Cateva dintre multele MINUNI ale Cuviosului FILOTEI ZERVAKOS

10-05-2010 Sublinieri


I

Pireu, 18.02.1962

Sfinte Stareţ,

Cu adâncă emoţie iau condeiul spre a vă exprima neţărmuita mea mulţumire şi marea mea recunoştinţă pentru rugăciunile voastre pentru sănătatea mea, care în această clipă este complet refăcută. Organismul meu funcţionează minunat, febra a dispărut deplin. Minunea a început din ziua în care m-aţi însemnat cu cinstitul lemn al sfintei cruci şi cu cinstitele moaşte. Doctorii care, după cum ştiţi, mă condamnaseră deja, sunt primii care vorbesc despre minune şi toţi cei care aşteptau sfârşitul, văzându-mă în starea de acum, se bucură şi slăvesc pe Dumnezeu pentru intervenţia Sa minunată, atât de limpede.

Eu şi familia mea ne simţim în această clipă foarte recunoscători pentru marele dar al tămăduirii mele primit de la Dumnezeu, iar credinţa noastră în El s-a întărit şi mai mult. Ieri am participat la o Liturghie de mulţumire şi ne-am împărtăşit cu toţii. Eu nu încetez să mulţumesc şi să-L slăvesc pe Bunul Dumnezeu, Care m-a ales pentru această încercare şi mi-a dăruit după aceasta vindecarea sufletului şi trupului meu. De asemenea, Îl rog pe Atotputernicul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate şi să vă învrednicească mereu ca în numele Său să tămăduiţi şi alte suflete. Binecuvântată fie lucrarea sfinţiei voastre, iar harul Domnului să împărăţească pretutindeni şi întotdeauna şi să ne îndrepte paşii.

Vă rog, Sfinte Stareţ, de cum sosiţi în Atena, a veni în întâmpinare şi a-I mulţumi şi a-L slăvi împreună pe Atotputernicul Dumnezeu pentru marea Sa minune făcută mie prin sfinţia voastră.

Cu multă stimă,

Afrodita


II

În primăvara anului 1965 mă găseam la bisericuţa Sfântului Nicolae. O doamnă, pe nume Arghiropoulos s-a apropiat şi m-a întrebat dacă am citit cartea „Călătorul“. Pentru că era Vinerea Mare, i-am răspuns că nu, fără a-i cere mai multe explicaţii. După Paşti am căutat-o pe acea doamnă spre a mă interesa de carte. Spunându-mi cine a scris-o, am luat-o s-o citesc. După ce am citit cartea, am căutat să aflu dacă autorul mai trăieşte, iar acea doamnă a sunat şi a aflat că Părintele trăieşte şi că se găseşte pe strada Macedoniei 24 în Atena. Imediat l-am şi vizitat. Am intrat eu prima. Aveam o problemă care mă preocupa mult şi pe care n-o împărtăşisem nimănui. M-am gândit că este vremea să o spun acestui om sfânt şi înainte de a începe eu să-i spun ceva mi-a şi vădit-o dinăuntrul meu. Mi-a descoperit ce aveam înăuntru şi mi-a clarificat-o deoarece eu aveam mari îndoieli. Mi-a dat curaj atunci când m-am împietrit de uimire, căci îi eram necunoscută mai înainte. Ceea ce-mi amintesc este că am plecat cu multă putere, cu multă bucurie, cu mult optimism.

Ieşind, am întâlnit o prietenă pe nume F. Macri, care lucra la ocolul silvic din Corint, şi, entuziasmată, am început să-i povestesc că am cunoscut un părinte sfânt. Aceea şi-a manifestat dorinţa de a-l cunoaşte şi ea, dar eu i-am prezentat mii de contraargumente. Ea mi-a cerut însă s-o prezint, a început să telefoneze şi a aflat că părintele se află în Atena. Mi-a cerut să meargă ca din partea mea, iar eu ştiind că părintele nu mă cunoaşte, i-am spus că e cu neputinţă. Aceea a plecat din Corint şi a venit să-l găsească. L-a găsit spovedind. Când i-a venit rândul şi a intrat, părintele i-a spus: “Bine ai venit, Ecaterina te-a trimis“? Aceasta, când m-a întâlnit, mi-a reproşat că o minţisem. Când mi-a explicat ce se întâmplase, am înţeles că părintele cunoştea multe şi am rămas amândouă fără glas.

***

Am trecut pe la casa doamnei Pateras să-l luăm pe părintele Filotei pentru a spovedi un invalid… Am ajuns in timpul vecerniei, iar când a terminat, am plecat cu o maşină la spital. În maşină ne-a povestit o întâmplare cu un evreu şi Crucea. Stătea în maşină în faţă, iar noi în spate. Am văzut în jurul său o lumină, ar fi putut spune cineva că soarele, apunând în spatele său, îşi trimitea razele sale calde si-i învăluia capul; iar acela continua să ne vorbească blând. A fost ceva cu totul altceva decât soarele…

Ecaterina Paparghiriou


Întâmplare ce vădeşte blândeţea şi smerenia părintelui Filotei

În noiembrie 1965 s-a săvârşit în Sidirokastrou de Serres târnosirea bisericii Sfântului Nectarie făcătorul de minuni, de către Mitropolitul de Sidirokastrou, Vasile, şi a fost invitat de către fiii duhovniceşti şi părintele Filotei, ca fiu duhovnicesc în viaţă al Sfântului Nectarie. Sărbătoarea a ţinut trei zile. În a treia zi după vecernie, îl aşteptam pe părinte afară din biserică. Deodată îl văd pe părintele stând în dreptul uşii de la altar, plângând ca un copil şi ştergându-şi lacrimile cu mâinile. Înainte ca să-mi revin din această viziune neobişnuită şi să-l întreb pe părinte despre ce se întâmplase, a alergat el spre mine, spunându-mi printre lacrimi: „Fiul meu… părintele I. (preot în Sidirokastrou) mi-a interzis să predic şi m-a gonit din biserică. Ce să fac?“

M-am dus la sfântul altar şi i-am spus cinstitului părinte I.K.: „Ce răspuns veţi da lui Dumnezeu de vreme ce l-aţi gonit din biserică pe un arhimandrit şi stareţ, de renume panortodox. Cine sunteţi ca să împiedicaţi cuvântul lui Dumnezeu?“ Ciudat, preotul mai înainte învrăjbit s-a schimbat la faţă şi cu mâinile şi gura tremurând l-a chemat pe părintele să predice în faţa bisericii pline de suflete însetate, mulţi dintre ei veniţi din noapte pentru a se spovedi înaintea părintelui.

Relatez întâmplarea pentru a accentua faptul că în ciuda insultei primite, părintele nu s-a mâniat, nu l-a înfierat pe acela, ci “ca o oaie fără de glas înaintea celui ce o tunde aşa nu şi-a deschis gura sa”, asemenea Păstorului său, Iisus, când a primit umilirea în curtea arhiereului iudeilor. Dar Cel ce vede pe cel smerit şi blând l-a înălţat pe acesta şi l-a îndreptăţit şi unealtă a mântuirii multor suflete l-a pus.

A.M.

Urmare

Când părintele Filotei a vizitat în noiembrie 1967 Sidirokastroul pentru a participa la hramul bisericii sfântului Nectarie făcătorul de minuni, a fost găzduit de unul dintre fiii săi duhovniceşti, funcţionar de stat. I-a oferit o cameră separată, pentru a putea primi credincioşii ce veneau la spovedanie. După trecerea sărbătorii sfântului Nectarie, părintele Filotei a plecat spre Tesalonic, iar în aceeaşi seară a sosit în Sidirokastrou un prieten al respectivei familii şi a fost găzduit în aceeaşi cameră.

Dimineaţa, oaspetele a apărut nedumerit şi uimit, uitând să zică şi bună ziua, a început să spună următoarele:

„Ce v-a venit ieri, în miez de noapte să cântaţi încontinuu? Şi era aşa de frumos, încât m-am întrebat când aţi învăţat muzică bisericească.Mi-a venit să vă strig să aflu ce se întâmplă, dar, cu toate că mi-a pierit somnul, dulceaţa melodiei m-a ţintuit în pat, preferând să o ascult până când m-a cuprins iar somnul“.

Gazdele, auzind acestea şi ştiind că nici o cântare şi nici un sunet n-au scos în miezul nopţii, dar amintindu-şi că oaspetele a dormit nu numai în camera, dar şi pe patul în care a dormit părintele Filotei, i-au răspuns:

„Nu noi am cântat ieri noapte, de vreme ce nici muzică bisericească nu ştim şi nici voce frumoasă nu avem, iar, precum spui, melodia auzită de tine era preadulce şi frumoasă. Să ştii că ai dormit în camera în care a poposit pentru trei zile părintele Filotei şi a spovedit multe suflete ce s-au pocăit, pentru care bucurie mare s-a făcut în ceruri. Pe lângă asta, ai stat în acelaşi pat în care s-a odihnit robul Domnului, păzit de îngerul său păzitor“.

Acestea auzindu-le oaspetele şi credincios fiind, a rămas impresionat, păstrând de atunci cu mare cinstire numele părintelui Filotei.

III

…Nu ştiu cum să exprim şi cum să descriu această întâmplare minunată. Sora mea, Eftimia Andreou, suferea de ani de zile de dureri de cap. În ultima vreme, durerile de cap deveniseră foarte dese şi de nesuportat. Ameţea, i se înmuiau picioarele şi cădea, începea să-şi facă apariţia paralizia. Am mers la mulţi doctori care, după multe encefalografii, scintigrafii şi alte mijloace, au găsit că are o tumoare la cap şi că trebuie făcută operaţie, care însă era foarte periculoasă. Ne-au spus că după operaţie şi-ar putea pierde vederea şi ar putea rămâne paralizată. Nu ne-au dat prea multe şanse de supravieţuire. Tumoarea era în asemenea stadiu încât era periculos de extirpat. Aceasta a fost sentinţa ştiinţei şi doctorii au hotărât ca operaţia să aibă loc vineri, 20 octombrie, de sărbătoarea sfântului Gherasim. Era în 1972.

Întotdeauna am crezut în dumnezeiescul har al Domnului Iisus şi în darul Maicii Domnului, dar să vină dumnezeiescul har aşa la noi păcătoşii nu ne-am imaginat niciodată. Dar Dumnezeu Care pe cei drepţi îi iubeşte şi pe cei păcătoşi îi miluieşte Şi-a făcut milă şi cu noi, nevrednicii.

Am aflat de la o prietenă care a venit în vizită la spital că zilele acelea urma să vină în Atena părintele Filotei, stareţul din Paros. Ne-a promis că vă încerca să-l aducă să-i citească şi să o binecuvânteze să se facă bine… Într-adevăr, părintele a ajuns în Atena şi urma să vină la spital până vineri la prânz. Nu vă pot descrie bucuria noastră. Agonia surorii mele până în ziua în care a venit părintele a fost mare. Părintele a ajuns chiar atunci când medicii erau la vizita pacienţilor. S-au închinat cu toţii părintelui, iar noi l-am întâmpinat cu lacrimi. I-a citit surorii mele rugăciuni, a însemnat-o cu Sfânta Cruce. Simţeam aşa o credinţă puternică, aşa o nădejde că totul va fi bine…

Eram numai in rugăciune, la biserici, mergeam la maslu… părintele Filotei ne-a spus că numai cu rugăciune poate fi salvată. Părintele pomenea numele ei la fiecare slujbă. Când a venit iar părintele, s-au adunat mulţi la prietena mea să se spovedească, printre care şi mama mea. Când părintele a intrat în casă, i-au zis ca ea e mama Eftimiei, iar el i-a răspuns: “Nu te tulbura, fiica ta se va face bine“. În dimineaţa zilei următoare, la spital, mă strigă o pacientă din patul ei. Cuviosul părinte binecuvântase toţi pacienţii din salon. Acesta mi-a spus despre visul ei de cu seara în care auzise o voce zicându-i toată noaptea că se va face bine. Când am ajuns la patul surorii mele mi-a relatat acelaşi vis, din care nu-şi mai amintea nimic decât vocea care-i spunea neîncetat: te vei face bine, te vei face bine!

Şi, mare minune! De la prima intervenţie medicii au extirpat o băşică cu lichid găsită la suprafaţă, şi nu au mai continuat spre tumoarea care era mult mai în adânc. Până astăzi medicii se miră şi spun că după ei era firesc să moară, că a avut un noroc imens, ca şi cum s-ar fi făcut o minune.

Când a ieşit de la chirurgie, nu am avut nici o tulburare. Am avut aşa credinţă încât am crezut că va fi bine şi, într-adevăr, când a ajuns la patul din salon ne-a şi vorbit. Medicii ne-au spus că s-a întâmplat ceva inexplicabil, la care nu se aşteptau, a fost o minune.

Sora mea a fost aşa de bine încât a putut vorbi din clipa în care a ieşit de la chirurgie. Nici ameţeli, nici stări de vomă. Era în stare bună, deşi îi spărseseră osul pentru a putea interveni asupra tumorii.

Slăvim şi-L vom slăvi pe Preabunul Dumnezeu care pentru mijlocirile părintelui Filotei ne-a dat mare mila Sa şi nouă, nevrednicilor, şi a făcut-o bine pe sora mea. Credinţa noastră, Puterea sfinţeniei părintelui Filotei au fost atât de mari, încât cu rugăciunile sale calde ne-a învrednicit de o minune.

Nu uităm cum părintele i-a spus mamei noastre ca Eftimia se va face bine. Nu a fost întâmplător, de vreme ce a spus-o părintele, trebuia să fie…

Trebuie să completez că la trei ani de la operaţie sora mea a suferit o meningită gravă cu delir şi convulsii, încât medicii au spus că e cu neputinţă să trăiască… S-a făcut însă bine fără să rămână cu nici o afecţiune la creier. Cu 20 de zile urmă am făcut electroencefalogramă şi nu a arătat nimic, totul era bine. A fost iar mijlocitorul nostru către Dumnezeu părintele Filotei la care scăpăm mereu. Să-l ţină Dumnezeu mereu bine pentru a ne întări în credinţa lui Dumnezeu. Amin.

Adamidou Ifighenia

Semnătura Eftimiei Andreou

Însemnare: Prezentăm răspunsul părintelui referitor la această întâmplare datat 11 noiembrie 1972

…Fiică duhovnicească Eftimia, îmi este cu neputinţă să descriu bucuria şi încântarea pe care le-a simţit sufletul meu atunci când părintele Avraam mi-a transmis cu bucurie vestea cea îmbucurătoare că ai scăpat din moartea pe care medicii o prevedeau în urma bolii tale grave. Aceştia, cu toată ştiinţa lor, şi cu străduinţa şi interesul pe care l-au arătat pentru a te vindeca, nu au reuşit. Dar cele cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.

Te-a vindecat, fiică iubită, Părintele ceresc, Preabunul şi Atotmilostivul, Cel ce pretutindenea este şi pe toate le plineşte. Acela a văzut răbdarea şi credinţa ta. A văzut credinţa, lacrimile, a auzit cererile şi rugăciunile fraţilor celor după trup şi după duh, a rudelor, a prietenilor şi a tuturor celor ce te iubesc şi te-a tămăduit. Ţi-a spus în taină în ceasul acela în care medicii erau neputincioşi, aşa cum i-a spus şi femeii cu scurgerea de sânge, care cheltuise toată averea şi toată viaţa ei pe doctori şi nici un folos găsind la aceştia a alergat cu credinţă la dumnezeiescul Tămăduitor al sufletelor şi al trupurilor noastre: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace“(Luca 8, 48). Acelaşi glas ţi-a grăit şi ţie în taină şi trebuie, fiică, să-ţi aminteşti întotdeauna de aceasta, să mulţumeşti, să lauzi şi să binecuvântezi pe Dumnezeu Tatăl cel din ceruri, căruia i se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Părintele tău duhovnicesc

Filotei Zervakos


IV

Cu această însemnare, vreau să expun cum am dobândit copilul,  cu binecuvântările şi rugăciunile părintelui Filotei Zervakos.

Soţia mea pierduse trei sarcini şi era foarte descurajată şi ostenită sufleteşte de această stare de lucruri şi se hotărâse să înceteze străduinţele de a dobândi copil.

În vara lui 1977  a urcat la părintele Filotei şi i-a spus întreaga problemă. Acesta a sfătuit-o, i-a dat curaj, a însemnat-o cu Sfânta Cruce şi i-a zis că Dumnezeu o s-o ajute în problema ei şi că el însuşi se va ruga lui Dumnezeu pentru ea.

Medicii i-au spus să facă diverse analize din care mai avea de făcut două. L-a întrebat pe părintele Filotei şi acesta i-a spus să nu facă nimic din cele zise de doctori şi, atunci când va rămâne însărcinată să nu ia nici un medicament, ci doar să ţinem amândoi post şi să ne rugăm.

Ar trebui să menţionez că atunci când soţia mea se afla în luna a patra de sarcină doctorul a sfătuit-o să-i facă serclaj. Noi până atunci ascultasem de sfaturile părintelui Filotei şi nu am făcut nimic fără să-l întrebăm, ci am telefonat să luăm sfat. Acela ne-a spus să facem acum ce ne sfătuise doctorul. Era la fel de categoric şi acum precum fusese şi în urmă cu câteva luni când ne spusese să nu ascultăm de sfaturile doctorilor.

Am făcut aşa şi pe 3 mai 1978 am dobândit un băieţel complet sănătos, fără ca soţia mea să ia în timpul sarcinii vreun medicament sau să facă vreo injecţie, lucruri pe care le făcuse in alte dăţi fără nici un rezultat.

Aş mai vrea să consemnez şi cele legate de naştere. Când a venit ceasul, soţia mea nu putea naşte. Era de o zi în sala de naştere şi lucrurile nu mergeau bine. Doctorii au hotărât să-i facă cezariană. Atunci eu am telefonat părintelui şi le-am zis maicilor să-i transmita ce se întâmpla şi să-l roage să pună o rugăciune ca să nască cu bine soţia mea.

În acelaşi timp, am rugat şi la mănăstirea din Paros unde se găseşte mormântul şi sfintele moaşte ale cuviosului Arsenie, la care are mare evlavie soţia mea, să se facă rugăciune la sfântul.

Astfel că, după aproximativ o oră şi jumătate de când am dat aceste telefoane, soţia mea a născut copilul nu numai în mod firesc, ci şi foarte uşor.

Cristos Melissianos

Sifnos 34 Atena


V

Întâmplarea cu Vasilaki şi părintele

În 1977, în Duminica  Tomii, am avut bucuria să-l avem în casa noastră pe părintele. Când a intrat micul Vasilaki, de un an jumătate atunci, în camera unde era părintele cu părintele Leontie, ca să ia binecuvântare, a mers direct la dânsul şi a început să-i pună metanie, astfel încât părintele, cu un zâmbet cald, i-a zis: “Ajunge, Vasilaki”. Copilul s-a ridicat, a luat mâna părintelui şi a sărutat-o. Alături pe masă era epitrahilul împăturit şi micuţul a început să-l sărute cu multă căldură. Imediat părintele l-a despăturit şi l-a pus de gâtul copilului, spunându-i: “Acesta va fi al tău într-o zi, Vasilaki”.

În clipa aceea, toată purtarea copilului mi-a lăsat o impresie deosebită. Vedea el ceva cu sufletul său neprihănit, în fizionomia cinstitului părinte şi, repet, era un copil de numai un an şi jumătate. Îl botezase chiar părintele în mănăstire, pe 29 august 1976.

***

În vecinătatea noastră locuieşte doamna Elefteria Kiriakidou din neamul Karlovits. În zilele în care era aici părintele i s-a întâmplat o hemoragie de neoprit. S-a speriat foarte tare că nu va putea păstra nici acest copil. Era luna a treia de sarcină şi pierduse alte două până atunci. Doctorul i-a spus să rămână la pat si ca, dacă nu se va simţi bine vor chema un elicopter s-o transporte la Atena. Văzând că starea i se înrăutăţea, i-a spus bărbatului ei să scoată bani din bancă şi să se pregătească. În acea clipă trecea părintele prin dreptul casei ei. Fereastra era deschisă şi, văzându-l, a zis: “Voi ieşi şi sfântul Nectarie mă va ajuta!” Îl văzuse deunăzi în somn, spunându-i: “Nu te teme, nu vei păţi nimic!” A ieşit şi l-a întâlnit pe părintele, care a însemnat-o cu cinstita cruce şi i-a spus:

– Nu te teme, te vei face bine!

S-a întors acasă plină de bucurie, căci se simţea deja mai bine. Când a ajuns doctorul, a văzut-o spălând şi a certat-o.

– Sunt foarte bine, i-a răspuns aceasta.

Într-adevăr se făcuse imediat bine. A adus pe lume o fetiţă frumoasă, pe care au numit-o Nectaria, precum promisese. Dacă va binevoi Dumnezeu şi le va da şi alt copil, îi vor pune numele părintelui.

Kiriaki Kondilou

Naxos

VI

În 1971, pe 27 iulie, însoţindu-l pe părintele meu arhimandritul Emilian, Stareţul de atunci al Marii Meteore, am vizitat sfânta mănăstire Longobarda. Părintele a vrut să cunoască părerea cinstitului părinte Filotei în diverse probleme duhovniceşti. După Sfânta Liturghie din ziua Sfântului Pantelimon, am coborât la trapeză şi, la rugămintea părintelui Filotei, părinţii m-au pus să citesc din amvon Martiriul Sfântului Pantelimon înaintea credincioşilor de faţă. După masă, a venit părintele Filotei şi ne-a salutat, îmbrăţişându-se frăţeşte cu părintele meu, Emilian. Eu i-am pus metanie şi i-am sărutat mâna (pe atunci eram laic în anul al treilea la facultatea de teologie din Atena şi ajutam ca închinător la Mănăstirea Marea Meteora). Părintele, cu vocea lui groasă, m-a întrebat:

– Cum te cheamă, copile?

– Anastasie, am răspuns.

Şi imediat, fără nicio altă explicaţie, mi-a spus:

– Când vei fi călugăr, te vei numi Atanasie.

Eu am zâmbit, căci mi se părea un nume prea obişnuit, lumesc şi nu unul călugăresc. Eu aveam altceva în minte.

…În ajunul Schimbării la Faţă a Mântuitorului din 1972, părintele meu m-a chemat la o spovedanie generală. După spovedanie, s-a ajuns şi la chestiunea numelui. Părintele întâi m-a întrebat dacă am vreo preferinţă, iar eu am răspuns că îi iubesc pe toţi sfinţii şi că îi încredinţez lui numirea mea. A vrut să mă numească cu numele lui sau cu numele de Vasile sau Serafim. Eu nu eram împăcat şi mi-a spus:

– Am făcut 11 fraţi, poate vrei unul din numele sfinţilor părinţilor ctitori ai mănăstirii Ioasaf sau Atanasie, şi imediat sufletul meu s-a liniştit, părintele hotărându-se a mă numi Atanasie, în cinstea marelui sfânt întemeietorul Marii Meteora.

A doua zi, la sfânta Liturghie, mi-am amintit de proorocia părintelui Filotei despre numele meu, Atanasie. Am fost călugărit seara, iar după vecernie am fost pentru prima oară chemat Atanasie. Menţionez că atunci părintele Filotei mă văzuse pentru prima dată.

Ieromonah Atanasie


VII

Când trăia sfântul părinte Filotei Zervakos, a savarsit o minune, în august 1976, mai exact, mi-a redat simţul mirosului şi gustului pe care le pierdusem în 1975, odată cu aducerea pe lume a fetiţei mele. Doctorii nu-mi dădeau nici o şansă.

Anul trecut mi s-au întâmplat următoarele:

În februarie 1980, la baza degetului mare de la mâna dreaptă,  mi-a apărut o tumoare care mă durea foarte tare şi mă încurca în diferitele mele treburi. Cu cât trecea timpul,  se înrăutăţea. Am fost la chirurg, mi-a curăţat locul, mi-a spus că n-o să se întâmple nimic, doar să nu mă lovesc şi să nu apăs prea tare în locul acela şi că mă voi obişnui cu timpul. La întrebarea mea dacă îmi va trece cu timpul, mi-a răspuns negativ.

În aprilie am fost în Paros să-l vizitez pe părintele şi să cer binecuvântarea înainte de adormirea sa. Am discutat despre această problema a mea şi mi-a spus să iau din uleiul de la candela Maicii Domnului din biserica sfântului Nectarie, precum am şi făcut. Mâna a rămas în aceeaşi stare. Noaptea la 1.30, spre dimineaţa zilei de 8 mai, când a adormit părintele, mâna mea era complet refăcută, fără să mai am vreun semn al vechii afecţiuni. Am aflat de adormirea părintelui în următoarea zi. Am plâns şi i-am mulţumit în gând pentru această a doua minune primită de la dânsul pe când pleca spre cealaltă viaţă.

Magdalena Stella Koundouriotou

Pireu


VIII

În mai 1941, am fost îmbarcat pe vas împreună cu alţi 150 de soldaţi, din insula Milos spre Creta. La mijlocul nopţii s-a stârnit un vânt puternic dinspre sud, fiind în pericol de a fi scufundaţi, astfel că vasul ne-a debarcat pe insula Paros din Ciclade.

În următoarea zi, trupele italiene au cucerit insula. Pentru a scăpa de prizonierat, împreună cu trei consăteni m-am despărţit de coloană şi am luat-o pe câmp. Din dumnezeiasca iconomie, am ajuns la mănăstirea Longobarda. În sala mănăstirii ne-a întâmpinat stareţul, părintele Filotei Zervakos, ne-a vorbit cald, ne-a îmbărbătat, spunându-ne să avem credinţă în Hristos, să nu ne temem, că nici vorbă să fim luaţi prizonieri. Furtuna ce va veni este datorată păcatelor noastre.

Apoi părintele a cerut unui monah să pregătească trei căni cu lapte şi una cu ceai, căci unul dintre soldaţi nu bea lapte. Într-adevăr, eu nu beau lapte din anul 1930 şi până astăzi…

***

De asemenea, în cursul şederii noastre în incinta mănăstirii Longobarda, mulţi monahi ne-au spus că se feresc să făptuiască şi cea mai mică abatere, deoarece stareţul este înainte-văzător şi ştie tot ceea ce se întâmplă în mănăstire.

Atanasie Stavroulakis

Creta

IX

În septembrie 1974, scrie dl. Alexakis din Iraklea Cretei, eram cu părintele meu în Paros, care mi-a spus:

– Mâine vom coborî la Sfântul Filotei să slujesc.

Acesta a slujit, noi, fiind pregătiţi de dânsul, ne-am împărtăşit. M-am împărtăşit pentru prima oară cu atâta trăire, am simţit pe viu o astfel de mireasmă duhovnicească încât am rămas multă vreme extaziat.

Am ieşit apoi în grădină şi am văzut că toate plantele erau ofilite şi roase de şoareci. Părintele a făcut o rugăciune, a stropit cu agheasmă şi a certat rozătoarele spunându-le să plece şi să nu se mai întoarcă spre a păgubi roadele dăruite de Dumnezeu omului. Apoi noi am plecat. Am aflat mai apoi de la grădinarul Atanasie că de atunci nici măcar urmă de şoarece nu am mai apărut.

***

În săptămâna luminată a anului 1975 am fost împreună cu alţi 4 închinători în Longobarda. Seara pe cel din Trikala l-a apucat o durere de burtă înfricoşătoare iar a doua zi urma să se împărtăşească. Deoarece durerile nu se opreau la 2 noaptea l-am trezit pe părintele Filotei şi i-am spus. Ne-a zis să vină lângă el. L-a însemnat în chipul crucii, l-a binecuvântat şi i-a spus să nu se întristeze că se va împărtăşi dimineaţa. Şi s-au oprit complet durerile din clipa aceea.

În aceeaşi vară ne-am urcat cu toţii la Biserica Tuturor Sfinţilor. Aveam o durere de cap îngrozitoare şi o ameţeală de nu puteam sta în picioare. Cu multă greutate am participat la vecernie, dar starea mea era foarte rea. Mă ruşinam să-i spun părintelui, însă durerile m-au hotărât. M-am dus în altar şi i-am spus:

– Părinte, am o durere de cap groaznică şi ameţeli şi nu sunt în stare să stau în picioare. Cum vom pleca?

M-a prins de cap, m-a binecuvântat şi am ieşit imediat sănătos, slăvindu-l pe Dumnezeu.

* * *

Altă dată, iarăşi mi-a zis:

– Vii să mergem la mănăstirea Schimbării la Faţă?

Eu, bucuros că părintele mă ia cu dânsul, am zis: Binecuvântat fie, părintele nostru!

De cum am ajuns, stareţa ne-a condus în grădina mănăstirii, apoi mai departe cam un kilometru jumătate, unde părintele a făcut sfeştanie. Urcând drumul la întoarcere brusc un fulger şi un tunet ne-au îngrozit. În acelaşi timp un nor foarte negru a apărut aducând furtuna şi ploaia. Nu aveam nici umbrele şi nici loc de adăpost. Maicile au fugit spre mănăstire iar eu şi stareţa am rămas lângă părintele. La un moment dat îl văd uitându-se spre nor, însemnându-l în chipul crucii şi şoptind ceva. Am mers 10 minute după care am ajuns la poarta mănăstirii şi îl văd din nou întorcându-se spre nor şi şoptind ceva. De cum am intrat a început o ploaie ca de potop vreme de o oră, ploaie foarte folositoare pământului din insulă.

Pe când se construia biserica sfântului Nectarie în mănăstirea Maicii Domnului din Paros, într-o sâmbătă părintele mi-a spus că a doua zi mă voi împărtăşi şi voi merge cu dânsul La Atena. Cu mare bucurie am participat la Sfânta Liturghie şi m-am împărtăşit cu Sfintele Taine ale Domnului. Pe neaşteptate părintele a fost înştiinţat că trebuie să plecăm în după amiaza zilei de duminică. Când am ajuns pe dig unde era multă lume imediat s-a făcut linişte, i s-a făcut loc şi i-am auzit pe mulţi spunând cu respect: Este sfânt acest părinte. Pe vas ne-a întâmpinat comandantul şi ne-a condus la locurile noastre.

Pe mine mă ameţeşte marea şi, de cum am păşit pe vas, m-am albit la faţă şi, speriat, i-am spus părintelui să mă ajute să nu vărs, pentru că mă împărtăşisem dimineaţă. Părintele mi-a prins capul între mâini şi m-a binecuvântat, mi-a spus o rugăciune şi apoi a zis: “Nu te teme, întinde-te”. Şi din clipa aceea nici nu am mai ameţit, mi-a trecut şi starea cea rea, mă simţeam ca acasă.

În 1972 l-am trimis pe un prieten de-al meu, profesor, să-l viziteze pe părintele împreună cu soţia sa, care era o femeie cu o mentalitate foarte lumească; până atunci nu se mai spovedise niciodată. Când a intrat la spovedanie, femeii îi era greu să-şi deschidă sufletul. Părintele i-a spus: “Să te ajut eu!” Şi a început să-i povestească de când era fată prin ce trecuse, ce suferise din partea diavolului şi toate celelalte. Auzind toate acestea, s-a schimbat brusc, a căzut la picioarele părintelui şi s-a spovedit cu căinţă. Acum este mai râvnitoare decât o maică. Trăieşte după principii patristice, merge regulat la biserică, ţine posturile, face milostenie, îmbracă săracii.

Mare şi minunat este Domnul întru sfinţii Săi şi minunate sunt îndreptările Sale!”

(Fericitul Filotei Zervakos, Sfaturi, minuni, rugaciuni, Edturile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2005)

199.jpg

Va mai invitam sa cititi de/despre Fericitul Filotei Zervakos:


Categorii

1. Slider, Fericitul Filotei Zervakos, Minuni si convertiri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “Cateva dintre multele MINUNI ale Cuviosului FILOTEI ZERVAKOS

  1. Banuiesc ca scoaterea mea din blogroll se datoreaza interventiei unui blogger care se crede mai ortodox si mai “drept”. Sa-i dea Dumnezeu sanatate! Va pretuiesc la fel de mult!

  2. HRISTOS A INVIAT SI DIN MOARTE NE-A SCAPAT!

    Cu ce cântări vom lăuda pomenirea ta,
    Cuvioase, noule luceafăr al Ortodoxiei noastre părinteşti,
    şi cu ce cuvinte vom împodobi mutarea ta,
    că bine ai luptat împotriva necredinciosilor atei si inselatori de buna voie”crestini si frati” spre inlaturarea amagitoarelor inselari si apucarea cu buna randuiala pe Calea Mantuitoare a Fericirii depline in Impartia lui Dumnezeu,Cel in Sfanta Treime inchinat si laudat pururi.Amim!

  3. @ Ion de la Chiuiesti:

    Nu, frate, mai intai ca nu te-am scos defel din blogroll (care exista pe pagina noastra principala si blogul tau este si va ramane in continuare acolo) ci de pagina noastra de linkuri RSS, pe care le folosim noi pentru a urmari mai usor noutatile de pe blogurile mai interesante si a putea lua mai simplu linkurile cand e vorba sa recomandam ceva. Am dorit sa includem bloguri noi pe lista si nu puteam face asta fara a scoate unele vechi, fiindca pagina este si asa foarte incarcata si admin-ul tehnic ne-a atras atentia de mai multa vreme ca pagina respectiva se incarca uneori foarte greu si chiar ar trebui scoase mai multe. Din pacate, nu prea mai urmarim de ceva vreme blogul fratiei tale, fara sa implice asta nicio judecata de valoare dispretuitoare, chiar daca suntem in dezacord in unele privinte. Ne pare rau ca te-am suparat. Te rugam sa ne ierti.

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfaturi duhovnicesti de la Fericitul Filotei Zervakos (1): “INCERCATI SA DEVENITI FII AI LUI DUMNEZEU!”
  5. Cat de fericiti am fi , daca am sti cit ne iubeste Dumnezeu pe fiecare . Placuta lui Dumnezeu vreau sa fiu si ma straduiesc mereu sa primesc lumina cunoasterii,pentru a ma numara printre fii si ficele lui Dumnezeu AMIN

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfaturi duhovnicesti de la Fericitul Filotei Zervakos (2): “VAZUT-AM PE DOMNUL INAINTEA MEA PURUREA…”
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Dr. Ioan Gandu: SA LUPTAM LUPTA CEA BUNA (II). “Stiti voi, fratilor, care este arma cea mai puternica a omului pe pamant?…”. De ce o lepadam tocmai pe ea?
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » BOLOVANII CARE STAU DEASUPRA CAPETELOR NOASTRE… (Sa recitim impreuna vedeniile ceresti ale Cuviosului FILOTEI ZERVAKOS, †8 mai 1980)
  9. Pingback: Suflete... schimbate la fata (1): Alexandru Tudor. MARTURISIREA DE CREDINTA SI MINUNILE DIN VIATA UNUI ARBITRU ROMAN DE FOTBAL
  10. Pingback: SFANTUL SERAFIM DE VIRITA – marturii minunate, tulburatoare si pline de invataminte despre puterea sfinteniei si necesitatea faptelor credintei (II): “PENTRU POCAINTA TE-A SALVAT DOMNUL!” -
  11. Pingback: Cuviosul FILOTEI ZERVAKOS (†8 mai 1980) despre MANTUIREA IN VREMURILE APOSTAZIEI SI NECURATIEI GENERALE, INTR-O LUME VICLEANA SI STRICATA: “Satana face ultimul asalt… Numai la Dumnezeu ne vom putea refugia si sa fim gata pentru asta, caci s-
  12. Pingback: “Asceti in lume” (II): VIATA, HARISMELE SI SFATURILE PARINTELUI SERAFIM DIMOPOULOS, DUHOVNICUL IN HAINE ZDRENTUITE, INAINTE-VAZATOR SI NEBUN PENTRU HRISTOS, AJUNS LA MASURA STARETILOR PAISIE SI PORFIRIE (1937-2008): “Va fi mare criza in
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate