei, ca si cu oricare altul, in masura puterilor si a conditiilor sale, dar invatatura Bisericii nu se poate schimba (chiar si de ar incerca s-o schimbe unii slujitori de azi).
4. Tinuta cuviincioasa, modesta si nefalsificata, neimpodobita artificial a femeii se impune oriunde, nu numai in spatiul strict al Bisericii, pentru ca, pentru crestini, Dumnezeu si Biserica sunt pretutindeni, iar omul trebuie sa fie acelasi oriunde s-ar afla si nu intr-un fel la Biserica si cu totul altfel in lume. Dimpotriva, el este chemat sa marturiseasca pe Hristos si in mijlocul lumii, prin TOATE cele ale sale. Despartirea intre “la Biserica” si “in lume” nu este in duhul ortodoxiei, care inseamna INTEGRALITATE. Asta nu inseamna insa sa poarte si batic in lume – baticul este pentru biserica, pentru rugaciune – dar sa pazeasca cele ce tin de cuviinta si simplitate.
5. Firea omului este oricum cazuta si trebuie plecat de la aceasta premisa realista si in ceea ce priveste pe barbat, dar si pe femeie. De aceea, Biserica ne invata sa ne ferim de prilejurile spre pacat, dar si sa avem grija sa nu fim sminteala altora (celor slabi), adica sa cautam sa facem tot ce tine de noi ca sa nu dam nimanui prilej de cadere.
Maica Domnului sa ne miluiasca si sa ne invete pe toti sa facem cele bineplacute Ei si Fiului Ei!
Iertati-ne daca v-am mahnit, dar am incercat sa va scriem cu dragoste, nadajduind in intelegere.
Multumesc pentru raspuns. Intr-adevar este dificil sa ne vedem propriile greseli si este usor sa gasim justificari actelor noastre.
Sora Irina,
Intreaba-te ce vrea Dumnezeu de la tine si, in lumina Adevarurilor Ortodoxe, gaseste cel mai smerit raspuns. Alta cale nu avem nici barbatii si nici femeile.
Nu cred ca exista norme stricte cu privire la codul vestimentar ortodox, dar cred ca este de principiu ca imbracmintea sa fie de asa natura incit sa nu ispiteasca. Orice ar spune ”invatatii lumii acesteia” corpul genului opus este facut sa aprinda pofta in cel(cea) care priveste. Ne trebuie putere duhovniceasca, dobindita prin deasa spovedanie, ca sa trecem de orgoliul faptului ca avem putere prin frumusete. Si sa nu crezi ca nu exista si barbati orbiti de ”trecerea” lor in fata femeilor.
Ispititul(a) are vina lui(ei), aceea a slabiciunii in fata pacatului, dar ispititorul(area) ce vina are oare?
Eu vad ca cel(cea) ce ispiteste are vina mai mare decit cel ce s-a lasat ispitit.
In plus ispita este o forma de limitare a libertatii celuilalt(celeilalte). Nu il silesti oare pe cel ispitit(a) sa se uite in alta parte pentru a nu cadea? Ce libertate mai este aceea ce se afla sub limitare?
Eu cred cu tarie ca barbatii trebuie sa respecte toate drepturile lasate de Dumnezeu ale femeilor, dar si ca femeile trebuie sa respecte toate drepturile lasate de Dumnezeu barbatilor. Daca vom urma alta cale, aceasta va fi aceea a dezbinarii.
Doamne Isuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluiestene pe noi ca tare suntem pacatosi in fatza Ta si a imparatiei Tale …
E VREMEA SA NE TREZIM DIN SOMN dar cel mai important e SA FACEM CEEA CE DUMNEZEU NE.A SPUS SA FACEM PENTRU A TINE PIEPT DIAVOLULUI SI A ISPITELOR LUI DE TOATE FELURILE VAZUTE SI NEVAZUTE SI SA NU NE PIERDEM SUFLETUL IN INTUNERIC RUGACIUNEA SI POSTUL RESPECTAREA CELOR 10 PORUNCI CHIAR DACA VINE SAU NU VINE SFARSITUL LUMII TOTI TREBUIE SA VEDEM SFARSITUL LUMII CUM AR FI MAINE SA AVEM TOT TIMPUL FRICA MORTII SI A LUI DUMNEZEU DOAMNE ISUSE HRISTOASE MILUIESTEMA PE MINE PACATOSUL …
Cred ca este o amagire sa consideram ca, de exemplu, nu e niciun pacat sa dam unghiile cu lac incolor sau sa ne vopsim parul cu o culoare apropiata de cea naturala.
E adevarat, probabil ca asa nu iesim in evidenta (nefiind nimic strident in tinuta), dar … e o cochetarie. Si asta ne face rau in primul rand noua pentru ca ne cultiva Mandria.
Ar fi tare bine daca am putea avea taria sa tinem piept acestei lumi in care se pune foarte mult accent pe imbracaminte, eleganta.
Daca e sa dam exemple, in ce ma priveste nu mi-am vopsit parul niciodata desi am multe fire albe si doar 31 de ani. Unghiile le tai scurt, nu le vopsesc, am grija doar sa fie curate (dar am avut si eu o perioada in care dadeam cu lac, desi nimic strident). Machiaj nu folosesc, dar am folosit (tot asa, nimic strident). Insa mi-am dat seama ca si acest “nimic strident” e totusi … “ceva”.
Si sa nu neglijam si faptul ca toate aceste produse cosmetice si vopsele contin substante care ne afecteaza sanatatea, in timp.
Mi s-a sugerat si mie sa ma vopsesc, dar eu nu consider necesar. Poate asa, vazand firele albe care se inmultesc pe masura ce trece timpul, poate o sa-mi intre bine in cap faptul ca viata e scurta si eu nu fac nimic deosebit pentru mantuirea mea. Pentru ca asta conteaza, mantuirea!
Parintele Cleopa spunea clar: “N-am venit sa stam aici” (aici = pe Pamant)
Trebuie sa constientizam aceste cuvinte!
E greu cand ai un sot care te vrea aranjata si eleganta. In acest caz trebuie procedat cu intelepciune, cu sfatul unui parinte duhovnic asa incat sa nu-l indepartezi pe sot (care ar putea, astfel, sa cada in pacate mai grave). Trebuie gasit un echilibru care sa-l ajute si pe sot sa realizeze, treptat, ca eleganta si machiajul nu sunt lucruri firesti.
*A nu se intelege din cele scrise de mine mai sus ca eu sunt asa cum ar trebui sa fie o crestina (sunt departe-departe!), insa … sunt perfect convinsa de faptul ca simplitatea si modestia tinutei, precum si lipsa oricarui artificiu care ne infrumuseteaza chipul (machiaj, coafat, vopsit etc) sunt placute lui Dumnezeu.