Sfantul Maxim Marturisitorul sau credinţa născută din sânge

21-01-2008 Sublinieri

Motto:Fiecare părticică din dogmele Bisericii s-a impus prin sângele celor ce au fost gata să-şi dea viaţa pentru mărturisirea ei, fiind o chestiune de viaţă, nu o simplă speculaţie teoretică” (Pr. Dumitru Staniloae)

phn60.jpg

Astăzi se prăznuieşte Sf. Maxim Mărturisitorul. Pildă vie de luptător al Adevărului. Din viaţa sa putem să înţelegem cu adevărat şi minciuna contemporană nouă a apropierii dintre credinţe prin ascunderea diferenţelor dogmatice. Pactul formal, compromisul, “pacea” cu cei care nu împărtăşesc aceleaşi principii dogmatice, au fost printre cele mai mari pericole care au pândit Biserica pe timpul ereziilor ariene şi monotelite. De dragul păstrării păcii, Arius a fost tolerat în interiorul Bisericii, la dorinţa expresă a împăratului Constantin Cel Mare. De dragul aceleaşi “păci mincinoase”, episcopii erau “invitaţi” să ascundă adevărul asupra firii celei adevărate a Mântuitorului nostru. Nu să-l schimbe, ci doar să-l treacă sub tăcere…

  • CITITI ACTELE PROCESULUI SFANTULUI MAXIM SI A CELOR DIMPREUNA CU EL:

Sfântul Maxim Mărturisitorul, nor călăuzitor în întunericul generalizat al apostaziei prin tăcere

***

În cazul împăratului Constantin cel Mare avem de-a face cu o bună intenţie lipsită de cunoştinţă, datorită căreia un eretic a ajuns să dezbine o întreagă Biserică. În cazul împăratului Eraclie, avem de-a face cu un calcul politic, o încercare de subsuma Biserica unor socoteli de alianţe. În primul caz, blândeţea moale, care se lasă abuzată şi manipulată. În al doilea, cinismul “pragmatic” al diplomaţiilor.

Numai prin dorinţa arzătoare de adevăr a unui Sf. Atanasie, care, în ciuda prigonirilor la care a fost supus de către ereticii care atunci făceau jocurile în Biserică, având ajutor imperial, nu a făcut pace cu minciuna şi cu slujitorii ei, numai prin martiriul unui Sf. Maxim Mărturisitorul, căruia a trebuit să i se taie limba (cu o răutate proastă ca a fariseilor, care L-au ucis pe Mantuitor pentru a împiedica Adevărul…) pentru a inchide gura cea marturistoare... numai prin aceste pilde, Adevărul a fost perpetuat, după făgăduinţa lui Hristos.

În ciuda tuturor samavolniciilor şi a poziţiilor de forţă câştigate de slujitorii minciunii, Biserica a rezistat, prin jertfa celor puţini, dar aleşi.

Viata Sf. Maxim Marturistitorul, după parintele Dumitru Staniloae:

prstaniloae.jpg

Sf. Maxim Mărturisitorul s-a născut la anul 580 în Constantinopol, dintr-o familie nobilă şi a avut parte de o educaţie aleasă. Pe la anul 610 împăratul Eraclie l-a chemat la curte, încredinţându-i slujba de prim secretar. Dar încă după trei sau patru ani a părăsit postul şi a intrat în Mânăstirea Chrysopolis (azi Scutari) de pe ţărmul opus al Constantinopolei. Mai târziu a călătorit mult. Pe la începutul anului 632 se găsea în Africa, împrietenit cu monahul Sofronie, viitorul patriah al Ierusalimului. Acesta începuse lupta împotriva noii erezii monotelite ce-şi făcea apariţia la orizont.

Patriarhul Sergie din Constantinopol dăduse sfatul împăratului Eraclie să caute să câştige pe monofiziţii de “la graniţa răsăriteană a imperiului, pentru a se putea sprijini pe ei împotriva ameninţării perşilor. Împăcarea trebuia să se facă pe baza unui compromis care, lăsând pe al doilea plan problema celor două firi în Hristos, obliga cele două partide să admită o singură lucrare în El. Dintre episcopii ortodocşi a fost câştigat pentru această idee Cyrus din Phasis, care la 630 a fost ridicat pe scaunul depatriarh al Alexandriei. La 633 se încheie pactul formal în acest sens între ortodocşi şi monofiziţi. Dar Sofronie sesiză cel dintâi pericolul acestuicompromis. El se prezentă patriarhului Cyrus şi-l rugă îngenunchi să renunţe la publicarea pactului.

Nereuşind, se duse la patriarhul Sergie din Constantinopol, de la care obţinu ca cel puţin să nu se vorbească nici de o lucrare nici de două în Iisus Hristos. Potrivit acestei învoieli, Sergie publică la 634 o epistolă sinodală. Îndată după aceasta Sofronie ajunse patriarh la Ierusalim. Sergie se adresă papei Onoriu, cerându-i să consimtă cu epistola lui sinodală şi cu trecerea sub tăcere a chestiunii de este o lucrare sau două în Iisus Hristos.

Papa se declară de acord cu Sergie, admiţând că în Iisus Hristos este o singură voinţă. (Vezi: Dr. Heinrich Straubinger, Die Christologie des Maximus Confessor, Bonn, 1906, p, 7). Îndată îşi publică însă şi Sofronie epistola sa sinodală (634), în care în fond face distincţie clară între cele două lucrări în Hristos, fără să spună apriat că sunt două. În următorii patru ani a domnit o relativă linişte. Frământările încep cu putere abia la 638, când împăratul Eraclie publică aşa numita Ecthesis, prin care, poruncind de asemenea tăcere asupra chestiunii de este o lucrare sau două în Hristos, dispune ca toţi să mărturisească o singură voinţă în El.

În lupta pe care aderenţii dreptei credinţe o pornesc acum împotriva acestui decret împărătesc se angajează cu toată puterea şi Maxim. Ba întrucât patriarhul Sofronie moare tocmai în anul în care apare «Ecthesis», Maxim devine conducătorul acestei lupte. Între 642 – 645 el dezvoltă în Africa o activitate intensă pentru întărirea episcopilor de acolo împotriva ereziei. «El este sufletul mişcării care porneşte din Africa pentru păstrarea curată a credinţei» (Straubinger, op. cit., p. 8).

În iulie 645 poartă în Cartagina o mare dispută cu Pyrrhus, fostul patriarh monotelist “al Constantinopolei, în prezenţa a numeroşi episcopi. În acelaşi timp ia parte la mai multe sinoade în Africa, convocate la îndemnul lui pentru osândirea monotelismului. La sfârşitul anului 646 e în Roma, unde rămâne până la 649, determinând pe papa Martin să convoace sinodul din Lateran, prin care de asemenea se condamnă monotelismul.

La 648 împăratul Constantin II (641-668) dăduse un nou decret, prin care oprea sub grea pedeapsă de-a se mai discuta dacă în Hristos este una ori două lucrări şi voinţe (Typos). Maxim şi papa Martin au fost primele victime ale acestei dispoziţii. La 653 Maxim este arestat şi adus la Constantinopol, unde, fiind condamnat, la 655 e exilat la Bizija în Tracia. O nouă audiere încă în acelaşi an la Bizija are ca urmare trimiterea lui în Perberis. La 662 fu adus din nou cu Atanasie apocrisiarul roman şi cu un alt Atanasie, ucenic al său, la Constantinopol pentru o audiere.

Intrucât nu vroiau să tacă asupra chestiunii de este în Hristos una sau două lucrări şi voinţe, li se tăie în faţa mulţimii limba din rădăcină şi mâna dreaptă, ca să nu mai poată comunica adevărul nici cu graiul, nici în scris.

Astfel se adeveri din nou că fiecare părticică din dogmele Bisericii s-a impus prin sângele celor ce au fost gata să-şi dea viaţa pentru mărturisirea ei, fiind o chestiune de viaţă, nu o simplă speculaţie teoretică. Cei trei fură trimişi apoi într-un al treilea exil în ţara Lazilor, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, unde Maxim, rămas simplu monah până la sfârşitul vieţii trecu în acelaşi an, în ziua de 13 august, la Domnul, în urma chinurilor suferite, în vârsta venerabilă de 82 ani”.

iconstmaximosframed.jpg


Categorii

Dogme/ erezii, Marturisirea Bisericii, Parintele Dumitru Staniloae, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Teologie ortodoxa

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “Sfantul Maxim Marturisitorul sau credinţa născută din sânge

  1. Pingback: Blogul Editurii Agnos » Blog Archive » Sfantul Maxim Marturisitorul
  2. Daca ar trai astazi SF. MAXIM CONFESORUL, UE si chiar “cerberii” Patriarhiei B.O.R., l-ar cataloga si sfida iarasi ca si atunci, ca in zilele in care A MARTURSIT CU PUTERE ADEVARUL CEL NEMINCINOS – HRISTOS, ca un NEBUN…vrednic de a fi…pedepsit si EXILAT din spatiul “civilizat si ecumenic …european” si poate ca l-ar pedepsi din nou cu TAIEREA MANII drepte si A LIMBII, iar pe cei care ar indrazni sa-l urmeze ca si atunci (vreun Episcop, ca si Sf. Papa Martin al Romei, sau vreo ceata de credinciosi simpatizanti), ei bine poate ca unii Episcopi de azi(gen PreaSfintitul Sofronie), iar ANATEMIZA IN GRUP (asa cum Constantinopolul a anatemizat inn grup INTREGUL POPOR AL MOLDOVEI MEDIEVALE (cand roamanii din acessta tara, nu au vrut ca mitropolit, un vladica grec, ci pe mitropolitul roman IOSIF, se intampla asta prin secolul XIV).

    Si chiar daca vreun APOSTOL ar veni azi sa predice ADEVARUL ORTODOX, dar ce spun eu APOSTOL…, ba chiar DACA HRISTOS AR REVENI SA LE PROPOVADUIASCA OAMENILOR si VLADICILOR DE AZI, la fel ar face oamenii ca si atunci cand a venit prima oara.

    Ar spune ca are demon, ca SE PUNE PE SINE IMPARAT peste impartia UE, si ca indeamna oamenii SA NU IL ASCULTE PE CEZARUL de azi…

    Si L-ar rastigni din nou….

    Numai ca noi SA INEBUNIM SI NOI CA SI SF. MAXIM, sa ne lasam cuprinsi de NEBUNIA CEA BUNA SI PREA PLINA DE INTELEPCIUNE de care spune si SF. AP. PAVEL, in 1 CORINTENI, cap.3, vers.18!

    Si tot Sf. AP. PAVEL, mai ne indeamna in alta Epistola adresata crestinilor din Roma, cu aceste cuvinte : “…Si sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este VOIA LUI DUMNEZEU, ce este bun si placut si desavarsit…!” (cf. ROAMNI, cap.12, vers.2).

    Acelasi lucru il spune ACELASI APOSTOL PAVEL, al neamurilor, si in alta parte, si anume in : “Sa nu mai umblati cum umbla neamurile, in desertaciunea mintii lor, intuncati fiind la cuget, instrainati fiind de viata lui Dumnezeu, din pricina necunostintei care este in ei, din pricina impietririi inimii lor, acestia PETREC IN NESIMTIRE, SI S-AU DAT PE SINE DESFRANARII, SAVARSIND CU NESAT TOATE FAPTELE NECURATIEI…” (cf. EFESENI, cap.4, vers 17 si 18)!

    Si aceste neamuri, care azi se VOR SA SE UNEASCA INTR-O UNICA IMPARTIE, vor ele ca si pe HRISTOS SA-L INTELEGEM noi crestinii ortodocsi,DUPA VOIA SI PAREREA LOR ERETICA SI MINICINOASA SI ECUMENISTA, intr-un cuvant sa-L INTELEGEM pe HRISTOS-ADEVARUL INTRUPAT, cu GANDIREA FIRII CELEI VECHI din noi si IN FELUL LUMII (cf. 2 CORINTENI, cap.5, vers.16), si DUPA PREDANIILE CELE SLABE SI MINCIONOASE ALE FILOSOFIEI LUMESTI, cu care sunt mintite si furate de pe calea Adevarului atatea suflete credule(cf. COLOSENI, cap.2,vers.8) de catre niste oameni fatarnici, infierati in cugetul lor (cf. 1 TIMOTEI, cap.4, vers.2), care mereu vorbesc despre…ADEVAR si invata pe altii despre el, dar ei NEAJUNGAND NICIODATA LA CUNOASTEREA LUI…cf. 2 TIMOTEI, cap.3, vers.7 !!!

    Dar Sf. PAVEL NE SPUNE ca noi CRESTINII … (ORTODOCSI), NU L-AM PRIMIT ASA PE HRISTOS SI NU L-AM INVATAT ASA PE HRISTOS de la EL (cf. EFESENI, cap.4, vers.20 si 21), de la APOSTOLUL PAVEL, adica in felul lumii, caci el, Apostolul neamurilor, nu ni l-a propovaduit CU INTELEPCIUNEA ACESTEI LUMI, ci “IN DUHUL SI IN PUTERE” (cf. 1 TESALONICENI, cap.1, vers.5), si ne cere ca SA IL PASTRAM IN INIMA NOASTRA NESCHIMBAT pe HRISTOS-ADEVARUL, asa cum el ni l-a propovaduit DUPA EVANGHLIA LUI, care nu a fost de la trup si de la sange (cf. GALATENI, cap.1, vers.11), si tot el, APOSTOLUL ne spune si cum sa ne purtam fata de cei care ne-ar vorbi despre UN alt hristos…mincionios, si anume NICI MACAR UN CEAS SA NU NE PLECAM CAPUL IN FATA LOR, asa cum a facut si el, cf. GALATENI, cap.2, vers.5!!

    Ba mai mult, Apostolul chiar ii si ameninta pe cei care ar asculta de o alta “evanghlie” (chiar venita de la chipurile ingeri (cei rai evident) sau din cer sa fie cazuta), ca daca o vor asculta SA FIE ANATEMA si cei care o spun si cei care o asculta (cf. GALATENI, cap.1, vers.8 si 9), pentru ca NU IL IUBESC PE ADEVARATUL HRISTOS astfel de oameni (cf. 1 CORINTENI, cap.16, vers.22)!

    Si O DOAMNE!, ce de EVANGHELIE…EUROPEANA SI ECUMENICA SI MONDILISTA SI GLOBALISTA si….ERETICA si OMENEASCA, mai vor unii azi sa ne propovaduiasca si mai ales s-o credem!

    Noi SA IL ASCULTAM PE APOSTOLUL PAVEL, si sa urmam exemplul SF. AP. PAVEL!, ca sa ne mantuim sufletele si sa nu fim socotiti printre cei care s-au lepadat de ADEVARUL CREDINTEI ORTODOXE, CEA DATA SFINTILOR PENTRU TOTDEAUNA, cf. IUDA, cap.1, vers.3!

    CI SA UMBLAM INTRU ADEVAR (cf. 2 IOAN, cap.1, vers.4 si 3 IOAN, cap.1, tot vers.4)si IN SLAVA LUMINII LUI, ca sa stam DEA DREAPTA TRONULUI LUI DUMNEZEU si SA NE NUMARAM LA INFRICOSATOAREA LUI HRISTOS JUDECATA impreuna CU TOTI MARTURISITORII ADEVARULUI SAU CEL MANTUITOR DE SUFLETE!

    AMIN! SLAVIT SA FIE DOMNUL!

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfântul Maxim Mărturisitorul, nor călăuzitor în întunericul generalizat al apostaziei prin tăcere
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » DANION VASILE: “Dumnezeu si-a pus deoparte marturisitorii Sai…”
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Garantia pastrarii Bisericii - invatatura Sfintilor Parinti
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » CINE DEZBINA BISERICA?
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » A tacea cand credinta este atacata este o crima!
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL sau ce inseamna cu adevarat sa marturisesti credinta
  9. Pingback: Razboi întru Cuvânt » PARINTELE ARHIMANDRIT NICHIFOR HORIA – Cuvant duhovnicesc cu putere multa despre PILDA SFANTULUI MAXIM MARTURISITORUL: “Sa traim poruncile lui Hristos, marturisind cu insasi viata noastra adevarul acestei trairi&#
  10. Pingback: SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL: Adevarul si bunatatea Il descopera pe Dumnezeu -
  11. Pingback: SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL despre dragostea adevarata si TRADAREA PRIETENILOR. Nu este durere mai grea a sufletului decat defaimarea… -
  12. Pingback: PILDA SFANTULUI MAXIM: Avem nevoie de marturisire -
  13. Pingback: Crampeie inlacrimate de lumina si durere din VIATA PARINTELUI DUMITRU STANILOAE, sfantul mare teolog român, “NOBILUL” INCURABIL: “Da, ăsta era tata. Ceilalţi erau mai importanţi şi nu se gândea decât la ei…” | Cuvântu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate