BOGATUL NEBUN DIN NOI IN FATA SARACIEI LUMII: “Cum poti sa dormi li­nistit daca cel de langa tine, semenul tau, nu are ce manca? Rusine sa ne fie!”

17-11-2013 Sublinieri

ingerul cere sufletul

***

Nu esti indreptatit sa te porti asa!

Ai bani, cheltuiesti si acum cand suntem in criza in dreapta si in stanga, fara sens, fara mustrari de constiinta si fara sentimentul vinova­tiei, cu cugetul ca: „sunt banii mei, ii cheltuiesc cum vreau!” Pe de-o parte ai dreptate; intr-adevar, sunt banii tai, insa te intreb: „Daca aveai inauntrul tau iubire, milostivire fata de aproa­pele, ai mai fi cheltuit fara chibzuia­la? Nu, pentru ca dragostea dinaun­trul tau ti-ar fi spus: „Nu poti cheltui fara socoteala atatia bani, in timp ce vecinul de langa tine n-are cu ce sa-si cumpere paine!”

Fiule, sa nu lasi pe cel sarac lipsit de hrana, ne spune intelep­tul Isus Sirah (Isus Sirah 4, 1).

Sa nu lipsesti viata saracului, sa nu-l omori pe acesta cheltuind banii fara nici o socoteala, caci prin ei ai putea sa-l ajuti sa traiasca. Deci nu-l ucide prin invartosarea inimii tale, prin zgarce­nia ta, prin iubirea ta de arginti, prin lacomia ta!

Sfantul Ioan Gura de Aur, care avea multa iubire pentru aproape­le, le spunea pastoritilor sai:

„Cei ca­re cheltuie fara nici o socoteala banii lor, cumparandu-si mai mult decat hrana si 27bautura necesara, sunt vino­vati inaintea lui Dumnezeu. Aceasta cheltuiala rea nu este lipsita de pe­deapsa, pentru ca banii care ti-au fost dati de Dumnezeu spre intreti­nerea trupului si spre ajutorul sara­cilor sunt cheltuiti fara nici un sens. Purtarea aceasta inseamna folosirea rea a talantilor!(Despre soarta, Omi­lia 6).

Deci foloseste-ti bine averile tale, ca sa castigi indoit, si prin milostenie, si prin buna chiverniseala!” (Despre vaduvie).

a. Pune-ti banii la pastrare sigura!

Din nou Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune ca atunci cand dam ceva pentru Hristos fratelui sarac, in fe­lul acesta ne punem banii si intreaga noastra casa la loc sigur. Suma darui­ta este ingerul nostru pazitor. El scrie:

„In paralel cu punga ta sa ai si alta punga. Si pune in aceea banii pentru saraci, pentru Hristos. Astfel iti vei pazi si punga ta. Fa-ti casa biserica, pentru ca acolo unde exista o astfel de punga, diavolul nu se apropie. Ea es­te siguranta casei tale, paza mai buna si decat scuturile, si decat sagetile, si decat sulitele, si decat garzile de sol­dati!” (Despre milostenie, 4).

b. Cand urmeaza sa daruim, „patim ceva”

Desi cunoastem ce lucru insemnat este sa-l ajutam pe aproapele, echiva­lent cu a-L ajuta pe Hristos (v. Matei 25, 40), cand vine momentul sa aju­tam pe unul dintre fratii Lui neinsemnati[7] (Matei 25, 40) „patim ceva”! Ne cuprinde zgarcenia, mana noastra tremura si, daca in final ii dam ce­va, ii daruim cat de putin putem, desi atunci cand facem cheltuieli suntem sparti la mana. Cu alte cuvinte, in ce­ea ce foloseste sufletului nostru sun­tem foarte stransi la mana, dar in ceea ce-l pagubeste, suntem foarte darnici. Sa luam aminte la acest aspect!

Criza ne judeca

MilostenieVorbele binecunoscute ale Pre­sedintelui Statelor Unite ale Americii John Kennedy: „Nu lua amin­te la ceea ce face tara ta pentru tine, ci gandeste-te la ceea ce faci tu pentru ta­ra ta!” sunt de actualitate mai mult ca oricand. Nu cerceta la ceea ce face gu­vernul pentru eradicarea saraciei, ci ia seama la ceea ce faci tu in privinta saraciei. Nu vorbi despre saracie, ci da­ruieste ceva saracilor, daca intr-adevar iti pasa de acestia, daca ai omenie inauntrul fiintei tale. Criza economica ne incearca sentimentele, jertfa, daruirea noastra, in ce masura suntem iubitori de milostenie fata de semenul nostru, in ce masura avem inima, suntem dar­nici, miscati de saracia celuilalt.

Marele industrias Nicolas Hayek (proprietarul fabricii elvetiene de cea­suri Swatch) se numara printre cei mai bogati oameni din lume, insa mainile lui n-au lucrat doar pentru a primi, ci si pentru a darui, au sarit in ajutora­rea semenilor sai. „Nu m-am simtit fericit cand celalalt era nefericit!”, a declarat el intr-un interviu pe care l-a dat in anul 2002, cand a venit in vizita in tara noastra. „Eu in toata viata mea am fost fericit daca erau fericiti si cei din jurul meu! Sotia mea nu poate sa cumpere ceea ce vrea de mancare si de imbracat, iar copiii altuia sa-si in­trebe mama in supermarket: tu de ce, mama, nu poti sa cumperi nimic din toate acestea? Pentru ca esti somera? Cum poate fi cineva fericit cand se ga­seste intr-o societate atat de nedreap­ta?” („Vima”, 30.06.2006). Avea inauntrul lui omenie, deci era om!

„Lacrimi de crocodil”

Unii compatrioti castiga astazi, in perioada de criza, mii de euro pe lu­na, dar mai au si alte zeci de mii de euro puse deoparte, multe imobile si alte bunuri. Si ei sunt cei care scriu in ziare, ies pe posturile de televiziune si se dau in vant vorbind despre cri­za care macina tara noastra, se iau la cearta cu conducatorii politici. Prietene, daca intr-adevar te-a lovit criza, daca suferi, daca simti durere pentru drama prin care trec prietenii tai, veci­nul tau, fratele tau cel bolnav, tu, care poti, ajuta-i! Baga mana adanc in bu­zunar si daruieste, aminteste-ti de cuvintele pline de omenie ale lui Nico­las Hayek: „Cum poate fi cineva feri­cit cand se gaseste intr-o societate atat de nedreapta?” Cum poti sa dormi li­nistit daca cel de langa tine, semenul tau, nu are ce manca? Dar vei spu­ne: „Sunt eu dator sa-l hranesc pe sa­rac?” Da, esti dator daca ai inauntrul tau omenie! Cum poti sa dormi linis­tit cand langa tine semenul tau n-are ce sa manance?[8]

Este mai bine sa daruiesti decat sa primesti!

Mai fericit este a da decat a lua, spune Sfanta Scriptura (Fap­te 20, 35). Dar este oare acest lucru adevarat? Pui la indoiala cuvintele Sfintei Scripturi? „Cu cat cetateanul participa mai mult la treburile comu­ne, cu atat se simte mai fericit. Fericirea aceasta este superioara fericirii pe care o aduce un salariu mare!”, au tras concluzia sociologii elvetieni de la Universitatea din Zurich, care au facut studiu de caz pe 6000 de elve­tieni bogati („Politica”, ianuarie-februarie, 2002).

Ati vazut ca oamenii se simt mult mai fericiti cand au de oferit ceva semenului, si nu cand profita de boga­tiile lor? Incercati si voi aceasta, daru­iti din salariul vostru lunar, din toata inima, o suma cat de mica unui om lihnit de foame, si veti simti o bu­curie mai mare decat aceea ca aveti bani! Cand primesti, ti se umple buzunarul, cand daruiesti, ti se umple inima! Si este de mii de ori mai bine sa ti se umple inima decat buzunarul, nu exista bucurie mai mare decat aceas­ta (Isus Sirah 30,16). Veselia inimii este viata omului (Isus Sirah 30, 22). Daca s-a spus ca „prin bani poti sa cumperi orice, in afara de fericire”, acum pu­tem spune: „Prin bani poti sa cumperi fericirea!” cand il ajuti pe cel flamand, pe orfan, pe vaduva.

Dar poate vei spune: „Bogatii, cei care au mult, sa daruiasca! Eu sunt sarac, si cat castig, de-abia imi ajunge! Ce sa mai dau?” Si la tine se refera cu­vintele Domnului: Mai fericit este a da decat a lua!… Fiti milostivi (Luca 6,36). Si vaduva din Sarepta Sidonului, cu toate ca era foarte saraca, a primit din toata inima sa-l gazduiasca pe profe­tul Ilie (v. III Regi 17, 10-17). widows-mite-lSi cea­lalta vaduva din Evanghelie, cu toate ca si aceasta era saraca, a aruncat ultimii doi banuti in Templu (v. Luca 21, 1-2). Si Hristos, Care era prezent, a la­udat-o, spunand despre ea ca

a arun­cat mai mult decat toti. Caci toti ceilalti au aruncat din prisosul lor, in timp ce aceasta din saracia ei a aruncat tot ce avea pentru viata (Luca 21, 3-4).

Acelasi lu­cru este valabil si pentru tine care esti sarac, care oferi din saracia ta. Astfel vei avea din prisos binecuvantarea lui Dumnezeu.

Cat trebuie sa oferim?

Asadar, cat ar trebui sa oferim lui Hristos, saracilor, fratilor nostri lip­siti? A zecea parte din veniturile noas­tre (v. Numeri 18,21; Deuteronom 14, 22) hotaraste Legea dumnezeiasca. Aceasta Lege dumnezeiasca o impli­nea si fariseul: Dau zeciuiala din toate cate castig! spunea in rugaciunea lui (Luca 18, 12).

Cand faimosul armator de neam grec, Aristotel Onassis, si-a pierdut in 1973 pe fiul sau Alexandru, a declarat la televizor: „Acum sunt omul cel mai sarac din lume!” Pentru acesta bogatia nu insemna bani, ci co­pilul lui. Este valabil si pentru tine: bogatia in viata ta este omul tau, femeia ta, copilul tau, tatal tau, fratele tau, prietenul tau.

Din nou, un important studiu care s-a fa­cut in lume (au fost cercetati 136.000 de oa­meni din 132 de state) a aratat ca o bucurie incomparabil mai mare o aduc omului caldu­ra familiei, prietenii adevarati si munca din care isi castiga painea cea de toate zilele decat multele bogatii („Vima”, 2.07.2010).

Binecuvantarea lui Dumnezeu

Dumnezeu a poruncit iudeilor:

Aduceti toate zeciuielile la vistie­rie. .. si voi varsa din belsug binecuvanta­rea spre binele vostru (Maleahi 3,10-12).

Sfantul Prooroc Ilie si vaduva din Sarepta SidonuluiVedem la scara mica aceasta binecu­vantare pogorandu-se peste vaduva saraca din Sarepta Sidonului, care l-a gazduit pe Prorocul Ilie. Aceasta avea putin untdelemn si faina, cat sa ma­nance la o masa copiii ei, insa le-a gatit pentru proroc. Si din acel moment ule­iul si faina n-au lipsit din casa ei (v. III Regi 17, 10-17)[9] (cunosc familia unui preot milostiv, cu multi copii, al carui butoi cu untdelemn era intotdeauna plin, desi scotea in fiecare zi din el!).

Tanar am fost si am imbatranit, si n-am vazut pe cel drept, nici semintia lui cersind paine! spunea la batranetile lui Proro­cul David (Ps. 36, 25).

Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Dom­nul nu se vor lipsi de tot binele!, graia din nou acelasi proroc (Ps. 33,10).

Mantuirea

Domnul i-a amintit in vestitele Fe­riciri, printre putinii Sai alesi, si pe cei milostivi:

Fericiti cei milostivi, ca aceia vor fi miluiti (Matei 5, 7).

In ziua Ju­decatii le va spune acestora:

Veniti, bi­necuvantatii Tatalui Meu, mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeie­rea lumii! Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit (Matei 25, 34-36).

Nu exista om mai intelept decat cel mi­lostiv, care daruieste cele pamantesti, stricacioase, si le dobandeste pe cele nestricacioase, pe cele ceresti. De asemenea, nu exista om mai nesabuit decat lacomul, care mereu aduna si niciodata nu are, si la final cumpara iadul prin «economiile» lui  (Didahia 19)”. (Parintele Paisie Aghioritul).

Cand nu daruiesti

page-14-works-of-mercy_webEste cumplita nepasarea noas­tra, sa auzim in fiecare zi la te­levizor, la radio, despre criza, saracie, noi, robii lui Hristos Cel milostiv, si sa nu fim miscati catusi de putin, sa nu facem ceva ca sa-l usuram pe fratele nostru! Este cu desavarsire infricosa­tor ca „Hristos in persoana aproape­lui nostru sa Se topeasca de foame, si noi sa crapam de imbuibare!” (Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentariu la Fap­te, 27,6). Oh, vom primi rasplata pen­tru faptele noastre si, cel mai rau, sa nu asteptam mila in Ziua Judecatii (v. Iacov 2, 13)! Domnul a grait:

A zecea parte din bunurile tale sa Mi le daruiesti Mie, Mie sa Mi le oferiti, caci Mi le-ati ra­pit, le aveti in casele voastre! (Maleahi 3, 8-10).

Cu alte cuvinte, cand nu oferim Domnului ceea ce-I datoram (a zecea parte din veniturile noastre), ci pas­tram bunurile pentru noi insine, pe acestea Domnul le socoteste furt, rapi­rea saracului in casele voastre (Maleahi 3,10). Ţinand in casa partea saracului este ca si cum il furam pe acesta, punandu-i in primejdie supravietuirea. Asadar, mai tarziu sau mai devreme, vom primi plata faptelor noastre, printr-o boala sau prin furtul averii noastre, printr-o intorsatura a lucruri­lor (vi le spun ca sa le cunoasteti si sa va conformati!). Domnul a grait:

V-ati asteptat [la] mult, dar iata ca aveti putin. Ati strans mult, dar Eu am risipit truda voas­tra! (Agheu 1,9).

„Miluiti, ca sa nu de­veniti vrednici de plans!”, spunea o batrana vrednica de respect. Si dinco­lo de toate acestea suntem in primej­die (nu doar pentru inima noastra in­vartosata) sa fim aruncati in iadul cel infricosator si vesnic! Ce poate fi mai infricosator decat atat? Amintiti-va ca in fata portii casei luxoase a bogatului din parabola (v. Luca 16,19-31) sedea un zdrentaros, un semen sarac, pe nu­me Lazar, in timp ce acest bogat purta cele mai scumpe vesminte, se imbraca in porfira si in vizon (Luca 16, 19). Bo­gatul manca in fiecare zi, pana crapa, cele mai bune mancaruri, desfatandu-se in toate zilele in chip stralucitor (v. Luca 16,19), in timp ce Lazar, nu­mai piele si os, incerca sa se sature din firimiturile care cadeau de la masa lui. Deci nu merita iadul?

pilda bogatului  nesabuit la sf nicolae domnescDar si celalalt bogat nebun din parabola ardea de grija doar pentru sufletelul lui, doar pentru roadele pastrate pentru el. Vo­ia sa darame jitnitele, sa zideasca al­tele mai mari si sa adune acolo toate bunatatile lui, ca apoi sa spuna sufle­tului:

Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te (Luca 12, 16-20).

Nici prin gand nu-i pasa de soarta seme­nului sarac! Si a fost chinuit. N-a me­ritat iadul?

Duceti-va de la Mine, bleste­matilor, in focul cel vesnic, gatit diavolu­lui si ingerilor lui! Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati prmit; gol, si nu M-ati imbracat,

va spune Domnul celor bles­temati in Ziua Judecatii (Matei 25, 41-43). Sa luam aminte!

Rusine sa ne fie!

Acesta a fost titlul articolului principal al ziarului „Elefterotipia” (13.10.2007), avand ca pretext Ziua internationala Foametepentru eradicarea saraciei (17 octombrie). Printre altele jurnalul scria, condamnand:

Astazi, din sase miliarde ale planetei, un mi­liard sufera de saracie si incearca sa se mentina in viata cu un venit de sub un dolar pe zi; astazi mor de foame 18 milioane de semeni de-ai nostri in fi­ecare an, dintre care 10 milioane sunt copii (100 de milioane de copii mor in 10 ani de zile, adica in ultimul dece­niu, 1997-2007, au pierit doar de foa­me 100 de milioane de copilasi, apro­ximativ 900.000 pe luna, circa 30.000 in fiecare zi, lucru infricosator!)”.

Problema saraciei este politica, precizeaza jurnalul, consemnand rezultatele cercetatorilor si subliniind ca

„statele ar putea sa asigure un mod decent de vietuire cetatenilor lor da­ca s-ar hotari sa limiteze exploatarea si sa aplice politicile de respectare a valorii umane”.

Foamete, nefericire, disperare exista si in tarile dezvoltate, pentru ca acolo nu este omenie, pentru ca a disparut valoarea uma­na. In Europa, saracii au depasit nu­marul de 70 de milioane si nici unul dintre tehnocrati, dintre bancheri si dintre inteleptii de la Bruxelles nu es­te miscat si nu se intereseaza sa afle solutiile politice care ar sterge rusi­nea. Va repetam ca 18 milioane de se­meni mor in fiecare an de foamete si ca 10 milioane dintre acestia sunt co­pii (in acelasi moment pantecele celor „mari” crapa de imbuibare).

„Statele ar putea sa dezvolte un nivel de viata demn cetatenilor lor daca s-ar hota­ri sa limiteze exploatarea si sa aplice politicile de respect ale valorii uma­ne.”

Cu alte cuvinte, exista o cale ca semenii nostri sa nu moara de foame, este de ajuns ca „statele sa limiteze exploatarea[10] si sa aplice politicile de respect fata de valoarea umana”, insa nu se intampla deloc asa. Lucrul cel mai rusinos pentru civilizatia noas­tra renumita nu este ca mor atatia semeni de-ai nostri de foame, si mai ales copii nevinovati, ci ca, desi exis­ta posibilitatea sa fie eliminat acest rau, nimeni din cei mari nu face ceva, pentru ca nu exista omenie, pentru ca a disparut respectul fata de valoarea umana. Deci nu exista doar criza economica, ci si criza de omenie, sau si mai rau de-atat! Rusine sa ne fie!

In Japonia, in timpul cinei oficiale a celor G8[11] (8.07.2008), conducatorii intreprinderi­lor bogate au fost serviti la masa cu 19 feluri de specialitati, in timp ce discutau despre cri­za mondiala alimentara („Vima”, 9.07.2008). Conducatorii nostri au discutat despre sara­cie mancand cele mai bune mancaruri!

– Majestate, poporul nostru n-are paine sa manance!

– Atunci sa manance cozonac!

Asa ii inteleg cei satui pe cei flamanzi!

Asistenta sociala

Ne minunam de civilizatia grea­ca precrestina, antica (de exemplu de Parthenon, care este vrednic de admiratie!), si de civilizatia romana precrestina (Colosseum-ul din Ro­ma, una din cele sapte minuni ale lu­mii), si de multe alte civilizatii care au stralucit precum faclia in intune­ric. Dar aceasta civilizatie de dinainte de venirea lui Hristos, desi vredni­ca de admirat, avea o mare lipsa: nu se ocupa cu ceea ce se numeste astazi „asistenta sociala”, nu se ingrijea de cei care patimeau pe nedrept, de sa­raci, de batrani, de orfani. Desi con­struiau atatea cladiri impunatoare, paganii nu ridicau azile, spitale pen­tru saraci, orfani, varstnici. Milostivirea, grija pentru aproapele nu consti­tuia un element al civilizatiei lor. In timp ce aveau zeul soarelui, zeul focului, zeul razboiului, zeul marii, ze­ul apei, zeul iubirii etc, nu aveau zeul milostivirii, acesta nu-si gasea locul in Panteonul lor.[12] Amintiti-va ca sparta­nii ii aruncau fara mila pe cei invalizi si pe pruncii cu metehne de pe var­ful Muntelui Caiada (fara ca cineva sa se revolte si sa protesteze). Amin­titi-va de romani, care umpleau romegladiatorvestitul Colosseum (cu o capacitate de 80.000 de spectatori) oferind lupte in­tre gladiatori, impingandu-l pe om sa lupte impotriva omului, rasplatindu-i cu lauri pe cei care-i ucideau pe fratii lor. Amintiti-va, de asemenea, cum se ingramadeau in Colosseum ca sa se desfete cu martiriile infricosatoare ale crestinilor, cum se purtau fata de robi.

Uciderea celor nevinovati nu era considerata crima, nedreptate. De aceea puteau in tot momentul sa-i ucida si sa-i arunce drept hrana pestilor sau animalelor. (Ganditi-va cat de revol­tator a fost in epoca cuvantul Sfantu­lui Apostol Pavel: Nu mai exista rob si liber, ci toti sunteti unul in Iisus Hristos! – Galateni 3, 28).

Crestinismul

In acest climat „uman” Hristos a venit si a invatat pentru prima data lu­cruri „ciudate” pentru epoca: miloste­nia fata de toti oamenii, fara exceptie (v. Luca 6, 36).

Sa fiti milostivi, asa precum Tatal vostru cel Ceresc mi­lostiv este (Luca 6, 36).

Prin invatatura Lui revolutionara, Hristos a schimbat cursul omenirii. Crestinii au pus in­ceput faptelor iubirii! Primul in isto­rie care a creat „fundatii de folos ob­stesc” a fost Sfantul Vasile cel Mare. Fundatia uriasa infiintata de el (care dupa moartea lui s-a numit Vasiliada) cuprindea lacasuri pentru straini, vaduve, saraci, leprozerie si spital. Era o lucrare nemaiintalnita in epoca! Cu acordul noii stapaniri romane cresti­ne, incetul cu incetul, asistenta sociala s-a dezvoltat in timpul Sfantului Constantin, marele imparat crestin, in institutiile specializate ale statului, Bi­serica dedicandu-se in intregime diaconiei duhovnicesti. Si aceasta lucrare continua pana astazi, conform invata­turii lui Hristos. Ceea ce inseamna ca daca Hristos n-ar fi venit n-am fi stiut astazi ce inseamna omenia! Era posi­bil sa patim acelasi lucru ca cei care erau aruncati de pe Muntele Caiade.

Emmanuil Roidis ne spune ca cetatenii se impart in trei categorii:

1. Cei care ne guverneaza – acestia au fur­culita pe care o infig in oala si o umplu cu ba­nii statului.

2. Cei care sunt in opozitie – acestia nu au furculita, dar se dau de ceasul mortii ca s-o rapeasca.

3. Cei care muncesc – acestia depun efor­turi sa umple marea oala.

[…]


[7] Fata de cei mari si im­portanti, fata de prim-ministri si ministri ne aratam foarte ravnitori ca „sa-i ajutam”, fie din slava desarta, fie din interes. Daca ne-ar spune un ministru: „Poti sa ma duci cu masi­na la taverna?”, ne vom grabi sa-l „ajutam”. Dar daca ne-ar spune un amarat: „Sunt bol­nav, te rog, du-ma si pe mine la spital!”, ce vom face? Il vom ajuta pe acest frate nenoro­cit al Domnului nostru?

[8] Sa ne amintim ca prim-ministrul Nikolaos Plastiras, intr-o calatorie pe care a facut-o in Ivros, dupa ce a vazut cu propriii ochi nefericirea poporului sau, i s-a sfasiat inima de durere. Cand a stat la masa oficiala n-a pu­tut pur si simplu sa manance. „Dupa tot ce am vazut mi s-a taiat pofta de mancare!”, i-a marturisit el colaboratorului sau.

[9] Scriitorul si afaceristul american Robert Kiyosaki scrie urmatoarele lucruri uimitoare:

Pentru a dobandi bogatie adevarata trebuie sa fim capabili atat sa oferim, cat si sa primim. Tatal meu bogat a daruit multi bani. A facut donatii bisericii, in scopuri caritabile, fundatiei pe care o conducea. Ştia ca, daca vrei sa pri­mesti bani, trebuie sa daruiesti. Daruirea constitue taina celor mai bogate familii!” (Tata bo­gat, tata sarac, Ed. Kleidarithmos, p. 216).

[10] Dimitris Koufontinas, membru al gruparii „17 noiembrie”, intr-un interviu, a numit banul public „vaporizat” („Proto Thema”, 13.05.2007). Şi are dreptate (macar s-o spuna si altii!), pentru ca banul public este sudoarea poporului, a saracului, a pensio­narului s.a. Aceasta inseamna ca folosirea lui ar trebui facuta cu frica si cu multa bataie de cap spre folosul poporului. Dar acestea le fac cei care au dragoste de oameni si nu inimi invartosate!

[11] Grupul celor Opt (G8) reprezinta un fo­rum international al guvernelor unor state dezvoltate din punct de vedere economic, tehnologic si militar: Canada, Franta, Ger­mania, Italia, Japonia, Rusia, Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord si Statele Unite ale Americii.

[12] Crates (sec. al IV-lea i.Hr.), ucenicul lui Diogene, imitandu-l pe dascalul sau, si-a vandut toata averea, iar banii pe care ii adu­nase i-a aruncat in mare. Nu s-a gandit sa-i dea saracilor, pentru ca atunci nu exista o ast­fel de cugetare!

(din: Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Crestinul ortodox in fata crizei economice, Editura De suflet, 2011)

Legaturi:

***

***


Categorii

1. SPECIAL, Arhimandritul Vasilios Bakoianis, Bogatul caruia i-a rodit tarina, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “BOGATUL NEBUN DIN NOI IN FATA SARACIEI LUMII: “Cum poti sa dormi li­nistit daca cel de langa tine, semenul tau, nu are ce manca? Rusine sa ne fie!”

  1. Ce spuneti:

    – Despre cei care si-au facut din cersit o meserie?

    – Despre cum a zis Sf. Ioan Gura de Aur ca (citez aproximativ) : “Sa asude banul tau in mana ta” (adica sa te gandest foarte bine, inainte de a face milostenie, cui dai banul tau, sa nu incurajezi lenea) ?

    – Despre cum a zis Sf. Apostol Pavel “cel ce nu munceste NICI sa nu manance”?

    – Despre cum a alungat Parintele Nicodim Mandita o gashca ce tigani(tiganci, copii mici, etc, exact cum avem noi in orasele noastre) dintr-un sat pentru ca traiau din cersit in loc sa munceasca cinstit?

    Ce vreau sa zic este ca, din nefericire, multi din cei ce cersesc se folosesc de crestini si prefera lenea si cersitul decat munca cinstita.

    Mai bine sa dam banul cui nu cere dar il vedem in nevoi decat celui ce a ajuns sa ceara. Cand cineva cere, trebuie sa cantarim de 10 ori situatia respectiva, ca sa nu hranim si sa incurajam lenea.

  2. @ Robert:

    De acord, e vorba, desigur despre cei care sunt in reala nevoie.

  3. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (III): Impartasania cu pregatire, leacurile bolilor, faptele milosteniei, pocainta, paza gandurilor, citirea Evangheliei… -
  4. Pingback: “In noaptea aceasta voi cere sufletul tau”. PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la BOGATUL CARUIA I-A RODIT TARINA. In ce ne “investim” viata? | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: Avva Efrem Filotheitul – sfaturi duhovnicesti de mare pret despre FOLOSUL SI PUTEREA MILOSTENIEI, mai ales a celei SUFLETESTI si DUHOVNICESTI | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: Avertismentele profetice ale Parintelui Ioanichie: “SA NU RAVNITI LA FERICIREA CELOR DIN OCCIDENT! E vremea sa ne rugam! Vremea s-a scurtat, anii cei grei s-au apropiat“. CAT TIMP MAI POATE DAINUI ROMÂNIA? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate