“Cum sa educam ortodox copilul”: CUM TREBUIE SA FIE CASA IN CARE CRESC COPIII? – sfaturi intelepte pentru PARINTI de la sfinti si mari duhovnici

(sursa foto)

Cum trebuie sa fie casa unde cresc copiii

– Cand copilul intra in anturaje rele si pleaca de acasa, este nadejde ca se va intoarce?

– Dar a luat de acolo dragoste? Daca in casa este dragoste si il inconjuram pe copil cu dragos­te, atunci, chiar daca va pleca si va intra in anturaje rele, intr‑o buna zi va vedea ca acolo nu este dragoste. Va vedea ca peste tot e fatarnicie, si se va intoarce acasa. Dar daca isi va aminti ca acasa era vrajba si ura, inima nu‑l va impinge sa se in­toarca. (Staretul Paisie Aghioritul)

*

Casa, oricat ar fi ea de modesta, de mica, pentru un membru iubitor al familiei tre­buie sa fie locul cel mai drag de pe pamant. Ea trebuie sa fie plina de o asemenea dragoste, de o asemenea fericire, ca pe orice meleaguri ar um­bla apoi omul, oricati ani ar trece, inima tot acasa il va trage. In toate incercarile si necazurile, casa este limanul sufletului. (Sfanta Mucenita Alexan­dra, Imparateasa Rusiei)

*

Inca un element important al vietii de fami­lie consta in relatiile de dragoste reciproca, si nu de dragoste oarecare, ci de dragoste cultiva­ta in viata de zi cu zi a familiei, exprimarea dra­gostei prin vorbe si prin fapte, bunavointa nu de forma, ci sincera si fireasca. Bucuria si fericirea le sunt necesare copiilor nu mai putin decat le sunt necesare plantelor aerul si lumina soarelui.

Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceas­ta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si ii va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

*

Mare lucru este sa-ti asumi raspunderea pentru aceste vieti tinere si fragede, ca­re pot sa imbogateasca lumea cu frumusete, cu bucurie, cu putere, dar care pot cu usurinta sa si piara; mare lucru este sa le cultivi, sa le formezi caracterul: iata la ce trebuie sa te gandesti atunci cand iti aranjezi casa. Aceasta trebuie sa fie o ca­sa in care copiii vor creste pentru viata cea ade­varata si nobila, pentru Dumnezeu.

In casa unde cresc copii, toata ambianta lor si tot ce se petrece are inraurire asupra lor, si chiar cel mai mic detaliu poate sa-i infuenteze in mod excelent sau daunator. Chiar si natura din jurul lor le formeaza caracterul viitor. Toate lucrurile frumoase pe care le vad ochii de copil se intipa­resc in inimile lor sensibile. Oriunde ar fi educat copilul, asupra caracterului sau se rasfrang im­presiile din locul unde a crescut – si insasi casa, curata, aranjata cu gust, cu ornamente simple si situata intr‑un loc placut are o inraurire nepre­tuita asupra educatiei copiilor. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

*

Sunt sfintite locuintele noastre? Gusta copiii nostri paine sfintita (prescuri, anafura, artos) si agheasma? Cine ne impiedica sa le dam copiilor in fiecare dimineata, asigurandu-le ast­fel sanatatea? Exista in ambianta caselor noastre obiecte si imagini sfintite – cruce, icoane, tablo­uri cu subiecte din istoria biblica si din Vietile Sfintilor – care actioneaza nevazut asupra copii­lor nostri?

Prezenta unei asemenea ambiante este impor­tanta inca de la varsta prunciei, cand se formea­za primele impresii ale copilului. Iata ce spune despre aceasta Teofan Zavoratul:

„Simturile sa primeasca primele lor impresii de la obiecte sfintite: pentru ochi sa fie icoana si lumina cande­lei, pentru auz – cantari sfinte, si asa mai depar­te. Copilul nu intelege inca nimic din ceea ce are in fata ochilor, insa vederea si auzul lui se obisnuiesc cu aceste obiecte, si ele, ocupand primele inima, tin la departare alte lucruri. In urma sim­turilor, si primele exercitii ale imaginatiei vor fi sfintite: acesteia ii va fi mai usor sa-si inchipu­ie aceste obiecte decat altele.”

(Protoiereul Vasilie Zenkovski)

*

Cand parintii inconjoara leaganul copilului lor cu duhul adevaratei cucernicii, cand pe de o parte ingerul pazitor, iar pe de alta Sfintele Taine si tot ce este bisericesc vor actiona asupra lui din afara si dinauntru, prin aceasta se creeaza in jurul vietii in germene o atmosfera duhovni­ceasca propice, care ii va transfera caracterul sau asa cum proprietatile sangelui, care este temeiul vietii animale, depind in mare masura de aerul inconjurator. Se spune ca vasul nou pastreaza vreme indelungata, daca nu pentru totdeauna, mirosul substantei care este turnata in el prima data. (Sfantul Teofan Zavoratul)

*

Pentru om, casa parinteasca e incepu­tul caii. Acolo invata sa vorbeasca si sa mearga, sa gandeasca si sa simta. Acolo absoar­be impresii cu sufletul sensibil al copilului si in­vata dreptatea sau minciuna, dragostea sau ura – tot ce traieste si ce respira casa parinteasca. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

Cum ii influenteaza pe copii mediul

Pe copiii mici parintii trebuie sa-i impar­taseasca des, ca sa se sfinteasca, intrucat, din nefericire, ei cresc intr-un mediu rau, nesanatos duhovniceste. (Staretul Paisie Aghioritul)

*

Atunci cand oamenii, si mai ales copiii, se afla in biserica, se linistesc, devin mai impacati, pe cand dupa ce se uita de cateva ori la filme contemporane, unde sangele curge rau, unde vezi cadavre cu zecile, ei discuta toate acestea, tipa, dau din maini, se agita – si nu este de mirare ca pe urma se bat, pentru ca ei dau la iveala tocmai aceste instincte, repetand fara voia lor tot ce au vazut. Ei bine, aceasta copiere invo­luntara este un lucru foarte serios.

Cu cel cuvios, cuvios vei fi, cu cel ales, ales vei fi, cu cel nevinovat, nevinovat vei fi, cu cel indaratnic te vei indaratnici.

Şi unul dintre aspectele educatiei este alegerea unei atmosfere corespunzatoare, a unor prieteni corespunzatori si asa mai departe. (Protoiereul Valerian Krecetov)

*

In educatie este foarte important sa-i ferim pe copii de anturajele proaste. Pe cat de binefacator este pentru ei sa aiba exemple ziditoare, pe atat de daunator este sa fie in societatea oamenilor stricati: tovarasiile cele rele, zice Apos­tolul, strica obiceiurile cele bune (I Cor. 15, 33). (Pre­otul Alexandru Rojdestvenskii)

*

Copiii sunt otraviti, imbolnaviti cu tot fe­lul de teorii, le este zdruncinata credinta. Li se pun piedici in calea lucrarii binelui, ca sa fie netrebniciti de tot. Sunt distrusi din frageda pruncie, si atunci este firesc ca din mielusei co­piii sa se transforme in caprite. Pe urma incep sa-i ingrozeasca cu iesirile lor pe parinti, pe dascali si pe cei care-i invata sa se poarte asa. Copiii intorc totul cu susul in jos: fac mitinguri, ocupa scolile, nu mai vor sa mearga la ore. In cele din urma isi baga mintile in cap si cei care ii imping pe copii la rau – atunci cand copiii pe care i-au stricat incep sa le spintece burtile… (Staretul Paisie Aghioritul)

*

Este limpede ca nici un fel de porniri de moment ale parintilor, oricat ar fi de fierbinti, nu vor realiza nimic, pentru ca in cea mai mare parte a timpului copilul se afla in afara sfe­rei atentiei parintesti, chiar si atunci cand acestia nu lucreaza. Exista treburi casnice, alte indato­riri, insa lucrul cel mai important este ca nu poti urmari inraurirea mistica a lumii, care in anumite cazuri se manifesta destul de fatis, dar in altele cu mult mai subtil.

Inraurirea lumii strica constiinta duhovni­ceasca si morala. Este pe deplin posibil ca in ge­neratia urmatoare sau peste o generatie, doua sa creasca o societate noua, absolut de neinteles pentru aceia dintre noi care vor supravietui pa­na atunci. Şi daca copiii nostri nu vor fi in stare sa inceapa sa traiasca in Biserica, inraurirea lu­mii isi va lua tributul…

Numai rezistenta fata de puterea distructiva a raului, numai una dintre directiile principale ale acestei rezistente, si anume consolidarea vie­tii de familie, va fi de ajutor atat fiecaruia in par­te, cat si situatiei generale din lumea ortodoxa. (Protoiereul Vladislav Svesnikov)

*

Stiind ce anume se pregateste lumea sa faca cu noi, trebuie sa ne aparam in mod activ. Din pacate, cand te uiti cum traiesc familiile ortodoxe in lumea de astazi si cum isi transmit ele Ortodoxia se creeaza impresia ca aceasta lupta cu lumea este mult mai des pierduta decat casti­gata… (Ieromonahul Serafim Rose)

Rugaciune catre ingerul pazitor

Sfinte ingere pazitor al copilului meu (nu­mele), acopera‑l cu acoperamantul tau de sagetile demonului, de ochii amagitorului si pazeste-i inima in curatie ingereasca. Amin.

De ce copiii ne amarasc deseori

Oare putini sunt intre voi cei ce varsa la­crimi amare pentru fiii lor si fiicele lor? Oare putini dintre voi aveti fii si fiice care desfraneaza, care fura, care comit acte de huliganism? Multe, multe lacrimi varsati pentru ei. De ce?

Pentru ca mai inainte nu v-ati amintit cuvinte­le lui Hristos:

vedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mai mici (Mt. 18, 10).

Cand va vine greu din pricina lucrurilor pe care le fac copiii vos­tri, atunci plangeti, atunci va rugati lui Dumnezeu sa va ajute. Iar rugaciunea voastra ramane neroditoare, pentru ca nu este ingaduit sa arun­ci asupra lui Dumnezeu propriile tale indatoriri, pentru ca trebuie sa va ingrijiti voi insiva de co­piii vostri si sa-i educati, nu sa asteptati ca Dum­nezeu sa faca asta in locul vostru. (Sfantul Luca al Crimeii)

*

Cat priveste faptul ca multi dintre parinti au multe de indurat din partea copiilor, asta se intampla din pricina ca nu vor sa-i certe si sa-i pedepseasca pe fiii lor care duc viata dezma­tata si nelegiuita, drept care si vedem adeseori cum acestia cad in tot felul de nenorociri dintre cele mai mari… Copiii se strica tocmai fiindca pa­rintii sunt impatimiti nebuneste de cele lumesti. Luand aminte doar la acestea si nedorind sa va­da nimic mai presus de ele, nu se mai ingrijesc de sufletul copiilor. Despre asemenea parinti as zice ca sunt mai rai chiar decat ucigasii de co­pii: aceia despart trupul de suflet, pe cand aces­tia arunca si trupul, si sufletul in focul gheenei. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

*

Parintii sunt vinovati pentru proasta edu­catie a copiilor. Fara indoiala, unii dintre parinti vor fi intru totul de acord cu mine, insa foarte multi dintre ei cred si spun ca si-au inde­plinit ireprosabil indatoririle parintesti.

Şi atunci, parinti crestini care vorbiti asa, pe sea­ma cui vreti sa puneti faptul ca odraslele voastre nu sunt educate asa cum trebuie? Poate ca in ca­zul acesta ati vrea sa aruncati totul pe Dumnezeu si sa-I puneti Lui in seama aceasta vina? Dar oare Dumnezeu‑Tatal nu a legiuit inca din Rai ca lega­tura nuntii sa fie de nedesfacut pentru ca parintii sa‑si poata indeplini mai usor indatoririle privitoare la educarea copiilor? Oare Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, nu a inaltat nunta la treapta de taina si n-a pecetluit-o cu binecuvantarea Biseri­cii Sale, incat celor ce se cununa sa nu le lipseasca harul si ajutorul de sus cand indeplinesc indato­ririle casniciei, dintre care cea mai insemnata es­te tocmai educarea copiilor? Iar Duhul Sfant nu a curatit si a sfintit sufletele copiilor vostri inca de la Sfantul Botez tocmai ca sa slabeasca pornirile cele rele in inima lor si sa o faca in stare de tot ce-i bun, asa incat voua sa va ramana numai sa con­tinuati lucrarea careia El i-a pus deja temelia si pentru care El a pregatit deja terenul, facandu-l suficient de receptiv? Prin urmare, nu puteti car­ti impotriva lui Dumnezeu daca copiii vostri nu sunt asa cum ar trebui sa fie. Dimpotriva, vi s-au acordat ajutorul cel mai inalt si toata colaborarea cu putinta ca sa va fie mai usor sa ii educati. (Sfan­tul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)

*

Oare nu iti faci singuri necazuri prin neinfranarea fiului tau? Ar fi trebuit sa-l in­franezi cu osardie, sa-l inveti buna randuiala, implinirea cu de-amanuntul a indatoririlor sale, si sa-i tamaduiesti bolile sufletesti cand era inca mic si puteai face aceasta mult mai usor. Cand tarina inimii lui era inca usor de lucrat, atunci ar fi trebuit sa plivesti toate aceste neghine, inainte ca ele sa fi prins radacini adanci: atunci, nici pa­timile copiilor nu ar fi prins atata putere incat sa nu mai poata fi stinse. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

*

Pentru nepasarea parintilor fata de buna lor crestere, copiii le rasplatesc prin ne­ascultare, dispret, vorbire de rau, ba uneori chiar si prin batai. (Sfantul Tihon din Zadonsk)

*

Parintii ai caror copii sunt dificili si prost crescuti sa nu dea vina pe ei, ci pe cel ca­re sta in spatele lor, si anume pe diavol – iar cu diavolul ne vom putea razboi numai atunci cand vom deveni sfinti. (Staretul Porfrie)

*

In educarea copiilor ajuta mult ca parintii sa se considere responsabili pentru toa­te greselile lor, gandindu-se ca viata lor nu es­te asa cum ar trebui sa fie alaturi de Hristos si ca tocmai de aceea copiii lor se poarta necuviin­cios. Cand parintii se smeresc in felul acesta si se pocaiesc cu sinceritate, atunci si Atotputernicul Hristos le arunca parintilor un „colac de salva­re”... (Staretul Paisie Aghioritul)

*

Mamelor care sunt ingrijorate pentru co­piii lor le spun mereu:

„Sunteti partase ale nevointei mucenicesti: asta inseamna ca aveti dreptul sa asteptati si cununile mucenicilor”.

Trebuie sa rabzi: aceasta este voia lui Dumne­zeu, peste care nu se poate trece. De fiecare data cand va va rani drept in inima nedreptatea fiului, improspatati-va credinta ca aici este mana Dom­nului si ca Domnul va trimite un lucru pentru care veti dobandi mantuirea daca il veti primi si in­dura cu seninatate. Gandul acesta va sterge ascu­timea si amaraciunea celor ce vi se intampla.

Copiii va mahnesc mult. Aceasta este muce­nicia mamelor! Daca veti indura toate cu senina­tate si recunostinta fata de Domnul, cu adevarat asa va fi. Fie voia lui Dumnezeu asupra noastra, a tuturor, iar dumneavoastra fiti devotata si su­pusa Lui.

Rugati‑va cu osardie pentru copii, si Dumne­zeu ii va pazi in randuielile cele bune pe cei ca­re vor sa fie paziti si cauta asta. (Sfantul Teofan Zavoratul)

(din: Cum sa educam ortodox copilul. 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici, Editura Sophia, 2011)

Legaturi: