CE SPUNEAU CUVIOSUL PAISIE SI ALTI MARI PARINTI despre “teologul” Christos Yannaras, un faimos detractor al Sf. Nicodim Aghioritul, in voga si pe la noi…

13-07-2010 Sublinieri

Doctrine neonicolaite

Toţi cei care au citit scrierile cunoscutului scriitor şi profesor Christos Yannaras şi, derutaţi de ele, au întrebat despre acestea pe fericitul Stareţ Paisie, au auzit şi mărturisesc despre poziţia lui vădit potrivnică faţă de concepţiile acestuia. Stareţul înfiera îndeosebi învăţăturile lui legate de dragoste, precum şi criticile lui raţionaliste, ajunse până la hulă, făcute la adresa sfinţilor. Părintele Paisie suferea mai ales atunci când vedea stricăciunea cu neputinţă de îndreptat, pe care scriitorul mai-sus amintit o pricinuia tinerilor. „Ne-a târât în păcat fără să ne dăm seama şi ne-a distrus, iar acum nu ne mai putem îndrepta“, mărturiseau ei înşişi. Suferea însă şi pentru clevetirile pe care acest profesor le îndrepta împotriva Sfinţilor Părinţi. Dacă la început Stareţul a încercat cu multă dragoste, răbdare şi îngăduinţă să-l ajute pe acest scriitor să-şi conştientizeze înşelarea în care s-a lăsat atras de cel viclean şi de patimile lui, de la un timp însă, văzând stăruinţa lui cea neîndreptată şi plină de egoism, s-a simţit dator să-i înştiinţeze pe credincioşi ca să-i apere de eresul său.

Din numeroasele mărturii existente dăm în continuare numai două dintre ele:

1. Un tânăr ieromonah povestea: „In urmă cu câţiva ani am venit în Sfântul Munte împreună cu un prieten de-al meu. Pe atunci eram mirean. Il cunoşteam pe părintele A., care pe atunci era reprezentant la Karyes al unei mănăstiri. In prima seară am fost găzduiţi de către el la conacul mănăstirii şi ne-am hotărât ca a doua zi să-l vizităm pe Stareţul Paisie de la Panaguda. Inainte de a ne culca, am început o discuţie despre diferite subiecte. La un moment dat a venit vorba despre scriitorul Ch. Yannaras. Atunci am început să ne contrazicem. Unul îl lăuda pentru talentul său scriitoricesc, pentru convingătoarea sa argumentare, în timp ce celălalt cu multă tărie scotea în evidenţă concepţiile rătăcite ale acestuia şi marea vătămare ce o pricinuia prin ele, mai ales în rândul tinerilor. In cele din urmă am întrerupt discuţia şi am hotărât să-l întrebăm despre aceasta pe Părintele Paisie şi să primim orice ne va spune.

A doua zi, când am mers la Panaguda, după ce Stareţul ne-a dat o trataţie şi înainte de a-l întreba ceva, l-am auzit uimiţi spunându-ne:

– Ieri au venit la mine doi închinători şi au început discuţia despre Yannaras. Unul îl lăuda, altul îl osândea. Atunci eu le-am spus: „Măi copii, ce spune Hristos în Evanghelie? Nu spune “şi da şi nu”, ci spune: «Ce este da, da şi ce este nu, nu». Ei, şi eu vă spun: «Pe Yannaras nu, nu»”.

Şi în acest chip minunat am primit răspuns mai convingător decât orice argumentaţii logice sau teologice”.

2. Mărturia unui profesor din Tesalonic:

„In urma discuţiei mele avute cu cineva despre profesorul Yannaras, devenisem oarecum îngăduitor faţă de el, datorită receptivităţii pe care acesta o arăta atunci când i se făceau cunoscute greşelile sale. După câteva zile l-am vizitat pe Părintele Paisie şi i-am spus despre aceasta. Atunci Stareţul, vădit supărat, plin de amărăciune aş putea spune, mi-a spus:

– Yannaras, atunci când îi arăţi că ceea ce propovăduieşte este înşelare şi hulă, îţi răspunde: „Da, da, aveţi dreptate…”. După puţin îţi spune iarăşi: „Da, da, aveţi dreptate…”, dar apoi continuă să scrie şi să stăruie în înşelarea sa, însă într-un mod mai „politicos” (adică mai camuflat)” .

Fără îndoială că în textele acestui scriitor există şi destule elemente pozitive (învăţături ale Sfinţilor Părinţi, poziţii ortodoxe ş.a.m.d.), dar ele devin astfel şi mai periculoase, deoarece sunt o momeală. Momeală care îi atrage chiar şi pe cititorii bine intenţionaţi şi nebănuitori sau – ceea ce este şi mai rău – îi înşală chiar şi pe oamenii şi povăţuitorii duhovniceşti, făcându-i astfel să le recomande (!) sau cel puţin să le îngăduie, îndreptăţindu-le cu „gândul cel bun”. Credem că acestora se potrivesc cuvintele Stareţului: „Sunt ca ouăle prăjite în care a căzut necurăţie şi trebuiesc aruncate împreună cu tigaia”.

Deoarece unii dintre cei care au o părere diferită despre scriitorul Yannaras pretextează că fericitul Stareţ Paisie l-ar fi înţeles greşit, atras chipurile de alţii, considerăm necesar – deviind poate de la subiectul nostru – să facem următoarele observaţii:

I. Stareţul Paisie nu numai că nu primea cu uşurinţă criticile făcute de o a treia persoană, dar nici în judecata omenească nu se încredea atunci când voia să-şi clarifice o poziţie faţă de cineva, mai ales atunci când aceasta era dezaprobatoare şi cu atât mai mult să o publice. In mărturiile de mai sus este vădit că:

a) este vorba de prezenţa unei energii suprafireşti (harisma străvederii), care încredinţează într-un mod de netăgăduit cuvintele Stareţului (vezi prima mărturie).

b) nu numai că l-a sfătuit personal pe acel profesor din Tesalonic să nu se lase târât de comentariile făcute de alţii, dar i-a şi arătat cu multă amărăciune pocăinţa fariseică a lui Yannaras (vezi a doua mărturie).

II. Toţi, din câte ştim, stareţii cuvioşi contemporani şi duhovnicii înzestraţi cu harisma discernământului şi-au exprimat aceeaşi poziţie cu cea a Stareţului Paisie. Dintre ei amintim pe:

a) Cuviosul şi eruditul stareţ Teoclit Dionisiatul, cel care s-a ocupat în mod sistematic de acest eres, demascându-l şi surpându-l.

b) Cuviosul stareţ Porfirie:

Despre poziţia lui faţă de scriitorul Yannaras, ucenicul bătrânului Acachie Kavsokalivitul, care l-a îngrijit până la moartea sa, spunea următoarele:

„Când disputa privitoare la nicolaism dintre Stareţul Teoclit şi profesorul Yannaras a ajuns la apogeu, Părintele Porfirie mi-a spus:

– Cele pe care le spune Teoclit le cunosc, dar cele pe care le spune Yannaras nu le cunosc. De ce?

– Cu siguranţă, Gheronda, pentru că Părintele Teoclit le scrie sub insuflarea harului.

– Da, aşa este!

Dar şi un alt ieromonah aghiorit, care zeci de ani a avut o strânsă legătură duhovnicească cu Stareţul Porfirie, adevereşte că într-o discuţie asemănătoare, Stareţul a adoptat faţă de Yannaras poziţia Părintelui Teoclit, spunând: „Fiule, foarte frumos scrie Părintele Teoclit!”

c)Fericitul Părinte Epifanie Teodoropulos, care în articolele sale bine argumentate ce nu primeau niciodată răspuns, a spulberat sofismele lui Yannaras, prin care acesta încuraja relaţiile de dinaintea căsătoriei, desfrânarea şi altele.

d) Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov, care cu o asprime neobişnuită pentru caracterul său blând îi înfiera pe cei care adoptau concepţiile neonicolaite. Redăm aici numai un fragment caracteristic din scrierile sale:

„Specific dragostei celei mari către Hristos este că nu se poate împăca cu desfătările trupeşti şi, mai mult decât toate, cu cele genitale. Mintea omului sub înrâurirea dragostei celei către Dumnezeu se desprinde de pământ şi se izbăveşte de orice închipuire pământească, în timp ce legătura trupească răneşte profund sufletul tocmai prin aceste închipuiri. Cunoaştem că mulţi abordează acest subiect într-un mod cu totul diferit. Dar oare cuvântul Scripturii «Nu va rămâne Duhul meu pururea in oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup» (Fac. 6, 3) nu se referă la aceştia?”

(Arhimandritul Sofronie Saharov, „Asceză şi contemplaţie, Sfânta Mănăstire a Cinstitului Inaintemergător, Essex – Anglia, 1996, pg. 66).

Ar fi putut fi amintiţi încă mulţi şi multe, dar spaţiul nu ne îngăduie aceasta. Considerăm însă necesar să amintim răspunsul pe care Yannaras l-a primit din partea Sfintei Comunităţi a Sfântului Munte pentru toate cele pe care fără responsabilitate, cu nedreptate şi în mod hulitor le-a spus împotriva marelui dascăl al Bisericii noastre, Sfântul Nicodim Aghioritul“.

[AICI:  Comunicatul Sfintei Chinotite a Sfantului Munte referitor la tezele ratacite ale lui Christos Yannaras]

(in: Nicolae Zurnazoglu, Cuviosul Paisie Aghioritul. Marturii ale inchinatorilor, Editura Evanghelismos, 2006)

P.S. Razboi intru Cuvant:

Daca intelegem lucrurile in duh, credem ca nu este greu sa ne  dam seama cam ce ar fi spus acesti mari cuviosi si despre alte vedete “teologice” si voci “propovaduitoare” aparute si pe la noi si pe aiurea – preoti si mireni – si care smintesc cu precadere tot tinerii, cu o propovaduire subtila a placerii, a desfraului si a relativismului sau laxismului moral… Sau ce ar fi spus despre acei preoti “duhovnici” si “intelectuali ortodocsi” – o multime! – care au promovat asiduu si in tara noastra persoana si ideile filosofului grec al “erosului”, Yannaras, raspandind peste tot necuratia hulelor acestuia si dand o mincinoasa intemeiere “teologica” libertinajului?


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Cuviosul Paisie Aghioritul, Dogme/ erezii, Portile Iadului, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

50 Commentarii la “CE SPUNEAU CUVIOSUL PAISIE SI ALTI MARI PARINTI despre “teologul” Christos Yannaras, un faimos detractor al Sf. Nicodim Aghioritul, in voga si pe la noi…

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Fratilor,iertati,sriu si eu un cuvant care-mi sta pe limba,desi ar trebui sa tac.,caci vorbesc exact ca un om din biserica,ca majoritatea crestinilor care nu are nici un fel de pregatire teologica.La tot ce ati spus voi,atat pt.monahi cat si pentru mireni,cel mai esential fapt,mi se pare mie ca ar fi acesta,deci ma refer la mine;eu,o faptura nenorocita,intinata ,plina de vicii,sa pot da ceva acestei lumi?.Privirea imi este intoarsa inauntrul meu,unde nu vad decat decadere,rani si ulceratii;gandind la ele cu mare cainta zi si noapte,plangand si rugans cum sa indepartez toate piedicile din calea mantuirii mele?Cum as putea sa ma ocup de nefericirea celuilalt altfel decat pentru a-mi exersa virtutea?
    Asa este acum atitudinea ascetului nostru.Intalnindu-l nu veti banui dintr-odata ca are aceasta viziune particulara despre iubirea crestina (fiind una dintre cele mai importante porunci),pentru ca il veti vedea facand milostenie,cercetandu-i pe bolnavi,fiind atent sau mai bine zis ,pe faza,la nefericirea oamenilor.Dar daca il veti observa cu atentie(Doamne,sa nu-mi fie mie spre judecata sau trufie,ci ,spre indreptare!),veti vede ca nu e MISCAT DE ACEA IUBIRE JERTFELNICA(care ni se cere),DE ACEA IUBIRE CARE_SI pUNE VIATA PT.APROAPELE,ci de o abnegatie ascetica menita chipurile sa-i asigure mantuirea.El stie,ca potrivit cuvintelor Apostolului,iubirea e mai presus de toate,ceea ce inseamna ca ,pentru a-si mantui sufletul,iubirea trebuie sa-si aiba locul pe langa celelalte fapte bune;de aceea el,(sau ,eu),ne deprindem,incet,incet,a iubi,in masaura in care acest lucru nu e …..primejdios.Aceasta stare este tare ciudata,inselatoare si infricosatoare,pe care unii au curajul sa o numeasca si sfintenie sau pseudo-sfintenie.Ce simtim din aceasta stare?:un ade3varat progres duhovnicesc,dar la vedere,dar,dar…..o mare lipsa de caldura si generozitate,vecina cu avaritia.Aici ,nu se vede sufletul aproapelui meu,ci unic-sufletul meu.Mare prilej de cadere este aici.Cunosc crestini,care-si dau de pomana,sa fie asigurati pe vecie,cunosc crestini care au primit mosteniri si dau cate ceva din valoarea lor zicand:pentru mantuirea sufletului meu!iar daca are eventual si o lacrima pe obraz,este doar pentru mila lui.Ce poti sa le spui acestor crestini ,sau chiar monahi?ca aceasta este o forma de egoism duhovnicesc?si ca nu-si dau seama ca cu cat aduna ,cu atat se golesc?;toate aceste care nu au fost daruite din iubire jertflnica-se strica,adica chiar si o viziune dupa parerea mea a talantului ascuns,care…care va fi dat spre inmultire,altcuiva.Toata aceasta poveste pe care am scris-o ,in opinia mea ,nu duce decat la o moarte duhovniceasca.Iertati ca mi-am expus si eu un punct de vedere in care sunt prima in care am cazut.Daca se incumeta cineva sa-mi raspunda,cu regret nu mai pot raspunde nimic,timp de doua saptamani,caci plec la tratament la m-rea Sf.Maria Techirgiol,unde cu “fatisa”dragoste va voi pomeni pe toti.Nadejdea mea cea mai mare este pe langa a ma vindeca trupeste,ca voi obtine o binecuvantare de la Cuv.nost.Pr.Papacioc.Ramaneti cu bine,si cu dragoste adevarata,sa ne rugam ubii pentru altii.

  2. Si inca ceva:de cate ori merg la slujba prohodului Maicii Domnului,imi amintesc zambind,un fapt.Intr-una din sarbatori,ma aflam si eu pe acolo inganand dupa gura crestinilor care si-au aprin candelile,cate ceva din prohod.Una dintre crestini,ma intreaba de ce nu am venit pregatita?I-am raspuns ca vin direct de la munca si am uitat ochelarii pe masa ,iar cartea acasa.M-a intrebat ce dioptrie am,crezand ca are ceva ochelari la ea?.Apoi,a disparut ub sfert de ora si a venit cu cartea si ochelarii de care aveam nevoie.M-a emotionat pana la lacrimi.Nu a vrut nimic in schimbul lor ,decat doar sa cant.Sa fiu acolo,cu candela aprinsa.

  3. A,intrebarea mea este:cata teologie cunostea femeia?,oare nu cea adevarata pe care ne-o cere Mantuitorul nostru?

  4. @1

    frate si eu te rog sa ma ierti.Si in plus n-am fost in stare, ca de obicei, sa ma fac inteles si poate te-ai gandit ca m-am referit la tine cand am vorbit de acea categorie nefericita de barbologi( iertare pt cuvantul acesta peiorativ ,cu un mic efort as fi putut sa-l inlocuiesc cu unul mai putin jignitor care sa ilustreze sensul )mai exact pseudoteologi.M-am inclus si pe mine in categoria respectiva intrucat indraznesc sa vorbesc altora despre cele ce ne-au invatat parintii si nu ma ridic la masura lor.Ma suspectez totdeauna ca m-as afla in categoria asta si-l rog pe mereu pe Hristos Dumnezeu nostru sa ma ierte si sa ma fereasca de asemenea viclenie a mintii.
    Intentia mea a fost sa fac doar un pic de conformare (cat m-a dus capul )la invatatura parintilor in cele ce mi s-a parut ca ai afirmat despre cunostinta ,gandindu-ma la pericolul in care putem sa cadem noi astazi exagerand intelectualismul rational neluminat de har.
    Cat despre calitatea de “cunoscator al scrierilor Sf Maxim” cu care ma califici cu generozitate ,e departe de mine;nu sunt teolog ,sunt doar un biet cititor al acestui sfant pe care-l iubesc din tinerete.
    Multumesc pentru invitatie si pretuire ,dar te-as ruga sa nu comentam ,nu-mi place sa ma ocup cu discutiile teologice pentru ca e riscant.Acum m-am bagat ca musca in lapte sa fac precizarile dinainte de dragul dreptei intelegeri a invataturilor ,a acriviei cu care suntem datori sa ne conformam viata, gandirea si cuvintele la invataturile parintilor si ale Bisericii macar in masura in care suntem in stare sa le intelegem si ni le insusim.
    Of ,sa nu reiasa de aici ca as fi eu mare intelept!

  5. 1, el,
    “Ce este mai frumos decat a locui fratii impreuna?”
    Asa, cerandu-ne iertare unii altora facem o bucurie si administratorilor, care s-a mahnit de galceava pe care am provocat-o eu.
    Va cer si eu iertare, si va invit sa ne rugam si pt sanatatea Adrianei.
    Doamne ajuta!

  6. @Adriana:

    Pentru cei ce se straduiesc sa fie buni crestini, dar inca nu au ajuns la trairea cea adevarata, merge zic eu pentru inceput si acea milostenie si fapta buna, si acea iubire „egoista”, menita sa ne „asigure” mantuirea. Nu putem deveni peste noapte desavarsiti, asa ca prefer un om care se straduieste sa faca fapta buna pentru ca stie ca e bine, ca asa zice biserica, si deci ca e convenabil pentru el, si care cu timpul va urca poate pe treptele cunoasterii si ale trairii in Dumnezeu, devenind, cine stie, un sfant intr-o buna zi, dacat oamenii care sunt indiferenti, si care nu fac fapta buna nici macar pe prima ei treapta, adica nu fac minimul efort de a se urni din comoditatea lor, pentru a pune in aplicare poruncile lui Dumnezeu.

  7. Completare. Mai exista si o alta categorie de crestini, care merg la Sf. Slujbe, se spovedesc, etc., dar fac fapta buna din pur interes, fie ca sa fie apreciati de cei din jur, fie ca-i obliga “presiunea” mediului bisericesc, fie ca au nevoie de persoana respectiva. Cand nu mai sunt conditionati de oameni si situatii, si/sau cand nu mai au un interes direct fata de o anumita persoana, brusc dorinta de a face fapte bune se reduce la zero. Asta nu inseamna ca si ei intr-o buna zi nu se vor trezi, si nu vor deveni niste oameni minunati, mult mai buni dacat eu, cea care-i critic. Pana una alta, pentru linistea mea, eu ii ocolesc pe acesti oameni, dar ma rog pentru ei.

  8. N-am citit nimic scris de acest autor, am auzit de el, am vazut carti de ale lui in librarii. Eu sunt mirat de un lucru : cum se face ca nu a luat pozitie Biserica Ortodoxa din Grecia din moment ce acesta nu invata ceea ce invata Biserica? Sau BOR sau alte biserici unde a fost (probabil) tradus. De ce cartile lui se vand in continuare in librarii ?

  9. @ cosmin:

    Pentru ca este libertate si e piata libera de carte.

    Nu e destul ca a luat atitudine intreg Sfantul Munte?

  10. @admin

    nu, nu e de ajuns. E nevoie de atitudinea Bisericii atunci cand se publica lucruri stricatoare de suflet sub aspect de sfaturi duhovnicesti. Nu consider ca Biserica sa “interzica” publicarea sau vinderea cartilor pt ca nici nu are cum. Fiecare editura, librarie face ce vrea. Insa poate sa ia atitudine si sa spuna raului rau.

  11. @ Cosmin:

    Si Athosul nu e Biserica sau e musai un sinod ecumenic? 🙂 Totul e sa mai fie si informati oamenii, ca sa stie sa aleaga. De la Sinoadele actuale, cu mici exceptii, nu ai ce astepta decat… sa nu cada mai rau, sa tina harul in Biserica. Ca sa visam si sa comentam idealizand… nu foloseste la nimic.

  12. Da, parintii din Athos fac parte din Biserica, asa cum facem cu totii parte, ca oi cuvantatoare . Insa nu oaia are datoria sa apere turma ci pastorul (sau pastorii). Asta am vrut sa zic, cred ca m-ai inteles

  13. @ cosmin:

    Ei, asta-i buna, cum ati reusit-o? 🙂 Pai daca si Chinotita Sfantului Munte, daca Parintii de acolo sunt tot niste oite oarecare ca si mine… atunci inseamna ca noi suntem presedintele tarii si nu stiam 🙂 Haideti sa nu vorbim pe langa subiect, va rugam. Faceti un drum in Sfantul Munte si apoi mai stam de vorba.

  14. Pingback: Război întru Cuvânt » “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. SURPRIZELE FRUMOASE ALE DUHULUI SI CHEMAREA INCOMODA A CRUCII. Provocarea cea buna VS. duhul lumii
  15. Pingback: IPS HIEROTHEOS VLACHOS DENUNTA O GRAVA EREZIE SI HULA DE TIP PROTESTANT care ameninta teologia si viata Bisericii ortodoxe de astazi, viclenind in numele intoarcerii la "Biserica primara"
  16. Pingback: IPS HIEROTHEOS VLACHOS: Lipsa de evlavie fata de Traditie si Sfintii Parinti - o forma de ateism. CINE POATE TEOLOGHISI? (partea a doua: "O grava erezie si hula")
  17. Pingback: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL - de 17 ani in vesnicie. SFATURI DUHOVNICESTI despre dragoste, intrajutorare si ispita gandului viclean, cartitor si "judecator"
  18. Comentariu postat pe pagina altei vedete teologice de la noi – Sorin Dumitrescu – despre noua carte a acestui Yannaras CONTRA RELIGIEI – si care evident nu a fost admis.

    – După tot felul de aparitii filosofico-teologice care mai totdeauna au stârnit vehement interesul mental al credinciosului, iată-l si pe acest scriitor grec cum se afundă în marea scripturii ca Origen si ca alti teologi desigur nepracticanti ajungând în pragul ereziei.
    Mândria de a încâlci cuvinte autosugestionat în atitudine că ar putea fi un luminător teologic pasează psihicul autorului într-un început de nebunie,
    fapt observabil chiar în titlul căr?ii de orice credincios simplu cu credintă curată. Se vede că si cei de la noi care au publicat cartea, oricât de credinciosi ar părea sunt contaminati de virusul slavei desarte si al câstigului de bani…
    O carte periculoasă, de evitat.

    Editorul Dumitrescu parafrazându-l pe scriitor face o gafă la nivel de exprimare numind credinta superficială – religioasă.
    Religia, chiar dacă este un cuvânt cu caracter ecumenic nu trebuie deconspirat în întelesul apatic al credinciosului deoarece ne-am obisnuit dintotdeauna cu ea, pentru iubitorii de adevar facand referinta doar la ortodoxie. Altfel, ateii vor avea de profitat…
    Teologii nostri manipulati de curentul din Occident si lipsiti
    de lumina adevarului se ocupa astazi de niste idei care complica si mai mult trairea fundamentala a sfintei ortodoxii.
    Sub influenta puterii iudaice au postat in calendarele bisericesti duminica ca fiind prima zi a saptamanii contrar canoanelor stabilite la sf sinoade in care se evidentiaza ziua Duminicii (a Invierii si implicit a Odihnei) a opta… deci ultima.
    Astfel netezind terenul interesului evreiesc de a restabili din nou sabatul. Acum se gasesc unii sa fie contrari religiei, dar desi in esenta cuvantului sunt incluse tot felul de confesiuni, secte si credinte pagane, totusi pe undeva exista si ortodoxia, si in concluzie nu ai cum sa te opui religiei.
    Titlul cartii si exprimarea din continut este incorect si periculos. Se vorbeste despre trairea credintei, dar acesti scriitori complica si mai mult intelesul ei prin ceea ce scriu. Confunda teologia cu filosofia profana si desi inteleg niste adevaruri, prin exprimarea lor aduc mai mult intuneric in viata credinciosilor. Ar trebui sa va ocupati de altceva si sa nu mai rastalmaciti cuvinte, cu al carui inteles noi ne-am obisnuit in adevar.
    Pana nu demult magazinul manastirii Frasinei a fost desfiintat la cerinta episcopiei care conform legilor politice nu permite sa ai marfa, chiar daca e bisericeasca, mai ieftina decat au ceilalti intreprinzatori.
    Deci cu alte cuvinte – nu mai ai voie sa faci milostenie. Milostenia constituie un delict, care probabil in viitor va fi si mai aspru sanctionat.
    In consecinta ne facem indreptatori credintei si instituim reguli aparent corecte care de fapt ne complica si mai mult trairea religioasa (crestin ortodoxa) !
    Cred ca e cazul sa ne rugam mai mult, sa ne recastigam demnitatea si lumina duhovniceasca !

  19. Pingback: PARINTELE PAISIE AGHIORITUL – smeritul mare sfant contemporan vizitat de Maica Domnului. “Cat de mult a insemnat trecerea acestui om!” -
  20. Pingback: Sfantul Nicodim Aghioritul despre IUBIREA DE PLACERI, chiar si “nevinovate”, care DAUNEAZA GRAV ADEVARATEI VIETI CRESTINESTI. Cuvant foarte actual:“Viata molatica pe care o traim este o pregatire spre tot pacatul” -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate