PARINTELE PANTELIMON DE LA SCHITUL GĂBUD (video) despre ZESTREA TINERETII ca “mod de a fi”, PRIETENIA CU DUMNEZEU, CONFORTUL AUTO-AMAGIRII si CURAJUL SINCERITATII fata de tine insuti: “Fuga inspre DISTRACTIE inseamna o FUGA DE SINE pentru ca, intalnindu-te cu tine, intra in CRIZA constiinta ta”

28-04-2015 Sublinieri

Toti oamenii din ziua de azi nu mai sunt dispusi sa faca efort, toti oamenii sunt orientati spre confort, inclusiv unul al constiintei sau psihic, si atunci e greu si dureros sa fii sincer si iti trebuie curaj sa fii sincer!

*

“Toata industria comertului stie foarte bine sa genereze dorinte la care sa raspunda cu produse…”

Parintele Pantelimon Cuvântul Ortodox - snapshot18

Vedeti si:

***

Alex Dima/ “Romania, Te Iubesc”:

“Dumnezeu este cea mai frumoasa prietenie posibila”. Sfaturile parintelui Pantelimon de la manastirea Oasa

In interviul acordat corespondentului ProTV Alex Dima, parintele ne vorbeste despre tinerete, inocenta, despre cum viata in manastire te poate salva de mediocritate si despre cum calugaria este cel mai nonconformist mod de viata.


1/3: Parintele Pantelimon de la Oaşa: TINERETEA… de medialert

[Transcriere rezumativa completata dupa rezumatul de pe siteul ProTV:]

REPORTER: Ce fel de tineri vin aici?

PARINTELE PANTELIMON: Altfel de tineri vin aici. Spuneam odata ca noi, la manastire, ducem o viata ca in povesti. Cum e basmul: Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Si viata de manastire este asa o cale care te duce de la batranete spre tinerete si de la moarte spre viata. Si atunci, tinerii vin aici pentru ca aici gasesc tineretea ca mod de a fi, ca stare permanenta, ca promisune.

Cand eram elev eram ingrozit de gandul ca voi ajunge adult pentru ca mi se parea ca adultii nu mai au nicio sclipire in ochi, nu mai au nicun ideal de viata si traiesc un cotidian plat, ca se plafoneaza [, ca sunt masificati, uniformizati]. Eram ingrozit de gandul ca si ei au fost tineri ca mine si uite cum au ajuns si eu sunt tanar si voi ajunge la fel. Nu stiam cum sa evit ceea ce eu consideram o condamnare la o imbatranire a sufletului, la o moarte a idealului.

Cat esti tanar [inca ai aspiratii], crezi in ideal, dar cand inaintezi in varsta se consuma acel entuziasm si acea efervescenta specifice tineretii, se consuma si oamenii intra intr-o rutina. Pentru mine asta a fost un argument care m-a dus pe calea manastirii. Un argument intrupat in persoana parintelui Teofil Paraian. Cand l-am intalnit pe parintele Teofil eu aveam 16 ani si parintele avea vreo 65 de ani si, in momentul intalnirii, eu m-am simtit mai batran, mai murdar si mai uzat decat parintele Teofil. [Si nu m-am gandit atunci, dar probabil ca undeva in subconstient a lucrat acest model sau acest ideal intrupat, al unui batran tanar – dar nu al unui batran care incearca sa para tanar, cum sunt unii batrani care o fac pe adolescentii, si care este o impostura, pentru ca acei batrani nu mai stiu sa isi asume conditia de batran, sa o trasiaca cu demnitate si cu frumusetea specifica, astfel incat ei incearca sa traiasca fie ce n-au trait, fie ce n-au trait la adolescenta. Parintele Teofil avea toate calitatile specifice tanarului: entuziasmul, idealul, prospetimea, vigoarea sufleteasca (…)]

Manastirea tinerilor din locul preferat al lui Sadoveanu. Valea din munti unde chiar si ateii il gasesc pe Dumnezeu - snapshot5

Omul e facut pentru o tinerete vesnica

Tinerii care vin aici vin pentru ca identifica tineretea ca stare si ca destin. Destinul vietii de manastire sau destinul oricarui om este tineretea. Omul este facut pentru o tinerete vesnica, daca el insa isi cheltuie potentialul vietii, atunci el isi cheltuie acel talant al tineretii si cu el dispare orice stralucire – si din suflet si din privire.

REPORTER: Ce simtiti cand vin asa de multi tineri?

PARINTELE PANTELIMON: Noi simtim ca suntem in stare de asediu. Dar este un sentiment pe care nu il [receptam] negativ, ca pe o povara ci ca pe o provocare. Adica e mult mai confortabil fara tineri. Tinerii sunt cum sunt ei, galagiosi, uneori dezordonati, dar pentru noi sunt o provocare, [in sensul ca] trebuie sa ne depasim si noi conditia noastra ca sa le facem fata. Si conditia intelectuala si nivelul de intelegere al vietii si al provocarilor. Sunt o provocare benefica, ne indeamna sa ne depasim, [ca sa le faci fata si] sa nu folosesti un limbaj de lemn si sa nu fii  – nu as spune demodat –, ci nerealist.

[Tineretea noi ne-o extragem din rugaciune si din nevointa, din osteneala implicata in viata de manastire]. E o tinerete pe care o tot reinvestesti. Ce e specific tineretii e o dinamica. Viata de manastire, cu toate ca pare o miscare circulara, este de fapt o miscare in spirala. Cercul nu ajunge niciodata in acelasi punct din care a plecat, este sau mai sus sau mai jos. Noi ne lucram tineretea.

De multe ori tinerii vor, dar nu au definit ceea ce vor. Si tu ii ajuti sa isi defineasca dorintele. Dorintele autentice pentru ca exista si alte dorinte induse. Toata industria comertului stie foarte bine sa genereze dorinte, la care sa raspunda cu produse. Pe langa acestea sunt si dorinte reale, de multe ori nedefinite. Parintele Pantelimon Cuvântul Ortodox - snapshot51Cand te adresezi unui tanar, trebuie sa stii sa te adresezi din interiorul lui, nu sa-i vorbesti din afara. [Adica el sa se recunoasca in ceea ce ii spui tu, sa-si recunoasca trairile, experientele, problemele pe care le simtea, dar nu le avea definite…] E foarte important sa le vorbesti din interior, ei sa se oglindesca in tine.

Manastirea, ca un sportiv

La manastire este si un model de comunitate, un mod de a socializa. Intr-o manastire bine inchegata este fundamentala solidaritatea. [Sentimentul de solidaritate] si sincronizarea. Adica manastirea ca si obste este ca un sportiv care escaladeaza un munte, un perete vertical. Acolo fiecare membru, fiecare muschi, [fiecare fibra] trebuie sa se concentreze la urcus si sa se sincronizeze perfect cu celelalte componente ale corpului. Asa este obstea unei manastiri: un trup care escaladeaza un [perete].

REPORTER: La adulti unde se pierde tineretea?

PARINTELE PANTELIMON: Se pierde… la tinerete, atunci se pierde tineretea. Adica tineretea este o zestre cu care tu te nasti in viata de adolescent. Nu te nasti de la inceput, ci mai este [inca] o nastere in adolescenta, o trezire, o constientizare a propriei identitati si atunci tanarul se trezeste dintr-o data inzestrat cu multe puteri, si sanatate si inteligenta si perspicacitate si entuziasm, [si curatie, si intuitie, si putere de a se sacrifica, de a se darui] si cu foarte multe puteri… Foarte multe calitati care crede el ca sunt un capital infinit, care nu se va secatui. Dispunand de acest capital in interes personal, in interes egoist pentru propriiile placeri, fara sa isi dea seama ele se consuma. Si dupa ce s-au consumat nu le mai poti decat cu multa osteneala recupera. Deci atunci se cheltuie tot acel capital [cu care ai fost inzestrat si pe care trebuia sa-l gestionezi, sa-l inmultesti, pentru a te folosi de el o viata intreaga]. Iubirea trebuie inmultita, [si entuziasmul, si starea de curatie], si la fel si inocenta.

[…]

E foarte important sa stii sa imbatranesti frumos. Uitati-va, prin comparatie, ce frumos imbatraneste o casa traditionala taraneasca, ce frumos imbatraneste si cu demnitate moare si se stinge si se integreaza in natura si cum moare o cladire batrana de sticla, moderna, de metal si polistiren… cat de urat imbatraneste. La fel e si cu omul. Omul care se alimenteaza din traditie si din credinta imbatraneste frumos, pe cand omul care se alimenteaza din necredinta si se alimenteaza dintr-o viziune materialista imbatraneste ca si orasele de fier in care traim, adica imbatraneste artificial, urat.

REPORTER: Ati spus ca inocenta trebuie inmultita. Cum sa o inmultim?

PARINTELE PANTELIMON: Orice virtute o dobandesti in relatie. Nu poti sa dobandesti o virtute sau o valoare din carti. Cartea contine o informatie dar nu are si puterea sa te duca la indeplinire. [Asa se zicea in Traditie: Daca vrei sa dobandesti o virtute, daca vrei sa fii harnic, de exemplu, asociaza-te cu un om harnic si vei deveni si tu harnic. La fel daca vrei sa devii smerit, rugator… Orice calitate vrei sa dobandesti, o dobandesti in relatie, pentru ca informatia transmisa prin persoana are si o energie, fata de informatia care vine dintr-o carte. Si-atunci, noi avem nevoie de aceste “informatii” intrupate in persoane, de aceste virtuti intrupate. Si te apropii de un om care are si inveti de la el cum se lucreaza… Virtutile acestea sunt lucrate.]

Calugar inseaman “batran frumos”. “Kalos” in greaca inseamna si frumos si bine, de unde ne vine filocalie care inseamna iubire de bine, de frumos. “Geron” inseamna batran.

Virtutile batranului nu mai sunt aceleasi cu ale copilului. Inocenta nu mai este aceeasi [cu inocenta copilului], ci este [o inocenta] lucrata, in care omul a biruit in sine toate patimile potrivnice acelei virtuti si, ca un biruitor, traieste in raiul virtutii pe care el si-a lucrat-o, si-a gradinarit-o o viata intreaga. Virtutile nu se realizeaza de la sine. Se realizeaza sistematic, printr-o strategie de lucru si pentru ca omul isi propune sa le realizeze. […]

Distractia e o fuga de sine

Parintele Pantelimon Cuvântul Ortodox - snapshot52Tu, daca la un moment dat ii pictezi omului tot peisajul lui launtric in fata si ii arati ca intelegi exact toate starile prin care el trece, atunci se deschide. Atunci cand se intalneste cu adevarul, il recunoaste. In momentul in care se intalneste cu propriul sau adevar pe care poate nu si-l vedea sau de care nu era constient, adevar care de cele mai multe ori este dureros. De aceea, oamenii si evita sa se intalneasca cu ei insisi, pentru ca intalnirea cu ei insisi este foarte inconfortabila si atunci oamenii prefera sa fuga de ei insisi. Asta inseamna si cuvantul distractie (…) inseamna fuga de sine, deci o fuga o inspre distractie inseamna o fuga de sine. Pentru ca, intalnindu-te cu tine [insuti], dintr-o data iti vezi negativele si se poate spune ca intra in criza constiinta ta.

[Ca sa te intalnesti cu tine, in primul rand trebuie sa fii curajos! Pentru ca, asa cum spuneam, intalnirea cu sine atrage un disconfort. Si, ca sa fii sincer, trebuie sa fii curajos. Omul, ca sa-si pastreze o stare a confortului psihic sau a unui confort de constiinta, a dezvoltat o abilitate aproape infinita de a se amagi pe sine insusi, de a se minti pe sine insusi. Omul se minte fara sa stie, dar cu acordul lui, totusi. Adica, nu vrei sa te gandesti… Sunt niste mecanisme foarte sensibile care se desfasoara dincolo de notiune si de idee, care sunt la nivel de atitudine. Noi, in general, gandim in concepte si in cuvinte, dar dincolo de acestea si in spatele lor sunt atitudinile, care nu mai sunt definite – sunt nedefinite – si care sunt generate de fel de fel de vectori care ne imping intr-o directie sau alta, dupa care ratiunea nu face altceva decat sa justifice directia pe care a fost impins de atitudine.]

Omul dezvolta aceasta capacitate de autoamagire si de autoinselare tocmai ca sa aiba un confort al constiintei, pentru ca o constiinta indurerata creaza o stare de nemultumire in sine. Toti oamenii din ziua de azi nu mai sunt dispusi sa faca efort, toti oamenii sunt orientati spre confort, inclusiv unul al constiintei sau psihic, si atunci e greu si dureros sa fii sincer si iti trebuie curaj sa fii sincer!

Curajul ne salveaza

Omul, cand cand are curaj, nu mai este atent la confort sau suferinta. Curajul te scoate din zona senzorialului. Ca sa va dau un exemplu, cand mergi pe munte si ai un rucsac care te taie la umeri si ploua, te bate vantul si esti singur si fiecare pas nu face decat sa-ti arate ca mai ai 10.000 de pasi de facut, iar dupa aceea mai urmeaza inca alti 10.000 de pasi, in momentul acela e foarte usor sa cedezi, Manastirea tinerilor din locul preferat al lui Sadoveanu. Valea din munti unde chiar si ateii il gasesc pe Dumnezeu - snapshot24daca esti atent la toate starile de oboseala acumulate. Dar daca, in acel moment, apare altcineva langa tine si incepi sa porti o discutie, iti distrage atentia. Si nu mai simti ca esti obosit, pentru ca nu mai esti atent la oboseala, nu mai esti atent la suferinta.

Omul, cand are o atitudine curajoasa, nu-l mai intereseaza aspectele astea – ca ai de suferit, ca o fi bine, ca n-o fi bine, esti foarte determinat in ceea ce faci, esti foarte motivat si poti sa suporti foarte multe si puterea de suportare creste exponential. Asta face curajul.

[*]

Probabil ca este si alta receptivitate aici [la manastire] pentru ca nu se preda in baza unui curs sau a unei programe scolare. De fapt noi nu predam, noi marturisim care este experienta noastra si care sunt concluziile la care noi am ajuns in urma unor framantari de zeci de ani. Am tot framantat la ele. Si dupa ce am venit in manastire, dupa ani de zile inca mai descopeream tot felul de mecanisme si resorturi din adancul fiintei care erau strambe si care generau in continuare o atitudine defecta si o gandire stramba in raport cu lumea, cu oamenii, cu Dumnezeu. Si ne-am tot uitat [inauntrul] nostru pana am corectat si poate nu am reusit sa descoperim toate mecanismele defecte din subteranele gandirii. Dar astea sunt concluzii care vin din viata, nu sunt lucruri care vin din manual.

[Pe de alta parte, si] tinerii care vin aici vin au alta deschidere. Parintele Pantelimon Cuvântul Ortodox - snapshot43De multe ori, chiar daca nu o au, deschiderea se produce aici, pentru ca orice spatiu se impregneaza de gandurile, emotiile pe care le are omul. Omul sfinteste locul, la fel cum si demonizeaza locul. Il si sfinteste, il si profaneaza in functie de starile lui interioare. Atunci, manastirea fiind un spatiu [al rugaciunii], al deschiderii sufletului catre Dumnezeu [si catre aproapele tau], intrand in aceasta ambianta, energia locului declanseaza si in tine o deschidere. Si de aceea [de multe ori] si tu te deschizi. Apoi, in Scriptura zice Domnul Hristos ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor“. Forta unei manastiri nu este suma fortelor membrilor obstii, ci este mult mai mare. Este prezenta lui Dumnezeu care amplifica totul. Dumnezeu nu poate sa lucreze in afara omului, dar cand omul Ii da loc sa lucreze, El vine cu o putere care amplifica totul. De multe ori ne miram cum de Dumnezeu rezolva problemele unor oameni la rugaciunea noastra, cand noi suntem niste oameni fara vreo putere sau vreun merit, care nu consideram ca am acumulat ceva. Si vezi ca se rezolva problema unui om, dar nu o rezolva rugaciunea ta, ci puterea lui Dumnezeu care lucreaza in baza rugaciunii tale. Dumnezeu a randuit in asa fel incat sa lucreze prin om.]

Omul face binele la masura lui, mica, dar vine Dumnezeu si [il] amplifica. De aceea se spune ca deznadejdea este cel mai mare pacat, pentru ca omul deznadajduit inceteaza sa mai lucreze. In momentul in care el inceteaza sa mai lucreze binele, Il blocheaza pe Dumnezeu. Chiar daca omul e pacatos, el trebuie sa se straduiasca sa faca binele [care ii sta in putere. Pentru ca, daca, sa zicem, pentru pacate exista si circumstante atenuante, pentru faptul de a nu lucra binele nu exista nicio scuza. Si in momentul in care lucram binele, si Dumnezeu lucreaza impreuna cu noi, intr-o sinergie, in conlucrare cu omul. I

Ce gasesc tinerii in manastire

Tinerii care vin aici fac lucruri care depasesc cu mult masura pe care o au ei acasa si le fac impreuna. Asta ii ajuta sa le fie foarte usor, sa nu le simta ca pe o povara.

Manastirea tinerilor din locul preferat al lui Sadoveanu. Valea din munti unde chiar si ateii il gasesc pe Dumnezeu - snapshot9In timpul muncii ai tot timpul cate un calugar pe langa tine, cate un preot care in functie de situatia in care esti, te indeamna, iti spune despre viata lui, mie asta imi place [- spune un tanar].

Primul lucru pe care il facem este sa le consumam energia. Sa ii calmam. Si atunci ii ducem fie la treburi, fie ii urcam pe munti. Facem ceva sa le umplem ziua de dimineata pana seara si ei se linistesc si au alta liniste, [o alta] dispozitie sufleteasca si [o alta] capacitate de a discuta si a asimila.

[Mi-aduc aminte ca atunci cand eram si eu student si mergeam la manastire, dupa ce ma intorceam acasa aveam o alta limpezime a mintii. Vedeam lumea mult mai realist, cu mult mai mare luciditate. Faceam distinctie intre problemele reale si problemele false, intre realitate si impostura, adevar si minciuna.]

Se zambeste mult si la oras, toate afisele iti zambesc, toate angajatele, vanzatoarele iti zambesc. Dar dincolo de zambet nu este nimic. Este un mare gol sau, am putea sa spunem ca este o mare minciuna, in multe cazuri, in spatele acelor zambete.

[***]


2/3: Parintele Pantelimon de la Oaşa: VIATA IN…de medialert

REPORTER: Ati facut Arte?

PARINTELE PANTELIMON: Da. 5 ani de zile si la cateva zile dupa licenta am venit la manastire. Aveam 23 de ani si de atunci au trecut 16 ani. Ruperea de lume s-a produs cu ezitari si indoieli si incertitudini. Pentru ca nu stiam daca pot sa duc acest mod de viata care este destul de abrupt. Am plecat la manastire sa ma hotarasc daca sunt sau nu de manastire.

Manastirea tinerilor din locul preferat al lui Sadoveanu. Valea din munti unde chiar si ateii il gasesc pe Dumnezeu - snapshot26Ca tanar aveam idealuri. Si ma refer la idealuri, nu la utopii. M-am gandit la un principiu pe care l-a enuntat parintele Teofil Paraian: zicea ca ce faci te face. Lucrurile pe care le faci intra in componenta ta si te modeleaza. Orice faci, incepand de la gand de la fapta, de la cuvant intra in componenta ta si te modeleaza, toata informatia care intra in tine pe toate caile si atunci am inceput sa gandesc acel principiu invers. Daca eu am un ideal de devenire, ce fapte ar trebui eu sa eu sa fac in sensul implinirii idealului pe care eu il aveam? Mi-am dat seama ca in lume nu aveam resurse interioare suficiente si mi-am dat seama ca, daca as fi ramas in lume, m-as fi condamnat la o viata comuna, din punctul meu de vedere, adica as fi naufragiat in mediocritate. Si m-am gandit ca viata de manastire te poate modela in sensul in care eu proiectam atunci un ideal de a fi.

Aveam ezitari pentru ca viata de manastire inseamna o viata de privatiuni. Renunti la cariera, renunti la bucuria unei iubiri, unei familii si asa mai departe. Nu stiam daca pot sa renunt la lucrurile acelea, dar stand la manastire mi-am dat seama nu imi lipseste nimic.

REPORTER: Ce va lipseste din viata de lume?

PARINTELE PANTELIMON: Nimic. Daca imi lipsea ceva, probabil ca nu mai eram aici. Asta a fost o uimire de a mea, stand in manastire sa vad ca nu imi lipseste nimic. Am regrete, dar nu pentru ceva din lume ci pentru nedesavarsirile mele. Nu am ajuns sa lucrez la potentialul meu maxim. Sunt la 60-70%, e putin.

Am avut un prieten care a murit mergand pe munte, era de varsta mea. Si m-am gandit, eu daca as muri as avea regrete? Si mi-am dat seama ca da. O succesiune de neimpliniri duc la neimplinire. Un om nu poate sa ajunga la implinire daca nu este in fiecare moment al vietii implinit. Or, numai o succesiune de impliniri duce la implinire, pentru ca omul, in orice moment al vietii, este un rezumat al vietii lui de pana atunci. Si atunci am inceput sa imi evaluez asa viata si sa imi dau seama ca trebuie sa trag mai mult de mine ca mai am inca potential inca nelucrat si ca potentialul se reinoieste numai epuizandu-l.

REPORTER: Potential in ce sens? Faceti-ma sa vizualizez o neimplinire.

Parintele Pantelimon Cuvântul Ortodox - snapshot13PARINTELE PANTELIMON: Orice om este inzestrat cu niste resurse, fizice, intelectuale, spirtuale si am putea sa adaugam si resursele culturale. Si toate aceste resurse trebuie lucrate. Omul in tot timpul trebuie sa se depasesca pe sine, sa inainteze pe toate aceste patru cai de angajare in viata. Zice parintele Teofil ca omul trebuie sa se depaseasca prin credinta si sa se daruiasca prin iubire. Nu este suficient numai sa ai iubire, daca nu ai ce sa daruiesti, daca ceilalti nu se pot impartasi de ceea ce reprezinti tu. Si atunci parintele a impus acest binom: sa te depasesti prin credinta si cultura si sa te daruiesti prin iubire. Si atunci ar trebui sa fie o constanta a vietii aceasta dinamica a depasirii, pentru ca, daca nu te depasesti, oamenii se plictisesc de tine.

Oamenii nu isi cunosc masura

Tot timpul sa aduci o noutate si cand zic noutate nu ma refer la diversitate, care este cumva o noutate rasturnata pe orizontala existentei, ci noutate ca innoire, ca aprofundare, ca esentializare a ta. Trebuie sa patrunzi tot mai profund in tine, sa activezi tot mai mult potentialul din tine, potential care este latent.

Noi nici nu stim care este masura omului. Traim cu o constiinta a unei masuri foarte chircite a omului. Noi singuri ne punem limite pentru ca nu avem curajul sa ne gandim mai mult. Oamenii nu mai stiu care este masura umanitatii. Cand S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu, prin viata sa si cuvintele Sale El ne-a revelat ce este Dumnezeu, dar ce este si omul, care este masura omului.

Parintele Pantelimon Cuvântul Ortodox - snapshot28REPORTER: Pentru dumneavoastra ce este Dumnezeu?

PARINTELE PANTELIMON: Dumnezeu, pentru mine, este cea mai frumoasa prietenie posibila. Asta este Dumnezeu. Cea mai frumoasa relatie din toate relatiile posibile, singura care nu tradeaza si singura care si-a manifestat prima prietenia.

REPORTER: Ati avut tradari?

PARINTELE PANTELIMON: Da, orice om tradeaza. In momentul in care intr-o relatie eu sunt preocupat de propriile interese eu te tradez pe tine.

Iubirea de sine ne-o da Dumnezeu ca si masura. Zice sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau ca pe tine insuti, deci iubirea de sine este masura iubirii aproapelui. Sfintii Parinti fac distinctie intre iubirea de sine si iubirea irationala de sine si zic ca masura tuturor relelor este iubirea irationala de sine sau am putea spune iubirea irationalului din sine. Inseamna ca atunci cand te iubesti pe tine insuti in mod real urmaresti implinirea ta.

Daca oamenii n-ar avea iubire de sine, care este masura si iubirii aproapelui, nu l-ar cauta pe Dumnezeu. Nu si-ar dori propria implinire. Falsul egoism sau iubirea irationala de sine este o devire a iubirii de sine care este de fapt motorul care intretine acesta dinamica a devenirii umane.

Care este adevarata fericire

Nu trebuie sa iti doresti sa fii in fiecare moment fericit, cred ca este vorba de o neintelegere a omului in raport cu ce e bine pentru el si cu ce nu este bine. Omul considera ca, daca are o problema, este nefericit. Dar nu problema il face nefericit, ci frica de ea. Domnul Hristos nu ne invata, nu ne scapa de problemele exterioare, ci exorcizeaza frica de ele. Si atunci cand nu iti mai este frica de ele, esti deasupra lor. Oamenii isi gandesc fericirea ca o absenta a oricaror probleme din viata lor si intodeauna cand apare o problema incearca sa o elimine, nu sa o rezolve. Eu traduc fericirea in sentimentul de implinire.

REPORTER: Dumneavoastra ati avut momente de fericire?

PARINTELE PANTELIMON: Da, cum sa nu. Sunt sentimente complexe, nu poti sa spui ca e euforie sau implinire, sunt sentimente suprapuse.

Parintele Pantelimon Cuvântul Ortodox - snapshot48Credinta este o vedere si un model de a cunoaste. Asa cum simturile nu sunt date pentru a patrunde in tainele realitatii materiale, credinta este la celalalt capat al mintii. Am putea spune ca pipaim nevazutul cu credinta. Este un mod de cunoastere la fel de veridic pentru cel care o are ca si vederea, ca si cunoasterea aceasta prin ratiune.

Credinta o ai. As putea spune ca nu exista om care sa nu aiba constiinta propriului suflet. Niciun om nu se poate concepe pe sine ca nemaiexistand. Nu este doar o frica de moarte, nu este doar un instinct al supravietuirii, ci orice om are acel sentiment ca este mult mai mult decat aspectul sau vazut. Lumea care e in sufletul nostru e creata din aceeasi materie ca si sufletul nostru. Si dincolo de lumea spirituala este Dumnezeu, care este dincolo de toate si care le cuprinde pe toate.

Dumnezeu ti se descopera, daca esti sincer. Sa fii sincer inseamna sa nu fi interesat, pentru ca interesul altereaza vederea realitatii. Atunci cand eu sunt interesat intr-o relatie cu cineva interesul imi distorsioneaza imaginea celuilalt.

REPORTER: Cum Il gasim pe Dumnezeu?

PARINTELE PANTELIMON: Dumnezeu te gaseste. Cine se aseamana se aduna. Daca vrei sa te aduni cu Dumnezeu trebuie sa I te asemeni. Dumnezeu e Dumnezeu. Dar S-a facut si om si ne-a arat ce inseamna ce inseamna sa fii om. Nu trebuie sa ne asemanam cu Dumnezeu in dumnezeirea Sa, ci in umanitatea asumata de Dumnezeu. Sa fim oameni de omenie, sa fim oameni buni.

Credinta este accesibila oricui, este foarte simplu. Am putea reduce credinta la un dicton: ceea ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le intai voi lor. Atat. Mu este nimica complicat. Nu este nimic initiatic in credinta. Numai sa fii bun.

Relatia cu Dumnezeu

Sa nu avem cu Dumnezeu o relatie interesata, in care eu numai ii cer, ci sa avem pur si simplu o relatie, o relatie de dragul relatiei. E ca si cand eu nu m-as uita niciodata la tine, ci m-as uita la ce as putea sa iau de pe tine. Ce ai tu si ce as putea sa obtin de la tine, asta inseamna sa ai o relatie interesata cu Dumnezeu. E foarte dureros pentru Dumnezeu sa fie privit in acest fel de oameni. Dar oamenii nu mai stiu in ziua de azi sa gandeasca altruist si gandesc in termenii eficientei, in termenii propriului interes.


3/3: Parintele Pantelimon de la Oaşa: DUMNEZEU… de medialert

Dumnezeu se ascunde in simplitate. [Sfintenia se ascunde in normalitate]. Numai cineva care este slab vrea sa para tare. [Dumnezeu este tare, nu are nevoie sa dea dovada de propria tarie. Si atunci El se ascunde in simplitate, in spatele neputintei.

Brancusi zicea ca simplitatea este o “complexitate rezolvata. Daca vrei sa descoperi simplitatea vietii, trebuie sa te intorci catre lucrurile simple, sa nu doresti super-senzatii, sa nu-ti doresti excesul, ci sa stii sa pretuiesti lucrurile, momentele si gesturile simple ale vietii, sa nu fii ahtiat dupa exacerbarea senzatiilor. Sa te intorci catre lucrurile simple si acolo, in simplitate, Il vei gasi pe Dumnezeu. Sa nu fii complicat, sa nu-ti complici viata.]

[Viata de manastire este foarte solicitanta, Iti trebuie foarte multa trezvie, adica sa fii prezent in tot ceea ce faci. “Calugarul este osteneala”, se spune in Pateric, cel care tot timpul incearca sa-si depaseasca limitele. Eu as zice ca este “bucuria ostenelii”, pentru ca un calugar, si daca se osteneste, nu resimte ca pe o povara.]

Calugarul este o sfidare la adresa lumii. Din punctul meu de vedere, viata de calugar este cel mai nonconformist mod de viata. Un calugar se fereste de a cadea in rutina, in mediocritate. Aceasta fuga de rutina te tine intr-o “excentricitate” continua.

Parintele Pantelimon Cuvântul Ortodox - snapshot33Este o viata frumoasa viata de manastire. Oamenii, in ziua de astazi, nu stiu sa mai recupereze frumosul. As putea spune ca frumosul este o sursa a fericirii, dar cand ma refer la frumos, ma refer in sens mult mai amplu. Si un comportament este frumos. [Asa se zicea inainte: ca <<nu-i frumos>> sa faci un lucru, nu ziceau ca nu-i bine sau ca nu-i eficient. Oamenii traiau pentru Frumusete. Oamenii din ziua de astazi nu mai stiu sa introduca Frumusetea in viata lor]. Frumusetea nu este altceva decat o constiinta ca exista dincolo de lumea asta ceva [mult] mai frumos si ca lumea asta oglindeste o alta realitate, de dincolo de ea. [E vorba de o relatie a Frumusetii si cu Binele si cu Adevarul].

[Eu, privind asa in urma, in istoria vietii mele, constat cu uimire cum a lucrat Dumnezeu si cum m-a adus Dumnezeu la credinta – pentru ca eu am fost necredincios – si dupa aia la viata de manastire. Si ma mir, pentru ca nu ma asteptam ca Dumnezeu sa aiba in vedere pe un “nimeni”. Eram un adolescent, un elev, nu aveam nicio valoare. Si m-am mirat cum de Dumnezeu, Care e atat de mare, S-a coborat pana la un “nimeni”, a intrat in logica acelui “nimeni”, sa vina sa-i dea argumente, sa-l calauzeasca, sa-l atraga, sa-l duca spre credinta… Asta m-a mirat: nu ma asteptam ca eu sa contez pentru Dumnezeu!]

REPORTER: De ce depinde schimbarea in bine a unui om?

PARINTELE PANTELIMON: De propria libertate. Daca vrei sa fii bun iti lucrezi binele. Bineinteles, cu ajutorul lui Dumnezeu. Schimbarea in bine inseamna schimbarea in a fi bun. Zicea parintele Paraianu ca masura sfinteniei este masura bunatatii. Un om cat e de bun atat e de sfant.

REPORTER: Daca de sfatul dumeavoastra ar depinde fericirea unor oameni, ce le-ati spune?

PARINTELE PANTELIMON: Ce le spun e sa isi asume viata si sa se asume pe ei insisi. Din aceasta asumare incepi sa traiesti. In momentul in care te impaci cu tine insuti, te accepti asa cum esti. Nu iti doresti sa fii altcineva. [In momentul acela incepi sa devii realist, si de acolo poti sa incepi sa te schimbi].

[Orice om are probleme, iar problemele ne ajuta, de multe ori, pentru ca atunci ai si o anumita profunzime. Celebrul pictor Van Gogh zicea ca pe el cel mai mult in viata l-a ajutat saracia. Si el chiar a trait sarac, nu a vandut in timpul vietii decat un singur tablou, la un pret derizoriu. Dar pe el aceasta saracie l-a determinat sa gandeasca profund, sa simta profund si sa se exprime profund. De multe ori, oamenii, cand incearca sa-si cosmetizeze viata, sa excluda problemele, ei exclud, de fapt, viata, exact fermentul care face viata sa fie frumoasa, sa fie… viata. Si atunci duc o existenta artificiala, nu mai stiu sa asume viata asa cum este ea].

[– Spuneati undeva ca, de fapt, viata a fost confiscata si ca trebuie sa ti-o recuperezi].

[Sunt foarte multi oameni care sunt determinati intr-o proportie foarte mare: dorintele, gandurile le sunt determinate din afara, concluziile le sunt date de altii, ei numai stau si recepteaza si asteapta sa li se spuna cand sa aplaude, cand sa se entuziasmeze, cand sa se infurie, cand sa se revolte. Dar ei nu mai sunt “actorii” propriei vieti, nu-si mai administreaza propria viata, ci sunt traiti de curentul general. Acelor oameni li s-a confiscat viata si altii le traiesc viata lor, le spun ce sa gandeasca, ce sa simta si ce sa faca]. Eu zic ca viata trebuie recuperata. [Trebuie] sa iti recuperezi propria gandire, propria identitate, sa gandesti in termenii tai, sa te intrebi cine esti? Sa ai o opinie care sa fie a ta, nu sa iti fie indusa din mediu.

Eu cand am mers la biserica, fiind tanar nu am mers pentru ca imi placea la Biserica. Aveam aceeasi reactie de repulsie fata de ritualism si institutie. [As putea spune ca] am mers la biserica nu de voie, ci de nevoie, pentru ca ma simteam murdar sufleteste si simteam ca in biserica e o putere care ma curata. Mergeam la slujba si nu stiam ce slujba este, dar simteam ca este un loc care ma curateste, [ca este o energie care ma curateste].

[In general, orice om respinge ceea ce nu intelege. Este o nevoie primara a omului de a-si contura propria realitate. Si daca apare in realitatea ta o necunoscuta, acea necunoscuta duce la instabilitate, de aceea preferi sa o alungi din viata ta, sa o refuzi. Oamenii exclud din viata lor tot ceea ce nu inteleg.

Biserica, intr-adevar, are foarte mult ritual in ea. Dar ce este, de fapt, ritualul? Este un limbaj poetic. Cand vreau sa exprim un sentiment, nu pot sa-l exprim tehnic. Ce suport tehnic are un buchet de flori? Nu are nimic logic, nimic rational. Este, de fapt, un simbol. Biserica vorbeste despre lucruri care nu sunt in lumea asta. Sa nu ne asteptam sa vorbeasca tehnic, vorbeste poetic. De aceea exista limbajul poetic, pentru a exprima ceea ce limbajul tehnic nu poate sa exprime. Si atunci tot acest ritualism este, de fapt, limbajul Bisericii prin care ea vorbeste despre o alta realitate sau despre suprapunerea unei alte realitati peste realitatea aceasta materiala. Dar, neintelegandu-l, il respingi, pentru ca este o necunoscuta, iar necunoscutele aduc instabilitate, nesiguranta si nu pot fi controlate. Il excluzi o data, mai apare, pe masura ce intelegi, incepi treptat sa-l reintegrezi in existenta ta. Un buchet de flori este un ritual, o strangere de mana este un gest ritualic, o imbratisare este un ritual. Sunt lucruri care nu au nicio logica Manastirea tinerilor din locul preferat al lui Sadoveanu. Valea din munti unde chiar si ateii il gasesc pe Dumnezeu - snapshot{in sine}. Imbratisarea este un simbol al iubirii pentru ca, prin iubire, vreau sa te aduc pe tine in mine, sa te cuprind. Si aceasta este “logica” imbratisarii. Cand strangi pe cineva in brate, vrei sa-l aduci in tine insuti, in sufletul tau, sa te contopesti cu el si faci gestul acesta, dar gestul exterior nu are nicio logica, insa este o manifestare simbolica exterioara a unei stari sufletesti. Ce logica are lacrima? Lacrima este facuta sa curete ochiul atunci cand iti intra ceva in el. De ce lacrimam atunci cand ne este dor, sau cand iubim, sau cand ne intristam? Sunt niste realitati, si nu toate realitatile trebuie epuizate. Trebuie sa stim sa pastram tainicul din viata noastra, sa protejam taina. Pentru ca taina da parfum vietii, o infrumuseteaza. Si Biserica este plina de taine. Sunt lucruri care nu pot fi exprimate decat in limbaj metaforic.]

Tineretea, un dar pentru Dumnezeu

Sunt foarte bucuros ca am plecat de tanar la manastire pentru ca mi se pare ca lui Dumnezeu trebuie sa ii dai ce e mai bun. Nu e un cersetor, sa ii arunci resturile, trebuie sa Ii dai ce e mai frumos. Ii dai cei mai frumosi ani ai vietii tale. De asta este bine sa iti descoperi vocatia de tanar, pentru ca o incarci cu cele mai curate puteri [ale tale], care se manifesta in special la tinerete.

REPORTER: Ce le recomandati tinerilor?

PARINTELE PANTELIMON: [Le spun sa se elibereze de clisee. Este foarte comod sa-ti construiesti o identitate bazata pe clisee. Cand vreau sa ma imbrac, nu ma gandesc cum sa ma exprim, ci iau un cliseu de imbracaminte {moda}, de cosmetizare. Iau un cliseu de comportament. Iau un cliseu de comunicare (clisee verbale). Si atunci propria identitate se compune numai din clisee si este foarte facil. Nu mai trebuie sa te chinui sa te construiesti tu pe tine insuti, iti construiesti o personalitate din clisee imprumutate.

Manastirea tinerilor din locul preferat al lui Sadoveanu. Valea din munti unde chiar si ateii il gasesc pe Dumnezeu - snapshot7Indemnul meu este sa te definesti tu pe tine insuti, [sa fii autentic]. Asta presupune efort! E mult mai facil pentru un copil sa se joace pe calculator decat sa deseneze. Eu am ajuns sa pictez pentru ca nu am avut televizor, jocuri pe calculator. Daca as fi avut, n-as fi rezistat fascinatiei. [Asa ca eu, de mic, imi construiam lumi imaginare, povesti, pe care apoi incercam sa le pun pe hartie. Imi exersam imaginatia. Dar daca as fi avut un surogat, un inlocuitor facil, nu as mai fi facut niciun efort. De aceea, tinerii nu mai citesc carti, pentru ca e mult mai facil sa te uiti la un film. In loc sa citesti Iliada sau Odiseea, te uiti la filmul cu Troia si vezi acolo o caricatura de mitologie si te gandesti ca chiar aia este povestea. Pe cand noi, citind carti, desenand, a trebuit sa facem eforturi ca sa ne definim propria identitate, dar a meritat.] Ce le recomand tinerilor este sa isi recupereze timpul, pentru ca cine controleaza timpul controleaza formarea personalitatii. [Daca altii iti consuma timpul, aia iti formeaza personalitatea. Cel mai bine este sa treci la carma propriei vieti. Sa nu te mai lasi educat fara acordul tau. Sa ai o atitudine critica fata de toata informatia pe care o receptionezi!].

Iisus intra prin usile incuiate si Se arata apostolilor[Ceea ce mi se pare extraordinar la Inviere este nu doar promisiunea, ci certitudinea ca nu suntem condamnati la Imanent. Deci nu suntem condamnati la aceasta existenta cazuta, decazuta. Domnul Hristos, cand a inviat, nu a inviat la viata pe care a avut-o inainte, ci a schimbat conditiile ontologice ale umanitatii, ale trupului si sufletului cu care a murit si a inviat. Asta mi se pare extraordinar: aceasta promisiune ca nu asta este totul, ca va fi cer nou, pamant nou, vor fi oameni noi… Noi vom fi altfel. Deci ca exista ceva dincolo de suferinta, dincolo de coruptibilitate, dincolo de moarte. Cu moartea pe moarte calcand…”. Este foarte frumos sa stii sa mori inainte de a muri si sa birui cu moartea moartea care te omoara].

[Oamenii gresesc cand isi proiecteaza raul in afara lor. Cand isi definesc raul ca fiind in afara si vor sa se rezolve problemele prin schimbarea altora. Si nu se gandesc ce ar putea ei sa faca ca sa se schimbe ceva… Este nevoie de o schimbare. Schimbarea nu se poate face in teorie, ci se poate face numai cu oameni. Deci este nevoie de oameni. Hai sa devin eu omul ala de care este nevoie! Dar asta e greu, inconfortabil! E mai usor sa spun: sa devina el omul de care este nevoie, sa fie el politician bun, administrator bun, cetatean bun, orice, decat: sa devin eu... Pe altii nu-i pot schimba, dar pe mine ma pot schimba. Hai sa ma schimb eu, hai sa fiu eu omul de care este nevoie… Nu o teorie poate schimba lucrurile. Zicea parintele staret ca “o lucrare tare se poate face numai cu oameni tari”. Si este in puterea fiecaruia sa devina om de omenie].

[- Hristos a inviat!mironositele 3

– Adevarat a inviat! FOARTE ADEVARAT C-A INVIAT! Am nu numai convingerea, ci si incredintarea, si bucuria!

– Ce ar trebui sa faca oamenii ca sa ajunga la certitudinea, la incredintarea pe care au avut-o, de exemplu, femeile mironosite, pe care nu mai putea nimeni sa le contrazica?

Trebuie sa te deschizi launtric. De aceea, pentru acest praznic al Pastilor, este si o perioada de pregatire.]

Oamenii cred ca pentru a deveni mai profunzi trebuie sa faca alte lucruri, sa duca un altfel de viata. Noi zicem ca nu trebuie sa duci un altfel de viata, ci trebuie sa duci altfel aceeasi viata. Sa faci altfel lucrurile pe care le faci. Omul nu se sfinteste nu numai prin rugaciune, se sfinteste prin tot ceea ce face. Prin felul in care merge, prin felul in care se comporta in trafic, prin felul in care se comporta la serviciu, in relatia cu ceilalti oameni. Toate trebuie sa ajunga sa devina o rugaciune.

Ganditi-va cum era viata omului de la tara: casa era o prelungire a bisericii si un simbol al lacasului din Imparatia Cerului. [De asta toate casele erau impodobite, incrustate cu simboluri. Poarta. Hainele pe care le purtau erau simbolul hainei de slava, a hainei de har pierdute de Adam in Rai – “haina de nunta” din Evanghelie, cu care se imbraca sfintii. Uneltele cu care lucrau, si ele erau incrustate]. Si munca ii aducea aminte de Dumnezeu. [Painea…] Tot ce facea il duceau cu mintea la Dumnezeu. [Toate evenimentele din viata erau incarcate de simboluri care trimiteau la alta realitate. Si hora din tinda Bisericii…] Taranii se sfinteau nu {doar} prin rugaciune, ci prin tot ce faceau. Omul, daca vrea sa se schimbe, trebuie sa schimbe raportarea la tot ce face. Zicea parintele Arsenie Boca ca fundamental este ca omul sa aiba conceptie de viata crestina. Adica sa ma comport, sa ma adresez, sa imi increstinez [adresarea], comportamentul, tinuta, atitudinea, [munca], relatia cu aproapele [si cu cel din familie]. [Si atunci prin toate te sfintesti. Rugaciunea iti da reperul, fiindca toate, la un moment dat, trebuie sa devina rugaciune.]

Parintele Pantelimon Cuvântul Ortodox - snapshot26

Legaturi:

***

 

***

 

Este gresita atitudinea de duritate si de cicaleala a celor mai in varsta fata de tineri (altceva este cand e vorba de copii, care trebuie struniti), efectele sunt opuse. […]

Nu este de la Dumnezeu o atitudine dura, de aratat cu degetul. Nu avem niciun merit daca noi avem credinta, totul este dar de la Dumnezeu. Nu stim cine s-a rugat pentru noi, de ne-am trezit la adevar. Dumnezeu lucreaza pt rugaciunile altora.

– Suntem datori sa ne rugam pentru cei mai tineri.

– Sa lasam sfaturile si vorbaria aceasta goala, care, de obicei, nu arata o traire profunda, ci mai rau enerveaza, si sa ne rugam mai mult. Asta ne lipseste noua, rugaciunea pentru celalalt!


Categorii

Calugaria / viata monahala, Parintele Pantelimon Șușnea, Parinti de la Manastirea Oașa, Pentru tineri, Psihologie si psihoterapie duhovniceasca, Razboiul nevazut, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la “PARINTELE PANTELIMON DE LA SCHITUL GĂBUD (video) despre ZESTREA TINERETII ca “mod de a fi”, PRIETENIA CU DUMNEZEU, CONFORTUL AUTO-AMAGIRII si CURAJUL SINCERITATII fata de tine insuti: “Fuga inspre DISTRACTIE inseamna o FUGA DE SINE pentru ca, intalnindu-te cu tine, intra in CRIZA constiinta ta”

  1. Pingback: “DACA AI FI STIUT DARUL LUI DUMNEZEU…” – Predici patrunzatoare (si audio) la Duminica samarinencei: “MULT MAI VREDNICI DE COMPATIMIT SUNTEM NOI, CRESTINII, care nu stim pretul sufletului nostru nemuritor si-l vindem pentru de
  2. Pingback: MARTURIA UNEI TINERE “purtatoare de mir” din zilele noastre despe INTALNIREA VIE CU HRISTOS: “Ma simteam singura, aveam nevoie de dragostea cuiva si asteptam un baiat, dar cand L-am cunoscut pe Dumnezeu, am inteles că El era Mirele aste
  3. Pingback: PARINTELE ROMAN BRAGA despre ORTODOXIE si OCCIDENT, demonizarea tinerilor si drumul necesar catre “adancul din noi”: “TREBUIE SA EXISTE O REACTIE IMPOTRIVA A TOT CEEA CE ESTE RAU IN SOCIETATE. Si mai ales la români, care sunt inclinati
  4. Pingback: Schiarhimandritul Ioachim Parr despre AROGANTA CREDINCIOSILOR CARE SI-AU LUAT IN “PROPRIETATE” ORTODOXIA: “Ne pur­tam ca si cum Evanghelia ne-ar apartine noua. Luam sfintenia si socotim ca ea este a noastra. Aceasta este tragedia Biseri
  5. Pingback: Conferinta de la Optina a PARINTELUI IOACHIM PARR despre RUGACIUNE (video si traducere): “Nu-L vei iubi niciodata pe Dumnezeu si nu te vei ruga niciodata cu adevarat daca nu incetezi sa te iubesti pe tine insuti” (PRIMA PARTE) | Cuvântul Orto
  6. Pingback: DACA TOTUL NE MERGE PE DOS SI PUTERILE SUNT PE SFARSITE… | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: IADUL ROMÂNILOR – “bancul” spiritual tragic de adevărat spus de PĂRINTELE IUSTIN DE LA OAŞA: “Când vrea unul să se ridice, ăilalţi imediat îl trag de picioare în jos. Şi aşa rămân toţi acolo jos, în iad” | Cuv
  8. Pingback: IADUL ROMÂNILOR – un “banc” spiritual, tragic de adevărat, spus de PĂRINTELE IUSTIN DE LA OAŞA: “Când vrea unul să se ridice, ăilalţi imediat îl trag de picioare în jos. Şi aşa rămân toţi acolo jos, în iad” |
  9. Pingback: Stareţul IUSTIN de la MĂNĂSTIREA OAŞA despre VALORILE ROMÂNEŞTI, defectele poporului, demonizarea societăţii şi distrugerea tinerilor, “pâinea şi circul DNA” si spectacolul satisfacţiei răului: “DACĂ FACEM ABSTRACŢIE DE TR
  10. Pingback: PARINTELE STARET IUSTIN MIRON despre “Raiul” si “Casa” tinerilor de la Manastirea Oaşa, despre DRUMUL GASIRII LUI DUMNEZEU, despre NEVOINTA DE A IUBI “IMPUS” si despre CRESTEREA-IMPREUNA: “Rugandu-ne unii pentru
  11. Pingback: Stareţul IUSTIN de la MĂNĂSTIREA OAŞA despre VALORILE ROMÂNEŞTI, defectele poporului, demonizarea societăţii, distrugerea tinerilor, “pâinea şi circul DNA” şi spectacolul satisfacţiei răului: “DACĂ FACEM ABSTRACŢIE DE TREC
  12. Pingback: “Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă”. RAZBOIUL SI PACEA OMULUI CU SINE INSUSI SI CU DUMNEZEU. Konstantin Zorin despre nevrozele omului contemporan, fuga de singuratate si mijloacele de inabusire a constiintei | Cuvântul Or
  13. Pingback: SFANTUL NECTARIE AL OPTINEI, ultimul staret al legendarei “dinastii” duhovnicesti. HARISME, MINUNI si INVATATURI de mare insemnatate despre CUM SA NE RUGAM LA DIFERITE NEVOI si CUM SA NE MARTURISIM: “Puterea rugaciunii nu sta in multele
  14. Pingback: PSIHOLOGIA DUHOVNICEASCA A PACATULUI “MIC” SI A PATIMILOR ASCUNSE IN INIMA, care au nevoie doar de un “bun prilej” pentru a rodi alegeri grave ireversibile. Viata noastra ca FUGA PERMANENTA DE CONSTIINTA si ASCUNDERE DE GLASUL LUI
  15. Pingback: PARINTELE PANTELIMON DE LA OAȘA despre galagia Imediatului invaziv si agresiv VS. soapta discreta si delicata a Vesniciei: “CAND NI SE FURA VIATA, NI SE FURA CLIPA CU CLIPA!” (video – conferinta la Cluj, martie 2016) | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: CONFESIUNILE PARINTELUI PANTELIMON (I). De ce a renuntat la MUZICA ROCK, cum a intrat in manastire, ce parere are despre fenomenul Facebook? HOTII DE TIMP, SEDUCTIA CURIOZITATII si IDENTITATILE DE IMPRUMUT | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa despre DEPRESIE si IMPLINIRE, EGOISM si IUBIRE AUTENTICA, OBSESIA FERICIRII si VOLUPTATEA PERVERSA A NEFERICIRII: “Dacă n-ar fi întâmpinat de su­fe­rinţă, omul ar fi ex­traordinar de su­per­fi
  18. Pingback: CONFESIUNILE SI INVATATURILE PARINTELUI PANTELIMON (II). Raspunsuri despre Catedrala, refugiati, politicieni, preotii din inchisorile comuniste, patriotism si AMAGIRILE MINTII. Minciuna din noi si DEMASCAREA GANDURILOR DEGHIZATE | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: OAMENII SUNT CEI CARE CER SA FIE MANIPULATI! Cliseele mediatice si ideologia din spatele divertismentului. NECREDINTA CONVENABILA si DISCONFORTUL SINCERITATII: “Omul efectiv suspenda gandirea, ca sa nu fie scos din confortul propriilor patimi”
  20. Pingback: “In primul rand, sa nu fugim de Cruce, sa iesim din zona facilului”. Parintele Pantelimon de la Oașa despre CE INSEAMNA SA FII TU INSUTI – intre “GARDEROBA DE IDENTITATI” false ale lumii, dependenta fricoasa de PAREREA CELOR
  21. Pingback: “Sa fii prezent si cu sufletul in viata ta”: Parintele Pantelimon Șușnea despre LIBERTATI, INGRADIRI si DEPENDENTE, COMPROMISURI si (NE)IMPLINIRE, FRUMUSETE si (IN)SENSIBILITATE. Lucrarea seducatoare si inteligenta a Raului, COSTURILE ASCUNS
  22. Pingback: “Asa sunt eu…” sau despre FIRESCUL PACATULUI INTRAT IN FIRE, frica de prapastia launtrica si FIARA UCIGASA PE CARE O HRANIM | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: “TU SĂ FII ATENT LA TINE ÎNSUȚI!” – Care sunt consecințele NEGLIJENȚEI și SUPERFICIALITĂȚII ÎMPRĂȘTIATE în viața duhovnicească? “Cu adevărat, lumea modernă nu a ajuns altceva decât o sită gigantică prin care Sata
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate