Cum trebuie facut SEMNUL CRUCII? “MANCAREA FARA CRUCE si fara rugaciune POATE DEVENI OTRAVA”. Asumarea crucii, respingerea categorica a raului si NE-RUSINAREA DE NUMELE LUI HRISTOS: “Credinciosul nu-si apartine”

Pentru sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci, va mai recomandam:

***

“Slava, Doamne, cinstitei Crucii Tale! Inaltarea Crucii Domnului este una dintre cele mai mari sarbatori.

La Botez, omul primeste cruce; cand moare, de aseme­nea primeste cruce. Pe biserici se pune cruce. Toate Sfintele Taine se savarsesc cu ajutorul crucii: Mirungerea, Spove­dania, Maslul etc. Prin ce ne deosebim noi de cei necredin­ciosi? Cand ne insemnam cu semnul crucii, ne unim prin Iisus Hristos cu Tatal Ceresc si ni se iarta pacatele prin mar­turisire. Multi se rusineaza sa poarte cruce (o cos la haina, o ascund), nerusinandu-se in acelasi timp de desfranare si alte pacate.

Odata, o femeie credincioasa si-a scos crucea cand a fa­cut baie. Alaturi se spala o vrajitoare care, observand acest lucru, s-a oferit sa o spele pe spate. Dupa aceea, femeia cre­dincioasa a zacut doua zile fara sa se poata misca. Acum este periculos sa ramai fara cruce chiar si pentru o clipa. Mancarea fara cruce si fara rugaciune poate deveni otra­va. Semnul crucii trebuie facut cu atentie, evlavios. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca de cel care isi face semnul crucii fluturand mana in graba se bucura diavolii, iar crucea facuta corect ii bucura pe ingeri.

Lumineaza-te si insemneaza-te in fiecare dimineata si seara cu semnul crucii, cu Rugaciunea lui Iisus, de trei ori, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Asadar acum stim: cine vrea sa dobandeasca Imparatia cerurilor trebuie sa cinsteasca Crucea Domnului”.

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

***

14 septembrie

Crucea si invierea noastra

Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si  sfanta invierea Ta o laudam si o slavim.

Nu exista viata de om care sa fie lipsita de incercari, de lupta, de suferinta. Şi nimeni nu poate fi sigur ca acestea il vor ocoli. Se cuvine sa primim din tot sufletul incercarile, nu numai sa le rabdam, ci sa ne si supunem lor, ca unele care vin de la Dumnezeu, dar si sa ne „inchinam” crucii noastre, adica sa ne-o purtam cu dragoste, cu ochii si cu gandul la crucea Mantuitorului, prin care am dobandit rascumpararea.

Cand rasuna in biserica troparul Sfintei Cruci, mi se pare ca, inchinandu-ne cu smerenie inaintea ei, trebuie a ne-o asumam intrutotul, in prezent si in viitor, cunoscand ca Domnul ne-a dat-o sa o purtam. Purtandu-ne crucea fara cracnire, sa nu uitam ca dupa cruce a urmat invierea lui Hristos, suprema bucurie pe care ne-o vesteste Evanghelia. Crucea ne duce la biruinta, la invierea simturilor noastre amortite, a puterii noastre lancezande.

***

 15 septembrie

Respingerea raului

Pe care-L iubiti, fara sa-L fi vazut (I Petru 1, 8)

Care este scopul vietii crestine? In sensul cel mai profund, el consta intr-o stransa legatura cu Iisus Domnul, “pe Care-L iubim, fara sa-L fi vazut“. Ne este cunoscuta insa voia lui Dumnezeu, pe Care Il cunoastem, fara sa-L fi vazut.

Prima consecinta a acestei relatii va fi, neindoielnic, deplina inscaunare a Imparatului si Dumnezeului nostru in sufletul nostru, acolo unde mai inainte imparatea iubirea de sine. Apoi, in chip firesc trebuie sa apara o repulsie fata de tot pacatul, pana la cel mai marunt, efortul de a ne constientiza pacatele, de a starpi radacina raului din suflet, cu puterea Duhului lui Dumnezeu.

Numai atunci ne vom atinge scopul, cand El va fi mereu cu noi, cand vom ramane in El in tot ceasul si cand si cuvantul Sau se vor salaslui in noi. Trebuie sa-L iubim Domnul din toata inima si cu tot cugetul, si sa-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine. Şi nu doar in vorbe, in buchea legii, ci din tot sufletul.

In masura in care am fost robii pacatului, in aceeasi ma­sura trebuie sa ne facem robii lui Hristos. Spunandu-I Lui orice miscare a vietii noastre launtrice, sa ne asumam in de­plina libertate supunerea fata de vointa Sa.

Evident, si in viata exterioara scopul trebuie sa fie ace­lasi, iar stradania de a-l atinge, totala si permanenta. Limi­ta dintre bine si rau trebuie sa fie ferma si de neschimbat. Optiunea noastra trebuie sa fie decisiva, sa nu ne ingaduim atitudini superficiale, „pogoraminte” fata de respectul legii divine, sa sanctionam cu asprime orice neadevar si necuratie. Sa indeplinim fara abatere vointa lui Dumnezeu, sa nu ne lepadam de numele Lui.

Fie ca in toate problemele vietii morale sa domine res­pingerea categorica si severa a oricarui rau. Credinciosul nu-si apartine. El a fost rascumparat cu „pret scump” si are un fata un scop clar: sa-L urmeze fara abatere pe Preaiubitul sau Stapan, infruntand toate piedicile, oricare ar fi ele.

(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

CANTARI, RUGACIUNI: