HALLOWEEN, JOACA DE-A DIAVOLUL. Parintele Tudor Ciocan si Cristi Curte la “Sfatul inteleptului” (audio) despre re-paganizarea societatii; cum trebuie sa ne ajutam copiii sa reziste in lume si sa se fereasca de sarbatorile satanice?
Marturisire hotarata a unui preot ortodox impotriva paganismelor, fie ele de sorginte celtica, americana sau… romaneasca
Adevarul despre spalarea creierelor care are loc cu copiii si tinerii in Romania
ASCULTA AICI
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Cristian Curte: …Acum toată lumea ştie că Halloween-ul vine din occident, toată lumea ştie cam ce se întâmplă în zilele noastre, dar sunt convins că puţini dintre dumneavoastră ştiţi care sunt originile acestei sărbători. Halloween-ul este, de fapt, o prescurtare de la All Hallows‘ Eve, adică ajunul tuturor sfinţilor serbaţi în seara zilei de 31 noiembrie, înaintea praznicului tuturor sfinţilor, care cade în biserica catolică pe 1 noiembrie. Aşadar, sărbătoarea despre care noi vorbim are o puternică anvergură creştină, care de-a lungul timpului a ajuns să se păgânizeze, de fapt, să se repăgânizeze, istoria ei este interesantă: în antichitate celţii serbau în aceeaşi perioadă a anului sfârşitul jumătăţii luminoase a anului, era o cumpănă între lumină şi întuneric, în timpul căreia spiritele bune şi cele rele puteau traversa din lumea cealaltă în lumea noastră. Ca să le alunge pe cele rele oamenii se mascau şi săvârşeau felurite ritualuri. Deşi creştinismul a dus la dispariţia religiei celtice obiceiurile au rămas. Şi când în occident oamenii au uitat de sărbătoarea creştină a tuturor sfinţilor, vechile datini celtice, care au fost mereu ţinute în regiunea rurală a Irlandei şi Marii Britanii s-au răspândit în întreaga lume. Irlandezii au avut o contribuţie decisivă pentru că ei au dus peste ocean obiceiurile de acasă, le-au răspândit în Statele Unite şi apoi în întreaga lume. Deci, Halloween-ul a făcut un drum de la păgânism la creştinism şi apoi din nou la păgânism. Pentru că ceea ce sărbătorim noi astăzi numai legat de biserică nu este. Mă întreb însă dacă este un păcat, şi o fac împreună cu pr. Tudor Ciocan, invitatul din această seară al emisiunii „Sfatul înţeleptului”.
– Părinte, într-un cuvânt, e păcat ce fac oamenii de Halloween sau nu?
– (…) Faptul că cel mai adesea, cel puţin ce observ eu de la televizor, din modul cum se petrece la noi, în ţară de Halloween, cu multe masti, oamenii îmbrăcaţi cu tot felul de draci şi vrăjitoare aia sigur nu mai este bine şi într-un fel este chiar, sub o formă sau alta, o invocare a diavolului.
– De fapt, iniţial, în timpul sărbătorii păgâne, celtice, toate aceste obiceiuri, faptul că se mascau, faptul că îmbrăcau diferite costume erau împotriva spiritelor rele, toate aceste ritualuri având menirea să le alunge din lumea noastră înapoi în lumea lor. Deci erau contra diavolului.
– … Erau contra diavolului, dar cel puţin modul cum s-au adaptat în societatea noastră, românească, nu mai par a fi contra diavolului, par mai degrabă un fel de joacă de-a diavolul, ca să spun aşa; în sensibilitatea noastră creştină preferăm nu neaparat, deci preferăm să nu ne jucăm cu diavolul, să ne luptăm cu el, şi nu să-l invocăm în felul acesta, al mascaradei.
– Adică, dacă eu mă joc de-a vrăjitorul, vrăjitoarea, dacă vorbesc de Dracula – că am văzut că este foarte invocat, ăsta-i specificul naţional al sărbătorii Halloween, avem şi noi unul – dacă petrec îmbrăcându-mă în toate felurile înseamnă că mă joc cu el? Nu e cam dur?
– Eu la modul serios cred că cei care participă la aceste petreceri de H. vor să-şi caute o distracţie uşor exotică şi nu sunt conştienţi de o realitate a unei vieţi spirituale, nu-i interesează aproape deloc realitatea unei vieţi spirituale mai înalte, şi aproape sunt sigur că nu cred că diavolul există realmente.
– Şi în nici un caz nu se gândesc la faptul că, de fapt, pun în practică un mod foarte vechi de a sărbători o anumită perioadă a anului sacru celtic.
– Mie mi se pare oricum că Halloweenul – şi aţi şi spus în prezenare şi foarte bine – e o repăgânizare a unei societăţi care a pierdut dimensiunea sa creştină, şi-a pierdut relaţia vie cu Hristos prin Duhul Sfânt şi cu Tatăl prin Hristos. Şi atuncea, pierzând această relaţie vie a căutat…, spiritualitatea trebuie să existe, ea se manifestă într-o formă sau alta, mai superficial sau mai profund. Dacă se pierd relaţiile acestea creştine ele sunt înlocuite cu altceva.
– Ce-i interesant e că toate aceste, toată această spiritualitate creştină a H., adică să zicem “privegherea” din seara sărbătorii tuturor sfinţilor, care a încercat să înlocuiască practicile celtice a încercat de fapt să le convertească la creştinism n-a reuşit în totalitate, şi iată că după 2000 de ani ele ies iarăşi la iveală.
– Nu-mi dau seama dacă a reuşit sau n-a reuşit, fapt este că societatea occidentală aşa cum o percepem noi este o societate post-creştină, şi nu numai postcreştină, ci şi în fond având o anumită antipatie faţă de credinţa creştină, faţă de credinţa în Hristos. Deci, până la urmă aceasta s-a întâmplat, dacă este din motive istorice sau dacă este un eşec al bisericii în partea occidentală a lumi civilizate, aceasta e o altă discuţie: fapt este că suntem, occidentul este într-o epocă post-creştină şi eu aş spune încă, mai precis, anticreştină, nu doar post-creştină.
Vorbeam cu mai multe cunoştinţe de-ale mele, între care şi români care s-au mutat în America de Nord şi americani originari de-acolo, despre această sărbătoare a H. Şi îmi spuneau că ceea ce se întâmplă la noi, şi spunea că nu are nici o legătură cu ce fac ei acolo. Amintirile pe care le are ea despre H., această americancă fiind ortodoxă, nu convertită, ci crescută în familie de ortodocşi şi soţul ei tot aşa, ortodox botezat şi american originar, deci nu români plecaţi în America, şi la ei o sărbătoare mai degrabă a comunităţii în care copiii mascaţi, şi nu în draci sau în vrăjitoare, ci de obicei în diverse animăluţe, se duc de la o casă la alta, acolo unde sunt casele împodobite, împodobite cu dovleci, iarăşi nu cu lucruri înfricoşătoare, cum le vedem aici şi îşi primesc nişte bomboane. Şi bineînţeles e o formă în care copiii se perindă de la o casă la alta şi sunt cunoscuţi în comunitatea respectivă. Nu vreau să mă fac un avocat al H., ci vreau să observăm, am ţinut să fac acestă observaţie, pt. că mi s-a părut frapant modul cum descriam eu H. la noi, acestei familii de americani, şi ceea ce-mi spuneau ei despre H. american. Nu-mi convine, ştiţi de ce, pentru că la noi există colindatul, evident, copiii care merg merg şi colindă prin vecini, tot aşa şi primesc răsplată pentru colindul lor, pentru strădania lor primesc răsplata dulciurilor respective, sau covrigii sau ce se primesc acolo. Dar vedeţi, colindatul are un scop până la urmă un fond creştin, vestesc Naşterea Domnului, asemănându-se cu păstorii şi într-o oarecare măsură cu magii, în timp ce H. american nu are nici o legătură cu Hristos, e doar deja o sărbătoare total desacralizată.
– Da, pt. că irlandezii au dus în Statele Unite rădăcinile celtice ale sărbătorii, deşi numele respectiv era al priveghiului de a doua zi al sărbătorii tuturor sfinţilor. Pentru că şi noi avem, mă iertaţi părinte, nici colindatul nu-i de fapt un obicei creştin, ci un obicei păgân, precreştin, dacic…
– Da, dar este încreştinat! Da, da, e f. clar încreştinat, adică atunci când copiii vin şi cântă „O ce veste minunată”, cântă „O ce veste minunată, că Dumnezeu ni se arată”, da, şi toate celelalte: „Domn, Domn să-nălţăm”. În timp ce acolo nu mai există nici o realitate, a prezenţei lui Dumnezeu. Iar modul cum a fost preluată şi cum este promovată sărbătoarea pe diiverse canale mediatice la noi este chiar o degenerare chiar şi faţă de acel H. american. Pentru că este o demonizare, efectiv. În momentul în care mi se tot spune despre coaste de draci şi sânge de nu ştiu ce, care se bea acolo, mă rog, vin roşu, şi aşa, sau că-i văd îmbrăcaţi în draci, aşa, o reprezentare naivă a dracilor, dar făcută cu multă seriozitate. E clar că e vorba de cu totul altceva decât H. american. Un american dacă ar privi, un părinte american dacă ar privi sărbătoarea de la noi, n-ar recunoaşte-o de nici o culoare.
– Părinte, dar sunt aşa de serioase, eu ştiu, aceste frivolităţi ale oamenilor maturi, atunci când se joacă de-a ceva? Realmente poţi să intri într-o legătură cu un demon, poate el să te influenţeze dacă tu te îmbraci ca unul, sau îi mimezi?
– Îi mimezi prezenţa.
– Da…
– Ştiţi, îmi aduc aminte de faptul că la un moment dat a fost cineva care a scris o carte despre convertirea respectivei actriţe, de fapt care stătea în zona aceasta a Teatrului Naţional şi a trecut, s-a botezat creştină, sub influenţa părintelui Argatu. (…) Şi descria la un moment dat la un revelion, într-un mediu din ăsta actoricesc şi-au hotărât ca temă, deci se întâmpla înainte 1989, judecata de apoi.
– Interesant, ca tema a party-ului…
– Ca temă a party-ului respectiv. Şi în momentul în care au intrat la judecată unul s-a hotărât că el este judecătorul. Şi
– Adică că el este, de fapt, Hristos?
– Un fel de Hristos, dar modul cum judeca era mai degrabă o judecată demonică, acuzatoare. Şi spunea, atuncea ea s-a înfricoşat foarte tare, povesteşte în carte, din cîte îmi aduc aminte acuma, s-a înfricoşat foarte tare pentru că respectivul chiar îşi luase foarte în serios rolul şi nu mai era un rol, nu mai era o joacă. De aceea cred că în momentul în care…
– Spuneţi că de fapt deja intrase în el…
– Da, devenise într-un fel un receptacol al diavolului, pe care-l invoca acolo.
– Părinte, da’ nu suntem prea serioşi uneori, atunci când ne raportăm la altfel de lucruri?
– Mi se pare că în epoca asta în care trăim se cultivă foarte mult superficialul, şi se cultivă în mod sistematic superficialul.
– Şi atunci ar trebui să-i opunem mai multă seriozitate.
– Mai multă seriozitate; de ce se cultivă superficialul?, pentru că un om superficial este un om care nu are o dimensiune transcendentă, nu are o perspectivă mai amplă asupra vieţii. Trăieşte doar de azi pe azi: pâine şi circ, da, cum spuneau romanii. Dacă au pâinea cât de cât asigurată şi-un circ mai elaborat, aşa, atuncea nu mai fac probleme, nu mai vor să trăiască într-o altă dimensiune, nu mai caută să aibă o personalitate, să fie o personalitate şi cu o deschidere un pic mai amplă, trăiesc doar pentru clipa aceasta, carpe diem...
– Aţi zis foarte bine circ, noi de fapt în seara asta despre circ discutăm, circ, mă rog, convertit în altceva.
– Da, or această superficialitate nu ne permite nouă să păşim pe calea mântuirii. Nu ne permite. Asta însemană că un om care este tot timpul concentrat spre Hristos trebuie să fie un om acru. Nici vorbă, este un om luminos, este un om plin de această bucurie a conştiinţei prezenţei Harului în viaţa lui, este cu adevărat îngrijorat de păcatele pe care le face, dar prezenţa Harului din viaţa lui, pe care o simte în sufletul lui şi o vede la tot pasul în viaţa lui această prezenţă covârşeşte într-o oarecare, în bună măsură supărarea, şi-l face un om luminos, şi un om care trăieşte în fond viaţa, în timp ce cel care o ia uşor viaţa uită de această dimensiune şi pierde şi nu se poate pregăti în viaţa aceasta care ne este dată tocmai pentru a ne pregăti pentru împărăţia cerurilor, pierde timp, în loc să-şi folosească timpul, în loc să fie luminos, în loc să fie cu adevărat bucuros şi plin de această seninătate dumnezeiască pe care numai Harul, prezenţa Harului în viaţa ta poate să ţi-o dea, trăieşte, are impresia că trăieşte aceste plăceri, şi trăieşte, cum să spun, în loc să mănânce alimente naturale mănâncă E-uri. Se hrăneşte cu E-uri.
– O întrebare de la un ascultător: Cum putem micşora influenţa acestei păgâne, copiii sunt influenţaţi la şcoală de acest spirit, cum putem convinge copii să nu mergă? Dacă un copil nu merge al astfel de întâlniri, de multe ori este marginalizat. Ce este de făcut? ne spune George din Braşov.
– Da, e adevărat că din cauza dominaţiei acestea a limbii engleze în civilizaţia contemporană, odată cu limba ne-a venit şi această sărbătoare, şi cealaltă, Sf. Valentin, pentru că sunt sărbători până la urmă ale lumii anglo-saxone, şi atuncea e o situaţie puţin mai delicată cu copiii, totuşi…
– Eu cred că, mă iertaţi că vă întrerup, nu e problema doar a sărbătorii de H., am văzut, de exemplu, sărbătoare la grădiniţă pe muzica lui Michael Jackson, cu dansuri ale copiilor exact ca ale lui Michael Jackson, dansuri care la un moment dat au şi nişte gesturi obscene…
– Dar e cam lipsit de bun simţ chiar şi la maturi..
– Da, în fine, e lipsit de bun simţ, da’ oamenii sunt liberi să n-aibă bun simţ, la nişte copii poate să însemne, nu ştiu dacă sunt prea dur, dar chiar o spălare pe creier.
– Da, este o deformare de mic copil, mie tare mi-este frică că asta se întâmplă la noi în momentul în care se promovează această imagine a H. mai degrabă pe dimensiunea aceasta demoniacă şi a vrăjitoarelor.Ce putem face? Copilului putem să-i explicăm, în primul rând trebuie să-i explicăm…
– Nu-i prea mic să înţeleagă?
– Nu, copilul are discernământul lui… de copil, dar are discernământul lui. Să ştiţi, copiii au un acut simţ al binelui şi al răului. Dacă înţeleg ce este bine şi ce este rău atuncea vor alege binele. Problema este că răul li se propune sub o formă plăcută, exact ca în păcatul primodial, în ispita ce diavolul le-o face lui Adam şi Eva în Rai, le arată rodul acelui pom al cunoaşterii, le arată ca fiind plăcut la gust, şi plăcut la vedere şi vrednic de dorit, fără să le arate că mâncând din acel rod, mâncând din acel rod ei practic ies din ascultarea lui Dumnezeu şi din dragoste lui Dumnezeu. Exact aceasta se întâmplă aicea, li se prezintă sub forma unei distracţii, li se prezintă ceva care fundamental este putred, o sărbătoare care fundamental este putredă. Cel puţin la modul cum a fost preluată la noi. Şi atuncea trebuie să explicăm copilului că nu este bine. Ce fac? dacă copilului i se dă o bomboană cu otravă la şcoală din diverse motive, cine ştie ce inconştient vine… I se dă o măncare sticată, poftim, eu spun, da, du-te şi mănânc-o? Nu. Îi spun e stricată, chiar dacă arată bine, chiar dacă pare frumoasă, las-o deoparte acum, o să creşti puţin mai mare şi o să îţi alegi singur mâncarea.
– Dar există o anume latură, foarte importantă, a întrebării pe care v-am citit-o. Îi explici copilului, el înţelege, dar ce să facă el concret, pentru că dacă nu se duce la astfel de sărbători va fi marginalizat.
– Va fi marginalizat.
– Si-o să râdă toată lumea de el.
– La început o să râdă şi pe urmă încetul cu încetul o să se obişnuiască, nu să se râdă, ci de faptul că aceasta este opţiunea lui. Opţiunea lui este să nu se încadreze în această masă de oameni. Şi mă iertaţi, c-o să spun un cuvânt mai dur, în gloata aceasta care se lasă atrasă cu zăhărelul de colo-colo. Opţiunea lui este opţiunea în care vrea să crească, şi trebuie să-l obişnuim să crească independent faţă de aceste manipulări… Pe de altă parte părerea mea sinceră, ca părinte, pt că eu însumi sunt părinte…
– Asta vroiam să spun, aveţi 2 copii, ce faceţi cu ei în situaţii de astea?
– În primul rând când erau mai mititei am vorbit, poate şi fiind preot, poate c-am avut un alt cuvânt de spus, am vorbit cu doamnele, cu cadrele didactice, şi am stabilit în ce parametri să se desfăşoare o sărbătoare in care să fie exclusa orice zona din asta demonică.
– Si v-au şi ascultat?
– Da.
– Eraţi preot.
– Da, iar pe de altă parte, eu sunt convins că cadrele didactice şi ei sunt români, şi aceşti profesori, profesoare, învăţători, învăţătoare, educatoare, de fapt înţeleg foarte bine, undeva în adâncul sufletului, că nu este chiar în regulă această sărbătoare, că noi avem alt fel de a petrece, sărbătoarea noastră de Crăciun, ce frumos arată, chiar sărbătoarea de Paşti, dacă se poate face, chiar şi Floriile, că există chiar şi nişte colinde de Florii, avem atâtea sărbători aşa de frumoase, de Sf. Nicolae, poftim, încât n-am nevoie să import nişte mizerii, sau să import ceva străin pe care să-l transform si-ntr-o mizerie mai mare decît el. Deci, pe de o parte au înţeles, iar pe de altă parte, copilului, la început i s-a spus NU, pt. că aceasta este situaţia, şi încetul cu încetul i-am explicat NU-ul, nu este suficient faptul că el plânge ca să cedez imediat. Nu!
I-am explicat din ce cauză, cu părinţii împreună, deci mama şi tata, i-au explicat fiecare, şi încetul cu încetul au înţeles despre ce-i vorba. Şi se ajunge până la urmă la o problematică creştină, copilului poţi să-i explici încă de mic, din fragedă pruncie – asta însemnând 4, 5 , 6 ani – că el are de ales permanent, în viaţa aceasta are de ales între bine şi rău. Poate să facă binele sau poate să facă răul, la vârsta lui, acolo…
– Şi cum i-aţi explicat că H. e rău?
– I-am arătat dracii respectivi care apar, i-am arătat vrăjitoarele respective care apar, care sunt până la urmă măştile favorite la noi. Dacă ar fi fost nişte măşti de zebre, de căţeluşi, de pisicuţe, de lei, de tigri, dacă ar fi fost ceva.
– Erau mai nevinovate…
– Era mai nevinovat, dar în momentul în care vezi urâţeniile ce să mai…, urâţeniile de la sine vorbesc…
– Părinte, dar apropo de măşti, uitaţi o întrebare interesantă: H. nu are oarecare asemănări cu obiceiurile de anul nou creştin de la noi? şi la noi se umblă cu felurite măşti la colindat, mai ales la sate. Ei, măştile acelea nu sunt deloc creştine, şi cred că au foarte mare legătură pentru că e aceeaşi idee, este trecerea între ani, şi rituarile respective aveau rolul exorcizărilor anumitor spirite şi erau ritualuri păgâne. Şi măştile sunt păgâne.
– E clar, există, că toţi le ştim. Nu tot ce ne vine nouă din tradiţia poporului nostru este creştin.
– Da, dansul cu ursu, capra…
– Există anumite tradiţii care nu ţin de zona creştină, ţin de zona păgână, şi la un moment dat, nu numai ca ţin de zona păgână, dar dacă stăruim în a le păstra pe acestea, ajungem să ne punem problema dacă acestea ne apropie de Hristos sau nu. Viaţa aceasta e foarte serioasă. Poate să fie şi foarte luminoasă, şi plină de bucurie, dar e o viaţă serioasă, o viaţă în care optăm, până la urmă şi opţiunea trebuie să fie din ce în ce mai continuă, pentru a fi împreună cu Hristos, sau a fi fără Hristos. A fi fără Hristos înseamnă împreună cu satana, pentru că nu există o stare intermediară. Deci dacă oamenii vor să cultive aceaste tradiţii, că sunt ele populare, ale noastre, mersul cu vaca şi cu capra, sau care-or mai fi pe-acolo, dacă le cultivă cu stăruinţă şi asta vor să devină, daca ele tind să devină dominanta noastră spirituală, să ştim că ne lepădăm de Hristos. Chiar dacă sunt româneşti. Ne lepădăm de Hristos!
– Cam dur cuvânt…
– Este, dar n-am ce face, asta este situaţia.
– Adică toţi ţăranii noştri care umblă mascaţi şi…
– Nu, deci nu devin dominante. Problema mea e că această dominantă, dar chiar în momentele respective, păgâne, nu prea, eu nu le reconstitui, poate, uitaţi, un părinte, Dumitru Stăniloae, avea o altă perspectivă, în care încerca să înglobeze orice era creştin, şi chiar si în aceste obiceiuri, eu n-am această perspectivă atât de amplă, nici nu cunosc obiceiurile atât de bine, dar ceea ce vreau să ştiu eu este că nu mi-ar plăcea să văd copii mergând mascaţi şi spoiţi şi urâţi şi invocând..
– Urâţiţi …
– Da, urîţiţi.
– Cred că este destul de simplu spus: nu vă urâţiţi copiii!
Un ascultător ne spune: Părerea mea este că dacă purtăm semne creştine suntem într-o măsură mai mare sau mai mică, mai devreme sau mai târziu înrâuriţi de Hristos. Iar dacă purtăm şi facem semne drăceşti, de exemplu coarne, sau altceva, chiar şi în glumă, sau în neştiinţă căutăm un alt stăpân, foarte amator să ne ia în stăpânire. Dacă nu greşesc, ce să le spun elevilor mei care poartă accesorii cu însemne satanice?
– Că sunt satanice însemnele!
Si cu adevărat să ştiţi că nu e suficient să porti însemnul creştin, e bine să ai crucea al gât şi şiragul de mătănii, pe mână, sau alte iconiţe la gât sau la piept, important este ca acest însemn creştin să corespundă unui efort lăuntric permanent de a te uni cu Hristos, şi de a te apropia şi de a te face vas ales la Duhului Sfânt, de a te curăţa de păcate şi de patimi, de a nu rămâne doar la partea formală, pt. că Hristos a vrut să ne libereze din formalismul legii iudaice, şi ne-a eliberat , dacă noi vrem să rămânem în formalism să refacem într-un fel sau altul să refacem în creştinism formalismul Vechiului Testament, atuncea nu suntem cu Hristos. Bineînţeles că semnul creştin, el însuşi al crucii, este purtător de biruinţă pentru cel credincios. De asemenea, trebuie să ştim că spre Hristos se ajunge mai ales la începutul drumului spiritual cu un anumit efort lăuntric, este mai greu. Spre satana nu trebuie efort. Se alunecă mult mai uşor. E suficient o joacă, şi încetul cu încetul spui să ajungi de fapt şi de drept în această stăpânire. Problema este că finalul vieţii acesteia nu este doar finalul – finalul este doar începutul vieţii viitoare! -, or, cel care de aicea se obişnuieşte să convieţuiască cu satana, sub o formă sau alta, se leapădă de Hristos, iar cel care se apropie de Hristos, de aici luptându-se cu satana, în viaţa veşnică va fi cu Hristos mai departe.
– Ne spune Vali din Călăraşi: ceea ce are un om în inimă, acel lucru îi iese în evidenţă, dacă el vrea să se îmbrace în drac, înseamnă că aceea-i place lui, şi aceasta domneşte în viaţa lui. Adică cel rău şi nu Dumnezeu. Este un păcat un astfel de eveniment înţeles în acest fel?
– Ştiţi, eu înteleg că, în primul rând ştiu foarte bine, eram destul de mare încât să-mi aduc aminte când au apărut în ţara noastră H. şi Sf. Valentin. Aveam 20 şi ceva de ani, deci nu eram de 10, 12, ani, [aveam]24, 25 de ani and au apărut. Ceea ce am văzut iniţial a fost o imitare... pentru că eram cu toţii imediat după 1989, eram cu toţii dornici, însetaţi de orice vine din occident şi ni se părea că tot ce vine de acolo este extraordinar, totul trebuie imitat, aveam de parcurs, ni se părea nouă, o distanţă culturală şi de civilizaţie… Pe care am confundat-o, pentru că distanţa de civilizaţie este una, şi distanţa spirituală este alta. Spiritual nu eram cu nimic inferiori, în ortodoxie nu eşti cu nimic inferior celorlalti, pentru că eşti aproape de Hristos. Eşti inferior în măsura în care nu trăieşti în ortodoxia autentică… Numai dacă vedeţi că această civilizaţie şi această prosperitate ajung să se opună unei dimensiuni spirituale mai ample atuncea încep să fie deja nevrednice de dorit. Dacă ele se pot conjuga şi cu o deschidere spirituală amplă şi cu o trăire sinceră şi profundă a unei vieţi spirituale, atuncea e bine. Deci în momentul în care, atuncea oamenii doreau cei mai mulţi, nu toţi, unii s-au îndreptat către mănăstiri, către părinţii noştri duhovniceşti, unii s-au îndreptat către viaţa filocalică şi către lecturi, deci către o încercare de trăire din ce în ce mai autentică creştină, dar modelele promovate extrem de mult pe cele mai multe canale de televiziune, dacă nu chiar pe toate, dar pe cele mai multe, modelul a fost al acestei asimilări necondiţionate, superficiale, a tot ceea ce însemna occident. Si în general, iată în cazul H., am avut şi această observaţie făcută aşa cum am spus, discutând şi cu români stabiliţi de multă vreme pe continentul N american şi cu americani de acolo, este cu totul altceva ce se întâmplă la noi decât acolo, de H.
– Părinte, uitaţi ce spune un ascultător: Care e diferenţa între această sărbătoare păgână, aşa cum o numim şi anumite fapte ale preoţilor, care deschid Biblia şi fac diferite…
– Pai foarte rau fac si preotii aceia care deschid Biblia si fac tot felul de paganisme. Pana la urma este tot o indepartare de Duhul lui Hristos si de Hristos. Trebuie sa intelegem foarte bine ca Biserica singura, in totalitatea ei, este infailibila si este fara de pacat. Biserica ortodoxa. Asta inseamna totalitatea, cea care este insufletita cu adevarat si care traieste cu adevarat in harul Duhului Sfant, cel pe care Hristos l-a insuflat asupra apostolilor, cel pe care apostolii l-au primit la Cincizecime. In Biserica nu suntem toti sfinti, asta e neplacut si e dureros, nu reusim sa fim intotdeauna toti sfinti. Exista si multe cazuri in care, desi suntem toti crestini, acest crestinism al nostru este unul formal. Chiar daca nu permanent, exista si multe cazuri de cadere. Eu insumi am si eu pacatele mele. Si in momentul in care pacatuiesc nu sunt cu Hristos. Exista insa loc de pocainta, loc de intoarcere, loc in care cu adevarat sa-mi para rau de pacatele mele si sa nadajduiesc ca Dumnezeu si Duhul Sfant, se coboara si ma curata de toata intinaciunea si spurcaciunea si ma aseaza din nou in starea fireasca fata de Dumnezeu Tatal.
– Ne spun ascultatorii ca preotii nici nu fac suficient. Ca in afara de cativa care vorbesc la radio si la TV, putini iau atitudine impotriva acestei sarbatori.
– Presupun ca se ia atitudine in cadrul bisericii, la predici, la cateheze, la spovedanie cred ca ar trebui sa se ia atitudine. Nu stiu ce fac ceilalti preoti, colegii mei, preoti de spitale, cu care vorbesc foarte des, si mai multi preoti de parohie pe care ii cunosc foarte bine, sunt preoti activi in a vorbi despre ce inseamna spiritualitatea autentica, despre ce inseamna pseudo-spiritualitatea, desprece inseamna falsa spiritualitate si identitate culturala. Deci cunosc preoti care vorbesc in mod constant si au o pozitie foarte ferma in aceasta directie.
– Cristi din Breaza ne spune ca acesata manifestare a prins bine la noi, ca de altfel orice lucru prost, venit de afara, care prinde repede. Putem sa adoptam asa de repede si lucrurile bune, venite din afara?
– Nu, tocmai ca un lucru bun ne apropie de Hristos. Si la inceputul vietii spirituale apropierea de Hristos se simte ca un jug si ca o taiere de voie pentru ca trebuie sa ne desprindem de obiceiurile noastre proaste, pe care le-am dobandit si le-am cultivat in lumea aceasta, care inca nu este Imparatia Cerurilor. Dar dupa ce se face acest inceput al vietii duhovnicesti, si dupa o etapa lunga si adesea penibila dpdv spiritual, pentru ca este grea, iti tai voia, nu-ti prea convine, era mai simplu inainte, nu erau atatea probleme, atatea griji, framantari, sa fii cu mintea curata de ispitele veacului acestuia, sa incerci tot timpul sa fii catre Hristos, sa fii cu inima curata astfel incat Duhul Sfant sa lucreze, ei bine, dupa aceasta etapa care poate sa dureze ani de zile, pe urma nu mai poti trai fara ea. Si te simti cu adevarat bucuros si simti cu adevarat ca aceasta este viata, a fi cu Hristos, a fi in Duhul Sfant, a fi fiu al Tatalui Ceresc in fiecare clipa a vietii. Si atunci iti dai seama ca celelalte sunt pe de o parte jocuri de copii care nu vor sa se maturizeze, nu jocuri inocente. Propriu zis nu te mai tenteaza celelalte ale lumii acesteia, inclusiv aceste sarbatori si aceste distractii superficiale.
– Alexandru Marinescu spune asa: Recomand tuturor ascultatorilor cartea “Ortodoxia si religia viitorului” – Pr. Seraphim Rose.
– E o carte exceptionala, foarte buna…
– Si se potriveste cat de cat, temei noastre. Altcineva ne spune ca in scoli, profesorii de engleza organizeaza constant astfel de manifestari, dpdv educativ ei socotesc ca isi aduc o contributie importanta la cunoasterea culturii americane, probabil. Ascultatorul spune ca exista un film documentar strain, in care se dovedeste faptic ca la astfel de manifestari dispar uneori copiii spre a fi sacrificati, in occident. Exista si marturia unor tinere care au fost supuse, in SUA, unui supliciu sacrificial in timpul acestei manifestari, concomitent cu invocari demonice. Poate se refera la animite secte satanice…
-Nu ma intereseaza ca demonizez occidentul in totalitate. Exista valori ale civilizatiei, ale tehnicii, care sunt demne de apreciat. Dar asta nu inseamna ca tot ce vine de acolo este bun, si in masura in care ma rupe de Hristos, si ma face mai degraba deschis catre alte duhuri decat Duhul Sfant, sub forma unor patimi, ispite, sub form aunor superficialitati, sub forma unei vieti total lipsite de orizont duhovnicesc, in masura aceea ma feresc de lucru acesta. Dar inca o data, nu vreau sa demonizez occidentul in totalitatea lui. Exista oameni absolut exceptionali si in occident, cunosc si parinti extraordinari si in occident. Si in SUA exista Seraphim Rose care a trait in America, despre care s-a vorbit. A existat un Jaroslav Pelikan, Placide Deseille, exista un parinte Andrew Louth, acestia sunt toti [ortodocsi] occidentali si care cu adevarat au ce sa ne spuna despre occident.
– Un ascultator spune ca am mai trecut prin perioada asta, s-a intamplat in perioada fanariota cu grecii, in perioada pasoptista cu francezii si acum au venit americanii. Nu luam ceea ce este profund dintr-o cultura, ci ceea ce este marginal in cultura lor, pentru ca asta este mult mai usor de asimilat.
– Nu sunt specializat pe civilizatie britanica, dar e clar ca pe copiii de clasele 1-4 e mult mai usor sa-i strangi la H. decat sa levorbesti despre Shakespeare sau despre un alt mare autor de limba britanica. Dar cred ca demersul in fond, ar trebui facut in aceasta directie. Cautate valorile autentice, chiar daca sunt mai greu de prins de copii, trebuie adaptate pentru intelegerea lor. Sunt convins ca aceste valori autentice care pot sa provina si de acolo, pentru ca si aceia sunt din lumea aceasta, nu provin din Iad, ci din lumea aceasta unde exista lucrarea lui Dumnezeu, aceste valori autentice vor crea in sufletele copiilor nostri o receptare mult mai buna si le vor dezvolta sufletete pe o cale mult mai buna, cuviincioasa.
– Nu stiu daca toti ascultatorii au fost foarte lamuriti, pentru ca unul dintre ei ne scrie: “Concret, e un pacat sau nu, ceea ce se intampla de H. in Romania?”
-Da, este un pacat, daca vrem sa o luam asa, e un pacat. Mascarea in vrajitoare si faptul ca ma duc acolo si ma joc de-a vrajitoarea si de-a dracii, si mananc coaste de liliac si de vampir, astea pana la urma sunt un pacat. La modul direct, fara nuantari este un pacat. Nu orice petrecere este un pacat, atata timp cat petrecerea este cu bun simt, cat exista o anumita comuniune intre tineri sau mai putin tineri, care se aduna acolo, si este o bucurie de a fi acolo, nu este un pacat. In momentul in care se dezvolta anumite patimi, cand se invoca, chiar si sub aceasta forma a mascaradei, niste draci, tot pacat este.
– Pana la urma cel mai bine este sa evitam astfel de petreceri.
– Nu nu numai sa le evitam, trebuie sa le explicam.
– Culmea, imaginea sfantului in aceasta societate moderna este caricaturizata, pentru ca este prezentat intotdeauna ca un om incruntat, totdeauna razboinic cu ceilalti, totdeauna fundamentalist in sensul cel mai prost al cuvantului, in timp ce imaginea reala a sfantului este ignorata deliberat – a acelui om care este luminos, pasnic, impaciuitor, si este cu adevarat izvor de lumina pentru cei din jurul lui pentru ca Hristos lucreaza prin el – pentru ca Duhul Sfant este cel care da pacea aceasta, nu este o pace omeneasca obtinuta prin niste mijloace psihologice, ci prin lucrarea harului Duhului Sfant, in timp ce imaginea dracilor, vrajitoarelor, a tuturor excentricitatilor care ne departeaza de o traire autentica a vietii, sunt exacerbate si sunt prezentate permanent ca model. Din punctul acesta de vedere traim intr-o lume a imaginilor, propuse ca model, o lume cu valori inversate.
– Un ascultator spune ca un comitet de parinti sa impuna Ministerului Educatiei sa impuna editarea unui manual prin care sa se promoveze sarbatorile crestine. Nu o sa vedem lucrul acesta pentru ca traim intr-o lume seculara si secularizanta, o societate care se vrea laica, o societate in care Biserica si in general religia, trebuie sa se manifeste in special in spatiu privat sau cel mult la ora de religie, iar restul manualelor trebuie sa fie “pure” din punct de vedere confesional, adica sa fie “areligioase”, H. poate sa intre fara nicio problema in orice manual pentru ca “e o sarbatoarea culturala, nu are legatura cu nicio credinta, paganismul oricum nu exista…” Deci crestini nu, dar pagani da!
– Am citit intr-o carte ca prin anii ’60-’70, tot in SUA, s-a pus accentul pe aceasta politica a impartialitatii invatamantului…
– A politicii corecte…
– S-a scos incetul cu incetul, orice referire la crestinism, din spatiul scolar. In schimb a fost inlocuit cu meditatii de tip yoga.
-Da, ca acelea sunt areligioase…
– Teoretic. De fapt, sa fim sinceri, nu sunt areligioase, ele provin dintr-un spatiu hindus si deschid catre un spatiu hindus!
– Numai ca au fost destui psihologi care sa le cosmetizeze si sa spuna ca de fapt sunt terapii transpersonale.
– Da, dar nu sunt areligioase. De aceea trebuie sa stim foarte bine, in primul rand, ca biserica noastra ortodoxa, si chiar si BOR, nu este o biserica care vrea sa declanseze miscari sociale in plan orizontal. Ceea ce cautam noi este sa dobandim cu adevarat pocainta sincera a oamenilor si deschiderea sincera catre Hristos, a fiecaruia inlauntrul nostru. De aceea nu cred ca ne este caracteristica aceasta actiune in plan social-orizontal, ci in plan transcedental. Adica noi ca biserica, si noi ca oameni si ca madulare ale bisericii, avem datoria sa ne apropiem cat putem mai mult, de Hristos in viata noastra, sa ne luptam cat putem mai mult cu pacatul din viata noastra, cu pacatul din viata mea, sa ma lupt cu el astfel, uneori pacatul este grosier, alteori subtire, sa devin incetul cu incetul, vas ales al Duhului Sfant, si din acest vas lumina care va izvori, va lumina si mediul in care traiesc eu. In felul acesta se poate increstina societatea. Mai putin prin miscari sociale. Eu nu sunt adeptul unor miscari sociale. Dumnezeu stie cum va fi mai bine, dar sunt convins ca daca ar fi mai multi crestini care sa aspire spre sfintenie, nu intr-o forma fariseica, nu intr-o forma exterioara, ci in fond sa incerce sa traiasca impreuna cu Hristos, sa se roage in fiecare zi, sa caute sa se fereasca inclusiv de pacatele cu gandul, sa se fereasca de circul acesta care ne invadeaza permanent… Sunt convins ca daca am avea felul acesta de crestini, foarte multi, aceste manifestari anticrestine si-ar pierde din putere.
Tot timpul ne sunt prezentate tot felul de distractii si de griji false, de framantari… Ca si cum ai merge cu masina si in loc sa vezi soseaua si semnele de circulatie care sa iti indice ce sa faci, ai vedea semne de circulatie indicand in toate partile. Ai mult prea multa informatie falsa, care nu te ajuta la nimic, si atunci nu mai poti sa discerni informatia reala. Ar trebui, la modul foarte serios, cei care vor sa-si ia viata spirituala in serios, sa-si dea seama cat de mult din timpul lor fizic acorda distractiei, care provine, mai ales de la TV, internet, cat acorda grijilor pt cele din lumea aceasta, si cat acorda grijilor spirituale… Facand un echilibru, o sa vedem ca fara sa intram [neaparat] cu totii intr-o viata de asceza aspra, vom putea, incetul cu incetul, sa dam din ce in ce mai mult timp lui Hristos in viata noastra”.
***
Pare-mi-se că, şi cu mai mult elan decât în alţi ani, anul acesta tot mai mulţi români au sărbătorit – ori au marcat cumva, căci a sărbători o fi fiind prea mult spus) acest lipsit de sens Halloween.
Nu că pentru distracţie ar trebui să existe un rost, vreun motiv, temei… Cu sau fără vreun pretext, consumismul şi hedonismul zilelor noastre, rămân tot forme de demonizare.
(…)
Fie că vin nedoriţi, fie doriţi pe lume, copiilor nu le este pus înainte orizontul vieţii veşnice, adevărate, ci primesc doar lanţurile lumii materiale, înrobirea în ‘aici şi acum’.
Despre lumea de dincolo nu li se arată decât poveştile acestea cu monştri, de parcă nimeni nu s-ar mai fi întors vreodată de acolo, să le poată confirma sau infirma. Pe Cine S-a întors de dincolo, nu vor să-L creadă.
Căci, mai sigură decât arătările demonilor – înfricoşătoare (dar nici pe departe cât de urâte or fi în realitate) sau mai prietenoase (de show-biz) – este certitudinea că Hristos a înviat!
Un adevăr despre care mai nimeni dintre cei care petrec de Halloween nu au auzit… Căci, din păcate, mai populare decât lumânările de Înviere ajung rânjetele luminate ale dovlecilor.
(…)
Fără o sănătoasă frică de moarte şi fără a-şi chinui sufletul cu întrebări fundamentale, căci oricând, prin iscusinţa la joc, ei îşi pot câştiga mai multe vieţi.
Or, indiferent cât am fi amăgiţi, robiţi în paradisuri-temniţe cu orizonturi seculare, viaţa fiecăruia nu este decât una, cu un singur şi irevocabil game over.
Zice-se că cine râde la urmă râde mai bine, iar mulţi dintre demonii luaţi în râs de Halloween or râde cu poftă de cei care au râs de ei şi au luat în râs moartea.
- Ria Novosti: Russians reluctant to celebrate Halloween amid ‘Satanic’ warnings (traducere)
În timp ce tinerii din occident se îmbulzesc la petreceri de Halloween costumaţi ca fantome, zombi şi vrăjitoare, sondajele de opinie arată că majoritatea ruşilor vor ignora acest eveniment, doar câţiva dintre ei plănuind să celebreze o sărbătoare pe care mulţi dintre oficialii ruşi şi autorităţile religioase pretind a fi “satanică”.
Potrivit unui sondaj realizat de Centrul Levada din Rusia la sfârşitul lui octombrie, şaizeci şi şapte la sută dintre ruşi au declarat că nu plănuiesc să celebreze una dintre cele mai vechi – şi mai comercializate – sărbători.
Doar 6 la sută dintre ruşi intenţionează să participe la petrecerile de Halloween din noaptea de 31 octombrie, în mijlocul îngrijorării crescânde că impactul psihologic şi social al sărbătorii celtice este “distructiv”. Rata scăzută de participare prognozată vine în ciuda gradului de conştientizare crescut al ruşilor asupra sărbătorii, care a crescut de la 54 de procente la 73 de procente in ultimii cinci ani.
Oficialităţile din educaţie şi reprezentanţii religioşi au alimentat temerile asupra sărbătoririi Halloween-ului, care datează din timpuri păgâne. În anul 2003, Departamentul de Educaţie al oraşului Moscova a recomandat profesorilor şi învăţătorilor de la şcolile primare şi gimnazii să interzică Halloween-ul în şcoli.
Conform recomandării emise de acest departament, sărbătoarea provine din “ritualuri ale sectelor satanice” şi promovează “cultul morţii”. Citând unii psihologi, autorul documentului concluzionează că celebrarea Halloween-ului “duce în înşelare şi satanizează mintea unui copil”, ducând la “coruperea morală a copiilor”.
Halloween, care odinioară marca sfârşitul verii şi a recoltei şi începutul iernii, a căpătat popularitate în Rusia după căderea regimului sovietic, odată cu primele petreceri de Halloween ce au avut loc în şcolile din Rusia la sfârşitul anilor 90, a spus Konstantin Ushakov, redactor şef al revistei Directorul Şcolii.
“Înainte de asta, nu ştiam nimic de această sărbătoare”, a spus el, adăugând că sărbătorirea Halloween-ului în Rusia “nu a fost determinată de vreun factor social sau politic – oamenii au vrut pur şi simplu o sărbătoare în plus”.
Urmând tendinţei globale, popularitatea Halloween-ului, care şi-a pierdut de multă vreme semnificaţia religioasă şi este văzută de către tineri mai degrabă ca o oportunitate de distracţie, decât ca pe o petrecere satanică, a crescut în marile oraşe ruseşti de la căderea Cortinei de Fier, dar provincia rămâne în mare parte neatinsă de febra Halloween-ului.
“Să interzică Halloween – ul?! Este o vânătoare de vrăjitoare şi bigotism!” a spus Yekaterina, o tânără din Moscova de 26 de ani. Ea îşi aminteşte de petrecerile de Halloween din şcoală ca fiind evenimente vesele care nu aveau nimic în comun cu satanismul.
“Fiecare grup de elevi pregătea nişte atracţii pentru petrecere – o cameră a groazei, o sesiune de ghicit, sau un concurs de dovleci de Halloween, de exemplu. Cântam cântece în engleză şi organizam reprezentaţii pentru părinţi”, a spus ea.
“Mi-a plăcut întotdeauna Halloween-ul”, a spus Julia Panova, o studentă din Ottawa de origine rusă. Ea a adăugat, totuşi, că înţelege de ce unii oameni nu vor ca Halloween-ul să fie sărbătorit de copiii lor.
“Multe fete se costumează indecent pentru Halloween. Aici (în Ottawa), de exemplu, majoritatea oamenilor cumpără costumele de la sex-shop-uri”, a spus Julia, a cărei familie a părăsit Rusia pentru Canada la sfârşitul anilor 90. “Valorile morale ale copiilor pot fi, cu siguranţă, compromise de astfel de lucruri”.
“Dar ’satanismul’ este peste tot în jur”, a adăugat. “Spre exemplu filmele cu vampiri.. Interzicerea doar a Halloween-ului nu ar schimba nimic”.
Educaţia ‘secularizată’
În afară de ameninţările psihologice puse, chipurile, de Halloween, adversarii spun că sărbătoarea ar trebui interzisă în şcoli pentru că, aşa cum declară Constituţia, Rusia este un stat laic.
În iulie, Departamentul Educaţiei din Republica Karelia din nordul Rusiei a trimis o scrisoare către autorităţile educaţionale locale şi către directorii de şcoli, recomandând ca petrecerile de Halloween care includ “elemente religioase” şi, prin urmare, violează “caracterul laic al educaţiei” din Rusia, să fie anulate din şcolile din cuprinsul Kareliei.
În schimb, ar trebui promovate printre copii “noi forme de sărbători şcolare bazate pe valorile culturale ruseşti”, spune documentul.
Ushakov a respins argumentul că natura religioasă a Halloween-ului face sărbătoarea nepotrivită pentru şcoli.
“Cred că acest argument nu mai este relevant, pentru că presiunea educaţiei non-laice (în şcoli) este destul de puternică”, a spus el.
Acum câţiva ani, autorităţile ruse au luat iniţiativa de a introduce educaţia religioasă opţională în ciclul gimnazial, care trebuie să includă un curs despre cele mai răspândite patru religii din Rusia, precum şi despre etica seculară. O materie numită Bazele Culturii Ortodoxe a fost deja lansată în unele regiuni din Rusia, ca parte a unui experiment al Ministerului Educaţiei din Rusia.
Iniţiativa, care a fost susţinută de mai mult de două treimi dintre ruşi, potrivit sondajului din 2009 al Centrului Levada, precum şi de Biserica Ortodoxa Rusă şi de liderii altor religii, a iscat dezbateri publice aprinse. Mai multe figuri publice, activişti de dreapta şi alţi lideri religioşi au avertizat că iniţiativa va conduce la discriminare şi diviziuni sociale.
Cât despre Halloween, Ushakov a declarat că i se pare sărbătorirea în şcoli “cât se poate de normală”.
“Există multe sărbători care au origini păgâne şi nu văd de ce am lega sărbătoarea de vreo ideologie adâncă,” a declarat el. “Dacă vor să o celebreze – nu au decât”.
Halloween nu este singura sărbătoare considerată a fi “nepotrivită” de conservatorii ruşi. Popularitatea crescândă a Zilei Sfântului Valentin printre tinerii ruşi, a alarmat, de asemenea, unii oficiali de rang înalt şi unele autorităţi religioase, care au avertizat asupra “influenţei negative” asupra “siguranţei spirituale” a tinerilor şi a “valorilor lor morale”.
În 2008, Rusia a introdus o alternativă a Zilei Sfântului Valentin, Ziua Familiei, Iubirii şi a Fidelităţii. Sărbătoarea, cunoscută şi ca Ziua Sfinţilor Petru şi Fevronia, patronii ortodocşi ai căsătoriei, este marcată pe 8 iulie cu o margaretă, în loc de o inimă roşie. Prima Doamnă a Rusiei, Svetlana Medvedev, este printre promotorii cei mai activi ai noii sărbători.
- The Dark Side of Halloween – de David L Brown (traducere a unui fragment din cartea „The Dark Side of Halloween” scrisă în engleză de pastorul David L. Brown, copyright 1990, şi postată pe Internet la adresa: http://www.detailshere.com/halloween.htm)
Faţa întunecată a Halloweenului
Autorul Ralph Linton în cartea sa „Halloween Through the Centuries” (Halloween dea lungul secolelor), spune: „Sărbătoarea americană (a Halloweenului) se bazează pe obiceiuri ale poporului scoţian şi irlandez care pot fi urmărite în linie directă până în timpurile precreştine. Cele mai vechi sărbători au fost ţinute de DRUIZI în cinstea lui Shamhain, stăpân al morţii, a cărui sărbătoare era pe 1 noiembrie”.
Cercetătorul asupra sărbătorilor George Douglas adaugă unele informaţii interesante când spune:
„Multe din obiceiurile de Halloween se trag de la vechile Sărbători ale lui Baal. Alte obiceiuri îşi au originea în culegerea (sau luarea – nota trad.) prevestirilor din luptele victimelor în focurile sacrificiilor druidice” (din cartea The American Book of Days – Cartea americană a zilelor, de George William Douglas revăzută de Helen Douglas Compton).
Alexander Hislop în cartea sa, The Two Babylons – Cele două Babiloane, spune: „Zeul pe care druizii îl venerau era Baal, aşa cum arată flăcările focurilor aprinse lui Baal – Ştim că ei aduceau sacrificii umane către zeii lor sângeroşi. Avem dovada că ei îi făceau pe „copiii lor să treacă prin foc la Moloh”, şi aceasta face foarte probabil că îi ofereau de asemenea spre sacrificare; cu privire la (aceasta), din Ieremia 32:35, comparat cu Ieremia 19:5, aflăm că aceste două lucruri erau părţi ale unuia şi aceluiaşi sistem.” Mai departe, este de notat că „preoţilor lui Nimrod sau Baal li se cerea în mod necesar să mănânce din sacrificiile umane; şi în felul acesta sa întâmplat că „CahnaBal”, (Cahna este forma energică a lui Cahn care înseamnă „preot”) însemnând preotul lui Baal, este cuvântul înrădăcinat în limba noastră pentru un devorator de carne umană – canibal” (extras din The Two Babylons, Hislop, vezi pagina 232).
Nu este de mirare că un fost vrăjitor al zilelor noastre, Tom Sanguinet, fost mare preot în tradiţia celtică a Wicca (vrăjitorie) spunea: „Halloween este rău pur şi absolut, şi nu este nimic care noi să facem sau să putem face ce ar putea să îl facă acceptabil Domnului Iisus”. Jack Roper, cercetător asupra ocultismului din cadrul C.A.R.I.S (Christian Apologetics: Research & Information Service) spune: „… perioada anului când ai cea mai ridicată rată a crimelor rituale satanice este Halloween” Nu este de mirare că Halloween este cea mai importantă zi a anului pentru diverse organizaţii sataniste din S.U.A. şi de pretutindeni din lume. Vrăjitoarele se adună în „sabaturi”, au loc eviscerări de animale, şi, oribil, este cunoscut că unii copii răpiţi au fost folosiţi pentru sacrificii umane de către veneratorii diavolului.
Observaţiile traducătorului:
Cu toate că oferă informaţii documentare de mare importanţă, scrierea provenind din mediu protestant cuprinde mari abateri de la dreapta credinţă şi dogma ortodoxă. Privitor la noţiunile de sfânt şi sfinţenie autorul le contestă prin interpretare greşită şi asociere cu Biserica Romano-Catolică respectiv sărbătoarea Halloween.
Ştiind că acest material a fost scris în anii ’90, oare la ce dimensiuni ale fenomenului s-a ajuns după 20 de ani de atunci?
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieştene şi ne păzeşte pe noi cu harul tău! Amin
Legaturi:
- PARINTELE SAVATIE BASTOVOI: De ce ne place atat de mult “Saint Valentines”?
- In loc de Valentine`s Day (“ziua indragostitilor”)
- “DRAGOBETELE” E MAI ACCEPTABIL DECAT “SFANTUL VALENTIN”? De ce un crestin trebuie sa respinga aceasta “sarbatoare” si care este rostul acestor paganisme modernizate?
- “ORA PAMANTULUI”. Cand ideologii noii religii seculare ne sting luminile… sau despre “sarbatorile” Noii Ere
Este o sarbatoare pagana.Nu sunt de acord cu ea.
Anton Lavey fondatorul bisericii sataniste a afirmat: „Ma bucur ca parintii isi lasa copii sa il serbeze pe diavol cel putin o data pe an”.
http://www.danizaharie.com/stop-halloween-opreste-influenta-demonica-de-o-zi-in-viata-copilului-tau/