“Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?” RASPUNSURILE TRADITIEI LA SMINTEALA PARINTELUI LUCIAN GRIGORE IN CHESTIUNEA LINGURITEI DE IMPARTASANIE
UPDATE:
UPDATE:
ARTICOLUL “RETRAS” A APARUT DEJA IN EVENIMENTUL ZILEI: Împărtăşania cu aceeaşi linguriţă, între taină şi igienă
“RETRAGEREA” LUI DE CATRE PR. GRIGORE A FOST, PROBABIL, O MINCIUNA PRIN CARE A MIMAT BUNAVOINTA FATA DE CEI CARE L-AU CRITICAT. DACA NU VA URMA CAT DE CURAND O INTERVENTIE DE DEZMINTIRE SI RETRACTARE PUBLICA, ACEASTA E SINGURA CONCLUZIE LOGICA POSIBILA. ORICUM, RAUL A FOST FACUT SI NU MAI POATE FI REPARAT.
DEOCAMDATA PARINTELE, IN LOC DE SPASIRE, CONTRAATACA AGRESIV, SE VICTIMIZEAZA SI SE OCUPA DE NOI MANIPULARI SI DIVERSIUNI (amanunte in sectiunea de comentarii, incepand de aici). NICI URMA DE PARERE DE RAU PENTRU SMINTEALA IMENSA CREATA. DE ACUM INAINTE, VA FI DIRECT RESPONSABIL PENTRU CEI CARE VOR REFUZA SA SE MAI IMPARTASEASCA SAU SA-SI ADUCA LA IMPARTASANIE COPIII CA URMARE A ACESTUI ARTICOL!
Recomandam in mod special comentariul exceptional al lui Gigel Chiazna, chiar daca se refera numai la o parte a problemei.
“Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli? Este un atac la inima credintei noastre!”
Raspuns la ratacirea foarte mare difuzata prin postarea: Dilema linguritei de catre pr. Lucian Grigore (Pitesti), care ne indurereaza printr-o neinteleasa rasturnare la 180 de grade a atitudinilor sale: de la marturisirea curajoasa in linia Traditiei ortodoxe anul trecut, la asumarea acum a unei bizare pozitii de avangarda secularizanta, “reformista” in ceea ce priveste administrarea Tainei Tainelor, Sfanta Euharistie. Pentru Parinte nu ne ramane decat rugaciunea cu durere ca pentru orice frate cazut in mreajele vrajmasului, fara a uita cele bune ale sale si rugandu-L pe Hristos sa-L intoarca pentru a nu-si pierde plata marturisirii.
Inaintea sa, opinii similare au fost exprimate si de alti preoti din Grecia sau Franta in contextul psihozei “porcine” care i-a speriat pe cei mai ipohondri, combatuti de indata (se va vedea mai jos) de catre ierarhi si teologi. La noi in tara apologia eretica a “linguritei personale” a mai fost facuta inca de multi ani de pr. prof. Vasile Raduca, in al sau “Ghid al crestinului ortodox de azi”, dar si prin viu grai, studentilor. Sunt marturii ca nu sunt straini de conceptii sau practici apropiate nici unii ierarhi de vaza ai BOR, mai ales unii dintre cei din diaspora (adepti fanatici ai modei “desei impartasanii”, de import romano-catolic – in duhul si forma in care se practica – pe care au ajuns sa o impuna in mod aberant ca regula obligatorie prin unele locuri, cu consecinte devastatoare pentru viata duhovniceasca, in ciuda “reclamei” mincinoase facute) ajungandu-se, asa cum spun unele voci, pana la conceptii complet eretice referitoare la “valabilitatea” Sfintelor Taine. Cat despre ceea ce se intampla la Timisoara, sub “obladuirea” Mitropolitului apostat si ne-cait Corneanu… nu mai e de mult o surpriza. (Un comentariu mai larg din partea noastra veti gasi la sectiunea de comentarii din subsolul postarii).
Pasajele de mai jos sunt culese pentru a intari credinta celor mai slabi, zdruncinata de cuvintele lipsite de temei ortodox din interviul pr. Lucian si lansate fara responsabilitate pe calea internetului deocamdata, ele fiind destinate insa presei scrise, pentru ca sminteala sa fie mult mai mare (deocamdata interviul nu a aparut in Evenimentul Zilei, probabil din ratiuni de programare editoriala, asa ca parintele mai are inca timp sa ceara retragerea lui, facand macar in ultimul ceas un act de responsabilitate pastorala). In primele comentarii vom selecta si cele mai pertinente reactii aparute pe bloguri.
Sfantul Ioan Maximovici ia impartasania scuipata de o bolnava de turbare
“O cunoştinţă apropiată de-a vlădicăi, O. Skopicenko povesteşte că o femeie, Menşikova, a fost muşcată de un câine turbat şi, neglijând regulile elementare legate de tratamentul muşcăturilor, s-a îmbolnăvit de turbare.
Când vlădica a împărtăşit-o pe muribundă, ea fu cuprinsă de una din crizele specifice bolii şi, dând afară spumă pe gură, ea scuipă şi Sfânta împărtăşanie. Dar Sfintele Taine trebuie consumate, aşa că vlădica le-a ridicat de pe jos şi le-a înghiţit, însoţitorii care erau cu el n-au apucat decât să strige:
„Ce faceţi ? Turbarea este foarte molipsitoare !”.
Dar vlădica le-a răspuns liniştit:
„N-o să se întâmple nimic, doar sunt Sfintele Taine”.
Si, întradevăr, nu i se întâmplă nimic”.
(Sfantul Ioan Maximovici, “Predici si indrumari duhovnicesti”, Editura Sophia, Bucuresti, 2006)
***
Sfantul Nicolae Planas: Impartasirea leprosului
“Alta intamplare dovedeste credinta neindoielnica si evlavia ce-o avea in savarsirea sfintitelor sale datorii. Acolo, in parohia sa, pe o strada ingusta, se ascundea un lepros intr-o stare grava. I se mancasera buzele, din cauza infricosatoarei boli. Odata, Parintele a mers sa-l impartaseasca, dar gura lui distrusa n-a putut primi Sfantul Trup al Domnului, care a cazut alaturi. Fara nici o sovaiala, Parintele s-a aplecat si cu gura sa a luat margaritarul dumnezeiesc care cazuse si l-a “consumat”. Asta s-o auda si cei care sovaiesc sa se impartaseasca, pentru ca se tem de microbi! Intr-adevar, mare blasfemie! Dumnezeul viilor si al mortilor, Care a facut cerul si pamantul sa fie biruit de microbi! Aiureli ale necredintei celei intunecate.
Cat despre bolnavul acesta, l-a descoperit Politia si l-a trimis la azilul de leprosi impreuna cu fiica lui, care si ea se molipsise mancandu-i-se degetele. Cu toate acestea, Parintele n-a patit nimic”.
(Monahia Marta, Sfantul Nicolae Planas, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002)
***
Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii
“Un fapt asemanator s-a intamplat si in 1942, la Ioanina. Predicatorul preot Benedict Petrachis (+1961), dupa Sfanta Liturghie la bisericuta din Cadro, s-a dus la spitalul din acea localitate unde se gasea si sectia TBC, ca sa impartaseasca pe bolnavi.
Un bolnav care se gasea intr-o stare grava, imediat ce s-a impartasit a vomat pe cearceaf. Imediat parintele Benedict a luat cu lingurita, a mancat, si a dat porunca ca cearceaful sa fie ars.
Doctorii l-au vazut si s-au ingrozit:
Ce face, nebunul?, au strigat. Peste putin timp il veti vedea cu TBC.
Dar nici peste putin timp si nici peste mult timp nu l-au vazut cu tuberculoza. Harul Tainei nu a lasat sa se intample nimic”.
*
“Raposatul Dimitrie Panagopulos (1916-1982), predicator luminat, predica chiar si la spitalul Sotiria, unde altii nu se apropiau de frica tuberculozei. Acolo il insotea parintele Dimitrie Papantonis, care spovedea pe tuberculosi si savarsea Sfanta Liturghie.
Intr-o zi, un do
ctor, care urmarea predicile, s-a apropiat de predicator si i-a spus:
Domnule Panagopulos, este imposibil ca preotul sa consume continutul Sfantului Potir. Se impartasesc atatia bolnavi din acesta si dupa cum este cunoscut, microbul se transmite prin saliva. Ce face deci preotul cu Trupul si Sangele Domnului, care ramane? Il varsa in chiuveta? Acesta nu este insa un pacat mare?
Un astfel de lucru nu se intampla niciodata, a raspuns predicatorul. Hristos nu se infecteaza cu microbi. Si din nemuritoarele Taine nu exista niciun pericol de infectare.
Doctorul insa nu putea sa creada. Atunci acela l-a sfatuit sa urmareasca Liturgha si la sfarsit sa se aseze undeva, incat sa vada miscarile preotului in timpul consumarii continutului Sfantului Potir. Asa s-a si intamplat. Doctorul a vazut cu ochii lui cum preotul slujitor a consumat Sfintele Taine. L-a vazut chiar cum punea vin ca sa nu ramana nici urma din Trupul si Sangele Mantuitorului. De atunci doctorul nu numai ca a crezut, ci se impartasea si el cu bolnavii”.
*
“Exista crestini carora le este frica sa se impartaseasca ca nu cumva sa ia microbi! Daca ar fi fost asa, nu ar mai fi trait niciun preot, deoarece ei la sfarsit consuma continutul Sfantului Potir din care se impartasesc mereu sute de credinciosi cu boli diferite. Cu toate acestea, niciun preot nu a patit niciodata nimic. 
Trupul si Sangele Domnului sunt foc.
Una din multele intamplari care dovedesc incontestabil acest adevar este si urmatoarea: cand mitropolitul din Hio, Pantelimon Fostinis (+ 1962) era predicator in Attica, a mers candva la spitalul Sotiria. Acolo i-au adus asistentii o tava mare cu multe lingurite.
De ce ati adus toate acestea?
Ne-au spus doctorii sa impartasiti cu acestea pe bolnavi, incepand de la cei mai usor bolnavi si apoi pe cei grav bolnavi.
Nu este nevoie de aceasta, a raspuns cu credinta preotul.
Intr-adevar, la Sfanta Liturghie a impartasit normal pe bolnavi si apoi s-a apropiat de usile imparatesti ca sa consume Sfanta Euharistie. A facut aceasta ca sa il vada toti, ca sa inteleaga doctorii ca Sfanta Euharistie este foc care arde totul”.
(Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Ed. Egumenita, Bucuresti, 2009)
***
Mitropolitul Nicolae din Messogia şi Lavreotiki: Este posibil ca Sîngele şi Trupul Domnului să ne infecteze?
“De secole se împărtăşesc creştinii, bolnavi sau sănătoşi, din acelaşi pahar, cu aceeaşi linguriţă, niciodată nu se spală, niciodată nu se curăţă şi niciodată nu s-a observat nimic, nici o îmbolnăvire. Preoţii spitalelor împărtăşesc credincioşii şi bolnavii, iar acestora nu li se întâmplă nimic. Sfânta Împărtăşanie este ceea ce este mai sfânt în Biserica noastră, cel mai bun medicament pentru trup şi suflet. Asta este cea mai mare învăţătură şi experienţă a Bisericii noastre. Câţi nu cred în miracolul Învierii Domnului, câţi ironizează naşterea Lui din Fecioară, câţi neagă frumosul miros ale sfintelor moaşte, câţi desconsideră sfintele moaşte, câţi uneltesc împotriva Bisericii noastre, câţi cer să dispară şi cea mai mică urmă de credinţă din sufletele noastre, este normal ca să încerce să se folosească şi de această nouă gripă ca să se ia de Sfânta noastră Împărtăşanie. […]”
Nota bene: Mitropolitul Nicolae a fost medic şi cercetător în biomedicină la Universitatea Harvard, precum şi fost preşedinte al comisiei de Bioetică a Bisericii din Grecia.
(Un mitropolit grec despre gripa porcina, Sfanta Impartasanie si… confesiunile fara Taine si Duh)
***
Teologul Jean-Claude Larchet: Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?
“[…] Într-adevăr, mulţi credincioşi se pot tulbura de comentariile [protoiereului mitropoliei Sfinţiei Voastre], apropiindu-se de Sfânta Împărtăşanie cu îndoieli apărute în urma acestora, fapt care poate avea consecinţe grave pentru viaţa spirituală a credincioşilor dar şi pentru sănătatea lor. Într-adevăr, aşa cum citim în rugăciunile de înainte de împărtăşirea cu Sfintele Taine şi conform învăţăturii părinţilor noştri, dacă nu ne apropiem cu multă credinţă şi cu curăţenie sufletească, Împărtăşania ne va fi nu spre mântuire şi vindecare, ci „spre judecată, sau spre osândă” şi putem ‚ajunge neputincioşi cu sufletul şi cu trupul, împartăşindu-ne cu nevrednicie” (Rugăciunea întâi înainte de Împărtăşanie, a Sfântului Vasile cel Mare). Măsurile preconizate de [protoiereul mitropoliei] sunt departe de a proteja credincioşii de boli, ba chiar îi îmbolnăvesc din pricina lipsei de credinţă pe care o exprimă şi o inspiră!
Oare cum mai pot fi crezuţi preoţii care şterg Sfânta Linguriţa după fiecare împărtăşanie [asa cum fac, de pilda si unii arhierei romani chiar din Franta!, n.n.], atunci când spun rugăciunea de înainte: „Cred că acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sângele Tău”, sau: „dă să-mi fie şi mie acestea spre tămăduirea sufletului şi a trupului”?
Iar cei cu credinţa slabă şi care se îndoiesc pot să se lipsească de Sfânta Împărtăşanie. Dar cum să admitem că preoţii, al căror rol este de a întări credinţa credincioşilor şi de a ne fi exemplu, pot să semene asemenea îndoieli acolo unde altfel nu ar exista sau să întarească îndoielile acolo unde există deja?
Astfel de cuvinte şi atitudini atacă inima credinţei noastre, căci El, Cel care a învins moartea, Hristos Cel Atotputernic, Doctorul suprem al sufletelor şi trupurilor, care are puterea de a vindeca bolile sufletului, minţii şi trupului şi care face în fiecare zi o mulţime de minuni dăruind credincioşilor prea Sfântul Său Trup şi Sânge, este prezentat ca o posibilă sursă de boală şi este supus unor măsuri profilactice?
Din păcate, asemenea denigrări s-au răspândit deja în unele ţări. Ştim că preoţii din Patriarhia Antiohiei sunt învăţaţi să toarne de la distanţă Trupul lui Hristos în gura credincioşilor, astfel încât să nu rişte ca Sfânta Linguriţă să le atingă gura; mai ştim că în unele parohii din SUA, Sfânta Împărtăşanie se dă cu linguriţe de plastic de unică folosinţă (puteţi vedea chiar şi fotografii ale acestei practici pe internet). Oare o să ajungem într-o zi să punem vreun antiseptic sau antibiotic în Sfântul Potir?
Este important ca episcopii din Europa de Vest să ia măsurile necesare ca astfel de practici nelegiuite să nu pătrundă şi în continentul nostru. […]”
(Psihoza gripei noi si atacul la inima credintei noastre)
***
Sfintele Taine – izvorul cel fără de moarte
“Din motive practice, pentru a nu se prelungi excesiv timpul împărtăşirii, dar şi pentru a fi evitate eventualele profanări, a fost introdusă linguriţa. Ea se confecţionează dintr-un metal preţios, se sfinţeşte şi se foloseşte numai pentru împărtăşire. Tâlcuitorii cultului au văzut în ea un simbol al cleştelui cu care îngerul din vedenia proorocului Isaia a luat un cărbune aprins şi i-a atins buzele (Isaia VI). Desigur că, în cazul lui Isaia, cărbunele aprins era chip al insuflării sale de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu. Pentru noi, însă, cărbunele este chip al Sfintei Împărtăşanii, numită în rugăciuni „cărbune şi foc arzător“. Sub chipul unui cleşte apare linguriţa şi în iconografia Bisericii (de exemplu, în mâna stareţului Zosima, care o împărtăşeşte pe Cuvioasa Maria Egipteanca, după mulţi ani de pocăinţă). Rămâne de neînţeles teama unora, atât preoţi, cât şi credincioşi, de a se împărtăşi cu aceeaşi linguriţă. Unii fac chiar tot posibilul ca ea să nu se atingă de buzele celui care se împărtăşeşte. Până una alta, cei care se tem ar trebui să se gândească la „izvorul cel fără de moarte“ şi să nu se mai îndreptăţească folosind argumente anterioare secolului al IX-lea când, aşa cum am văzut, practica Bisericii era alta. Dacă Biserica şi-a însuşit împărtăşirea cu linguriţa, înseamnă că nesocotirea ei este un semn al lipsei de ascultare şi, în fond, al necredinţei”.
***
Crestinortodox.ro: De la lingurita ca obiect liturgic, la lingurita de unica folosinta
Adrian Cocosila
“(…) Au existat cazuri in unele biserici ortodoxe cand s-a intrebuintat la impartasirea credinciosilor lingurite de unica folosinta sau lingurite sterilizate. Cauza? Refuzul unora de a se impartasi cu lingurita comuna. A ramane la credinta ca aceasta lingurita e mai degraba purtatoare de microbi decat de cele dumnezeiesti, inseamna a nesocoti cele sfinte. Oare in indemnul de la Heruvic “toata grija cea lumeasca sa o lepadam” nu e cuprinsa si lepadarea unei astfel de griji? A ajuns microbul mai puternic decat Dumnezeu? Sigur nu. Insa, alt lucru e cert: in astfel de situatii credem mai mult in puterea microbului decat in puterea lui Dumnezeu. Ma intreb cum mai percepe o astfel de persoana chemarea la impartasire: “cu frica, cu credinta, cu dragoste sa va apropiati”?
Probabil se inarmeaza cu o lingurita de unica folosinta si asa scapa de frica, are credinta ca ramane sanatoasa si da dovada ca are dragoste fata de trup. O mai mare ratacire nu vad. Ignoranta in aceasta directie constituie o reala problema, care ar trebui sa ne preocupe serios. Nu aceasta este Ortodoxia. Ea nu ofera paine si vin, ci Trupul si Sangele Domnului”.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@ nuconteazanumelemeu:
Am mai zis, EvZ nu mai apartine trustului Ringier de cateva saptamani, a fost vandut familiei Paunescu, dar nu credem ca asta schimba situatia. Chiar nu de evrei e problema aici. Avem noi propriile cozi de topor, nu ne trebuie dusmani din afara.
Daca si cand ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului- cand ar trebui sa ne simtim in comuniune deplina – ne scarbim unii de altii!
Cumplit! Ne atomizam pe zi ce trece!
@ Florin:
Ne pare rau, e o impresie total eronata. Dar in momentul cand descoperi si alte lucruri la fel de grave, atunci incepi sa pui lucrurile in context. Si sa vezi ca ele au o directie, nu sunt intamplatoare si ca, surpriza, coincid perfect cu directia de “evolutie” a lucrurilor in biserica de azi, cu proiectele ecumenistilor…
Nu vreau sa ne lasam timorati de aruncarea in fata a “iubirismului”, eterna scuza a ecumenistilor atunci cand vor sa-ti inchida gura si cand descopera, evident, ca nu ai destula iubire daca te indignezi pentru un rau imens facut Bisericii intregi si de complexul paralizant care ti se induce cand la mijloc este un cleric in fata caruia, orice erezii ar sustine, ar trebui sa stam cu capul plecat, fiindca nu stiu pe cati a spovedit si a cununat. Nu, sa avem iertare, dar prostia ar fi chiar un pacat si sclifoseala pietista nu e iubire. Nu ne intereseaza absolut deloc sanctionarea pr. Lucian, nu-i dorim sa dea socoteala nici pe pamant, nici in cer, ci sa se intoarca si sa fie viu! Dar ne revolta minciuna si meta-minciuna in chestiuni care deja privesc pe toata lumea. Nu avem absolut nimic personal, nu il cunoastem personal si pana acum l-am crezut, dupa ce scrisese anul trecut, de partea cea buna, l-am avut pana ieri in blogroll, de unde atata vendeta? Avem proprietatea termenilor, frate Florin sau ne jucam cu vorbele grele ca sa dam lectii de pe pozitii de inalta duhovnicie? Nu numai ca nu vrem sa intretinem vreun conflict, dar am obosit la maximum si am adunat tulburare peste tulburare si amaraciune peste amaraciune si ne-am bucura primii sa fie odata inchis. Dar in momentul cand ni se arunca in fata alte noi minciuni si viclenii, oricat de mult ai vrea sa te linistesti, nu ai cum sa stai nepasator si sa lasi lucrurile asa cum le vrea cel ce a intors totul pe dos. Ce simplu ar fi, hai sa pupam toti piata endependentii si sa o lasam asa, eeei merge si asa, cainii au latrat, acum tac si ursul merge inainte, am mai bifat un pas inainte inspre ruinarea Ortodoxiei dinlauntrul sau. Ce atata scandal, mai bine sa facem liniste, sa ne vedem fiecare de ale sale si sa lasam ratacirea sa creasca nestingherita.
Miza problemei este una foarte mare si nu are nicio legatura cu persoana pr. Lucian. E vorba de aducerea unei teme false in spatiul public al Bisericii (si nu numai), de crearea artificiala a unei “dileme” (asa a intitulat-o!), pe care s-a si grabit sa o lanseze la apa chiar inainte sa apara in ziar… A reusit sa arunce subiectul “pe piata’, “spre dezbatere”, cu largul concurs al lui Laurentiu, si sa semene neghina indoielii si este evident ca nici vorba “sa-si reconsidere pozitia”! Iar cand cineva aprinde un foc in felul asta in Biserica noi ar trebui sa stam ataraxici si isihasti si sa ne masuram foarte atent tonul si cuvintele… Nu agream fariseismul asta, ne pare rau. Probabil ca multi “iubiristi” de azi l-ar fi osandit dur pe Sf. Nicolae si chiar pe Mantuitorul cand a luat biciul in mana. Sigur, stiu, noi nu suntem sfinti, zic doar ca dupa criteriile voastre, in mod consecvent, ati ajunge sa acuzati de lipsa de iubire insasi Iubirea… Iubire care sa rastoarne cu revolta mesele si sa ia la bataie cu biciul?! Trebuie sa fie o greseala acolo. Sau o vendeta?!
Chestia cu judecata preotului si cu aruncarea pietrei in pacatos arata, sa ne iertati, cat de putin am inteles din Ortodoxie. “Aruncarea pietrei” se refera la osandirea cuiva pentru pacatele personale, morale. Cand insusi pr. Lucian avea interesul acesta, ne invata ceea ce si Sfintii Parintii au invatat, ca Biserica suntem toti si ca in chestiuni care privesc intregul trup al Bisericii nu conteaza ca esti preot, calugar, episcop sau mirean.
Iata ce scria atunci:
Acum nu mai este valabil? Atunci el se lua (aparent) de piept cu intreg Sinodul… si toti ne bucuram ca, iata, are curaj sa zica lucrurilor pe nume. Acum se intoarce foaia, se schimba principiile, ca deh… Sau cumva de un episcop si de un sinod poti sa zici liber orice, dar de un simplu preot nu, el este tabu?! S-a legat cineva de viata personala, de pacatele sale ca om? Nu ne privesc absolut deloc! Cand cineva raspandeste si iarasi raspandeste invataturi si practici neortodoxe, pe care incearca sa le impuna ca reguli in Biserica sau macar sa clatine credinta oamenilor ca e bine asa cum se practica acum, atunci ce ar trebui sa facem?
Foarte bine, frate Florin, poate ca si pietrele ca noi o sa taca, sa vedem atunci cine va mai striga, cand, poate, vei simti nevoia. Noi nu vom mai fi mult timp aici sau nu vom mai fi deloc. Daca ar fi dupa nevoile noastre, n-am mai scrie nici acum pe site. Oricat de patetic ar suna, noi pentru voi ne chinuim sa mai tinem in viata siteul, incercand sa ne facem datoria si sa spunem deschis ceea ce in Biserica se tace… asurzitor, sa cream macar o tribuna virtuala pentru asta, atata vreme (FOARTE PUTINA!) cat inca se mai poate vorbi liber macar pe internet! Nu cred ca am sarit calul pana acum, dar evident ca nu poti multumi pe toata lumea si nici nu ne propunem asta. Nu ai cum sa menajezi toate sensibilitatile si susceptibilitatile, educate in spiritul “umanist”, “european” care nu sufera nici cea mai mica asprime. Suntem oameni obisnuiti si nu vrem sa pozam in sfintisori si in isihasti. Dar nu e prima oara cand vedem ca e mult mai usor sa stai pe margine si sa dai note de “iubire” decat sa fii in arena. Am mai avut discutia asta aici.
Iertati-ne toti, va rugam!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/02/20/vamesul-fariseu-sau-cum-ne-pre-facem-in-farisei-crezand-ca-suntem-vamesi/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/02/20/sa-ne-temem-de-fatarnicie/
Referitor la problema datei Pastilor, pentru cei care nu inteleg importanta si sensul acestei probleme, precum si pentru a vedea de cand si mai ales de catre cine se ridica aceasta tema si cu ce scop, va rugam sa cititi:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/05/18/un-moment-de-rezistenta-al-bor-in-fata-presiunilor-mondialiste-pentru-fixarea-datei-pastelui/
Va citesc de un an si va admir foarte mult. V-am recomandat tuturor prietenilor mei.
Desigur, nu era bine sa apara in presa articolul, data fiind inversunarea mass-media fata de ortodoxie si ati facut foarte bine ca ati contribuit ca aceasta sa nu se intample. Dar sentimentul pe care mi l-a dat lecturarea tuturor reactiilor “luptatorilor” pentru ortodoxie a fost o tristete imensa. Doar pentru faptul ca iubirea este o notiune vehiculata de ecumenisti, asa cum spuneti, nu inseamna ca importanta ei scade. Atentie!Iubirea e tot ce conteaza si “vom putea intra in Rai doar cu dragoste”. Am vazut in aceste comentarii dragostea pentru adevar. Foarte bine. N-am fost eu atenta, nu stiu – era pe undeva si dragostea pentru un om care a fost ispitit, asa cum suntem toti? Caldura sufleteasca pe care ne-o cer Sfintii Parinti din care citati sute de pagini, pentru care va laud si va multumesc, caldura sufleteasca fata de frati, am simtit-o? “Cand vezi pe cel cazut in pacat, arunca peste el mantia iubirii tale”.
Parintele Lucian este un preot si un duhovnic extraordinar, ne-a nascut la Hristos, pe mine si pe altii asemenea mie care ne spovedim acolo de 16 ani (eu, cel putin)si ne calauzeste pasii spre mantuire in mod exemplar. Ii datoram foarte mult din viata noastra in Hristos. Daca a avut aceasta pozitie acum, aceasta nu ii diminueaza cu nimic lucrarea sa ca preot. Nu am nici o indoiala ca va trece cu folos sufletesc peste aceasta ispita. Eu si prietenii mei cu care am discutat ne rugam sa-i fie spre crestere.
Modul cum ati reactionat, ca si cei pe care i-ati publicat aici, m-a facut sa imi dau seama ca numele site-ului nu este deloc intamplator.
Si va mai spun ceva: de un an de zile, de cand va citesc macar saptamanal, ati reusit sa imi transmiteti, fara a nesocoti informatiile foarte importante pe care le publicati,un duh de deznadejde: prin selectia articolelor – doar cele care va sustin ideea privind un apropiat sfarsit al lumii – elitele ne otravesc, cu hrana, cu vaccinurile, vremea apostaziei, a cernerii, celebrele cipuri, care au generat o psihoza in care mi-e rusine ca am intrat la acea vreme – ati reusit sa-mi induceti un sentiment de deznadejde. Cand, dupa Pastele 2009, am incetat o perioada sa va mai citesc, am fost foarte linistita. Iar intamplarea de acum ma face sa cred ca intr-adevar nu mai am de ce sa zabovesc pe-aici. Momentul sfarsitului lumii il stie doar Tatal. Iar dumneavostra induceti cititorilor sentimentul ca el se apropie (de unde stiti???)invocand semne care sunt de cand lumea: fenomene extreme ale naturii si pacatele oamenilor. Recunosc, este bine sa stam treji, sa fim in orice clipa pregatiti pentru sfarsit, fie el al nostru sau al lumii.
Imi pare rau sa va spun: multumesc pentru ca m-ati tinut la curent cu realitatile duhovnicesti si nu numai, dar nu cred ca o sa mai trec asa des pe-aici. Parintele Lucian se va smeri si va depasi aceasta ispita, nu ma indoiesc, dar dumneavoastra nu stiu daca o sa puteti depasi statutul de “luptator al lui Hristos”, care in numele dragostei pentru adevar acorda mai mica importanta iubirii de aproapele.
Sau poate…cine stie? Eu sper si va doresc sa-i iubiti pe toti, asa cum am primit porunca noua.
Astept cu maxima curiozitate sa vad daca-mi veti publica acest comentariu. Astfel va voi cunoaste si mai bine.
”O mai bună fixare a zilei de Paşti (creştine) decât aceasta nu există. De aceea Sf. Părinţi adunaţi în primul Sinod Ecumenic dela Niceea din anul 325 d.Hr.”, Dr. Vasile Gheorghiu
Schimbarea calendarului a fost poarta de intrare in erezia ecumenista pentru Biserica Ortodoxa!
Cineva care sustine calendarul ‘indreptat’ o face fie din necunoastere, fie din rea credinta. Ce sa mai zicem de schimbarea pascaliei?! deja ne luam la tranta cu Sfintii Parinti care au randuit, luminati fiind de Duhul Sfant in Sinodul 1 Ecumenic!
Va multumim pentru admiratie. Si pentru pilda de iubire si caldura sufleteasca! Am simtit din plin!
Nu intelegem de ce ne-ati recomandat, fiindca si acum 1 an scriam cu la fel de putina de iubire de aproapele si stirile erau tot din acestea. Deci nu ne mai multumiti, va rugam.
De unde stim? Daca chiar ati fi citit constant paginile noastre, ati fi inteles foarte bine de unde. De la toti Parintii si Sfintii mai apropiati zilelor de care ziceti ca i-ati citit aici. Dar daca nu e bunavointa, nu cerem. Ramaneti la parerea dv., nu e nicio cernere si nicio apostazie, totul e bine si frumos, nimeni nu ne otraveste, e numai psihoza, puteti dormi foarte linistit. Nu cred ca are rost sa va raspundem punctual, fiindca stiti mai bine decat noi in toate privintele, inclusiv despre noi insine. Daca va ajuta sa nu mai intrati deloc, chiar va rugam, fiindca noi cu forta nu tinem pe nimeni si nici nu incercam sa bagam nimanui pe gat adevarul. Daca nu doriti sa vedeti si sa auziti, nu va obliga nimeni, Impartasiti-va, daca doriti, cu lingurita personala si mergeti inainte cu pr. Lucian, indiferent de adevarul lui Hristos. Faceti din el o victima si un martir, asta va va ajuta si il va ajuta foarte mult, suntem convinsi.
Ne cerem iertare, sincer, pentru duhul de deznadejde perceput. Cuvantul pe care mereu l-am repetat si de care ne tinem si il vom repeta mereu, nefiind al nostru: “Tine-ti mintea ta in iad si nu deznadajdui!”.
@Carmen
Offf! Iubirea este ultima treapta, aceea a desavarsitilor.
Pentru noi valabil este ABCEDARUL virtutilor, si prima dintre ele : frica de Dumnezeu, apoi infranarea, rabdarea….etc.Putem vorbi si de mila, compasiune si de multe alte sentimente frumoase, dar cu iubirea…. mai usor!
Ati demonstrat-o! Din prea multa iubire partinitoare fata de pr Lucian, ati dat cu piatra in noi toti ceilalti!
Si inca ceva! Nu exista iubire fara adevar.
Iertati-mi duritatea.
Sa ne ajute Dumnezeu pe toti.
Sorin said, on martie 12, 2010 at 11:00 am
Va rog sa ma iertati Ana si admin, ca si toti cei care s-ar putea intrista. N-am vrut sa supar pe nimeni, ci doar sa aduc aminte ca am primit porunca sa ne iubim unii pe altii. Si n-am ridicat piatra impotriva nimanui. Si n-am spus nicaieri ca nu trebuie iubit adevarul.
Daca prin ce am afirmat am suparat pe cineva, va rog sa ma iertati. Imi pare rau ca am postat. Judecand dupa sentimentul pe care il am acum, promit ca acesta sa fie ultimul comentariu pe acest site. Sincer, n-am vrut sa supar pe nimeni.
Va cer iertare tuturor celor care citind, ati putea sa va suparati.
Gata, am disparut.
Cu bine.
admin,nu va lasati mihniti de comentariile umplute de venin,parsive si pline de aiureli autovictimizante(exemplu concret si edificator: carmen).Unde am mai vazut oare tendinta asta?Hmmm…
In schimb,cit de pertinent si de bun simt este ce a zis Sorin!
Pentru toti cei care cei ce considera ca este lovit cu pietre parintele Lucian.Va inteleg si va respect.
Parintele L. declara:
,,Eu consider că este o nesocotinţă să băgăm în Sfântul Potir orişice murdărie! Nu se cuvine a lăsa Cele Sfinte în batjocură; de aceea cei care pun problema împărtăşirii cu o singură linguriţă – care să treacă prin secreţiile salivare şi mucozităţile tuturor – ca apoi să o introducă iarăşi în Sfântul Potir peste Sfintele, socotesc că greşesc de moarte.”
La randul meu am un duhovnic care se straduieste sa ma nasca pentru Hristos. Si este un om deosebit asa cum si parintele Valica si alti parinti care si-au spus cuvantul aici, sunt deosebiti, si nu linseaza pe nimeni, nu sunt detractori. Numai ca daca nu impartasesc cu mai multe lingurite sunt socotiti de dvs. cu pacate de moarte.Intreg articolul Preacucernicului Parinte, nu a facut altceva decat sa imi provoace scarba, m-a siluit sa-mi fie sila, desi i-am inteles intentia de a accentua in felul acesta straduinta de a tine curate Sf. Taine. Din pacate in articol, el minimalizeaza rolul linguritei in Taina Cuminecarii.Orice se atinge de Sfantul Trup si Sfantul Sange nu mai e un obiect ca oricare altul. Duhovnicul meu spune ca daca ne impartasim cu o lingurita si ar fi sa o ducem acasa ar fi considerat cel mai sfant obiect din casa pe care il putem avea.Dar oare, am sti sa il cinstim cum se cuvine?Caci Sfintele Taine sunt chiar insasi ,,exceptia” pe care ne-o pune Dumnezeu la indemana pentru mantuirea fiecaruia.Sunt cele mai de pret si chiar trebuie sa ne incredem in puterea lor sfintitoare, ,,ca merinde pentru viata vesnica”. Necum sa avem o privire atat de omeneasca asupra Lor.Hristos chiar ne vindeca de toate daca ne atingem de el.Este chiar pana si ,,dezinfectant”. Numai sa credem noi asta.E pacat sa strecori aici indoiala. Si tot duhovnicul meu imi spune ca masura arderii nu trebuie sa devina o practica curenta,abuzuva, asa ca o solutie confortabila,la indemana pentru orice.Este poate ultima solutie in randuiala cu cele sfinte.Iar faptul de a se impartasi fiecare cu lingurita personala, nu e altceva decat a introduce individualismul in comuniunea bisericii.Lingurita aceasta poate sa ne vindece in fata lui Hristos de rasism, de elitism, de prejudecati, de n fobii, numai sa avem ochii curatiti, ca sa stim cum sa o privim.
Iertati-ma parinte Lucian daca am gresit spunandu-mi la randul meu parerea, asa cum ati facut-o dumneavoastra.Parintele Galeriu,adevarat pescar de oameni, impartasea cu o singura lingurita.Ca alti mari preoti duhovnici din tara.
Nici pe departe gandul sa dau cu piatra.
#
Cineva a adus in discutie problema asezamantului de la Aiud si persoana IPS Andreicut!
Sunt cu totul deacord ca proiectul manastirii parintelui Iustin Parvu e singurul valabil, si cred ca doctorul Chirila si Dan Puric gresesc amarnic si vor raspunde pentru sabotarea proiectului parintelui Iustin Parvu!
Taierea voii a facut-o cel intelept, parintele Iustin!
#
Pr Timotei :
Date: March 12, 2010 @ 3:00 pm
In privinta IPS Andrei, a fost impresionat de peronalitatea covarsitoare a celor doi Chirila si Puric, care au avut grija sa prezinte situatia asa cum au vrut ei lui IPS!
Adica parintele iustin e influentat de ucenicii ”neascultatori” ”rebeli” care sunt lasati ”prea liberi”
Pr. Timotei:
Acel cineva este un diversionist si il cheama Roncea. Iertati-ne, dar daca sustineti aceasta diversiune si doriti sa deturnati discutia, aici ne separam. Nu suntem elucidati pana la capat asupra subiectului respectiv si credem ca a fost ceva putred din ambele directii sau tabere, iar efectul dorit de vrajmasi a fost realizat: dezbinarea pe o miza falsa. Parintele Justin a fost prins la mijloc. In orice caz, securistii si puii de securisti si-au facut si isi fac continuarea treaba! Sper ca e ultima oara cand suntem nevoiti sa scriem despre asta si cand scriem off-topic. Va multumim!
@ Carmen:
Te-am iertat si iarta-ne si tu, te rugam! Domnul sa ne ierte, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe toti!
@ admin
Marturisesc ca si eu citind interviul Pr. Lucian am fost cuprins, involuntar, de scarba , desi niciodata nu m-am gandit ca ma impartasesc cu o lingurita cu care se impastasesc alte zaci, sute sau mii de crestini deodata . Dar inteleg ca scarba a fost provocata de materialul prezentat de pr. , iar nu de realitate.
Cred ca interviul este extrem de nociv si periculos . Mare pacat ca el a cazut in mainile celor de la EVZ . Sunt convins ca aceia se bucura de de el ca de mare comoara .
Inca odata fac apel la pr. Lucian sa retracteze cele afirmate la EVZ, si toate se vor linisti .
pt admin,
Dat fiind comentariul la care ati raspuns cu “Ramaneti la parerea dv., nu e nicio cernere si nicio apostazie, totul e bine si frumos, nimeni nu ne otraveste, e numai psihoza, puteti dormi foarte linistit.” ma indoiesc ca persoana respectiva va pricepe ce ati vrut sa spuneti, este posibil sa nu inteleaga dojenirea ci s-o ia exact asa cum o vede scris.
Si totusi mai este o varianta, aceea ca are loc un ‘asalt’ constant si din ce in ce mai intetit al ‘spatiului’ relativ liber de pe net (si) prin intermediul tipului de indivizi infiltratori se seamana efectiv disensiune sau/si se testeaza apa sau/si se face smintire,indoiala si neincredere intre frati.
Parerea mea este ca faceti aici un lucru bun si un ‘serviciu comunitatii’ in adevaratul sens al cuvantului – efectiv – ajutati omul care cauta in mod sincer Adevarul.Situri sau bloguri de aceasta natura folositoare mai sunt doar alte cateva si sunt SIGUR ca acestea ajuta pe multi… si chiar daca ar fii doar un om la a carui mantuire ati contribuit… va veti fii facut misiunea.
Spor la treaba si sa ne tina Dumnezeu tari!
@ Stefan:
Nu pot sa cred ca nu se percepe ironia! Sa nu mergem pana aici, ar fi culmea! Iar doamna Carmen e sigur foarte inteligenta, chiar nu o subestimam! Si doar nu ne crede labili si schizofrenici ca sa spunem azi opusul a tot ce am spus zi de zi cativa ani pana acum… 🙂
La fel credem si noi! Si nu de acum se face asta, de la Corneanu si apoi de la biometrice s-a vazut.
Multumim mult! Sa dea Domnul sa aveti dreptate! Daca ce facem nu ajuta pe nimeni si chiar vatama, atunci renuntam pe loc!
@admin
Oare nu era mai bine sa scrieti articolul de fata fara sa dati numele parintelui Lucian? Puteati da amanunte oricat de detaliate asa incat cei in contact cu situatia sa isi dea seama despre cine este vorba dar sa va opriti la nivelul asta. Puteati sa-l numiti pur si simplu “un preot”. Il puteati contacta personal pe parinte ca sa-l trageti de barba si sa-i spuneti ca articolul se refera la el. Puteati face articolul chiar si mai acid dar fara a da nume. Atunci nu ati fi riscat sa directionati ura unora, care se viseaza luptatori ai adevarului, asupra persoanei preotului. Ati fi lasat ca gandurile de dezaprobare a cititorilor sa fie la nivelul respingerii pacatului fara a lua forma concreta a urii fata de persoana.
Spun asta pentru ca asa-i natura asta umana pacatoasa, omul cand e frustrat cauta la randul lui sa se racoreasca pe altii si cand gaseste un suflet mai slab, ii varsa in cap toate neimplinirile personale. Si uite asa sunt o gramada de “eroi” ai adevarului care tocmai si-au gasit victima. Nu toti sunt asa, dar celora care sunt, tocmai le-ati dat o satisfactie ieftina.
Si mai e si urmatorul aspect: Preotul este o persoana publica in parohia lui. Nu este un “oarecare”. Asa cum noua nu ne-ar place sa vedem afisate la gazeta de perete pacatele rusinoase pe tocmai le-am spovedit, cu nume si detalii, tot asa nici preotului nu-i pica bine sa il aratati public cu degetul.
De ce credeti ca in biserica noastra spovedania este strict confidentiala? Tocmai din decenta si finete fata de persoana pacatosului.
Si o ultima intrebare pe care va rog din tot sufletul sa nu o ocoliti:
Voi admini, daca ar trebui sa va impartasiti imediat dupa un lepros ati face-o? Sau daca ati vedea bolnavul ca vomita impartasania ati lua-o cu gura? Aveti aceasta tarie in credinta?
Va rog din tot sufletul sa raspundeti cu da sau nu, fara nuante si conditii?
Inca ceva marunt,
S-ar cuveni sa ne cutremuram macar o clipa gandindu-ne ca iadul e plin de “luptatori ai adeverului” si sa luam aminte.
Cine crede ca sta drept, sa ia sama sa nu cada.
@ Florin:
Incepem cu intrebarea: Da, cu ajutorul si mila lui Dumnezeu.
Parintele a facut PUBLIC pe DOUA bloguri ceea ce a scris, ba Laurentiu a spus ca ar fi dorit chiar asta, dezbatere! In plus deja incepuse sa fie preluat si stiam ca urma sa si apara in ziar. Am spus deja ca daca lucrurile ramaneau relativ discrete, nu le-am fi discutat nici noi sau, oricum, nu atat de direct. Greseala nu este de natura privata si intima, nu este de natura personala, ci este ceva care este de natura a sminti grav intreaga Biserica. Tot nu faci diferenta, se pare, intre pacatele personale, si faptele sau declaratiile publice, facute premeditat si asumat, ba inca si cu dorinta de a se discuta in foruri superioare si de a se impune ca regula generala. Si-a pus reputatia in joc in mod deliberat si acum se considera martir (nici macar nu exagerez, chiar asta spune pe blogul lui sacssiv!) pentru ca a fost criticat pe buna dreptate si proportional cu erezia si inovatia pe care a proclamat-o, ba inca si cu circumstanta agravanta a cuvintelor alese intentionat ca sa provoace scarba! Fiindca sa ne intelegem, in spatele inovatiei sta o erezie, cea potrivit careia “firea Tainelor” poate fi modificata de “secretiile” umane si ca exista riscul de contaminare.
Inca o data mi se pare bizar ca ni se cer toate aceste justificari si ne facem ca nu vedem (sau minimalizam pentru ca ni se pare totuna) gravitatea faptelor, deturnand subiectul pe persoana preotului si facand teoria “duhului” luptatorilor si punand in discutie tocmai siteul nostru. Chiar cred ca exagerezi enorm, pentru ca, cu mici exceptii, parintele chiar a fost tratat cu respect, insa nu se pot trece cu vederea gravele sale afirmatii. E ca si cum ai considera ca cineva care arunca dintr-un avion o bomba si secera dintr-o data sute sau mii de suflete e de pus in balanta, ba chiar de inteles fata de cel care, vazand crima ingrozitoare, reactioneaza si se repede la el sa-l lege sau chiar si sa-l pocneasca (ia sa vezi cum vor sari “iubiristii”, plini de caldura” ahaaa, vor sa-l si bata pe parinte :)) ). E echivalent, nu? Sau suntem multumiti doar ca n-a mai detonat si a doua bomba (cea din presa), unde victimele se numarau deja cu sutele de mii. Sau de vina nu e hotul ori talharul care fura, ci e cainele care latra cam prea tare si urat.
Probabil ca si la ce a facut Corneanu trebuia sa tacem ca sa nu-i stricam reputatia?! Asa decurge logic. Corneanu era chiar mitropolit si nici macar n-a vorbit el despre asta, ci altii au vrut sa se stie. Hm… Bun de tot, pe linia asta nu ne-ar mira sa te lepezi si de ceea ce ti-am publicat anul trecut aici pe site… Ca inteleg ca ai o problema nu cu cei care fac erezii si sminteala mare, ci cu cei care incearca sa le opreasca… mai bine sau mai prost, asa cum pot ei.
Cat despre partea cealalta de care zici, ai dreptate, dar urmareste si comentariile chiar de pe blogul pr. Lucian si ce si cum se spune acolo despre noi. Si intelege cam ce ucenici are si cum gandesc si se comporta ei… Cred ca spune tot. In rest, iti multumim mult pentru grija pentru noi de a nu cadea.
@admin
Imi pare rau. Poate nu cunosc toata conjunctura.
Nu traiesc in tara, si nu sunt la curent cu cele publicate in stirile locale. Nu cunosc amploarea care a luat-o acest subiect.
Marturisesc ca nu sunt conectat la nici o televiziune asa incat informatiile pe care le am sunt incomplete. (nici macar olimpiada de iarna care a facut atata valva pe aici nu am urmarit-o si nu stiu cand a inceput sau cand s-a terminat).
Nu am citit blogul lui sacssiv si nici nu intentionez sa o fac.
Comentariile pe care le-am facut au fost strict legate de pagina pe care ne aflam fara nici o conexiune exterioara.
Mie mi s-a parut ca parintele Lucian a incercat sa dreaga busuiocul, chiar raspunzand pe acest site, ceea ce reprezinta o diferenta uriasa fata de atitudinea mitropolitului Corneanu care de la inaltimea pozitiei sale nu se sinchiseste de parerea necunoscutului. Iar raspunsurile lui erau mai degraba justificatoare decat acuzatoare, ceea ce pe mine personal, m-ar determina sa mai fac un pas in spate. Desigur, erezia nu se justifica ci se inlatura pe deplin, dar cu ereticul e alta treaba.
Inca o data, daca am gresit, imi pare rau. Nu vreau nici sa nesocotesc dogma ortodoxa dar nici sa judec pe careva.
Cat despre episodul cu rujul din potir, ma gandesc totusi (cu mintea mea intinata), ca preotul inainte de a se scarbi ar trebuie sa nu lase femeia rujata sa se atinga de sfanta impartasanie, nici sa sarute icoanele. Pantru ca daca el se sminteste de asa ceva, bineinteles ca si credinciosii de rand se vor sminti.
admin,
“Nu pot sa cred ca nu se percepe ironia! Sa nu mergem pana aici, ar fi culmea! ”
sa ma iertati…dar deja suntem ‘aici’, adica la ‘acel’ moment cand totul si toate sunt CULMEA 🙂
Asta-i una, cealalta fateta este in ce priveste ‘intruziunea’… si tocmai pentru ca aceasta ‘intruziune’ are loc este o suficienta dovada ca ceea ce faceti aici ajuta lumea ce cauta sa cunoasca cu adevarat – adica aceia ce cauta fara viclenie.
“Daca ce facem nu ajuta pe nimeni si chiar vatama, atunci renuntam pe loc!”
In concluzie, a face un lucru bun automat ‘loveste’ in ce-i rau iar daca raul loveste inapoi apoi eu atunci stiu ca ceea ce am facut intai a fost bun pentru ca sufar reactia.
Din now, si fara sa cauzez sminteala, faceti o treaba buna/folositoare/ajutatoare , si TREBUIE sa continuati chiar daca ar fii mai putin numarul de ‘sustinatori’ sau cititori si insutit numarul celor ce ar dorii sa nu continuati.
Aici folosesc pluralul ‘faceti’ pentru ca in acelasi timp ma gandesc atat la ‘razboiintrucuvant’ , ‘saccsiv’ , ‘apologeticum’ care -faceti- o treaba care TREBUIE continuata !
@Florin: Am spus ca subiectul a luat o amploare pe internetul ortodox, nu la televiziuni sau ziare, desi nu e timpul pierdut, daca EVZ considera ca e cazul sa lanseze “tema”. Am si facut diferenta, explicit, intre sminteala creata de propagarea pe internet si cea care s-ar face daca subiectul ajunge in mass-media mare. Probabil nu ai citit atent. Dar noua ne este de ajuns raul deja facut, pentru a ne lamuri cu privire la roadele acestei initiative, publice si facute deliberat de pr. Lucian. Am primit multe semnale de la apropiati ai nostri si de la cei cu care corespondam asupra modului in care i-a afectat scrierea parintelui. Si este vorba despre oameni care nu sunt incepatori. Sigur, pentru aceste sensibilitati ranite, peste care parintele a calcat cu bocancii, nimeni din cei care fac dovada de mult iubirism nu plange si nimeni nu se sesizeaza. Pierderi colaterale. Care ar deveni semnificative doar daca ar fi deja in cantitati de masa, nu?
Din pacate, pr. Lucian nu a dat inapoi decat in ceea ce priveste interviul, si e bine si asa, dar altfel chiar a adus acuze serioase (preotii care nu fac ca el fac pacate de moarte si cei care ii atrag atentia sunt toti niste uratorii ai persoanei dniei sale, in esenta), dar, cine mai sta sa vada cum stau lucrurile cu adevarat.
De gresit, gresim cu totii, dar greselnicia, pacatosenia noastra nu este un pretext de a nu vedea diferenta dintre smimteala si dreptate, bine si rau, adevar si minciuna. Cand Hristos spune sa nu judecam, nu se refera la capacitatea de discernere a adevarului de minciuna, si nici la imboldul de a mustra pe celalalt pentru nedreptatile pe care le face, ci la pornirea patimasa de a il anula pe celalalt, de a ii cauta nod in papura, a ii tine contul greselilor mici si de a il tine de rau pentru acestea, trecand cu vederea tot restul. De obicei, asa se intampla – trecem cu vederea smintelile mari (inghitim camila) si ii probozim pe cei mai mici, care cauta sa aduca si ei un pahar cu apa celor loviti, pentru tot felul de greseli reale sau inchipuite (strecuram tantarul).
@ Stefan:
Multumim inca o data. Apologeticum… doar din cand in cand, din punctul nostru de vedere. Sa cititi mai atent (si comentariile) pe acolo, nu cred ca e blog pe care sa fi aparut mai multe “injuraturi” la adresa noastra (nu acum). Nu mai vreau sa redeschidem rani vechi insa. E complicat… Dar prima oara comentariile de acolo, apoi si multe din postarile de asta vara ne-au facut sa ne punem exact problema de care pomeniti acum. Nu ne provocati sa mai revenim pe subiect, am discutat la momentul respectiv. Lucrurile sunt incurcate si amestecate, oamenii la fel, cu mai bune si mai rele. Sau cu intentii bune, insa nu mereu cu discernamant. Si mai e nevoie si de asta.
Pricep, sau mai bine zis, cred ca pricep.
Oricum ma iertati , nu vreau sa deschid rani sau sa fac balci – ziceam la modul general ca situri de acest gen fac un lucru bun si anume cateva indeplinesc o importanta munca.
Nu am intrat in detalii, mai ales ca nu le stiu 🙂 defapt nici nu vreau sa le stiu – mai bine tin lucrurile simplu.
Mai sunt pe mapamondul ortodox si alti impreuna cugetatori in privinta linguritelor: ba chiar de plastic (unica folosinta) – http://www.romfea.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=4476:2010-03-12-21-48-07&catid=25:2009-12-18-08-37-46&Itemid=123.
Smintelile vin… dar, vai! prin cine???!!!
Nu aş fi vrut să revin cu un nou comentariu însă reacţia interioară mi-a fost de o violenţă extremă şi nu pot trece cu uşurinţă peste asemenea fapte. După două mii de ani de ortodoxie emanciparea a ajuns şi la sfîntul potir. S-a trecut peste epidemii de ciumă –cumplita- , holeră, tifos, etc….fără să se fi consemnat undeva că vre-un preot ar fi avut de suferit . Descrierea sfântului potir cu asemenea cuvinte este înfiorătoare şi răspunsul interior este devastator pentru oricine. Nu mă pot împăca cu gândul că tocmai un slujitor al sfântului altar îi face o imagine atât de respingătoare. Fiecare avem ispite, neputinţe, limite. Unde nu ne ridicăm la nivelul cerinţelor se cuvine să cedăm locul celui ce poate mai mult, să ne smerim, că Dumnezeu nu ne cere mai mult decât putem duce. Oare vom coborâ preoţia la nivelul cerut de piaţa comunitară şi la nivelul unor sensibilităţi care văd ce este negativ şi malefic exact acolo unde nu există aşa ceva ? E clar că nu durerea pentru Hristos şi pentru suflet vorbeşte aici ci o grijă majoră pentru trup. Cand îl doreşti pe Hristos, când te nevoeşti pentru El şi-ţi jertfeşti totul pentru El, nu poţi vedea în sfâtul potir aşa ceva. O altfel de credinţă este însă aici. Simţurile trupului culeg aşa imagini, produc aşa reacţii, dezvoltă astfel de fobii. Dar ca să fie şi mai cruntă şi mai de efect lovitura, părintele nu a ales calea smereniei, nu a ales să spele rufele în familie,adersându-se duhovnicului şi pe cale ierarhică autoriăţii bisericii pentru dezbatere în sinod – sau, poate are binecuvâtare de pe la cineva – ci unui ziar laic care atacă –cum s-a spus aici – ortodoxia. Şi nu este un preot oarecare. Şi se vede că s-a străduit să dea maximă încărcătură fiecărui cuvânt astfel încât descrierea să fie trăită cu intensitate. Repet este înfiorător. Peste aşa ceva nu se trece cu uşurinţă. Nu cred că a vorbit vreodată cineva în acest fel despre sfintele taine chiar din rândul celor mai mari duşmani ai ortodoxiei. Pentu orice ortodox practicant este o lovitură cumplită. Doamne iartă-ne şi pe toţi că pentru păcatele noastre sa ajuns aici. Ocroteşte-ne biserica cea vie şi credinţa cea adevărată.