PARINTELE IONA, profesorul anahoret de la Manastirea Oaşa (VIDEO): “Este o lupta ca sufletele copiilor sa fie rapite de la Dumnezeu”. DESPRE ILUZIA POLITICII si A LIBERTATII DE A NE ALEGE CONDUCATORII, despre ROBIA LA DIAVOL SI LA BANCI, PRIN PATIMI SI CREDITE: “Noi facem exact ce este contra fericirii noastre”

26-04-2015 Sublinieri

CUM POTI SA SIMTI SI CUM POTI SA RATEZI INVIEREA?/ Ce mare raspundere are Biserica pentru calitatea orelor de religie si ce inseamna, cu adevarat, un om EDUCAT?

“Sa nu credeti ca acum s-au schimbat prea mult lucrurile fata de comunism…”


1/2 – FRATELE IONA de la OASA despre FERICIRE…
2/2 – FRATELE IONA PATRULESCU de la OASA…

***

Iona 2 snapshot

  • “Romania, te iubesc” – Alex Dima/ ProTV:

Interviu cu un pustnic care traieste in munti, singur cu Dumnezeu. “Totul e vis, politica e o iluzie intre iluzii”

Fratele Iona a fost Ion Patrulescu in viata civila. A fost ateu, fost ofiter de armata si profesor de limbi clasice. De 10 ani traieste ca un pusnic prin padurile din jurul manastirii. Cu greu, staretul manastirii Oasa l-a convins sa vorbeasca in fata camerei cu corespondentul Stirilor ProTV, Alex Dima.

[Transcriere rezumativa completata dupa rezumatul de pe siteul ProTV:]

Calugarul are doar certitudinea mortii

Fiind calugar, esti acoperit de o taina pe care, ca mireni, n-o stiti [: taina ascultarii]. Calugarul este un singuratic care are in vedere singurul lucru sigur din viata noastra: totul e vis. Photos-of-skulls-by-Paul--007Calugarul are in vedere singura certitudine: moartea. Daca esti calugar, stai cu moartea in fata tot timpul, adica te gandesti la un lucru la care niciun om “normal” nu se gandeste. [Intotdeauna ne gandim ca mor altii, dar niciodata ca moartea asta ne priveste pe noi.] Singura certitudine pe care o ai in fata este moartea, fiindca nu ai pentru ce sa mai traiesti. [Nu te mai intereseaza o nevasta, nu succesul, nu banii, nu placerile…Deci, pentru ce traiesti?] Viata pentru noi este umbra si vis. [Noi, ori traim “in proiect” (pro-iect = aruncare in fata), ori traim in nostalgia “Où sont les neiges d`antan?”. Niciodata nu traim in prezent]. In momentul in care iesi din lume nu iti mai ramane nimic din ce oamenii socot prezentul. Iti ramane un gol, un vid. Si moartea.

Noi, in viata, credem ca alegem, mai ales tinerii. Ar trebui sa folosim verbul la pasiv: suntem alesi. Exista o contributie constienta la alegere, dar din adanc exista chemarea care e mult mai adanca decat constiinta, rationalitatea noastra. Optiunea pentru calugarie este o chemare la care raspunzi la un moment dat.

Intalnirea cu Dumnezeu

N-a fost o intalnire asa, ca un flash. A fost o revelare progresiva a minciunii in care traiam. Eu luam minciuna drept adevar si incet am inceput sa vad ca secvente din adevarul in care credeam eu erau minciuna. [Si asta-i minciuna, si asta-i minciuna… Pana cand am descoperit ca totu-i minciuna! Bine, bine, dar e adevar nu e pe lumea asta? Care e adevarul? Nu mi-l spunea nimeni. Si atunci sigur ca si copilaria, si amintirile satului in care am crescut au inceput sa iasa la suprafata]. Dupa ce decojesti minciuna, ce a ramas? Rudimentele educatiei din satul meu. Si am ramas cu acest nucleu, al satului romanesc. [M-am intors la radacinile mele rurale, de fapt la traditia noastra romaneasca, a tuturor, pe care o cautam cu totii. De fapt, noi asta cautam, ne cautam originile…]

[– Deci, de cand ati inceput sa va puneti intrebari, la un moment dat, n-ati mai gasit raspunsuri?

– Nu, am gasit raspunsuri false. Adica cei care imi ofereau raspunsuri, imi ofereau minciuni! Ia ganditi-va la un copil care este educat acum in sistemul nostru educativ, care se schimba de la an la an, cu reforme peste reforme si este complet debusolat dupa 10 ani de scoala, fara sa fi ramas cu nimic dupa toti anii de scoala… Iona 4 snapshotCa si atunci, si acum, noi, prin educatie, oferim pseudo-adevaruri, minciuni impachetate frumos, care nu zidesc nimic in sufletul copilului. Si el se trezeste ca singura lui “sansa” este sa-si anestezieze durerea de a fi prin tot felul de surogate de existenta: drog, sex etc. Sa nu credeti ca acum s-au schimbat prea mult lucrurile fata de comunism. Numai ca maniera comunista de a ne educa – de a ne minti, vreau sa zic! – era agresiva, violenta. Maniera actuala de a ne “educa”, ADICA DE A NE MINTI, este soft, se bazeaza pe sugestie, nu te mai violenteaza, te “hipnotizeaza”. Este o diferenta intre a-ti sugera o minciuna si a a-ti impune o minciuna. Cand iti sugerez o minciuna iti dau iluzia ca esti liber. Atunci stiam ca nu suntem liberi. Acum insa credem ca suntem liberi, ceea ce este maximum de minciuna! Iluzia noastra ca suntem liberi {si ca ne alegem singuri conducatorii} este o minciuna mai mare decat aceea din comunism, cand toti il “votam” pe Ceausescu presedinte cu 99,9%, dar toti stiam ca nu-l votam noi, dar acum noi credem ca votam {ca NOI alegem prin vot – n.n.}! Acum e mai grav! Nu trebuie sa dati toate astea pe post :))) ]

Nu cred ca a fost o decizie a calugariei, a fost doar o nevoie de a ma retrage. Lumea, asa cum este ea, m-a obosit la un moment dat si am zis ca trebuie sa mai respir un pic de aer curat. Si m-am retras [aici] pur si simplu ca sa stau retras. [Eu aici am un regim privilegiat, nu sunt aici, in spatiul manastirii, eu stau deoparte, separat.] Nu sunt un calugar clasic, ci sunt un calugar cu viata de sine, [idioritmica], un om care isi face singur programul. In general stau si iarna si vara acolo, sus, pe munte.

Nu a fost o decizie de calugarie, ci doar una de retragere din lume. Cand esti in lume, te oboseste lumea la un moment dat… Dar daca esti casatorit, ai copii, obosesti si astepti pensia, abia atunci te retragi. Eu am avut privilegiul de a ma retrage inainte de a fi pensionat. Adica m-am retras fara pensie. “Retras” in limba greaca se zice “anahoresis”. De aici si cuvantul “anahoret”. Pustnic se zice “eremit”. Anahoretii sunt retrasi cu binecuvantare, asa cum [, ca mirean] ai binecuvantare sa fii casatorit. Asta inseamna ca Dumnezeu, prin Biserica, iti binecuvanteaza optiunea ta de viata. […] Decizia a fost de a iesi din agitatia lumii. Noi toti suntem constienti ca lumea e agitata, e tensionata, nu-si gaseste linistea. Uite, mai exista termenul de “isihast”, care a dat in limba romana, “sihastru”. Isihast este acela care cauta linistea [launtrica]. Daca ar fi sa judeca serios, optiunile noastre sunt mai mult decat firesti, desi par anormale din perspectiva lumii moderne. Daca ne-am cerceta mai bine, fiecare om cauta ceea ce noi facem. Stiti cum se numeste Patriarhul? Il numim “Preafericit”. De ce il numim asa? Patriarhul se alege, in mod normal, dintre calugari. Toti episcopii trebuie sa fie calugari. Imaginati-va ca din noi toti, care stam retrasi pe toate coclaurile astea, se alege [la modul ideal, originar, n.n.] cel care este cel mai… fericit. Pentru ca un om care s-a retras din lume se chema in vechea limba romaneasca “fericit”. Cand cineva vorbea despre un pustnic care s-a retras, zicea: “Fericitul… cutare”. Ei, dintre acesti fericiti care s-au retras din lume cel mai fericit este ales, el este… Preafericit.

[…] Despre credinta – exemplul tatalui copilului posedat: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!“. Mantuitorul, fiind Dumnezeu, ii raspunde: De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede“. Cum vine asta? Dumnezeu unde mai este, daca vin americanii si spun “sa ai incredere in tine insuti”, “sa ai gandire pozitiva”, ce mai cauta Dumnezeu acolo? Nu cel ce crede, in sens general {in orice sau in sine insusi, .n.n.}, ci cel ce crede in Iisus Hristos!

[…]

– De ce in lume se intampla atatea rele?

– Taina lui Adam cel cazut aici este: Dumnezeu ti-a dat libertatea chiar de a-L nega! Asta e ceva de neinteles; adica: te-am facut pe tine, omul, si tu spui ca Eu nu exist! Dumnezeu nu-ti afecteaza tie libertatea de a-L nega! Atat de infinita este generozitatea Lui fata de faptura Lui! Nu te trazneste, nu ne omoara, precum zeii din antichitate.

– Socrate – i s-a dat cucuta, pentru ca nu credea in zeii/idolii in care credeau atenienii si… “strica tineretul”, adica… il invata sa gandeasca!

[…]

Daca noi facem voia lui Dumnezeu, suntem cu El tot timpul. Noi facem exact ce a facut Adam. Cand calcam porunca lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu ne lasa in voia noastra. […] Dacă vei călca porunca… vei muri negresit. In momentul in care ai facut un pacat, esti mort [sufleteste]. Una este moartea biologica si alta este moartea sufletului. Moartea sufletului este ruperea de Dumnezeu, este ruptura relatiei cu Dumnezeu. In momentul cand ai facut primul pacat, sufletului i se taie relatia cu Dumnezeu. Faptul ca sufletul e mort nu inseamna ca e desfiintat, numai ca intra in relatie cu moartea. Adica intr-o relatie cu diavolul, o relatie personala. Diavolul si moartea sunt [in acest caz] sinonime. Deci un suflet care intra in relatie cu diavolul este un suflet care nu mai face voia lui Dumnezeu, ci face voia diavolului.

[…]

Lasam crucea dupa soba

Iona 1 snapshotPricina necazurilor noastre e pacatul. Omul cauta placerea si fuge de durere. Hristos ne spune: cine vrea sa vina dupa Mine sa isi ia crucea in fiecare zi [si sa-Mi urmeze mie]. Ei, noi ce facem? Lasam crucea dupa soba si cautam sa facem bani, cautam sa facem shopping [sau ne ducem la carciuma, la bar, la discoteca etc. Tot ceea ce face omul modern nu este decat o repetare a ceea ce facea Saul {inainte de a deveni Sf. Ap. Pavel}, inainte de a i se arata Hristos pe calea Damascului, cand El ii spune: “Nu ti-e greu sa lovesti cu piciorul in tepusa?“. Adica noi calcam pe tepi si…] Dumnezeu ne plange de mila: [‘Dar nu ti-e greu sa calci pe tepi, sa sangerezi, mergand pe unde nu trebuie?’]. Noi facem exact ce este in contra fericirii noastre, [ceea ce ne strica si ne ucide sufletul], noi suntem dusmanii nostri. [Dumnezeu] ne-a dat libertate si S-a si rastignit [ca sa fim liberi si sa iesim de sub asuprirea diavolului] si noi refuzam [sa-L urmam] si mergem dupa diavol. Daca asculti de diavol, de sugestiile Satanei cum poti sa fi fericit? [Pentru ca diavolul iti da placeri, chiar imense, dar dupa aceea… Exact ca si la banca, iei 100 de mii de Euro, faci ce vrei cu ei, te unde unde vrei, dar dupa ce ai luat creditul, dar dupa aceea urmeaza chinul si scadenta: cate zeci de ani trebuie sa muncesti sa platesti? Deci diavolul iti zice: Iti dau tot ce vrei, dar dupa aceea esti al meu, imi slujesti mie! Si, in loc sa fii robul lui Dumnezeu, te faci rob al celuilalt. … Cum poti sa fii fericit cand il ai patron pe diavol? Dumnezeu Se rastigneste ca noi sa fim liberi si fericiti, iar diavolul vine si-ti spune: ‘Lasa-l tu pe Dumnezeu, FII TU INSUTI!’]

[ Se poate atinge fericirea aici?

– Da. Parintele Galeriu spunea {cf. Sfantul Simeon Noul Teolog}: “Daca aici nu ai fericirea Raiului, nu o ai nici dincolo”. In viata asta avem arvuna – sau a raiului, sau a iadului. Deci, noi, in viata asta, avem {ca stare launtrica} exact ceea ce va ramane dupa vesnicie. In ce stare launtrica te gaseste moartea, in aceea ramai in vesnicie. Ramai cu raiul sau cu iadul pe care tu, cu fiinta ta, cu mainile tale, il zidesti de aici. Deci noi ne construim, de aici, de pe pamant, si raiul, si iadul. Iadul si raiul sunt si o stare, dar si un loc, NU NUMAI O STARE! Iadul e si un loc de-a binelea, nu doar o stare, cum se spune astazi in diverse teorii… […] Este limpede ca sufletul nostru nu este in trei dimensiuni. Cu sufletul poti fi prezent peste tot, in orice loc de pe lume – ceea ce sfintii pot face. […]. Daca mori in stare de pacat, mergi in iad…].

[…]

Noi nu stim momentul mortii, de aceea trebuie sa avem o buna dispozitie {duhovniceasca} tot timpul vietii. … […]

[Perspectiva mortii este sumbra daca ai constiinta incarcata de pacat. Pentru ca daca mori in starea asta, stii, simti ca nu e bine. Atunci moartea inseamna ca intri in societatea iadului, te intalnesti cu dracii, esti cu ei intr-un loc. Daca noi am vedea un demon la fata, am muri, atat de cumpliti sunt. Numai vederea lor – nu mai vorbesc de mirosul lor, de agresivitatea lor. Am participat la exorcisme si daca vedeti cum vorbeste diavolul printr-un posedat… nici nu poti sa privesti – atat de cumplita este prezenta diavolului. Dar cand {ai constiinta linistita, curata}, vezi moartea ca pe o trecere, ca o intalnire cu Dumnezeu si cu sfintii, cu prietenii tai si traiesti acolo in vesnicie cu ei…] De asta ne e frica de moarte. Pentru ca nu suntem pregatiti [pentru ea si constiinta noastra simte prezenta mortii vesnice, care se numeste diavol si iad. Moartea biologica nu e moarte. Sufletul oricarui sfant trece, prin moarte, la viata vesnica. Pe cand, in momentul cand faci pacate {si ramai in ele, nepocait}, atunci moartea nu este numai a trupului, este si moartea sufletului care merge la chinul cel vesnic. Dar daca nu ai credinta, nu poti sa intelegi asta.

Prometheus Tortured by A vultureUite, mi-aduc aminte de exemplul lui Prometeu din mitologia greaca, cel legat de Zeus pe Caucaz si venea vulturul in fiecare zi si ii manca ficatul. Dar n-ar fi fost normal sa-l termine intr-o zi? Hai sa ne gandim un pic. Ci l-a mancat ani si ani si ani… Acolo ni se arata {simbolic} ce este iadul. Deci iadul este acest chin care nu se sfarseste, este vesnic. Ca si cum vine cineva si-ti mananca ficatul si el in fiecare zi se regenereaza. Esti ars in fiecare zi pe rug si a doua zi esti luat de la capat, esti intreg si incepi sa arzi din nou, si asa, o vesnicie. Cum sa intelegi asta daca nu ai credinta? Iar daca ai credinta, zici: “Doamne, fereste-i si pe dusmani sa ajunga acolo, pazeste-i si pe dusmani de asa ceva!” – asa ziceau taranii din vremea copilariei mele. Cea mai frumoasa rugaciune.]

Politica e o iluzie

[– Sunteti fericit?

– Nu stiu daca diagnosticul pe care mi-l pun eu este valabil…] Eu zic ca sunt nu doar fericit, ci foarte fericit! [Nu zic ca as fi chiar preafericit, fiindca e un singur Preafericit in tara :), dar sunt foarte fericit. Fericirea este data de starea de constiinta de care vorbeam, de faptul ca] ma pazesc sa fac ceea Dumnezeu nu ingaduie sa faci. Atata vreme cat umblam dupa poruncile lui Dumnezeu, n-ai cum sa nu fi fericit. “Toate ne sunt ingaduite, dar nu toate ne sunt de folos” – ei, cele care nu ne sunt de folos, acelea ne baga in fundul iadului!]

[ – Legat de intrarea in manastire:

“Nevasta mea spunea inca din vremea tineretii mele: <<Mai bine te-ai fi facut calugar!>>. Vedea in mine un fel de a fi care nu se potrivea cu omul din lumea. Si aveam 20 si ceva de ani. Calugaria este o vocatie – o ai, asa cum ai, de exemplu, un talent artistic. Ai talentul in tine, el exista, chiar daca tu nu-l exersezi. Orice vocatie pre-exista in noi. Un copil, daca il privesti cu atentie, vezi spre ce este inclinat. Deci vocatia de a fi calugar a fost in mine de la inceput, dar eu n-am stiut. […]

Stii, e foarte greu sa nu faci nimic. Daca te inchide cineva 24 de ore si iti spune ca in acest timp sa nu faci nimic, o sa cauti psihiatru dupa aceea. Nu poti. A sta singur, in singuratate absoluta si sa nu faci nimic este foarte greu. […] Calugarul se leapada de lume nu [doar] in sensul spatial, ci ca isi deschide mintea spre un alt “univers”, renunta la gandurile pe care le are cat este in lume. […]

Noua, calugarilor, ni s-a dat un ajutor: rugaciunea, ca modalitate de a bloca gandurile care vin din lume si a intoarce mintea spre Dumnezeu – si avem “rugaciunea cu care se mantuiesc calugarii”, cu care chemi numele lui Hristos, ceri mila lui Hristos: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”.

[…] Mai fac traduceri, dar aceasta activitate este un fel de compromis, este o modalitate de a-mi continua munca intelectuala dinainte de a fi retras. Pentru ca fiind profesor de limbi clasice – si traduceam si inainte – acum, oarecum, continuu – imputinand – aceeasi {lucrare}, pentru ca moara mintii inca mai merge inertial, dupa osia din lume. Dar chiar anul asta am zis, cand am predat editia Noului Testament – vrem sa scoatem o editie bilingva, greaca si romana, la Vatopedu – si am lucrat si la o imbunatatire a Psaltirii, si mai am acum de lucrat doar la o singura carte, Everghetinos, care este in opt volume, am ajuns la volumul III, dar am zis ca acestea sunt ultimele. Adica… ajunge! Am facut si asta, dar, incet-incet, si aceasta activitate a mintii trebuie oprita cat se poate, si sa ramana doar rugaciunea.

[…]

E mare minune constiinta ca noi avem libertatea garantata de Dumnezeu. Nu NATO, [nu ONU,] nu Uniunea Sovietica ne garanteaza libertatea. Libertatea e garantata de Dumnezeu de Sus. Daca [vrem sa facem orice rau din lume, daca] vrei sa spargi o banca sau sa strangi pe cineva de gat nu ne opreste nimeni. Legea iti interzice, dar nu te opreste. Daca vrei sa fii sfant, te poate opri cineva? Practic, in mana noastra sta destinul nostru {vesnic}. [Si avem aceasta libertate inspaimantatoare de a alege ceea ce suntem si ceea ce vom fi in veci. Este ceva de neimaginat! Reducand la extrem, spun ca poti sa fii demon sau poti sa fii inger: in mana noastra sta optiunea! Dumnezeu ne-o garanteaza. nimeni nu se poate atinge de noi, daca noi alegem una sau alta dintre cai. Dumnezeu nu ne trazneste, nu ne decapiteaza, daca alegem sa fim criminali. Daca alegem sa fim sfinti, diavolul cu toate legiunile lui infernale nu are ce sa ne faca, pentru ca suntem aparati de Dumnezeu. Iar cand facem rele, avem garantata libertatea sa facem ce vrem.

[…]

[Uneori  imi este greu cand vad ca noi, cei care suntem in biserica, nu suntem la inaltimea exigentelor lui Dumnezeu. Bunaoara, am fost profesor si la Seminar, si la Teologie, si erau realitati acolo care ma intristau. Nu o data se intampla ca studentii nostri sa fie exemple contrare. Sau, imbracam aceasta haina, calugari sau preoti si, de multe ori, faptele noastre sunt sub exigentele pe care le au Dumnezeu si oamenii de la noi. Acesta e un lucru intristator si, din pacate, am vazut si vad astfel de situatii, asupra carora nu am putere de a le schimba. De exemplu, cand eram in Armata comunista, aveam o imagine launtrica, un ideal al ofiterului. Si m-am trezit la Canal. <<Ce legatura are calitatea de ofiter cu aceea de stapan de sclavi?>>, ca asta eram acolo. Si, dintr-o data, am fost lovit in idealul meu, de aceasta degradare a conditiei de ofiter. Si imi spuneam: <<Nu am ce cauta acolo, nu vreau sa fiu cu ei!>>. Si cred ca oriunde apare {problema aceasta de constiinta}. De exemplu, la Universitate – la Bucuresti si la Timisoara. Am avut niste profesori exceptionali la limbi clasice, la Bucuresti, cu care as fi vrut sa fiu, dar am avut si profesori de la care nu stiam cum sa chiulesc {si care ma faceau sa ma intreb}: <<Oare ce caut eu in lumea aceasta universitara atat de corupta?>>. Trebuie sa recunosc ca aceasta “institutie divino-umana”, cum este denumita la Teologie Biserica are, in partea ei omeneasca, scaderile ei – si daca este sa ma intristeze ceva, asta ma intristeaza. Pacatele sunt aceleasi, diavolul vine cu aceleasi ispite si la oamenii care sunt clerici sau calugari. Vine cu ispita functiei, a slavei desarte: <<Nu vrei sa fii episcop? Poarta-te frumos acolo, la Mitropolit, ca poate-poate…>>. Si incepi o intreaga retorica a flatarii celor mai mari, pentru a ajunge ceva. Sau pacatul simoniei. <<Vrei sa obtii o parohie buna, te costa nu stiu cate mii de euro>>. Te strangi din toate partile si pe urma nu mai stii cum sa scoti banii, facand tot felul de ticalosii ca sa ai profit, daca tot ai investit niste bani. Dar toate pacatele astea sunt peste tot, in orice organizatie ai fi – si la televiziune, daca vrei sa ajungi intr-o functie mai buna, nu intotdeauna prin mijloace cinstite. […] De multe ori esti judecat dupa faptele confratilor tai.]

Pelerini-la-moastele-Sfintilor-Dimitrie-cel-Nou-si-Nectarie-din-Eghina[Am auzit aceasta obiectie la adresa acestui tip de evlavie populara, la adresa moastelor sfintilor {reclamarea formalismului si a cozilor interminabile la moastele sfintilor}, dar eu cred ca evlavia nu trebuie condamnata, nu trebuie discreditata. Pentru ca omul care merge acolo si se inchina la moaste, asa cum este el, nu poate sa se gandeasca la ceva rau. Eu cred ca trebuie sa ne bucuram ca inca mai exista aceasta forma de inchinare,  indiferent cat de primitiva poate parea. De exemplu, in Occident, moastele sfintilor sunt puse sub nu stiu cate sticle protectoare, cu nu stiu cate camere… adica, practic, nu te mai poti inchina decat intr-un mediu artificial. Occidentul a pierdut aceasta evlavie vie. Este un chip de credinta viu pe care noi, romanii, ortodocsii, inca il mai avem si slava Domnului ca il mai avem! Or, daca ne modernizam, o sa devenim foarte rationalisti, dar, in acelasi timp, mult mai putin credinciosi. Cum e in Occident, unde credinta este cvasi-nula, ca si cum nu ar fi.]

[- Despre educatia copiilor:

Este o intreaga lupta pe lumea asta pentru sufletul copiilor. Si cand zic “lupta” ma refer nu la oameni, ci la ceea ce este dincolo de lumea asta {la demoni}. Este o lupta ca sufletele copiilor sa fie rapite de la Dumnezeu. Aceasta lupta care se da in nevazut are corespondentul ei in institutiile noastre omenesti. Institutiile noastre moderne s-au lepadat de Dumnezeu, sunt in stare de apostazie. Apostazia inseamna a-L scoate pe Dumnezeu din educatie.

ora_de_religieSlava Domnului ca, asa cum am auzit, 90% dintre parinti sau elevi vor sa faca religie. Dar atunci eu m-am gandit: CAT DE MARE E RASPUNDEREA NOASTRA! Daca noi, care suntem profesori de religie sau preoti, nu vom fi la inaltimea exigentelor pe care le au oamenii de la noi, inaintea lui Dumnezeu va fi foarte grav, vom fi din greu pedepsiti. Pentru ca {acum} oamenii vin la noi, au cerut {pentru copiii lor} sa invete despre Dumnezeu in scoli… Daca tu, preot sau profesor de religie, nu-ti faci datoria…, daca vorbesti despre legea lui Dumnezeu si tu, in viata ta, in felul tau de a fi, nu o vadesti prin fapte, ai lovit in obrazul lui Dumnezeu si in nadejdea pe care omul si-o pune in tine! E un pacat ingrozitor! Deci eu, cand am vazut ca atatia oameni vor sa se faca religie in scoala, m-am gandit ce mare raspundere sta in fata Bisericii! Pentru ca noi trebuie sa venim cu un invatamant de calitate! Or, foarte multi, din cate aud si eu, se plang de calitatea orelor de religie.

Dar ma intorc la copii. Iata, acesta este un lucru bun, faptul ca in scoala li se vorbeste copiilor despre Dumnezeu. Dar este foarte putin! Educatia se face in familie! […] Nu poti sa-ti educi copilul prin delegatie, daca vrei sa fie bine crescut! Nu pot profesorii sa-ti educe tie copilul {daca tu nu faci ceea ce tine de tine, ca parinte}. Nu poti sa dai copilul unei institutii ca sa-ti educe copilul, el se educa acasa! Or, noi ce facem? Ne ducem sa castigam bani, platim din buzunar si ne de-responsabilizam de obligatia noastra de tata si de mama… Si de-aia copiii nu ne mai recunosc si cresc ca niste salbaticiuni, nu mai sunt educati. Pentru ca noi traim, repet, intr-o lume care se straduieste, prin toate institutiile, sa-L scoata pe Dumnezeu din ecuatie si copiii sa ajunga niste salbaticiuni, sa traiasca dupa instinctele lor primitive. […]

– Ce le spuneti parintilor, care vin si se plang de problemele legate de generatia aceasta de copii, de tinerii care sunt debusolati, de sistemul de educatie?

– In functie de viata personala a fiecaruia. Primul lucru: <<Omule, lasa-te de pacate!>>, fiindca, stii vorba: “Parintii mananca agurida si copiilor li se strepezesc dintii”. Ce inseamna pacat? Inseamna ca in casa ta, prin pacat, intra diavolul, intra moartea si este scos Dumnezeu. Iar copilul acela, care este un suflet, incepe sa sufere. Si va suferi pana ce va deveni si el rau. Ce este, bunaoara, rock-ul? Este o stare de revolta impotriva unui establishment fara Dumnezeu. Atunci singurul lucru care-i ramane copilului este razvratirea, pentru ca din viata lui lipseste Dumnezeu, lipseste iubirea, lipseste bunatatea, lipseste afectiunea. Noi nu avem timp de el, noi avem timp de pacatele noastre. Deci, primul lucru, daca vrei sa-ti cresti bine copilul, este ca in viata ta sa fie prezent Dumnezeu, si nu pacatul.

– Despre inrobirea prin indatorarea romanilor la banci si criza celor care s-au imprumutat in franci elvetieni:

Iona 3 snapshot– Ne intoarcem la vorba batranilor: “Dupa fapta si rasplata”. De ce te imprumuti la banca, care este mecanismul subtil care te face sa te imprumuti? Pentru ca vrei sa traiesti mai bine decat iti permit mijloacele tale reale, in momentul de acum. Deci tu, acum, ar trebui sa traiesti intr-un bordei, dar vrei sa traiesti in vila. Vine banca si-ti spune: <<Dar nu e nicio problema, iti dau eu banii, nu trebuie sa muncesti si sa-i strangi 20 de ani, iti dau eu banii, traiesti in vila, dar pe urma mi-i achiti mie>>. Deci ce pacat este aici? OMUL CAUTA SA TRAIASCA MAI PRESUS DE MIJLOACELE SI DE VREDNICIA LUI. In loc sa fie smerit, sa se multumeasca cu ce are… Hai sa o spun mai de-a dreptul: Tu esti proletar, dar vrei sa traiesti ca un boier. Tu esti palmas, trebuie sa muncesti cu sapa. <<Nu, eu vreau sa traiesc ca un boier, sa am masina de lux la scara…>> Cum se numeste pacatul acesta? E un pacat subtire: pacatul mandriei, pacatul slavei desarte {si al lacomiei, n.n}. Pai, in momentul in care tu iti faci nu stiu ce casa, iti iei o mobila de lux, o masina super, imaginea ta in ochii lumii e mult peste valoarea ta, nu? Si atunci, tu neavand cu mijloacele tale, cu valoarea ta reala, posibilitatea sa ai acesti bani, vine banca… – eu as zice ca vine altcineva – si-ti spune: <<Ba se poate, te ajut eu!>>. De ce, pentru ca in felul asta te-a legat, iar tu, din om liber, ai ajuns sclav! Ca tu, acuma, daca ai de platit, sa zicem, 500 de Euro pe luna, pai mananci pamantul, ca sa nu te dea afara din serviciu faci ce spune patronul, chiar daca te pune sa faci orice ticalosie, faci orice pentru bani! Observi: cum, dintr-o data, din om liber, ai ajuns sa faci voia… CUI?

Dupa randuielile vechi – o data, ca daca erai crestin, nu-ti era ingaduit sa iei cu imprumut bani de la necrestini. A doua – daca erai crestin, nu-ti era ingaduit sa dai bani cu dobanda. In concluzie, daca esti bancher nu te poti impartasi! De ce crezi ca banii sunt pe mana evreilor? Fiindca Biserica nu a permis crestinilor sa faca banci, iar evreii au zis: Dar noi n-avem treaba {nu avem aceasta opreliste} si veniti voi la noi, ca noi avem voie sa va dam bani cu dobanda. Daca esti crestin si eu iti cer tie imprumut niste bani, dar tu imi zici: <<iti dau, dar imi dai 10% dobanda>>, atunci automat, amandoi nu mai suntem crestini, ne excludem din starea de crestini, pentru ca facem un targ care nu este binecuvantat. Dar daca esti evreu sau pagan, pai nu mai ai legea asta.

– “Fiecare va fi judecat dupa legea lui”. Necrestinii in ce stare vor fi?

– Dumnezeu nu va judeca dupa normele crestine pe necrestini, ci dupa legea morala care exista oriunde. […] Chiar daca nu vorbim de mantuire in afara lui Hristos, fiecare mergem dupa faptele noastre.]

[…]

[ – Despre Inviere si deturnarea harului ei prin consumism:

Zic batranii nostri asa: <<Dracul nu face biserici>>. Adica: Dumnezeu iti da sarbatoarea ca sa te deschizi la har, la bucurie, la fericire. Si vine diavolul Alimentesi te-mpinge la shopping, la negustorie, la tot felul… Asta-i libertatea: Dumnezeu te cheama la Biserica si tu alegi sa faci targuieli. Suntem pusi intre chemarea lui Dumnezeu si soapta subtila a diavolului. Ce i-a zis diavolul Evei? <<Chiar a zis Dumnezeu ca nu ai voie? Nu vei muri! Cum sa mori, vezi de treaba! Stii ceva, numai gusta, sa vezi ce bun e…>> Si zice ca Eva a gustat si a vazut ca e placut la vedere, bun la gust… Deci daca faci ce-ti spune diavolul, e foarte placut, dar nu e binecuvantat de Dumnezeu!

– Vin Pastile, oamenii simt ceva, ca oamenii sa pastreze harul?

Nu stiu daca sfaturile ii pot ajuta pe oameni, fiindca un sfat este ceva exterior, dar sugestia diavolului este in adancul tau. Cand diavolul te indeamna la ceva, lucrul acela parca vine din tine. De exemplu, tu te plimbi prin magazin: <<Parca as vrea si asta, parca imi lipseste si cealalta…>>Tie ti se pare ca tu ai nevoie de lucrurile respective. Nu realizezi ca iti sunt induse din afara. Pe cand sfatul il simti ca pe ceva din afara. De aceea, nu prea poti lupta cu cel-rau cu sfaturile.]

Singura sansa pentru om este educatia. Un om educat este un om care deosebeste binele de rau. Daca vine cineva si iti sugereaza sau te indeamna sa faci un lucru rau, il respingi de la sine. Dar in momentul in care educatia noastra este avariata, [cum este acuma. De-aia spun ca este mare lupta asta pentru sufletele copiilor. Pentru ca un copil needucat, cum sunt copiii acum, nu deosebeste stanga de dreapta, nu deosebeste lumina de intuneric, e ca orbul si atunci] e foarte usor de inselat. [Omul modern, ca sa fie atins de magia asta a consumerismului, trebuie intai sa fie ne-educat. Ne-educat aici inseamna sa confunzi placerea de a consuma cu fericirea de a fi. Omul, de fapt, cauta sa FIE, or Dumnezeu e sursa fiintei. Diavolul e moarte. Si atunci el iti da doar iluzia fiintei. De fapt, prin pacat, tu te golesti de fiinta. […] Orice placere, dupa un timp, este constientizata ca fiind aducatoare de nenorocire. Constati ca acolo nu este viata, ca nu poti sa fii fericit.

Ce facem noi in aceasta perioada de {pregatire pentru} Pasti? Acum noi postim si ne spovedim. Prin spovada, noi scoatem din noi nefiinta pacatului si facem loc harului. Orice om care, in perioada asta, posteste si se spovedeste, se pregateste ca la Inviere sa primeasca harul, adica fiinta, adica Viata de la Hristos. Si asta e un lucru concret, nu e o fictiune! Brăilenii au primit lumina Învierii FOTO Florentin ComanOricine face asta va simti bucuria impartasirii cu Hristos, nu numai in sensul de impartasire cu Trupul si Sangele din Potir, dar si de impartasire fiintiala. Ai un plus de fiinta! Simti ca te implinesti!… Cum sa spun eu? N-am cum sa spun, ca nu se pot spune {in cuvinte} lucrurile astea. Astea se traiesc. Cine a trait, stie foarte bine ce vreau sa spun! Cine n-a trait, ii urez sa traiasca, sa vada cum este aceasta impartasire cu Hristos cel Viu, care vine si ti se daruieste, cu conditia ca tu sa te deschizi la fiinta, la har, si sa te lepezi de diavol!

Deci daca tu, acuma, de Pasti, te duci si alergi numai la magazine si la astfel de lucruri, pai nu-l gasesti pe Hristos acolo! Acolo gasesti doar inselaciunea! Acuma toti suntem constienti ca marile magazine si tot ce ni se vinde este praf in ochi. Adica fac profit pe seama prostiei noastre! “Vine iepurasul”. Ce legatura are “iepurasul” cu Hristos? Observati cat de evidenta e inselaciunea! Si inselaciunea asta functioneaza pentru ca noi suntem ne-educati!

Si ne intoarcem la copil. Viata copilului tine de modul cum parintii il ajuta sa deosebeasca binele de rau! Deci daca parintii sunt cu Dumnezeu, copilul te vede. Chiar daca poate fi inselat, ispitit de anturaj si se poate lua dupa altii, dar exemplul tatalui sau al mamei nu poate fi sters din constiinta lui, acela va ramane. Daca tata si mama sunt niste oameni adevarati, nu are cine sa stearga chipul parintilor din mintea copilului!

[…]

– Credeti ca arestarile sunt o modalitate de a ne primeni, ca nu trece o zi sa nu fie luat cineva?

Eu sunt destul de sceptic in privinta asta…]

Politicul este o alta iluzie intre iluzii. Cine isi inchipuie ca politicul va rezolva ceva va vedea singur ca este o mare inselare. Politicienii reprezinta exact ceea ce sunt aceia care ii aleg. Daca noi suntem needucati, ne alegem oamenii care ne reprezinta. Daca suntem corupti, ne alegem oamenii care ne reprezinta. Daca suntem cinstiti, credinciosi, ne alegem oameni care ne reprezinta.

[…]

[Invierea pentru noi este chiar Inviere, adica noi chiar inviem! Daca, de exemplu, te apuci mai serios de post, te cam “ingalbenesti”, simti durerea Rastignirii, la masurile la care esti. Si in momentul in care trece postul, chiar simti Invierea si la modul fizic, chiar trupul se invioreaza, prinzi culoare, ca sa nu vorbesc si de dimensiunea cealalta... Dar daca nu tii post si mananci numai mici cu bere acuma si n-ai niciun fel de frana, pai ce fel de inviere sa mai astepti?… Deci asta face consumerismul din noi: niste oameni morti. Ia tine post si vezi cum simti Invierea! Daca nu tii post, cum sa simti Invierea? Pe aceea duhovniceasca n-o simti fiindca traiesti fara Dumnezeu, iar pe aceea trupeasca n-o simti pentru ca esti imbuibat. Deci, din toate punctele de vedere, esti mort! Dar respectand randuielile Bisericii, chiar traim Invierea – si trupeste, si duhovniceste.]

fratele iona

Legaturi:

***

***

“[…] Mirajul bunăstării actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa. Să ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiţie care s-a făcut cu oamenii în Uniunea Sovietică – cei care s-au încrezut în bănci au devenit cerşetori în­tr-o singură zi. Au agonisit cu anii, care în contul burţii, care în contul sănătăţii, şi părea că aceasta e pentru o viaţă. Dar s-a dovedit a fi un miraj.

Acum va fi mult mai rău. Va avea de suferit întreaga lume. Totul se va petrece prin intermediul instituţiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puţine contacte cu ele. Acesta e şi zălogul neacceptării codurilor, printre altele. Niciun fel de bănci şi credite, toate astea sunt controlate de aceeaşi mână şi de acelaşi cap. Iar dacă vei controla, vei vedea că mâna nu e mână, ci o labă cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul încornorat. Iar în loc de faţă are un bot de fiară cu un rânjet înfricoşător. De ce pe toţi îi deprind acum cu băncile? Îţi iei salariul de la bancă, pensia – de la bancă. Repede vor fi adunaţi toţi în acelaşi staul. Mare mirare vor avea oamenii să afle că şi ultimul bănuţ din portmoneu le este numărat, lucru care, în Occident, deja se întâmplă.

Iar acesta, din păcate, nu va fi ultimul prilej de mirare. Toată această carcasă de bunăstare construită de omul modern se va dovedi a fi o capcană de oţel pentru el însuşi. […]


Categorii

Ce este pacatul?, Parintele Iona Patrulescu, Portile Iadului, Reeducarea ieri, azi si maine, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

18 Commentarii la “PARINTELE IONA, profesorul anahoret de la Manastirea Oaşa (VIDEO): “Este o lupta ca sufletele copiilor sa fie rapite de la Dumnezeu”. DESPRE ILUZIA POLITICII si A LIBERTATII DE A NE ALEGE CONDUCATORII, despre ROBIA LA DIAVOL SI LA BANCI, PRIN PATIMI SI CREDITE: “Noi facem exact ce este contra fericirii noastre”

  1. Hristos a înviat!
    Mulţumiri pentru transcrierea interviului cu părintele Iona!
    Cu astfel de oameni putem spune că există cu adevărat un viitor al monahismului românesc care va aduce la vremea sa belşug de roade duhovniceşti!
    Sper că tot mai mulţi să se folosească de aceste cuvinte ale părintelui Iona, foarte inspirate pentru vremurile tulburi în care trăim.

  2. Parintele Iona este un reprezentant de varf al oamenilor foarte inteligenti si culti care si-au dedicat viata lui Dumnezeu. Interviul in sine e atat de complex si de plin, incat necesita multa atentie pentru a putea fi inteles – si totodata le da peste nas anumitor oameni, rau intentionati si ignoranti, care mint mereu cu nonsalanta, cum ca “oamenii din Biserica ar fi naivi, prosti etc.”

  3. Pingback: PARINTELE PANTELIMON DE LA SCHITUL GĂBUD (video) despre ZESTREA TINERETII ca “mod de a fi”, PRIETENIA CU DUMNEZEU, CONFORTUL AUTO-AMAGIRII si CURAJUL SINCERITATII fata de tine insuti: “Fuga inspre DISTRACTIE inseamna o FUGA DE SINE pent
  4. Cat ma bucur ca mai traiesc si in ziua de astazi – cand apostazia a atins dimensiuni monstruoase- asfel de oameni, care gandesc astfel, luminati de Harul Duhului Sfant. Pana la sfarsitul lumii nu vor lipsi “dreptii lui Dumnezeu “. Stalpii de lumina vor uni cerul cu pamantul, dar Domnul stie sa-i ascunda pe ai Sai. Domnul sa va binecuvanteze admin pentru toata munca pe care o depuneti cu acest site.

  5. Pingback: IADUL ROMÂNILOR – “bancul” spiritual tragic de adevărat spus de PĂRINTELE IUSTIN DE LA OAŞA: “Când vrea unul să se ridice, ăilalţi imediat îl trag de picioare în jos. Şi aşa rămân toţi acolo jos, în iad” | Cuv
  6. Pingback: IADUL ROMÂNILOR – un “banc” spiritual, tragic de adevărat, spus de PĂRINTELE IUSTIN DE LA OAŞA: “Când vrea unul să se ridice, ăilalţi imediat îl trag de picioare în jos. Şi aşa rămân toţi acolo jos, în iad” |
  7. Pingback: Stareţul IUSTIN de la MĂNĂSTIREA OAŞA despre VALORILE ROMÂNEŞTI, defectele poporului, demonizarea societăţii şi distrugerea tinerilor, “pâinea şi circul DNA” si spectacolul satisfacţiei răului: “DACĂ FACEM ABSTRACŢIE DE TR
  8. Pingback: Stareţul IUSTIN de la MĂNĂSTIREA OAŞA despre VALORILE ROMÂNEŞTI, defectele poporului, demonizarea societăţii, distrugerea tinerilor, “pâinea şi circul DNA” şi spectacolul satisfacţiei răului: “DACĂ FACEM ABSTRACŢIE DE TREC
  9. Pingback: PARINTELE STARET IUSTIN MIRON despre “Raiul” si “Casa” tinerilor de la Manastirea Oaşa, despre DRUMUL GASIRII LUI DUMNEZEU, despre NEVOINTA DE A IUBI “IMPUS” si despre CRESTEREA-IMPREUNA: “Rugandu-ne unii pentru
  10. Pingback: MAICA DOMNULUI – ICOANA PURITATII DESAVARSITE versus AGRESIUNILE NECURATIEI, “BINE FINANTATE SI ORGANIZATE”, LA ADRESA COPIILOR si “MACELARIA” AVORTULUI CARE APASA CA UN BLESTEM PUSTIITOR ASUPRA POPORULUI ROMÂN: “Sa nu
  11. Pingback: SUB ACOPERAMANTUL ARIPILOR TALE… – Predici (si audio) la Duminica dupa Nasterea Domnului. Fuga din fata prigoanei lui Irod. DUREROASA INGADUINTA A LUI DUMNEZEU SI CONSECINTELE ALEGERILOR NOASTRE RAZVRATITE: | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: SUB ACOPERAMANTUL ARIPILOR TALE… – Predici (si audio) la Duminica dupa Nasterea Domnului. Fuga din fata prigoanei lui Irod. DUREROASA INGADUINTA A LUI DUMNEZEU SI CONSECINTELE ALEGERILOR NOASTRE RAZVRATITE | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: “Împăratul e gol!” – LIDIA STĂNILOAE despre PERVERTIREA COPIILOR si IPOCRIZIA “PREACINSTITILOR SPECIALISTI” in “bunastarea psihica” a copiilor, care vor sa-i emancipeze, “protejandu-i” de “traumel
  14. Pingback: “Exact ca la razboi, cand toţi erau plecati, asa am ajuns si noi acum…”. Omilia Protos. Ioan despre RAZBOIUL CARE NE DECIMEAZA DEJA, camataria celor care conduc lumea si INTOARCEREA LA SIMPLITATE. MAMONA sau DUMNEZEU? “Timpul este
  15. Pingback: “Devii ceea ce iubeşti”. Predici audio la vindecarea femeii garbove. GARBOVIREA SI FATARNICIA LUMII CARE IL REFUZA PE HRISTOS, DORIND INCRANCENAT LANTURILE SATANEI vs. FERICIREA CEREASCA ASCUNSA IN SUFERINTA ASUMATA | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: EXPLOZIVA PASTORALĂ DE CRĂCIUN a PS MACARIE, Episcopul Europei de Nord, DESPRE RĂZBOIUL FĂRĂ PRECEDENT ÎMPOTRIVA FAMILIEI ŞI AL VIEŢII şi diversele forme de RĂPIRI DE COPII din zilele noastre: “Dacă nu ne transformăm familia într-o mic
  17. Pingback: VEACUL INSELARII, VEACUL DESFRANARII. Predica Protos. Ioan Buliga (audio + text) despre PROPAGANDA EDUCATIEI SEXUALE si a SODOMIEI, inrobirea economica a tarilor si a familiilor. BUCURIILE PIERDUTE ALE COPIILOR ABANDONATI TEHNOLOGIEI. De unde sa incepem s
  18. Pingback: PREDICA PĂRINTELUI CRISTIAN ONEA (Biserica Ceauș Radu) despre OTRĂVIREA SUFLETELOR COPIILOR ȘI ADOLESCENȚILOR DE AZI: “Să-ți fie milă de copilul tău, să nu-l lași să se ducă la moarte! A venit vremea să ne rugăm, să ne punem în genu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate