COMOARA SFANTULUI MARE IERARH FOTIE, marturisitorul care a stiut (cum) sa spuna nu Papei!

5-02-2011 Sublinieri

Cititi si:

*

Întrebându-l de pricina tăcerii lui, sfântul răspunde: Dumnezeu aude şi glasul celui ce tace, la care cei din sinod, având întâi-stătători pe trimişii papei, nu încetează a-l sili, întrebându-l de nenumărate ori: De ce nu răspunzi? Sfântul le spune: Nici Iisus nu a scăpat de condamnare.

“Sfântul Fotie, iubiţii mei, ne-a lăsat ceva preţios, Ortodoxia. Aceasta este cea mai mare comoară a noastră. Nu o înţelegem, nu o simţim…Faţă de vrăjmaşii credinţei era leu. S-a luptat împotriva multor erezii şi desigur a iconomahilor. Îi mustra pe bogaţii care erau răpitori şi nedrepţi. S-a pus rău însă cu împăraţii şi autocratorii. Şi aceasta i-a adus prigoană

“Spune viaţa lui că atunci când auzea că cineva a păcătuit, curgeau lacrimi din ochii lui; credea că a păcătuit el însuşi şi se tânguia şi-l ruga pe Dumnezeu să-l ierte”.

OMILIE A MITROPOLITULUI AUGUSTIN KANDIOTIS

LA POMENIREA SFÂNTULUI FOTIE,

PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

Luna trecută (pe 19 ianuarie) l-am prăznuit pe Sfântul Marcu, episcopul Efesului, Evghenicul, care a spus „nu” papei. Astăzi se aude din nou un „nu” papei. L-a spus un alt sfânt, mare dascăl şi părinte al Bisericii, Sfinţitul Fotie. Despre el vom spune câteva cuvinte.

***

Marele Fotie s-a născut în capitala Imperiului Bizantin, în Cetate (Constantinopol), în jurul anului 810. A trăit şi a activat în veacul al IX – lea – au trecut deci de atunci mai bine de o mie de ani. A fost educat într-un mediu familial bun. Familia joacă un rol important. Dacă deschidem Vieţile Sfinţilor, vom vedea că toţi aceştia pe care îi sărbătorim (Vasilie, Grigorie, Gură de Aur, Fotie…), toţi au ieşit din case creştine. Atunci, în casele acelea se făcea rugăciune, priveghere; casa se transforma în biserică. Din astfel de case sfinţite au ieşti Părinţii. Atunci din case ieşeau îngeri; astăzi ies demoni. De unde să iasă acum părinţi şi dascăli? O mare răspundere aveţi voi, părinţii, care – am spus-o de mii de ori şi voi muri cu această durere – pe copiii voştri îi faceţi învăţători, profesori, generali, avocaţi; dar niciunul afierosit pentru preot, cleric, misionar! Şi dacă englezii, francezii, italienii au trimis jos, în Africa, în acele părţi sălbatice, pe cei mai buni copii ai lor, noi nimic.

Aşadar, Sfântul Fotie a ieşit dintr-o casă creştină: tatăl evlavios, mama evlavioasă. Erau nobili şi după lume. Ce înseamnă nobil? Nu că aveau bogăţii şi funcţii. Cea mai mare nobleţe este virtutea. Aşadar, erau oameni virtuoşi şi evlavioşi. Şi cum spuneau şi strămoşii noştri, „tot aurul de pe pământ şi de sub pământ nu valorează cât virtutea” (Platon, Nόμ. 5,728 A). Cât valorează virtutea nu valorează tot aurul din lume. Dintr-o astfel de casă a ieşit Fotie. Mama lui, Irina, şi tatăl lui, Serghie, au fost martiri în perioada iconoclasmului.

Fotie a arătat de mic că va deveni mare. Era un copil – minune, nu era doar deştept; era un geniu. Genii se numesc cei care pot să pătrundă adânc în lucruri şi să rezolve cele mai dificile probleme. Precum Olimpul este cel mai înalt munte, tot aşa genii sunt marile înălţimi ale cugetării. Odată la o sută, două de ani se naşte un geniu. Mari bărbaţi, staturi înalte, precum erau de pildă Homer, Platon, Aristotel, sau – în epoca noastră – Einstein.

Sfântul Fotie nu era doar un geniu; era şi sârguitor. Nu semăna cu acea slugă leneşă din pilda talanţilor, care a luat talantul şi l-a ascuns în pământ. Marele Fotie a cultivat talantul său. Noaptea nu dormea decât puţine ore. Studia. Ce studia? Pe scriitorii antici, iar, mai mult, pe Părinţii Bisericii: Gură de Aur, Vasilie, Grigorie TeologulDar mai înainte de toate o carte o ştia pe de rost: Sfânta Evanghelie, Sfânta Scriptură. Geniul şi osârdia lui s-au împletit în aşa fel, încât el s-a dovedit unul din cei mai mari bărbaţi ai umanităţii. A studiat gramatica, poezia, retorica, filozofia, chiar şi medicina şi orice altă ştiinţă. Preda în Constantinopol trecând drept un profesor înţelept.

Foarte devreme a fost luat la palatul împăratului şi a ocupat mari funcţii la Curtea lui Teofil; a ajuns protospătar (şeful gărzii imperiale), protoasicrit (secretar general al statului) şi senator (parlamentar).

Deodată, la vârsta de 47 de ani, a devenit patriarh al Constantinopolului, într-o perioadă dificilă a Imperiului Bizantin. Şi-a dorit? Nu şi-a dorit. El iubea cărţile, îi plăcea în cabinetul de studiu. L-au luat de acolo – laic fiind – să-l hirotonească. Când a văzut că se insistă, nu a dormit toată noaptea. Plângea şi spunea: Prefer să mor decât să se întâmple aşa ceva. Nu pentru că dispreţuia demnitatea preoţească, ci pentru că ştia cât de dificil este să ridice cineva această răspundere, mai ales în astfel de timpuri. La urmă însă s-a supus. A fost hirotonit într-o săptămână: monah în prima zi, apoi citeţ, ipodiacon, diacon, preot şi mai pe urmă episcop şi patriarh în ziua Naşterii Domnului, în anul 857. Nu s-a mândrit. Şi-a păzit cugetul în cumpătare. Era smerit. Spune Viaţa lui că atunci când auzea că cineva a păcătuit, curgeau lacrimi din ochii lui; credea că a păcătuit el însuşi şi se tânguia şi-l ruga pe Dumnezeu să-l ierte.

Aşa era Sfântul Fotie, plin de iubire şi de compasiune pentru turma lui. Dar faţă de vrăjmaşii credinţei era leu. S-a luptat împotriva multor erezii şi desigur a iconomahilor. Îi mustra pe bogaţii care erau răpitori şi nedrepţi. S-a pus rău însă cu împăraţii şi autocratorii. Şi aceasta i-a adus prigoană. Avea duşmani. Cine au fost cei care l-au mâncat? Preoţii, episcopii şi călugării. Nu suportau limba lui. Toţi aceştia s-au aliat împotriva lui. Au reuşit şi au atras pe împăraţi de partea lor şi de două ori Sfântul Fotie a fost trimis în exil. Prima oară în 867, sub Vasile Macedoneanul, în Mănăstirea Acoperământului pe ţărmurile tracice ale Bosforului. Şi nu i-au permis să ia cu el pe nimeni. Ceea ce l-a durut cel mai mult a fost faptul că nu l-au lăsat să-şi ia cu el nici cărţile care erau mereu tovarăşii lui. L-au caterisit în 869. În 878 a revenit pentru a doua oară în tronul patriarhal, însă iarăşi l-au detronat în 886, sub Leon cel Înţelept, şi l-au exilat într-o mică insulă lângă Calcedon, în mănăstirea Ieriei. Acolo, în exil, şi-a închis ochii pe 6 februarie 891.

Marele Fotie a spus „nu” papei, care voia să supună întreaga lume stăpânirii lui. Dacă suntem astăzi ortodocşi, o datorăm Sfântului Fotie. Catolicii nu vor să audă de numele lui; pentru noi, ortodocşii, este apărător al credinţei, precum Marele Atanasie, precum Marcu Evghenicul şi atâţia alţi părinţi.

***

Sfântul Fotie, iubiţii mei, ne-a lăsat ceva preţios, Ortodoxia. Aceasta este cea mai mare comoară a noastră. Nu o înţelegem, nu o simţim. Un sfânt ascet din zilele noastre a rostit o profeţie: dacă vom continua să trăim cum trăim, va veni ziua în care unii vor fi franci (catolici), alţii protestanţi, unii masoni, alţii marxişti şi atei, unii în diferite alte erezii şi religii… Din nefericire, cei mai mulţi sunt indiferenţi. Dacă se înmulţesc iehoviştii (hiliaştii); pe cine interesează? Îţi spun: De asta să se îngrijească preoţii şi episcopii…

Nu este aşa. Eşti creştin ortodox? Trebuie să te lupţi pentru credinţa ta şi să te rogi lui Dumnezeu. Suntem datori. Cât s-au nevoit Părinţii pentru credinţa noastră! Să ne facem şi noi astăzi imitatorii lor. Când va apărea la casa voastră vreun eretic şi va bate în uşă, imediat să informaţi Mitropolia. Ereticii şi cei de alte religii câştigă acum privilegii; iar noi, ortodocşii, vom deveni elini de mâna a doua. Aceştia Îl hulesc pe Hristos, pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, toate cele sfinte şi nu-i împiedică nimeni. Dacă le spui ceva şi îi speri, imediat te denunţă că i-ai atacat. Patria noastră s-a transformat într-o vie fără gard.

Unde este acum Marele Fotie, unde este Marcu Evghenicul, unde sunt Vasilie şi Gură de Aur, unde sunt mucenicii şi mărturisitorii! Noi, cei puţini, câţi am mai rămas şi mai credem, să ne trezim şi să luptăm pentru credinţa noastră. Mai bine să se stingă soarele decât Ortodoxia. Unul din cei de demult zicea: Dumnezeul meu, îţi mulţumesc că nu m-ai făcut copac, că nu m-ai făcut animal patruped, ci m-ai făcut om. Şi un altul spunea: Îţi mulţumesc, Dumnezeul meu, că m-ai făcut elin. Noi trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu, pentru că ne-am născut ortodocşi.

Fie ca Dumnezeu, pentru mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfântului Marcu Evghenicul şi ale Sfântului Fotie, să ne miluiască şi să ne mântuiască. Amin.

+ Episcopul Augustin

(Omilie a Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kantiotis,

în Sfânta Biserică a Sfântului Pantelimon, Florina, 7 spre 8.02.1986, vineri spre sâmbătă)

(traducere din elină: monahul Leontie)

***

Pentru Duminica femeii canaanence, va invitam sa cititi:


Categorii

Ecumenism, Marturisirea Bisericii, Mitropolitul Augustin de Florina, Sfantul Fotie cel Mare, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “COMOARA SFANTULUI MARE IERARH FOTIE, marturisitorul care a stiut (cum) sa spuna nu Papei!

  1. 53) O nouă lovitură împotriva credinţei creştine şi a rădăcinilor creştine [ale Europei] din partea Uniunii Europene(AU ELIMINAT SĂRBĂTORILE CREŞTINE DIN CALENDARUL UNIUNII EUROPENE)

    http://graiulortodox.wordpress.com/2011/02/05/53-o-noua-lovitura-impotriva-credintei-crestine-si-a-radacinilor-crestine-ale-europei-din-partea-uniunii-europeneau-eliminat-sarbatorile-crestine-din-calendarul-uniunii-europene

  2. http://www.petitieonline.ro/petitie/comentarii/papa_nu_are_ce_cauta_in_romania_-p66477055-pg2.html (TRIMITE-TI PETITIA LA TOTI CEI DIN LISTA CA SA AJUNGA LA TOATA SUFLAREA ROMANEASCA)
    INVATATI SA VA SPRIJINITI IERARHII!
    EI SUNT SINGURI SI NEAJUTORATI IN FATA MECANISMULUI POLITIC ANTIHIRSTIC! NU II LASATI!
    SPRIJINITI IERARHII!

    IN GRECIA IERARHII AU POPORUL IN SPATE! IN ROMANIA IERARHII BUNI SUNT SINGURI SI VULNERABILI!
    GANDITI-VA LA CAZUL MARTURISITORULUI IERARH ARTEMIE DE COSOVO!

    SPRIJINITI IERARHII, NU-I BLAMATI!

    UN IERARH CARE FACE UN GEST ECUMENIST SE PUNE PE EL INSUS INAFARA BISERICII, ADICA NU IMPLICA SI BISERICA IN GESTUL LUI ECUMENIST!

    NU E SUFICIENT CA IERARHII CARE FAC GESTURI ECUMENISTE SE PUN PE EI INSISI IN ESENTA INAFARA BISERICII??
    DE CE II MAI BLAMATI ?

    BLAMATI GESTUL NU IERARHUL!!

    NOI SA BLAMAM GESTURILE ECUMENISTE!
    NUMAI ASA VOM PRIMI BINECUVANTAREA LUI DUMNEZEU.

    NU STIM NOI LA CE PRESIUNI SUNT PUSI IERARHII,
    SA ASCULTAM CAND NE INVATA ORTODOX SI SA NU ASCULTAM ATUNCI CAND NE INVATA ERETIC!

  3. (REFERINTA ESTE PENTRU CEI CARE INCEP SA JUDECE GRESIT IERARHIA SI SA CADA IN EXTREME PERICULOASE)

  4. @ pr. Timotei:

    Va rugam sa nu mai scrieti mesajele cu litere mari, dezactivati caps lock, va rugam, ca sa poata fi citite si deci, publicate, comentariile. Va multumim!

  5. Poate cel mai important rol jucat de Sf.Fotie a fost cel misionar intr-un moment in care slavii amenitau in permanenta imperiul si paganismul reaparea in spatii intinse:Sf.Fotie a inteles importanta reanvierii misiunii de evanghelizare.Scaunul roman,dupa secole de apatie,isi refacea puterea seculara si dorea cu insistenta sa-si extinda influenta spre rasaritul slavo-vlah.Nu stim exact daca meritul prim este al Sf.Fotie sau fratilor Sf. Metodie si Chiril,cert este ca in aceasta confruntare,de nuanta spirituala,Bizantul a iesit biruitor prin dibacia lor.Moravia lui Ratislav,Bulgaria lui Boris si Chazaria,au fost introduse in circuitul civilizatiei crestine,prin usa larg deschisa de Sf.FOTIE. Deasemenea in ultima parte a sinodului din 879-880,Imparatul Vasile I ,caruia ii murise fiul in acel timp,nu a luat parte direct la discutii dar a tinut sa primeasca pe reprezentantii patriarhiilor orientale,legatii papali si un nr.de 18 mitropoloti bizantini,pentru a semna actele sinodului si a promulga o regula de credinta,care,interzicand toate adaugirile de Simbolul nice-constantinopolitan,condamna adaosul Filioque. In timpul acestei sesiuni finale,Sf.Fotie a fost salutat cu titlul de PASTOR SUPREM si avand jurisdictie peste “intraga lume”.Astfel legatii papali s-au intors la Roma cu actele sinodului si obisnuitele scrisori ale Patriarhului Fotie.Ioan al Vlll-lea a acceptat situatia pt.faptul ca Roma era amenitata de arabi. Cert este ca Sf.Fotie a apartinut unei generatii iubitoare de cultura -Generatia Renasterii Bizantine,ocupand un loc in randul marilor savanti care aduce un plus de viata culturii,analist si profund cunascator al antichitatii Prin opera sa de capatai “Biblioteca”,care cuprinde un nr.de 280 de notite sau Codice,aduce un mare serviciu culturii universale. Si in final as indrazni sa spun ca poate primii germeni de crestinizare a poporului rus,ii descoperim in timpul Sf.Fotie,avand in vedere scrisorile adresate lui Boris-Mihail.De altfel,primul ierarh al rusilor este atestat in acel an.In acest sens,vedem cum Patriarhul Fotie,ne da stiri pretioase despre cum a stiut sa pastreze si sa lupte pt.comoara cea mai de pret-ORTODOXIA. (inspirate din cartea pr.Ene-Patriarhul Fotie al Constantinoplului) Avem datoria de a urma pildele si de a lupta in caz de nevoie pentru a mosteni si generatiile viitoare aceasta Comoara de mare pret.Dumnezeu sa ne ajute la toti cu ganduri bune!(iertati toate greselile caci am scris de pe tf.)

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » DE CE A FOST SCOS SFANTUL FOTIE CEL MARE DIN CALENDARELE NOASTRE? Omilia Parintelui Mihai Aldea despre Sfantul Fotie, importanta cunoasterii istoriei si trairea in realitatea virtuala
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Serafim Rose despre FERICITUL AUGUSTIN (15 iunie) SI “RAVNITORII” SUPERCORECTI (I)
  8. Pingback: IPS SERAFIM DE PIREU propune PATRIARHULUI ECUMENIC Bartolomeu inscrierea celui de-al OPTULEA Sinod Ecumenic ca tema a Sinodului PANORTODOX - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Ce putem face noi, la nivel de credincios, pentru ane apara credinta? Ce putere am eu cand vad ca la radioul patriarhiei se introduc usor usor-usor, cu lingurita muzica pop, rock, disco, stiri politice, stiri ce produc temeri, la fel ca in mass media profana, striri sportive, cand ierarhi ai Biserii declara ca cuvantul Sf Evanghelii e fals (nu au fost omorati 14000 de prunci pt ca nu aveau de unde sa fie atatia, e doar o cifra simbolica). Ce pot face eu cand ierarhii nostri incalca Sf Canoane participand la slujde cu necredinciosii si cu cei in inselare (ecumeniste). Ce pot face eu cand pun aceste probleme si mi se raspunde ca sunt mari presiuni puse pe ierarhi. Sunt oare exilati, inchisi, arsi, taiati, rastigniti, batuti cu pietre, aruncati in cusca leilor? In foc se alege aurul… Cei pe care-i sarbatorim si punem in calendar nu s-au plans de presiuni conceptuale. S-au jertfit pentru Mireasa lui Hristos, pentru Biserica si dreata credinta. Oamenii mereu au facut si vor face ce “face popa, nu ce spune popa”. Deci, ce putem face noi, simpli credinciosi?

  10. Pingback: †19 ianuarie – SFANTUL MARCU AL EFESULUI, stalpul prigonit al dreptei-slaviri si cugetul Ortodoxiei. SFANTUL MACARIE CEL MARE (EGIPTEANUL) -
  11. Pingback: IPS Hierotheos Vlachos despre AL OPTULEA SINOD ECUMENIC (879-880). Respingerea primatului papal si condamnarea ereziei FILIOQUE - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate