Predici sensibile ale Parintelui Iachint al Putnei la praznicul INALTARII SFINTEI CRUCI si la DUMINICA DUPA INALTAREA SFINTEI CRUCI: “Sa mergem pe urmele Domnului. Putin mai avem de urcat si vom ajunge sus. Acolo ne vom odihni…”

14-09-2013 Sublinieri

crossindext

Panegiric la Inaltarea Sfintei Cruci

Cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu(I Cor. 1,18)

Iubiti credinciosi, Indoit este praznicul de astazi. Intai, este praznic de bucurie pentru ca acum s-a aflat lemnul cel mantuitor al Sfintei Cruci, prin care s-a impacat omul cu Dumnezeu. Apoi, este praznic de reculegere sufleteasca pentru ca astazi am auzit citindu-se  Evanghelia sfintelor patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Praznic de bucurie, pentru ca astazi s-a inaltat Sfanta Cruce in vazul intregii lumi, praznic de intristare, pentru ca in ceasul acesta am fost cu mintea pe Golgota si am vazut pe Domnul rastignit pe cruce pentru noi! De aceea, pe fetele noastre se intalneste zambetul impodobit cu lacrimi si in inimi bucuria potolita de intristare. Deci noi sa incepem a grai mai intai cele pentru veselia praznicului, apoi cele pentru intristare, si la urma sa scoatem folos din amandoua. Dar mai intai sa va raspund la o intrebare. Cand si cum a luat nastere praznicul Inaltarii Sfintei Cruci? Dupa ce Sfantul Constantin imparatul i-a biruit, cu ajutorul sfintei cruci, pe Maxentie, tiranul Romei, si pe Lichinie, voievodul Rasaritului, si-a mutat capitala de la Roma la Bizant, pe care apoi l-a numit cu numele sau, adica Constantinopol. Dar fiind in mare mahnire pentru ca nu stia unde ar fi ascunsa Crucea Domnului lui, a trimis indata la Ierusalim pe Sfanta Elena, maica sa, ca sa afle Golgota lemnului Sfintei Cruci. Insa mult trudindu-se ea si pe multi 99563_aflarea_cinstitei_cruci_w400silindu-i sa-i descopere taina, nu putea sa o afle. Apoi, auzind de un iudeu batran, un anume Iuda, care stia locul unde era ingropata Sfanta Cruce, l-a silit pe acela si indata a aflat sub o capiste, la loc de mare necinste, trei cruci de lemn; si atingandu-le pe rand de trupul unui mort, cand a inviat mortul au inteles toti care este crucea pe care s-a rastignit Hristos. Dupa o minune ca aceasta a chemat imparateasa pe Sfantul Macarie, patriarhul Ierusalimului, cu tot clerul si multime mare de norod, si au mers cu totii cantand pe ulitele cetatii, avand inainte Sfanta Cruce. La urma, voind tot norodul sa sarute Crucea cea datatoare de p1808qvpqhv581o341na5gpf19au5viata,  nu putea din pricina multimii.  De  aceea,  luand patriarhul Sfanta Cruce, ajutat de clerul sau, s-a suit pe un loc inalt si a ridicat in sus spre vazul tuturor lemnul Crucii, ca  macar  cu vederea ei sa se mangaie norodul. Iar credinciosii, vazand semnul sfintei cruci, au strigat cu totii intr-un glas: “Doamne, miluieste!” Şi de atunci, in fiecare an la 14 septembrie se praznuieste Inaltarea Sfintei Cruci (Sinaxar, 14 septembrie). Iar bucuria aceasta care s-a pastrat din neam in neam cu pret de sange ne sileste si pe noi sa ne bucuram acum, caci astazi s-a aflat comoara cea mai scumpa si margaritarul cel de mult pret dupa care suspina crestinatatea. Astazi s-a aprins in lume iarasi faclia lui Hristos, pe care o dorea de secole Biserica spre calauza. Astazi s-a gasit toiagul cel nebiruit care a zdrobit pe lucifer si intru care toti ne sprijinim, cei numiti cu numele Fiului lui Dumnezeu. Astazi s-a vazut semnul dumnezeiestii rascumparari, cu care se inseamna tot crestinul ce pastreaza dreptarul credintei stramosesti. Astazi s-a aratat steaua negraitei bucurii care indrepteaza pasii pe urmele Marelui Mantuitor. Astazi s-a descoperit sceptrul biruintei lui Hristos, care biruieste pe vrajmasi, care incununeaza pe imparati, care smereste pe cei mandri, care intareste pe cei asupriti, care ridica pe cei smeriti. Astazi s-a inaltat in lume Crucea, semnul impacarii, izvorul indurarii, arma biruintei, pavaza credintei, scara mantuirii, masura iubirii, ancora nadejdii, cheia raiului. Astazi s-a vazut in lume Crucea, Biserica cea vie si masa vietii, prestolul iertarii, vapaia rugaciunii, podoaba crestini­lor, intarirea mamelor, apararea vaduvelor, veselia copiilor, toiagul batranilor, nadejdea sarmanilor, bucuria calatorilor si lauda muritorilor. Astazi a rasarit in mijlocul lumii Pomul Vietii, dintru care se indestuleaza saracii pamantului. Astazi s-a inaltat pe cerul Bisericii luceafarul cel luminos, care sfinteste sfintele lacasuri, casele noastre si pe toti crestinii pravoslavnici. Astazi se bucura Sfanta Elena cu toate popoarele, Ierusalimul cu toate marginile lumii. Veniti dar, toti iubitorii de Hristos, sa vedem Crucea Domnului cea stropita cu scump sangele Lui. Veniti toate popoarele sa privim cu evlavie semnul Fiului Omului prin care ne-am impacat cu Dumnezeu. Veniti toti credinciosii, mici si mari, tineri si batrani, barbati si femei, sa ne inchinam Sfintei Cruci si sarutand-o cu credinta, intr-un glas sa strigam: “Doamne, miluieste!”

Iubiti credinciosi,

krestnie1_bIndoit este praznicul de astazi, indoit este si intelesul Sfintei Cruci. Crucea este mai intai semnul cel mai sfant al crestinitatii, care s-a stropit cu scump sangele lui Hristos, este steagul Bisericii crestine, pe care il poarta de douazeci de veacuri si in vremuri de pace, si in vremuri de furtuna. Crucea este primul prestol pe care S-a jertfit Hristos, intre biserica si altar, adica intre pamant si cer, intre om si Dumnezeu, savarsind astfel prima Sfanta Liturghie ca Miel si Mare Arhiereu. Crucea este tronul care a odihnit pe Domnul cand a fost lovit de oameni. Crucea este scara care suie sufletele crestinilor la cer. Este scut in tot felul de ispite, leac de vindecare in boli, arma de aparare impotriva diavolilor, patimilor si poftelor, pe care suntem datori sa o cinstim, sa o purtam si sa o laudam cu toata evlavia – nu ca pe un chip cioplit sau ca pe un lemn de batjocura, ci ca pe o arma de aparare si de mantuire. La aceasta ne indeamna si marele Pavel cand zice: Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda fara numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea s-a rastignit pentru mine si eu pentru lume(Gal. 6, 1). Iata in putine cuvinte ce este Sfanta Cruce. Dar cine va putea spune cat de mare este puterea ei? Crucea sfinteste bisericile si sfintele altare, crucea impodobeste casele crestinilor, crucea straluceste pe vesminte, pe icoane, pe sfintele lacasuri, crucea se odihneste pe grumajii credinciosilor, crucea sfinteste cu insemnarea ei pe preoti, ea pogoara la noi Duhul Sfant, cu semnul ei se prefac Sfintele Taine, se sfinteste untdelemnul, agheasma, icoanele, casele, oamenii si toate cele de sus din cer. Acolo unde este Sfanta Cruce de fata este si Hristos, iar unde lipseste crucea lipseste si Insusi Hristos. Crucea impaca popoarele, crucea pierde razboaiele, crucea linisteste marile, crucea potoleste furtunile, inmulteste holdele, sporeste sanatatea, alunga bolile, imperecherile, tunetele si toata rautatea. Crucea inalta la cer si coboara in iad, crucea invie pe cei smeriti si omoara pe vrajmasii ei. preot cruce cununie - detaliuPe cei buni ii aduna, pe cei rai ii risipeste, pe hulitori ii dezbina, pe cei ce rabda ii incununeaza. Crucea naste pe om, il creste, il desavarseste. Crucea imbarbateaza, apara, pazeste, uneste, crucea leaga cerul cu pamantul. Iata deci pentru ce semnul crucii se intalneste peste tot: in mainile pastorilor, in inimile preotilor, la sanul mamelor, la  pieptul sarmanilor, la capataiul bolnavilor, la rascrucea drumurilor, la marginea mormintelor. Pe aceasta o cinstea Maica Domnului, cu aceasta se lauda marele Pavel (Gal. 6, 14), pe aceasta au propovaduit-o si au infipt-o peste tot in lume sfintii lui Hristos, Apostolii. Cu aceasta se insemnau mucenicii in vapaia focului, cu aceasta se ingradeau cuviosii pustnici in noianul ispitelor, cu aceasta se mangaiau strabunii nostri in vremuri de dureri si de restriste. Cu aceasta se insemneaza tata dimineata cand pleaca la camp sa castige painea cea de toate zilele. Cu aceasta isi ingradeste mama copilul pe care il tine culcat la pieptul ei. Cu aceasta se intremeaza calatorii cand pleaca pe mare, departe. Cu aceasta se insemneaza intotdeauna saracii, vaduvele, orfanii, bolnavii si toti fiii Bisericii lui Hristos. Cu aceasta se cade sa ne insemnam si noi credinciosii in orice vreme si in orice loc. Pe aceasta se cade sa o si purtam cu mare evlavie la grumajii nostri, in casele noastre, in inimile noastre. Pe aceasta cu credinta sa o sarutam si sa o laudam, caci pentru aceasta ne-am si adunat astazi intr-un numar mai mare, ca impreuna sa ne inchinam lemnului celui de viata datator al Sfintei Cruci. Dar printre noi sunt unii ce se numesc cu numele lui Hristos si care in loc de lauda injura Sfanta Cruce. Ba, ce este si mai grav, unii se leapada de ea ca de un semn de batjocura. Acestia sunt sectantii, care s-au intins prin toate satele si orasele. Noi insa sa zicem cu Sfantul Pavel:

“Cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.(I Cor. 1, 18).

Şi chiar daca unii din oameni o injura si se leapada de ea, sa nu uitam ca diavolii cred in ea si se cutremura de puterea ei. De aceea, acolo unde insemneaza Sfanta Cruce se izgonesc demonii, se potolesc ispitele, se linistesc gandurile, slabesc bolile, salta inimile. Spun Sfintii Parinti ca de nimic nu se tem diavolii ca de sabia Sfintei Cruci. De aceea doua lucruri nu pot ei sa naluceasca spre amagirea noastra: chipul Maicii Domnului si semnul Sfintei Cruci. drawing_crossAm spus pana aici despre Cruce ca este steagul cel nebiruit al crestinatatii, care revarsa peste toti nenumaratele daruri si puteri dumnezeiesti. In al doilea inteles insa, Crucea este simbolul suferintei in aceasta viata pentru Dumnezeu, pentru dreptate, pentru viata de veci. Iar calea crucii este singura cale pe care trebuie sa mergem pentru a ne intalni cu Hristos, dupa cum Insusi ne spune:

De voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).

Pe aceasta cale a mers mai intai Insusi Mantuitorul nostru, ducand crucea si suferind pentru noi. Ati auzit Sfanta Evanghelie de astazi. Cunoasteti desigur taina rascumpararii omului prin patimile Domnului Caci Fiul lui Dumnezeu a venit in lume sa mantuiasca lumea de pacat. S-a facut toate pentru noi. A propovaduit cu cuvantul, cu fapta, cu minunile. A invatat, a certat, a vindecat, a taiat rautate, a pus untdelemn pe rane. Toate le-a facut bine. Dar oamenii iubitori de pacat nu L-au primit, nu L-au ascultat. L-au izgonit, L-au legat, L-au dus in adunarile lor. Fiii casei lui Israel s-au lepadat de El si L-au dat in mainile romanilor. Pe cine vreti sa va slobozesc – intreba Pilat, – pe Hristos sau pe Varava?- Pe Varava –raspundeau iudeii. Dar ce sa fac lui Hristos, ce se zice Iisus? – Ia-L, ia-L, rastigneste-L! – Pe imparatuΟ-ΕΜΠΑΙΓΜΟΣl vostru sa-L rastignesc? – Noi avem imparat pe Cezarul. Nu ne trebuie imparat pe fiul  Mariei!  Nu vrem imparat un pescar galileean, sarac si  descult!  –  Dar ce rau a facut?  – raspundea din nou Pilat. Iar iudeii, cu ochii insangerati de furie, raspundeau: Acesta ia sufletele noastre (Ioan 10, 24). Acesta mustra pe fata ca nimeni altul faradelegile noastre, Acesta strica obiceiurile noastre, Acesta vindeca pe bolnavi sambata, Acesta ne izgoneste cu funia din templul lui Solomon si alunga pe zarafi si rastoarna mesele cu bani… Iata cate rele ne face si de cate pedepse este vrednic. Deci, o, Pilate, nu mai sta pe ganduri, ia-L din ochii nostri ca nu-L mai putem suferi…

Rastigneste-L, rastigneste-L!” (Ioan 19, 6).

Şi s-a biruit de glasul lor paganul Pilat, si s-a lepadat de El, si L-a dat pe El in mainile lor, ca pe o oaie spre junghiere, si l-au facut oamenii cate au vrut! L-au legat, L-au scuipat, L-au batut, L-au dezbracat de hainele Lui si punandu-I o cruce grea in spate, L-au scos afara de tabara ca sa sufere acolo moarte de cruce pentru cei din tabara, pentru oameni. Şi a stat acolo trei zile si trei nopti, pe cruce si in mormant, intre cer si pamant, intre noi si Dumnezeu, facandu-Se priveala ingerilor si oamenilor si demonilor, mantuind astfel sufletele noastre. Iata deci ispravile crucii, iata cat de mare este puterea suferintei! A suferit cu trupul Hristos si s-a vindecat o lume. A dus crucea El intai, si astazi se odihnesc atatea popoare sub bratele ei mantuitoare.

Dar nu ne vom putea bucura de ajutorul Crucii lui Hristos daca nu ne vom sili si noi sa o ducem in viata aceasta cu smerenie si rabdare, asa cum a dus-o El dimpreuna cu toti sfintii. Desigur, a ne inchina Sfintei Cruci si a o purta este prilej de mare bucurie sufleteasca, dar a duce crucea necazurilor, a suferi pentru dreptate, a rabda toate pentru Hristos este pricina de intristare, de lacrimi si durere. Deci precum Iisus Hristos a mantuit lumea numai ducand crucea si suferind pentru ea, tot asa si noi, nu ne vom putea mantui numai inchinandu-ne Sfintei Cruci, daca nu vom si suferi crucea necazurilor pamantesti. purtarea cruciiSa cinstim Sfanta Cruce, dar sa o si purtam cu bucurie. Adica sa facem ce a facut Domnul. Sa unim bucuria cu intristarea, credinta cu fapta buna. Şi sa nu uitam ca intai trebuie sa suferim, sa ne chinuim, sa rabdam ranele crucii, si numai la urma sa ne bucuram de odihna si de rasplata ei. Jos este durerea, osteneala, iar bucuria si pacea numai acolo sus pe Golgota sunt. La aceasta ne indeamna si Sfantul Pavel, zicand:

Urmatori faceti-va mie, fratilor, precum si eu lui Hristos” (I Cor. 11, 1).

Dar oare unde ne cheama Sfantul Pavel? Pe Tabor, sa vedem lumina cea neinserata? La nunta din Cana Galileii, sa bem vin ales? Sau in pustie, sa ne saturam de peste si de paine? Sau ne cheama in alta parte? Nu, fratilor. Marele Apostol ne cheama la suferinta, pe Golgota; acolo sunt spini, cuie, otet si fier, caci si el, urmand pe Domnul, le-a rabdat pe toate acestea. Şi de voiti pilda, voi aduce in mijloc pilda trandafirului, care are flori asa de frumoase, dar si spini asa de multi. Trandafirul inchipuieste Crucea lui Hristos. Florile crucii sunt darurile ei: vindecarea bolilor, izgonirea  dracilor, inmultirea roadelor, mantuirea  sufletelor. Iar spinii crucii sunt necazurile ei: cresterea copiilor, rabdarea bolilor, a ocarilor pe nedrept, saracia, lipsa, foamea, postul si toata osteneala pentru Hristos.

Iubiti credinciosi,

NegrПоклонение Кресту. Роспись Крестовоздвиженской церкви Толгского монастыря (фрагмент)aita este cinstea Sfintei Cruci si in cer si pe pamant. Ea straluceste in fata Preasfintei Treimi. Pe ea o lauda Maica Domnului. Ei i se inchina sfintii toti. Pe ea o inconjoara ingerii. Pe ea o poarta heruvimii si serafimii. Pe ea o impodobeste lumina soarelui. Pe ea o incununeaza stelele. Sub bratele ei alearga popoarele crestine. Pe ea o slavesc credinciosii. Pe ea o lauda preotii. In fata ei se pleaca tot genunchiul omenesc. Şi daca asa de mare este slava Sfintei Cruci si de nelipsita puterea si ajutorul ei, ce datorii avem noi crestinii fata de ea? Sa o cinstim ca pe cel mai de pret odor al Bisericii, sa ne inchinam ei cu toata evlavia si sa o sarutam in fiecare zi cu credinta; sa o purtam intotdeauna la grumazul nostru in locul altor obiecte nefolositoare. Sa ne insemnam cat mai des cu sfanta cruce, in tot locul si toata vremea (dupa Sfantul Efrem Sirul), dimineata, peste zi, seara, noaptea, la munca, la masa, pe drum. Sa facem drept semnul crucii pe fetele noastre, iar nu stramb si in graba, asa cum obisnuim noi. Sa avem fiecare sfanta cruce in casele noastre si sa-i citim cand putem cate un acatist. Noi insa ce facem? Unii dintre noi injura Sfanta Cruce, ca niste hulitori ai lui Hristos. Altii o socotesc semn de batjocura, ca ereticii. Altii neglijeaza sa o poarte la pieptul si in casele lor. Unii se rusineaza sa o faca de ochii oamenilor, iar altii o fac, dar repede si stramb, spre a lor osanda. Şi daca la aceasta mai adauga si o viata pacatoasa, desfranata, plina de ura, de rautate, de pofte si betii, apoi sa intelegem de ce suferim asa de mult, sau de ce ne rugam si nu ne mai aude Dumnezeu. Iar de voim sa ne auda Tatal Battle with the AmalekitesCeresc cand ne rugam, mai intai sa ne pocaim de pacate, apoi sa ne rugam cu multa evlavie si staruinta. Sa nu mai injuram Sfanta Cruce, ci sa o insemnam drept pe fetele noastre si sa inaltam maini curate spre Domnul, asemenea lui Moise. Caci atunci cand Moise tinea mainile sus la rugaciune, in chipul crucii, evreii ii biruiau pe amaleciti in pustiul Arabiei; iar cand lasa mainile jos, atunci Amalec invingea. Deci a tinut Moise mainile in sus la rugaciune pana cand poporul a biruit pe toti amalecitii. Asadar, sa facem si noi la fel cand ne inconjoara ispitele. Moise inchipuieste pe fiecare crestin. Mainile intinse arata semnul crucii. Amalec este diavolul cu toate patimile lui. Pustiul Arabiei este lumea aceasta pustie de dragostea lui Hristos. Deci cand primejdiile si patimile lui Amalec ne impresoara, sa alergam ca Moise pe munte, adica la Sfanta Biserica, si aici sa ne rugam in fata Sfintei Cruci cu toata evlavia, zicand:

Doamne, arma asupra diavolilor crucea Ta o ai dat noua, ca se scutura si se cutremura nesuferind a cauta spre puterea ei...” (Troparul Sfantului Maslu).

Nu ne lasa dar sa pierim in cursele vrajmasilor, ci ajuta-ne cu puterea Crucii Tale. Ne-am pus candva nadejdea in taria noastra. Am vrut sa biruim fara ajutorul crucii. Am vrut sa ne facem o viata fericita pe pamant, fara dureri si lacrimi, dar iata ca nu am putut. Ne-au cuprins acum pacatele, ne-au smerit bolile, ne-am ingrozit de frica mortii, ne-am speriat de infricosatul Amalec. Deci cadem acum la Tine – iarta-ne, primeste-ne, miluieste-ne pe noi, fiii veacului acestuia, caci pentru aceasta ne-am adunat astazi la Biserica Ta, ca sa ne marturisim pacatele noastre si impreuna “Crucii Tale sa ne inchinam si sfanta Invierea Ta sa o laudam si sa o slavim in veci”. Amin.

 ***

krest

Cuvant la Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci

Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.(Marcu 8, 34)

Iubiti credinciosi, Mare este taina si puterea Sfintei Cruci! De la facerea omului si pana la intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, nu a fost cunoscut semnul Sfintei Cruci, nu se stia ca prin ea se va mantui tot neamul omenesc. Ba, din contra, crucea era socotita ca un semn de ocara. Cu toate acestea, crucea si atunci facea minuni. Ea si atunci lucra in lume, dar nu direct, ci prin inchipuire, prin simboluri. Simbolurile cele mai obisnuite ale Sfintei Cruci din Vechiul Testament sunt: pomul cunostintei binelui si raului, din mijlocul raiului, toiagul lui Moise, care prin intruchiparea crucii a despartit in doua apele Marii Rosii; lemnul care a indulcit apele cele amare ale marii din pustiul Arabiei; sarpele cel de arama, care a fost inaltat pe stalp inalt in mijlocul poporului, toiagul lui Aaron care odraslise etc. Semnul Sfintei Cruci a ccbc05mai fost inchipuit de Isaac, care a binecuvantat pe fiul sau Iacov cu miinile incrucisate, si de Moise, care a stat cu mainile intinse la rugaciune, in forma crucii, pana ce evreii au biruit pe amaleciti (Iesire). Dar taina crucii este ascunsa de la inceput in toata zidirea, caci toate sunt facute in chipul crucii, toate se misca in forma crucii. Şi pentru ce toate acestea? Pentru ca taina mantuirii lumii pe cruce, prin patima, prin suferinta,  a fost de la inceput randuita de Dumnezeu si ascunsa in fiecare faptura. Ce este altceva o pasare care zboara, daca nu o cruce care infrunta vanturile si biruieste inaltimile vazduhului? Ce este un fir de iarba sau o floare cu petalele desfacute, daca nu o cruce impodobita in mii de culori? Ce este un copac cu crengi si frunze, daca nu un turn inalt cu multe si nenumarate cruci? Ce este cerul instelat, daca nu un covor minunat cusut cu cruci de stele de mana nevazutului Dumnezeu, stele care se misca si raspandesc raze de lumina numai in forma crucii? Dar cel mai puternic simbol al crucii este insusi omul. Deci, pana la intruparea Domnului, crucea lucra in lume numai prin umbre si inchipuiri, iar la inaltarea Domnului pe Cruce ea s-a sfintit, a primit puteri dumnezeiesti, s-a umplut de daruri, a devenit scara catre cer si steag de biruinta al Crestinatatii. Din clipa cand crucea ca o mama L-a purtat pe Hristos pe bratele ei si L-a aratat ingerilor si oamenilor, din clipa aceea crucea inseamna “lungimea, latimea si inaltimea dragostei lui Dumnezeu” fata de noi, oamenii (Sfantul Grigorie de Nyssa). Iar dupa alti talcuitori, crucea se poate intelege si altfel. Bratul vertical al crucii inseamna puterea Dumnezeirii, care vesnic ramane neschimbata si stapaneste toate cele de sus si cele de jos, iar bratul orizontal al crucii inseamna toata lumea cea zidita, care atarna de purtarea de grija a lui Dumnezeu. Şi acolo unde se intalnesc bratele crucii, acolo se intalneste Dumnezeu cu omul, acolo se imprieteneste cerul cu pamantul, acolo este altarul inimii omenesti, acolo se inalta Biserica dragostei crestine, acolo arde vesnic focul dumnezeiestii iubiri. Dupa patima cea de bunavoie, umbrele au disparut, tainele s-au descoperit, blestemul s-a schimbat in binecuvantare, moartea in izvor de apa noua, mormantul s-a transformat in biserica crestina, iar toiagul lui Moise s-a inlocuit cu toiagul Crucii lui Hristos. Iata roadele dragostei lui Hristos. Iata ispravile crucii de greatlentdoua mii de ani! Şi primul care ne-a iubit atat de mult a fost Cel care ne-a zidit, a fost Cel care a dus intai crucea pentru noi, adica Iisus Hristos, Mantuitorul lumii. Dar pentru mantuirea noastra nu a fost numai atat, ca Hristos sa stea pe cruce si noi pe scaune, El sus si noi jos, El sa sufere pentru noi si noi sa ne desfatam sub crucea Lui, El sa bea otet sl fiere iar noi sa ne imbatam de vin, El sa rabde spini si sulita pentru noi, iar noi sa primim cununi de biruinta, El sa privegheze, iar noi sa dormim, El sa-si dea viata pentru noi, iar noi sa luam viata si cinstea semenilor nostri. Daca Hristos zideste, iar noi daramam, in zadar mai traim. Daca Hristos aduna, iar noi risipim, spre osanda ne-am nascut. Daca Hristos sufera, iar noi ne veselim, fara folos traim, caci nu ne mantuim. Ce trebuie dar sa facem ca sa ne mantuim? Sa facem ce a facut si Iisus Hristos. Adica sa ducem crucea vietii noastre asemenea Lui, asa cum ne vorbeste Evanghelia de astazi. Auziti ce zice Domnul:

“Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si Sa-Mi urmeze Mie(Marcu 8, 34).

Nu zice ca tot omul sa-si ia crucea, ci numai cel ce voieste sa vina dupa Mine”. Vedeti cat de mare este vointa si libertatea omului? Nici Insusi Hristos nu i-o rapeste. Apoi: “sa se lepede de sine”. Cum? Adica sa se lepede de poftele sale, de placerile trupului sau, de lacomie, de zgarcenie sau de haine scumpe, de voile sale, de trufia vietii acestea si de tot pacatul. Şi dupa aceea ce sa mai faca? “Sa-si ia crucea sa”. Nu spune sa ia crucea lui Hristos, ci fiecare pe a sa cruce si s-o poarte. Caci Hristos Purtarea-Cruciisingur Isi poarta crucea Lui. Adica cei casatoriti sa-si duca crucea vietii de familie, vaduvele – crucea vaduviei, fecioarele – crucea fecioriei, calugarii – crucea pustniciei, bolnavii – crucea suferintei. Iar dupa ridicarea crucii, ce trebuie sa mai faca crestinul?

Sa-Mi urmeze Mie”

zice Domnul.

Unde? Pe Tabor, unde este atata bucurie si lumina? Nu! Sau la malul Tiberiadei, sa se indestuleze de peste? Nu! Sau in pustie, sa se sature din painile cele inmultite? Nu! Dar unde sa-I urmeze lui Hristos? Acolo unde a mers si El, adica acolo, pe Golgota, sau in vazul lumii si al ingerilor. Şi ce sa faca acolo? Sa se odihneasca de cale? Nu! Sa faca ce a facut si Domnul. Sa se rastigneasca impreuna cu El si alaturi de El, acolo, afara de tabara, ca sa si invieze o data cu El. Adica sa sufere ocarile oamenilor, sa sufere necazurile vietii, sa biruiasca ispitele trupului, sa primeasca palme si spini pe frunte de la rude, de la prieteni si chiar de la copiii sai, apoi sa moara rugandu-se pentru ei. Acesta este drumul, aceasta este calea mantuirii si acesta este paharul lui Hristos. Dar poate cineva ma va intreba: Cand peste tot cresc atatea flori, cand pamantul este plin de atatea roade, de soare si izvoare, de lumina si atatea desfatari, pentru ce ma silesti sa port in spate o cruce atat de grea, sa sufar spini si cuie in toata viata mea? Oare eu nu am acelasi drept la viata, la fericire pe pamant ca si ceilalti oameni? Omule, nu-ti fac tie strambatate! Acestea nu sunt cuvintele mele, ci ale lui Iisus Hristos. Şi nici El nu te sileste pe tine sa suferi impreuna cu El si sa te rastignesti alaturi de El. Caci Il auzi ce zice: numai

“cela ce voieste sa vina dupa Mine”.

El nu-l sileste pe om, ci numai il cheama. Nu-l trage de mana, dar o viata intreaga il asteapta sa vina la pocainta. Daca voiesti viata, vino. Daca iubesti moartea si lumea, ramai pe loc. Daca crezi ca nu vei muri si ca vei fi fericit fara Hristos, mergi pe calea cea lata a pierzarii, iar daca “iubesti-viata si doresti sa vezi zile bune” (Ps. 33), sileste-te sa mergi pe calea cea ingusta a pocaintei. Altul poate iarasi va intreba: Dar pentru ce atata chin suferinta, cuie, spini si cruce pentru Hristos in toata viata aceasta? Pentru mantuirea sufletelor noastre, caci auzi ce zice mai departe Sfanta Evanghelie:

“Cine va vrea sa-si mantuiasca sufletul sau – prin desfatari – pierde-l-va el; iar cine isi va pierde sufletul sau – prin necazuri – pentru Mine si pentru Evanghelie, acela se va mantui pe el. Caci ce va folosi omului de ar dobandi lumea si-si va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau? (Marcu 8, 35-37).

Deci toata osteneala crestinului pe pamant este spre a-si mantui sufletul sau si a dobandi viata vesnica. Sufletul este scanteia lui Dumnezeu in trupul omului, este comoara ascunsa in tarina acestei vieti. Şi cine reuseste sa afle aceasta comoara, acela a aflat totul. Cine reuseste sa afle pe Hristos in sufletul sau, prin credinta si fapte bune, acela a dobandit sufletul sau si se face mostenitor al vietii de veci. Sufletul se primeste de la Dumnezeu prin zamislire. Se curata de pacatul stramosesc prin baia botezului, se pastreaza curat prin pocainta si fapte bune. Fericit cel ce stie cum sa-si mantuiasca sufletul sau. Fericit cel ce-si duce cu rabdare crucea vietii sale. Fericit cel ce voieste si se sileste sa mearga pe calea cea stramta, care duce la Hristos!

Iubiti credinciosi,

Am auzit ca Domnul nostru Iisus Hristos ne-a poruncit celor ce voim sa-L urmam ca fiecare sa-si poarte crucea sa. Şi care sunt cele mai obisnuite cruci pe care le poarta oamenii ? Crucea casniciei, crucea cresterii copiilor, crucea fecioarelor, crucea vaduvelor, a batranilor, a bolnavilor, a pustnicilor si a tuturor necajitilor. Caci fiecare om isi are pe pamant crucea sa de dus, isi are partea sa de suferinta. Iar de felul cum isi duce crucea sa depinde insasi mantuirea sufletului sau. pmweddingcopyŞi pentru ca vad inaintea dvs atatia copilasi care stau langa icoana Maicii Domnului, ca un buchet de crini, voi cauta sa vorbesc intai de crucea celor casatoriti. Cu adevarat, grea si nu usoara este crucea casniciei. Ca cei injugati cu taina nuntii sunt datori sa-si duca cu multa rabdare, pana la moarte, crucea familiei. Cei casatoriti sunt datori sa-si pazeasca cinstea casei lor, sunt datori sa nasca copii si sa-i creasca in frica lui Dumnezeu. Sunt datori sa rabde atatea necazuri, dureri, lipsuri saracie, boli, frica, primejdie pentru viata si viitorul copiilor lor, ba uneori sa-si dea si viata pentru salvarea lor. Nu usoara este si crucea celor ce si-au ales sa traiasca in feciorie. Acestia toata viata trebuie sa-si pazeasca simturile lor, sa se lupte cu gandurile rele, sa-si incinga trupul cu crucea postului si sa se roage neincetat. Mai grea este crucea calugarilor. Acestia trebuie sa se lupte direct cu diavolii. Ei si-au ales sa traiasca o viata straina de a tuturor. Ei trebuie sa se lupte impotriva lor, sa rastoarne legile firii, sa urmeze ingerilor, sa imite pe Hristos, sa-i ajunga din urma pe sfinti. Ei au datoria sa se roage neincetat, sa-si faca buzele biserica si inimile tron dumnezeiesc. Ei au datoria sa-si infraneze trupul, mintea si toate simturile de la tot pacatul; adica sa-si imblanzeasca simturile, sa-si stapaneasca saltarile trupului si sa-si robeasca pe trup duhului. Sa fie cu plansul inlauntru, cu lacrimile in ochi, cu gandul la moarte, cu mintea in cer si cu inima la Dumnezeu. Greu de dus este si crucea batranetii, cand omul este parasit de toate: si de puteri, si de sanatate, si de batrani-frumosicopii, si de prieteni, si de bucuria vietii. Atunci, “cand vor pieri toate gandurile lui”, el trebuie sa se lupte cu frica mortii, cu mustrarea constiintei si cu duhurile rautatii care l-au robit in viata. Dar crucea suferintei, a bolilor, cine o va putea purta? Ca cei ce zac pe patul suferintei nu mai doresc nimic in viata, decat cate un pahar cu apa sa-si racoreasca arsita bolii. Ei nu mai nalucesc avere, nu mai vor case frumoase, nici cinste de la oameni. Nu mai vor sa se certe cu nimeni, nici sa se judece, nici sa se desfateze, nici sa se veseleasca. Ei nu pot sa mai guste din dulceata acestei vieti. Ci uscati de suferinta, arsi de focul durerii, deznadajduiti de desertaciunea acestei vieti, zac parasiti de toti pe patul suferintei, asteptand o zi mai senina pentru ei. Şi asa dorm putin, cu nadejdea vindecarii, dar de multe ori soarele nu mai rasare pentru ei niciodata. Grea este si crucea vaduviei, a sarmanilor si orfanilor, ca toti acestia nu mai aud cuvant bun si glas de mangaiere in casa lor. Nu mai au paine calda pe masa lor, nu lemne la vreme in vatra lor, nu ban de prisos in mana lor, nu haina groasa in cuierul lor. De peste tot aud cuvinte de ocara, de ras si de necinste. Şi asa, cu durere isi mananca painea lor, cu lacrimi isi uda perna lor si cu suspinuri isi trec zilele lor. Numai Dumnezeu ii mangaie si-i intareste in drumul vietii lor. Şi asa, fratilor, fiecare crestin isi are de dus o cruce in viata aceasta. Iar cine spune ca nu simte greutatea crucii sale, acela mincinos este si rob al veacului acestuia. Iar cine nu vrea sa-si ia crucea si sa urmeze lui Hristos, acela strain este de Hristos si nu va vedea fata Lui in veac.

Iubiti credinciosi,

orthphoto Sus sa avem inimileDaca viata noastra este o cruce si daca numai prin cruce putem ajunge la Dumnezeu, ne putem mantui, apoi avem datoria sa ne purtam fiecare crucea vietii pe care ne-a randuit-o bunul nostru Mantuitor. Iar cine vrea sa-si usureze crucea sau chiar sa si-o lepede pe cale, acela tradator este si va fi judecat cu Iuda vanzatorul. Parintii care vor sa-si usureze crucea casniciei omorandu-si pruncii lor, aceia nu sunt crestini, ci ucigasi, si cu acestia vor fi judecati. Fecioarele si vaduvele care isi pierd rabdarea in focul ispitelor si-si leapada crucea, facand-se casa a dezmierda­rilor mai inainte de legiuita nunta, acelea roabe sunt ale lumii, iar nu mirese ale lui Hristos. Bolnavii si batranii care se deznadajduiesc de viata lor, care cartesc in suferinta lor, care se blesteama in asternutul lor, care isi doresc moartea si nu se lasa in voia Domnului, aceia cu grea moarte se sfarsesc si nu vor scapa de osanda. Pastorii si pustnicii care nu-si pazesc dregatoria lor, care isi calca juramantul lor, care dorm in toiegele lor, care beau si se veselesc, in timp ce turma lor este sfasiata de lup, aceia mai grea osanda decat toti oamenii vor lua. Caci “sluga care cunoaste mult, mai mult se va bate”. Iar daca vrem sa scapam de toate acestea, sa ne ducem cu rabdare si credinta crucea vietii. Tacuti, smeriti, linistiti, cu rugaciunea in minte si cu privirile spre cer, sa mergem pe urmele Domnului. Nimeni sa nu se imputineze, nimeni sa nu carteasca. Putin mai avem de urcat si vom ajunge sus. Acolo ne vom odihni. Dumneavoastra, parintilor, truditi-va ziua si noaptea pentru hrana si buna crestre a copiilor; mare rasplata veti lua daca veti face din ei crestini buni si fii credinciosi Bisericii si societatii. Lasati copiii, cat sunt mici, sa se joace, sa se bucure, sa slaveasca pe Dumnezeu, caci ei imita pe ingeri. Nu le spuneti necazurile pe care le aveti. Ascundeti-va lacrimile de ochii lor. Şi asa, fiecare sa urmeze Domnului nostru Iisus Hristos. Cei bolnavi sa ceara rabdare, batranii mangaiere, saracii  hrana, vaduvele adapost si cu totii mantuire. Nimeni sa nu fuga de langa Domnul, nimeni sa nu se rusineze de crucea si ranele Lui. Caci mantuirea noastra si a lumii numai prin cruce si prin rane se va savarsi. Amin.

(din: Parintele Iachint al Putnei, Editura Bizantina, 2000)

i400

Legaturi:

***


Categorii

2. Special, Crestinul in lume, Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Inaltarea Sfintei Cruci, Parintele Iachint al Putnei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “Predici sensibile ale Parintelui Iachint al Putnei la praznicul INALTARII SFINTEI CRUCI si la DUMINICA DUPA INALTAREA SFINTEI CRUCI: “Sa mergem pe urmele Domnului. Putin mai avem de urcat si vom ajunge sus. Acolo ne vom odihni…”

  1. Pingback: Cuvinte de folos la Inaltarea Sfintei Cruci | Alex Rădescu
  2. Pingback: Inaltarea Sfintei Cruci – schita dupa fresca de la Biserica “Inaltarea Sfintei Cruci” – Patrauti | albastru de...
  3. “14. Ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce.
    15. Dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce.”
    (Coloseni 2:14-15)
    * Vedem din versetul 15 că diavolii sunt biruiţi prin cruce.
    http://binevestitorul.wordpress.com/2012/11/14/semnul-crucii-in-sfanta-scriptura/

  4. Pingback: OMUL IN FATA CRUCII. Predici (text, audio, video) miscatoare si trezitoare la Inaltarea Sfintei Cruci: “Marea tragedie a omenirii este neintelegerea Crucii” -
  5. Pingback: Parintele Simeon Kraiopoulos despre LEPADAREA DE SINE, DE OMUL CEL VECHI si ASUMAREA STARILOR DE USCACIUNE SUFLETEASCA -
  6. Pingback: PREDICI AUDIO in Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, de folos exceptional tuturor celor preocupati de viata duhovniceasca: UN INTELES NEASTEPTAT AL LUARII CRUCII “IN FIECARE ZI”: Sa avem incredere in Dumnezeu! -
  7. Pingback: Inaintea Inaltarii Sfintei Cruci: CE INSEAMNA A IUBI, CU ADEVARAT, in vremurile abuzului, viclesugului si minciunii generalizate? CUM PUTEM MARTURISI CRUCEA IN VIATA NOASTRA si CE FERICIRE PUTEM GASI IN IADUL LUMII? (predici audio) -
  8. Pingback: “Cum adica, pentru mine s-a intamplat asta? E chiar atat de grav?” | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: “Iata, ne suim la Ierusalim…”, urcam catre PATIMILE DOMNULUI. Noi stim ce cerem si ce asteptam de la Dumnezeu? “RASTIGNIREA” de a-L crede si a-L urma pe Hristos. “CRESTINII GANDESC SI AU DUHUL CELOR DIN LUME. Cata vicle
  10. Pingback: URMAREA LUI HRISTOS PANA LA RASTIGNIRE. Cuvant (audio, text) la Duminica dupa Inaltarea Crucii al unui preot american convertit: “Domnul a venit SA FIE CU NOI IN FIECARE ZI, Domnul TANJESTE SA FIE CU NOI SI IN CELE MAI ADANCI INTRISTARI ALE NOASTRE,
  11. Pingback: URMAREA LUI HRISTOS PANA LA RASTIGNIRE. “Domnul a venit SA FIE CU NOI IN FIECARE ZI, Domnul TANJESTE SA FIE CU NOI SI IN CELE MAI ADANCI INTRISTARI ALE NOASTRE, chiar pana la moarte sa fie CU NOI”. Cuvant (audio, text) la Duminica dupa Inaltar
  12. Pingback: INALTAREA SFINTEI CRUCI. Predici sensibile si insufletitoare de la Manastirile PUTNA si SIHASTRIA PUTNEI. “Nu esti singur atunci cand iti duci crucea! Eu nu vreau sa te las singur! Un singur lucru cer de la tine: cheama-Ma!”/ URMAREA LUI HRIST
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate