VIE IMPARATIA TA, FACA-SE VOIA TA… Cugetari duhovnicesti pentru Duminica a III-a dupa Rusalii – “Exista o singura ordine fireasca: DUMNEZEU PE PRIMUL LOC! Domnul nu primeste JUMATATILE DE INIMA”

Va mai recomandam pentru Duminica a treia dupa Rusalii (despre grijile vietii):

***

Voia lui Dumnezeu

Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant (Luca 11, 2)

Cel mai bun lucru pe care il poate face un om pe pamant este sa faca voia lui Dumnezeu. Nu uneori, nu superficial, nu in sila, cum se mai intampla din cand in cand, ci asa cum se savarseste in ceruri. Primele trei cereri ale Rugaciunii Domnesti se refera direct la Tatal. Numele Tau, imparatia Ta, voia Ta. Hristos ii invata pe oameni sa-L puna pe Dumnezeu pe primul loc, cel ce I se cuvine. In primul rand cele ceresti, apoi cele pamantesti, in primul rand cele duhovnicesti, apoi cele ale trupului, in primul rand cele ale lui Dumnezeu, apoi cele ale omului. Hristos abate privirile oamenilor, atintite asupra celor inconjuratoare, indreptandu-le spre Tatal si spre toate cele ce tin de El.

In cazul nostru, lucrurile stau altfel. Punem pe primul loc ceea ce este al nostru. Grijile, nevoile, afacerile ne sufoca si nu alergam la Dumnezeu decat atunci cand ajungem in impas, in situatii fara iesire. S-ar putea ca El sa nu-Şi gaseasca loc in niciun fel in inima noastra. De aici rezulta nedreptatea, pacatosenia, lipsa de finalitate a existentei noastre. Hristos recunoaste o singura ordine a lucrurilor pe care o vesteste in aceasta minunata rugaciune: Dumnezeu pe primul loc.

Cand omul va accepta din tot sufletul acest adevar, atunci incepe pentru el o adevarata viata crestina. Cautand mai intai voia lui Dumnezeu si implinind-o, pe masura luminii care i s-a dat, el patrunde in Imparatia lui Dumnezeu si incepe sa cunoasca si sa preaslaveasca numele Celui de la Care vine toata darea cea buna si raspunsul pentru toata nevoia. In sufletul lui apare atunci echilibrul, si atunci voia lui Dumnezeu nu este acceptata cu trista supunere, ci implinita cu deplina energie si cu increderea iubirii devotate.

[…]

Sa ne dam viata toata Domnului

Vina imparatia Ta. (Luca 11, 2)

In primul rand Domnul ne invata sa ne rugam pentru toata lumea, nu doar pentru noi. Aceasta rugaciune nu exprima doar deplina supunere, ci si dorinta noastra sincera, arzatoare, de a dori binele intregii umanitati.

Trebuie sa renuntam la propriile noastre intentii si tendinte, sa ne patrundem intrutotul de „interesele” Domnului, de sensul profund al vointei Sale, al Imparatiei Sale. Ca raspuns la rugaciunile sfintilor lui Dumnezeu, Imparatia Cerurilor poate veni, se poate „inscauna” si in aceasta lume cladita pe rau. Ne rugam „vina imparatia Ta” pe pamant, dar sa ne rugam sa vina mai intai in noi insine, pentru ca Iisus Hristos Domnul – El si nimeni altul – sa imparateasca in toata fiinta noastra. Fagaduindu-I deplina ascultare, Ii aducem la picioare viata noastra, slujirea noastra, indatoririle noastre. Daca nu-i vom da lui Hristos „toata viata noastra”, daca nu I ne vom supune in toate, fara intoarcere, nu ne vom putea ruga zicand: „Vina imparatia Ta“.

Sa fim integri, sa nu slujim in acelasi timp lui Dumnezeu si lui Mamona. Altminteri, Domnul nu ne va asculta rugaciunea, nu ne va primi jumatatile de inima.

Nu suntem singuri

Intareste-te si imbarbateaza-te!; sa nu te sperii si nici sa ai teama, caci Domnul Dumnezeu tau este cu tine in toate locurile unde vei merge. (Iosua 1, 9)

Trecem uneori prin grele incercari si atunci ni se pare ca suntem singuri, ca nimeni nu ne ajuta. Sa ne aducem aminte insa de promisiunile Domnului — si ele sunt multe, si toate ne pot servi de sprijin si alinare, „in toate locurile unde vei merge”, spune Domnul. Cunoscand aceste cuvinte putem spune oare ca suntem vreodata si undeva singuri? Gandul unei asemenea prezente constante a Celui ce se grijeste de noi mai mult decat o mama, care poarta de grija copilului sau, orice teama si orice tulburare ar trebui dispara. Orice am face, oriunde ne-am duce, pretutindeni si mereu, Domnul va fi cu noi, daca in neputinta noastra Il vom ruga sa ne dea putere din puterea Lui.

Ce stare de liniste si de bine ne da sentimentul ca noi, fapturi slabe, neputincioase, netrebnice, privind catre “Incepatorul credintei si savarsitorul Iisus“, putem indeplini tot ceea ce ne-a poruncit El sa facem! Sa rostim deci si noi cu Apostolul Pavel:

„Pe toate le pot intru Hristos, Cel ce ma intareste“ (Filipeni 4, 13).

Cauta Imparatia lui Dumnezeu

Drept aceea, fiti voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este. (Matei 5, 48)

A fi desavarsit inseamna a cauta in viata, inainte de toate, Imparatia lui Dumnezeu. Şi dreptatea ei. A gandi si a actiona astfel incat Imparatia lui Dumnezeu din launtrul nostru sa poata sa creasca si sa se dezvolte in libertate si ca miasmele respingatoare ale viciului si pacatului sa ne ocoleasca. Iata spre ce trebuie sa tinda sufletul nostru, in pri­mul rand: nu catre bogatie, nu catre slava; nu catre profit sau placeri, ci catre imitarea Parintelui ceresc.

„Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru, ce veti manca, nici pentru tru­pul vostru, cu ce va veti imbraca… ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile” (Matei 6, 25, 32)

Iata prin ce ne deosebim noi, copiii lui Dumnezeu, de ceilalti. Suntem fii ai lui Dumnezeu si, prin urmare, cetateni ai al­tei „cetati” – cetatea cereasca, cu o temelie de nezdruncinat. Noi cugetam

„la cele de sus, nu la cele de pe pamant” (Coloseni 3,2).

Scopul si nazuintele vietii ni s-au schimbat cu desavarsire.

„Cetatea noastra e de la-nceput in ceruri” (Filipeni 3, 20),

suntem cetateni ai acestei cetati, ne supunem legilor ei, suntem in situatia de a beneficia de drepturile ei. Nu traim doar cu promisiunea bunatatilor viitoare, ci suntem inca de pe acum cetateni liberi ai Imparatiei ceresti. Ca atare, sa tinem sus stindardul Imparatului nostru, sa-L slu­jim cu toata osardia si cu toata dragostea.

Pentru noi, toata slava pe care altii o cauta in viata pa­manteasca, este in Imparatia Parintelui nostru. Daca am cauta, inainte de toate, adevarul Sau si ne-am supune le­gilor Sale, cat de mult ar spori in jurul nostru credinta in Dumnezeu! Ne-am putea insusi mai bine credinta in viata viitoare, daca faptele si cugetele noastre ar fi indreptate spre Imparatia cereasca. Sfintenia consta intr-o desavarsita sa­natate sufleteasca. Dar in ce consta o sanatate desavarsita? In dobandirea Duhului Sfant.

Hristos este viata noastra (Filipeni 1, 21).

Trebuie sa-L primim pe de-a-ntregul, gasind in El iertare, izbavire, biruinta. Hristos este viata noastra; El trebuie sa patrunda intru totul in ea, intru El sa traim. Iata in ce consta sfintenia si desavarsirea!

In unire cu Hristos

Tu, Dumnezeul-vederii [Tu eşti Dumnezeu atotvăzător]. (Facere 16, 13)

Suflete, care ai fost rascumparat cu scump-sangele lui Hristos, gandeste-te mereu ca Mantuitorul a suferit si a murit pe cruce pentru pacatele tale, ca sfantul Sau sange s-a varsat pentru tine, pentru ca sa te dezlege din legaturile pa­catului si sa te izbaveasca de robia carnii. Sa nu incetezi nici macar o singura zi a te ruga in „camara” ta, nu neglija citi­tul cuvantului lui Dumnezeu. Sufletul tau nu poate trai fara aceasta hrana, asa cum trupul nu se poate lipsi de mancare.

„Staruiti in rugaciune, priveghind in ea cu multumire” (Coloseni 4, 2).

„Cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru voi cu bogatie. Invatati-va si povatuiti-va intre voi cu toata intelepciunea” (Coloseni 3, 16).

Traieste intr-o permanenta unire cu Hristos, Mantuitorul si Domnul tau. Toate cugetele si straduintele tale indreapta-le in asa fel incat nici cea mai mica umbra sa nu apara, nici macar pentru o clipa, pe chipul lui Hristos din tine. Daca aceasta unire s-a intrerupt in ur­ma vreunui pacat, trebuie sa o restabilesti fara zabava, recunoscandu-ti cu sinceritate pacatul, caindu-te cu inima curata. 

“Credincios este Dumnezeu prin care ati fost chemati la imparatirea cu Fiul Sau, Iisus Hristos, Domnul nostru” (I Co­rinteni 1,9).

Ţine minte ca Hristos te vede mereu si in acelasi timp iti intelege orice miscare a sufletului tau. El sta mereu de veghe pe drumul pe care te indrepti spre El. De aceea lasa-te pe seama Lui in toate, renunta la tot ce nu este in acord pu invatatura Lui.

“Cuvintele Tale mi le-am ascuns in inima, ca nu cumva sa pacatuiesc fata de Tine” (Psalmi 118,11).

(din:“Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

Legaturi: