SFANTUL NEAGOE BASARAB SI INVATATURILE SALE CATRE FIUL SAU, THEODOSIE. Ce voievozi am avut, ce credinta aveau…

26-09-2011 Sublinieri

Oglinda cucerniciei domnesti pusa in fata hidoseniei antihristice a stapanitorilor pamantului de ieri si de azi

otopeni-final-01(icoana de Alexandru Nicolau)

Exact cand in Apusul catolic, mai exact in Italia faramitata, Niccolo Machiavelli isi concepea Principele, lucrare de hotar intre doua lumi, cea veche si cea moderna, in Tara Romaneasca un smerit voevod se nevoia sa lase fiului sau invataturi si indemnuri privitoare la cum sa slujeasca drept in calitate de domnitor. Nu se pot concepe doua lucrari care au acelasi subiect – exercitarea artei guvernarii – si care sa fie mai diametral opuse.

Principele statueaza separatia moralei si a religiei de politica; sfaturile lui Machiavelli sunt pur instrumentale si subordonate scopului politic – dobandirea puterii, (fie prin cucerire, prin complot sau adeziune populara – nu conteaza) si unificarea Italiei; bine documentata asupra realitatilor geopolitice ale vremii, foarte tehnica si cu priza in aspectele concrete ale vremii. Invataturile lui Neagoe Basarab, in schimb, sunt … pur si simplu ceresti. Avem, de fapt, o carte duhovniceasca, cu nelipsita mireasma a Sfintilor Parinti, a cugetului patristic, in care binele politic al domniei depinde de starea duhovniceasca a domnitorului si de masura in care acesta respecta poruncile Evangheliei, atat in viata sa cat si in raporturile cu supusii sai.

Evident, lumea de astazi sta sub semnul Principelui lui Machiavelli, in care avem gandirea tehnica, instrumentala, cinica, numita pompos raison d’état, care vede omul ca o cantitate neglijabila, o statistica, cel mult, in care puterea este scopul ce justifica orice mijloc pentru a o dobandi, pastra si amplifica.

In Invataturile lui Neagoe, in Cuvantul de inceput, pe care il reproducem si noi mai jos in limba dreasa cu sare a inaintasilor nostri, omul este acea faptura pentru care Hristos S-a intrupat si jertfit. Drept urmare, domnitorul evanghelic va trebui sa arate dreapta judecata si milostiva judecata, in acelasi timp, dupa modelul lui Hristos Insusi. A face dreptate saracului si sarmanului este un leitmotiv al invataturilor, o constanta aducere aminte a primei indatoriri a celui care are puterea politica. Asadar, nu dobandirea puterii, nici amplificarea ei, ci exercitarea dreptatii evanghelice este scopul guvernarii. Si nimeni nu poate aceasta daca el insusi nu este un om duhovnicesc – de aceea se cere domnitorului sa fie o persoana curata, care se tine departe de pacatul curviei, mult osandit in scrierea de fata.

Poate intreaga diferenta intre conducatorul antihristic prefigurat de Principele lui Machiavelli si conducatorul hristic al Invataturilor sta aici:

Drept aceia, ia aminte cu întelegere si cu socoteala si vezi ca de vei calca legea, si poruncile lui Dumnezeu nu le vei umplea, deacii macar de-ai birui toata lumea si de ti s-ar pleca toti împaratii lumii acestiia tie, si de s-ar scula cu toata puterea lor sa-ti fie tie într-ajutor, – nici de un folos nu-ti va fi, nici îti va putea ajuta cineva.

Pentru ca in fata tuturor sta Judecata de Apoi a lui Hristos, si ce va folosi sa cuceresti lumea intreaga dar sa iti pierzi sufletul? Sau ce va putea omul da in schimbul sufletului sau?

Vedem astazi, in oglinda conducatorului din Invataturile lui Neagoe, cat de cruzi, nemilosi, curvari si stricati, fatarnici, nepasatori a toata bunatatea si dreptatea, sunt actualii “principi” ai lumii, inclusiv cei care astazi se afla in fruntea tarii romanesti.


ÎNCEPUTUL ÎNVATATURILOR BUNULUI CREDINCIOS IOAN NEAGOE, VOIEVODUL TARII UNGROVLAHIEI, CARE A ÎNVATAT PE FIUL SAU, THEODOSIE VODA

Cuvântul 1

Iubitul meu fiu, mai inainte de toate sa cade sa cinstesti si sa lauzi neîncetat pe Dumnezeu cel mare si bun si milostiv si ziditorul nostru cel intelept, si ziua si noaptea si in tot ceasul si in tot locul. Si se cuvine foarte sa-L slavesti si sa-L maresti neîncetat, cu glas necurmat si cu cântari neparasite, ca pe Cel ce ne-a facut si ne-a scos din intuneric la lumina si din nefiinta in fiinta. O, cât este de mult mila Ta, Doamne, si gândul si cugetul Tau, care ai spre noi oamenii! O, mare taina si minunata! O, cine va putea spune toate puterile Tale si lauda slavei Tale!

Dumnezeu, pentru mila Sa cea multa, locui intru noi oamenii, si S-a aratat noua. Dumnezeu fu in Cer, si Om pe pamânt, si intr-amândoua desavârsit. Si pe om si-L facu fiu iubit si mostenitor Imparatiei Sale. O, mare este taina intelepciunii Tale Doamne, care fu spre noi oamenii! Hai dar sa marim pe Dumnezeul nostru si sa strigam impreuna cu David, zicând:

“Chiuiti lui Dumnezeu, tot pamântul, slujitii lui Dumnezeu in veselie, intrati inaintea Lui cu bucurie si cu veselie si cu curatie. Sa stiti ca Acela ne-a facut, iar nu noi, si Acela este Dumnezeul nostru si noi suntem oamenii lui si oile pasunii lui. Intrati prin poarta Lui in spovedanie, in curtile Lui, in cântari, marturisiti-va Lui si laudati numele Lui, ca este bun si milostiv Domnul si sfânt Dumnezeul nostru. Ca este mila Lui cea mare cu noi in veci, si bunatatea Lui cea multa”.

Si din nimic ne-a facut de suntem, si a facut toate puterile cele fara de trupuri. Dar pentru ce? Numai ca sa laudam numele Lui, cel ce ne-a facut, Domnul domnilor si Dumnezeul dumnezeilor. Adusu-ne-a in aratarea si in slava numelui Sau cel sfânt, ca sa-L proslaveasca ingerii in cerurile cele de sus cu numele Sfintei si a incepatoarei de viata Troita. Asijderea au tocmit si firea fiintei noastre celei omenesti si ne-a dat minte si cuvânt si suflet imbracate in trup, si ne-a infrumusetat cu chip si cu podoaba si ne-a tocmit cu toate dichisile cele bune si ne-a alcatuit trupul cu toate madularele: cu gura, cu urechi, cu picioare, cu ochi si cu mâini, ca acestea toate sa le intindem si sa le largim in lauda lui Dumnezeu, iar nu spre lucruri spurcate si scârnave si far’ de lege, care nu sa cad.

Drept aceia, sa cinstim si sa slavim pe ziditorul nostru si sa-I multumim ca Celui ce ne-a facut si ne-a cinstit. Trup ne-a dat, ca cu dânsul sa slujim Dumnezeului celui puternic si bun si intru nimica sa nu lasam soarta diavolului, vrajmasului lui Dumnezeu si pierzatoriul sufletelor noastre, sa nu-l lasam sa ne stapâneasca el, ci totdeauna sa rugam pe Dumnezeul cel milostiv, pentru ca a lui faptura si zidire suntem.

Gura ne-a dat ca sa o desfacem si sa o deschidem si cu mare glas sa laudam marirea si puterea Lui, iar nu in cuvinte spurcate si in vorbe scârnave, care nu sa cad, nici se cuvin, de care apoi vom da si seama la ziua cea mare si infricosata a judecatii, la a doua venire a lui Dumnezeu. Ochi ne-a dat ca sa-i ridicam in sus si sa vedem slava lui Dumnezeu, cu a carui porunca se facura toate, ca “acela zise si fura, acela porunci si se zidira” cerul, vazduhul, soarele, luna, stelele si alte toate câte sunt vazute si nevazute si sa multumim lui Dumnezeu, facatorul si datatorul tuturor. Limba ne-a dat ca sa slavim si sa trimitem lauda in sus neîncetat numelui sau celui sfânt, iar nu sa o intoarcem spre bârfele si spre cuvinte desarte, nici spre patimile cele dracesti, care sunt trupului cu dulceata, iar sufletului cu nevoie si cu munca, nici sa graiesti cele ce sunt spre atitarea poftelor trupesti. Ca si apostolul zice:

“Vorbele cele rele strica si putrezesc naravurile cele bune”.

Urechile ni le-a facut in cap ca cu dânsele sa ascultam si sa auzim cuvintele lui Dumnezeu si sa pazim toata legea si sa facem voia Lui. Mâini ne-a dat ca sa le largim si sa le intindem spre inaltimea cerului si sa dam slava lui Dumnezeu pentru toate fapturile Sale si sa le lungim spre mila lui. Picioarele ne-a dat, iar nu ca altor dihanii, care sunt mute si necuvântatoare si umbla pe pamânt dupa cum le este firea si voia lor si ori incatro vor sa sa intoarca, intr-acolo sa pornesc  si merg . Ci noua sa cade sa pasim si sa calcam drept  spre cele ceresti si cu trupul, si cu capul, ca nu cumva sa ne lunecam in lucrurile cele trupesti si lumesti si putrede si trecatoare, ci sa umblam pe caile cele nevinovate, cum zice fericitul David:

Fericiti cei nevinovati, care umbla În legea Domnului!

Si sa pasim si sa stam spre privegherea cea de toata noaptea si mai ales la zilele cele mari si la praznicile cele dumnezeesti si În toate zilele vietii noastre. Sa paziti precum este legea si obiceiul si sa va feriti de toate rautatile si scârnaviile si spurcaciunile si sa va rugati lui Dumnezeu cu frica si cu cutremur, ca sa se milostiveasca spre voi. Si lui Hristos sa faceti rugaciuni de multumire, cu cântari pentru toate cele ce ne-a dat, cu ruga curata si cu trup si cu suflet neschimbat si neclatit. In sfintele si dumnezeiestile biserici, asijderea sa aduceti lui Dumnezeu jertfa far’ de sânge si sa va pricestuiti sfintelor si celor far’ de moarte dumnezeiestilor taini ale lui Hristos, care cu adevarat sunt Trupul si Sângele Fiului lui Dumnezeu, ca daca va veti pricestui cu Sfântul Lui Trup si Sânge, sa Împaratiti cu Dânsul intru Imparatia Lui cea netrecatoare si viata de veci, precum singur Domnul Hristos a zis:

Cela ce va mânca Trupul Meu si va bea Sângele Meu, fiind vrednic, aceluia Eu ii voi darui viata de veci“.

Vezi mila lui Dumnezeu, vezi dragostea Lui cu carea a iubit pe noi! Vezi darul Lui cu care ne-a daruit! Cât este de multa multimea milelor tale, Doamne! Ca a urcat firea noastra cea omeneasca mai deasupra decât toate puterile cele ceresti. Dumnezeu S-a Înaltat si a sezut pe scaunul marirei puterilor sale. Iar alte fapturi câte sunt sub cer si lucrurile ale lui Dumnezeu, toate sunt tocmite si rânduite in treaba si in slujba neamului omenesc: soarele, luna, stelele, vâzduhul, vântul, ploile, pamântul si marea si toate câte-s intr-insa. Iar pre omul facu-l vietuitor si imparat si biruitor tuturor faptelor sale câte sunt sb cer, si inca nu numai atâta; ci-l facu sot si mostean si iubit fiu si-i darui de fu Dumnezeu si biruitor Împaratiei Sale cele ceresti, cum este scris si zice:

Fiti sfinti,cum sunt si Eu Sfânt, fiti dumnezei, cum sunt si eu Dumnezeu!

Si iar mai zice:

“Eu zis: toti sunteti Dumnezeu si fiti fiii Celui de Sus, iara voi muriti ca oamenii si ca unul din domni cadeti”.

Iar domnii in ce chip cad de la Domnul si Dumnezeul lor? Cad unii din credinta, iara altii din fapte. Deacii ei mor. Ca oamenii care sunt sub stapâni, cu trupurile mor domnilor si imparatilor pamântesti, iara cu sufletele ei mor lui Dumnezeu, daca ii ajunge amarnica moarte si suntu nepocaiti de pacatile lor. Ca macar desi zice ca

nu este dupa moarte plângere, nici in iad tânguiala si vaete

iar cu adevarat este, si acolo sunt tipetele cele cu nevoe si suspinurile si gemetele cele grele si oftarile cele amara. Ca acolo locuesc in muncile cele groaznice si fara sfârsit si in focul nestins totdeauna se afla, având plângere necurmata si nemângâiata, si nici de un folos le este. Drept aceia, iubitul meu fiu, sa fii milostiv tuturor oamenilor si tuturor gloatelor, care ti le va da Dumnezeu pe mâna ta, pentru care insusi Domnul Dumnezeul nostru si mântuitorul Iisus Hristos si-a varsat Sfântul Sânge al Sau.

Si sa nu omori pe nimini far’ de judecata dreapta si far’ de spovedanie, ca sa nu fii si tu junghiat fara de mila, ca noatenii si ca mieii; ca sângele omului nu este ca sângile vitelor sau ca altor fiare sau ca al pasarilor, ci este intr-alt chip, sânge ales si curatit cu Sfântul Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, care l-au varsat pe cruce În cetatea Ierusalimului, in zilile lui Pilat de la Pont. Ca nu cumva, pentru pripa, sa moara tie cu trupul, iar lui Dumnezeu cu sufletul. Ca si noi insine care suntem, macar domni, macara bogati, macara saraci, tot gresim lui Dumnezeu si suntem vinovati si vom  sta toti dinpreuna la infricosata judecata a lui Hristos. Ca insusi Hristos pentru sufletele noastre de buna voie a Sa s-a dat spre moarte, ca pe noi pe toti sa ne faca fiii lui Dumnezeu.

Pilda:

Eu zis: “Toti suntem dumnezei si fiii celui de sus”.

Tâlcul: Zise Domnul:

“Ca un bun, pre toti i-am facut împarati si domni si puternici, iara ei se-a intors în lucruri rele si desarte”.

Pilda:

“Iar voi muriti ca oamenii”.

Tâlcul:

“Iar voi cugetând cele pamântesti, pieriti”.

Pilda:

“Si ca unul din domni cadeti”.

Tâlcul:

“Si satana era domnul îngerilor, iara pentru trufia lui cazu”.

Asijderea si fiestece domnu semet si nemilostiv va cadea si nu sa va scula. Iar de sa va intâmpla domnului sa caza, iara apoi el se va întoarce si va plânge de caderea sa cu toata inima, are Dumnezeu putere sa-l ridice; ca Dumnezeu este judecatorul, si a lui este judecata. Cum este zis:

“Domnul va judeca marginile pamântului, ca un drept ce este, si va da putere împaratilor nostri, si va înalta cornul unsului sau”.

Drept aceia,

“sa nu sa laude înteleptul cu întelepciunea sa, nici puternicul cu puterea sa, nici bogatul cu bogatia sa. Ci de acestea sa sa laude cel ce sa lauda”,

macara de ar fi împarat, macara domnu, macar biruitor,

“tot sa cunoasca pe Dumnezeu, care l-au facut, si cu frica si cu cutremur sa faca judecata pe pamânt“. “Faceti pace si rugati-va cu toti, ca fara de acestea nimini nu va putea vedea pe Dumnezeu”.

Vezi iubitul meu, pe Imparatul cel mare, care ne-a iubit si ne-a facut si pe noi împarati pe pamânt, ca si pe Sine, si-i este voia sa fim si în cer; si daca vom vrea noi, vom fi, numai sa facem bine si vom fi împarati si vom împarati în veci. Însa împaratiile si domniile acestea dupa pamânt sunt în mâna si voia lui Dumnezeu, si în nevointele noastre cele bune s-au dat. Iara Imparatia cea cereasca înca este în voia noastra si ne-o va da Dumnezeu, numai de vom vrea. Dar cunosti care este Imparatul cel mare si puternic? Acela este Imparatul împaratilor si Domnul domnilor si Dumnezeul dumnezeilor, care biruieste vii si mortii si a facut toti vecii. Pentru aceia da slava celui ce te-a ridicat din pamânt si te-a facut lui fiu si cerurilor împarat, si noroadelor si oamenilor biruitor mai mare si poruncitor, si te-a pus Domnu pe pamânt, sa judeci oamenilor pe dreptate si saracilor în judecata, cum zice si prorocul graind:

“Doamne, da judecata ta împaratului si dreptatea ta fiului împaratului”.

Dar de ce împarat graieste prorocul? Graiaste de împaratul Hristos. Cunosti ca “tot darul cel desavârsit pogoara de sus, de la Tatal” si pe împarat, si pe domnu, si pe preot, si pe tot omul care este al lui Dumnezeu.

Drept aceia sa cade fiului împaratului, care este fiu lui Dumnezeu, sa judece drept, ca si judecata a lui Dumnezeu este, iar alt a nimanui. Si va plecati sub puternica mâna lui Dumnezeu, cum zice apostolul, ca facatorului si împaratului vietii si al veacului nostru, cu toata frica si cutremurul, ca într-o vreme sa va înalte si sa traiti mult pe pamânt bun. Acum pricepeti, împaratilor, si va învatati, toti cei ce judecati pamântul, lucrati Domnului cu frica si va bucurati cu cutremur, primiti învataturi, ca sa nu sa mânie cândva Domnul spre voi si sa pieriti din calea dreptului, când se va atita de pripa urgiia lui.

Mâniati-va si nu gresiti de cele ce gânditi întru inimile voastre, în paturile voastre va umiliti. Si iara mai zice prorocul:

“tie este lasat saracul, si meserului tu îi fii ajutori”.

Ca si Fiul lui Dumnezeu saracu fu trimis in lume, cum este scris. Iar tie ti-a dat Dumnezeu împaratia intr-aceasta lume scurta. Drept aceia sa cade împaratului si domnului sa aiba judecata dreapta si nefatarnica, dinpreuna si alte bunatati toate, ca “cinstea împarateasca si domneasca judecata iubeste“, cum este zis; ca împaratii cei adevarati nimica nu fac far’ de judecata, ca cu judecata sunt îndreptatori si puternici. Tu, Doamne, ca un Dumnezeu ai gatit dreptatea Ta si ai dat-o împaratior si domnilor, iar adeverinta o ai Împartit tuturor oamenilor. Judecata si dreptatea in Iacov o ai facut-o. Ca Hristos este judecatorul si dreptatea si adeverinta. Si zice:

“Iacov este sluga mea cea aleasa”.

Prorocul zice:

“Înaltati neîncetat pe Dumnezeul nostru si va închinati razimului picioarelor Lui”.

Macara de esti împarat, macar domn, macara bogat, macara sarac, toti va închinati razimului picioarelor lui, ca este sfânt, si acela este Domnul si Judecatorul cel întelept si înfricosat si vecinic. Deci, de vei judeca pe cineva cu judecata nedreapta si fatarnica, Dumnezeu va fi tie si oamenilor tai judecator plata, ca zice:

” Eu suntu izbânditorul si voi izbândi”.

Iar prorocul zice:

“Jalea si suspinile saracilor le-ai auzit, Doamne, gatirea inimilor lor le-au socotit urechea ta. Judeca saracului smeritului, ca sa nu mai adaoge dupa aceia omul de a sa marire pe pamânt”.

Dreptu aceia, asculta, si ia aminte si socoteste, sa nu mai adaoge omul dupa aceia a sa mai înalta. Ca este zis:

“in zadar va fi turlburarea celor ce sa maresc”.

Iar de vei face judecata fatarnica, tu cugeta când se va lua judecata de la tine si sa va da altuia, care va judeca cu dreptate oamenilor lui Dumnezeu. Si va face izbânda Dumnezeu, precum au zis:

“si suspinile saracilor nu vor pieri pâna în sfârsit”.

Ca macara de esti si împarat sau domn, iar judecata tot este a lui Dumnezeu si cu porunca lui esti pus pastor tu, si tocmitor faptelor lui. Pentru aceia scrie, de zice:

“Fratilor, judecati pe dreptate si prietenilor si strainilor si celor mari si celor mici. De niminea sa nu-ti fie rusine, ca judecata iaste a lui Dumnezeu”.

Ci câta vreme va fi data pe mâna ta, fie-ti grija si frica de slujba care ti-a dat-o Dumnezeu în seama ta, ca nici ai adus nimic cu tine într-aceasta lume, nici vei sa iei nimic. Ci, cum zice dreptul Iov:

“Gol te-ai nascut din pântecele mâne-ta, iar gol te vei duce”,

adica nu vei fi îmbracat cu lucrurile cele ce sa cad ale bunatatii. Ca “nimic nu este al tau“, cum zice apostolul, ci toate-s ale lui Dumnezeu. Iar, desi ai tu, nu te lauda, ca de la Dumnezeu le-ai luat, ca sa ai sceptrul si steagul împaratiei si domniei tale cu multa multumire, cum si împaratii cei mai dinainte vreme s-au dat împaratiile în mâna lui Dumnezeu Tatal, cu multa îndraznire si cu multa cinste si cu mare îndreptare. Si cu împaratiile lumii acesteia trecatoare au dobândit împaratia cea netrecatoare a cerului si au luat cununa bunatatilor din mâinile lui Dumnezeu.

Si sa nu ti se înalte inima, nici sa te trufesti de limbile si de noroadele cele multe, ca de la Dumnezeu fu data puterea voastra si biruinta de la Cel de Sus. Ca toata judecata este a lui Dumnezeu si Dumnezeu va sa judece oamenii. Dumnezeu este judecator drept si tare si îndelung rabdator si nu aduce mânie în toate zilele. Acela este milostiv si îndelung rabdator si îndurator si au gatit scaunul sau spre judecata, si este gata în toata vremea si în tot ceasul sa judece lumea cu dreptate si oamenii asijderea. Si pe cei drepti sa-i încoroneze, iar pe cei pacatosi sa-i munceasca.

Minunat este Dumnezeu în faptele sale, ca cu mare cinste ne cinsti si ne dete minte sloboda si chibzuitoare, si firea omeneasca cea cazuta o a înaltat mai pe deasupra îngerilor, cum zis si mai sus, dupa cuvântul prorocului:

“Ce este omul, ca-ti adusesi aminte de dânsul, sau fiul omului, ca-l cercetasi?”

Vezi câta dragoste are Dumnezeu catra oameni si ce facu pentru dânsii? Facu toate vazutele si nevazutele si pentru dânsul se facu om. Acestea toate pentru dragostea noastra le facu, si noi fiind pieriti pentru gresala noastra, el iar ne înnoi. Acestea toate le socoteste prorocul si ni le arata zicând:

“Ce este omul?”

Cum ai zice, omul ieste o nimica, numai ce este slabiciune si urgie si neputinta. Iar mila lui Dumnezeu vezi câta este de mare, cade lucrurile cele ce facu pentru dânsul sa mira prorocul si zice:

“Ce este omul, de ai facut atâtea mariri pentru dânsul?”

Cunoaste dar ca câte sunt vazute si nevazute, toate sunt facute pentru dânsul. Pentru dânsul fu facuta vremea de la Adam pân’ la venirea lui Hristos, pentru dânsul fu facut raiul, pentru dânsul împaratia cerului, pentru dânsul judecatile si caznele si minunile, bunatatile si legile; pentru dânsul Fiul lui Dumnezeu fu om. Cine ar putea spune cele ce a facut pentru dânsul si cele ce vor sa fie! Acestea toate le socoteste prorocul si zice: “Ce este omul de s-a învrednicit cu atâtea bunatati, dar, si cinste? Ca de ar vrea cineva sa stie adeverit si sa cunoasca câte au fost pentru dânsul si câte va sa ia dupa acestea, el s-ar umplea de frica si de mirare. Deci, ia aminte, sa stii câta grija are Dumnezeu pentru oameni, ca zice prorocul:

“Cu putin oarece l-ai mai micsorat decât îngerii?”

Aici zice prorocul si graieste aceasta micsorare, pentru ca cu putin oarece au mai micsorat Dumnezeu pe omu decât pe îngerii, pentru gresala si calcarea cea grea si dintâi a stramosului nostru Adam în rai. Dar cu ce l-au micsorat putin decât pre îngeri? Micsoratu-l-au cu moartea. “Cu slava si cu cinste l-ai cununat”. Slava o socoteste prorocul marirea ceia ce o au luat întâi, iar cinstea ce o au luat Dumnezeu, iar care va sa o ia dupa a doua venire a lui Hristos. Ca dintâi i-au zis Dumnezeu:

“Toate fiarele pamântului si pasarile cerului si pestii marii sa sa înfricoseze si sa sa teama de voi, si voi sa le stapâniti”.

Apoi iar au zis:

“Sa calcati sarpele si scorpia”.

Însa acum sa lasam cele vechi si de demult si sa cautam spre acestea de acum, ca slava si cinstea cea mare din legea cea noua este, când ai cap pre Hristos, când din Trupu Lui te pricestuesti, când esti fratele lui si mostnean si întocmai cu Dânsul, când ai cinste mai mare decât Moisi, cum zice fericitul Pavel, nu ca cum îsi acoperea Moisi fata obrazului, ca cel înaltat nu sa înalta de aceasta slava în slava înaltatoare; pentru aceasta slava spune prorocul mai nainte de vreme. Dar ce este mai slavit decât aceasta, când suntem sotii cu îngerii si ne-am facut fiii lui Dumnezeu, si înca nici pe unul al Sau iubit Fiu ce au avut nu L-a crutat, ci L-a trimis si L-a dat pentru noi. Dar ce slava poate fi mai mare decât aceasta, când facu Dumnezeu acestea toate pentru calcarea si pacatul cel dintâi! Ca Adam n-ar fi facut nici bine, nici rau. Dar cum ar fi putut face bine sau rau, nefiind el? Ca cum s-a zidit, îndata dobândi atâta cinste!

Iata ca si noi, câte rautati facem, iar Dumnezeu tot ne învredniceste cu cinste mare si nespusa. Socoteste de vezi, ca zice Hristos:

“De acum nu va voi mai zice slugi, ca sunteti fratii si prietenii Mei”.

Si înca nu numai atâtea, ce si îngerii ne slujasc pentru mântuirea sufletelor noastre si nu suntem mosteni numai pe pamânt, ci suntem partasi si bunatatilor lui Hristos celor ceresti. Acestea toate le cugeta prorocul si zice ca

“L-ai încununat cu slava si cu cinste si l-ai pus mai mare peste faptele mâinilor tale, si toate ai supus sub picioarele lui. Oile si boii, înca si fiaerale câmpiilor si pasarile ceresti si pestii care trec marea si cararile marii. Doamne, Domnul nostru, cât este de minunat numele Tau, peste tot pamântul!”

Iata, macar desi graieste de fapturi, iar de îngeri nu pomeneste, ce spune numai de cele ce sunt pricepatoare, iar in socoteala sunt groase si nedumirite.

Intrebare: Dar ce va sa sa Înteleaga aceasta?

Raspunsul: Aceasta este biruinta pamânteasca, care fu data lui din-ceput si este un lucru de minune, caci ca omul mai nainte, pân’ ce nu greseste, el fu daruit cu atâta cinste, iar daca gresi, iata ca nu-i urgisi Dumnezeu, nici nu-l lipsi de cinstea care i-o deduse mai nainte. Ce zice: “cu putin oarecare l-ai mai micsorat decât Îngerii”, cum s-ar zice, dupa ce gresi, judeca-l si-l osândi cu moartea. Ci insa, macar de-l si osândi cu moartea, iar cinstea care i-o daduse intâi, nu i-o luo.

Aici arata dragostea cea nespusa, care o are Dumnezeu catra neamul omenesc. Ca omul, desi cunoscu el insusi pacatul si vina sa, iar Dumnezeu tot il lasa sa fie incoronat cu cinstea si cu slava cea dintâi, si marirea lui nu o strica; iar de-i si lua ceva putin de sub puterea lui, si aceasta pentru folosul lui fu: ca, mai nainte de gresala, si fiarele cele zvapaiate si cumplite le stapânea omul, iar dupa gresala putin de aceasta biruinta-i opri. Insa si acum tot biruieste si stapâneste si pe acelea, ce cu mestesug si cu frica si cu paza mare, ca nici i-a luat toata biruinta, nici i-a lasat-o toata, ci câte i-a fost de treaba si de slujba i le-a lasat, iar câte sunt fiare salbatece i le-a luat, ca pentru aceasta sa-si aduca aminte si sa cugete tot omul, pentru pacatul stramosului Adam, si sa cunoasca, ca pentru acela nu sea pleaca noua toate fiarele, si este si aceasta de mare folos.

Dar leul, macar de s-ar si pleca noua, de ce treaba ne-ar fi noua, sau pardosul, macar de ar fi si blând? Asijderea si alte fiare salbatece si spurcate, fara numai o trufie si o marire desarta. Pentru aceia lasa Dumnezeu sa fie acestea semete si neplecate, iara cele ce ne sunt da treaba, iata se fac plecate si blânde, si le supuse sub mâinile noastre: boii, ca sa aram cu dânsii, oile, ca sa imbracam goliciunea trupurilor noastre, iar alte dobitoace le lasa ca sa poarte ce ne va trebui si sa ne hranim cu dânsele.

Asijderea au facut si pasarire cerului, asijderea au facut si pestii, sa ne fie de mâncare. Ca cum isi goneste cineva feciorii sai din mosiile sale, pentru neascultarea lui, iar nu-l opreste din toate, ci tot-i lasa ceva putintel, ca sa-l smereasca, asa si Dumnezeu, ce insa nu intr-acesta chip. Ca omul, când isi goneste feciorul, el il opreste de cele mai multe si-i da putinea parte; iar Dumnezeu numai ce-i opri oarece cât de putintel, iar mai mult ii dete. Ci si aceasta este tocmeala lui Dumnezeu, iar fu pentru folosul omului. Ca dintâi toate avu omul supuse sub mâna lui. De-aci el sa semeti. Pentru aceia sa schimbara, ca sa aiba si el grija de cele ce-i vor trebui si-i vor fi de hrana În viata lui. Si nu lasa sa nu-i fie toate cu osteneala, nici iar cu odihna, ci unele ce-i sunt de treaba suntu far’ de osteneala, iar alte care-i sunt mai de mare treaba lasa sa le cerce mai cu mare osteneala si cu multa nevointa. Ia aminte, de vezi, cum pestii care umbla in fundul marii si pasarile care zboara in slava cerului, toate cu mestesug le-a supus Dumnezeu tie, omule, si ti le-a dat. (…)

Iata, auzind noi aceste mile si daruri ale lui Dumnezeu, care sunt spre noi, sa pazim dreptatea si legea lui Dumnezeu, cum zice prorocul:

“Fericiti cei ce pazesc judecata si fac dreptate În toata vremea”,

si mustreaza pe cei ce judeca strâmb! Si iar mai zice:

“Pâna când veti judeca nedrept si va veti indoi de fetele pacatosilor?”

Si iar mai zice:

“Dumnezeu statu in ceata dumnezeilor si intre dumnezei va sa judece. Pentru aceia judecati pe sarac si-indreptati pe misal, scoateti pe cel smerit si nemernic si-I izbaviti din mâinele pacatosului”.

Iar de nu, tot cela ce iubeste nedreptatea, acela-si uraste sufletul sau, ca

“Domnul este drept si dreptatea a iubit si dreptatea vazu fata Lui.”

Si iar zice:

“Pazeste nerautatea si vezi dreptatea si in gura dreptului sa va invata intelepciune si limba lui va grai judecata”.

Ca de vei pazi judecata cea dreapta,tu vei fi fericit si vei Împarati pe pamânt, iar cu Hristos Dumnezeu inca vei locui in veac.

Dar acuma ajunge-va credinta si judecata cea dreapta, au mai lungi-vom si cu alte bunatati? Ca cu adevarat si aceste bunatati sunt foarte bune si vrednice de-a le lauda si ingerii, si oamenii. Iar sa ascultati si cuvântul lui Iacov apostolul, ce au zis ca

“macar de-ar umplea cineva toata legea si toate poruncile lui Dumnezeu, iar de va gresi numai intr-una si se va sminti, deci in toate este vinovat”.

Iar noi sa rugam pe Dumnezeul cel milostiv, sa ne invredniceasca sa fim in toate lucrurile desavârsiti si in toate bunatatile intregi si nici intr-unele sa nu fim lipsiti. Sa pazim judecata si sa facem dreptate. Mintea cea intreaga si curatia sa iubim, blânzi si rabdatori si ingaduitori sa fim tuturor in toata vremea si intr-alte bunatati in toate sa locuim, intru care cine petrec si locuesc, fericeste-i Hristos la Sfânta Evanghelie si zice:

“Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este imparatia cerurilor! Fericiti cei ce plâng, ca aceia sa vor mângâia! Fericiti cei blânzi, ca aceia vor mosteni pamântul! Fericiti cei flamânzi si insetosati pentru dreptate, ca aceia se vor satura! Fericiti cei milostivi, ca aceia vor fi miluiti! Fericiti cei cu inimile curate, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu!”

Si alte bunatati, care sunt fericite de Hristos, catre care sunt adaose si alaturat de judecata si dreptatea. Iar si judecata macar de este si dreapta, tot este far’ de mila celor ce nu fac milostenie, ca la judecata milostenia va fi laudata, cum zice prorocul:

“Milostenie si judecata voi cânta tie, Doamne! Cânt si pricep in calea nevinovatirii. Urât-am pre cei ce fac fardelege!”

Si iar mai zice:

“Împarti si dete celor saraci; dreptatea lui traiaste in vecii vecilor; cornul lui sa va inalta in slava”.

Iata ca suntem datori, noi acestia puternici, sa ajutam celor slabi si sa-i îndreptam, si sa nu facem atâta în voia noastra, cât în voia vecinului si saracului si a neputernicului, ca asa zice marele Pavel. Iar Iacov apostol, care sa cheama fratele lui Dumnezeu, zice:

“Fratele cel smerit sa sa laude întru marirea sa, iar cel bogat întru smerenia sa. Ca, cum rasare soarele cu caldura si sa vestejesc buruienile, si florile lor se scutura, asa si bogatii care nu se imbogatesc întru Dumnezeu, se vor vesteji întru umbletele lor”.

Si iar mai zice:

“Ni, acum bogatilor, plângeti, vaetându-va de întristaciunile ce vin asupra voastra, ca bogatia voastra a putrezit, hainele voastre le-a mâncat moliile, aurul si argintul vostru au ruginit si rugina lor fi-va voua marturie si va topi trupurile voastre ca focul, ca i-ati strâns avutie în zilele cele de apoi”.

Iar Hristos a zis:

“Mai lesne va intra funia corabiei prin urechile acului, decât bogatul întru împaratia cerului”.

Petru apostol înca a zis:

“Tot omul mai nainte de moarte sa sa impodobeasca cu judecata, cu milostenie, cu curatie, cu mintea cea întreaga si cu alte fapte bune, cu toate”.

Ca

“înfricosat lucrueste a cadea în mâinile Dumnezeului celui viu”.

Iar cel ce sa va nevoi cu milostenie, cu ruga si cu alte bunatati, aceluia i sa vor curati multimea pacatelor. Si iar mai zice Hristos la Evanghelie:

“Nu îngroparati avutia voastra în pamânt, unde o strica viermii si o puterezeste putrejunea si o sapa furii si o fura, ci strângeti avutia voastra în cer, unde nici viermii o strica, nici putrejunea o putrezeste si unde furii nu o sapa, nici o fura. Ca unde este avutia voastra, acolo va fi si inima voastra”.

Iata acum iar facum voia si învatatura pentru judecata si pentru dreptate si pentru milostenie, înca si de altele câte am putut, care sunt de folos si se cade a le asculta omul si a le face. Ci fi-va atâta destul? Au iar vom mai adaoga învatatura? Au ba. Ca sa cade foarte cu de-adinsul sa mai învatam si sa spunem, daca vreme ce zice apostolul ca “de va face cineva toata legea si va umplea toate poruncile, iar numai într-una de sa va zminti, de aicea în toate este vinovat“. Dar noi, care nu numai ca gresim intr-o porunca de-a lui Dumnezeu, ci deabia poate se va afla cineva intr-aceasta vreme sa ingaduiasca macara numai cu o porunca a lui Dumnezeu si cu o invatatura de cele ce plac Lui.

Drept aceia, frate, foarte este bine si frumos si se cuvine a le grai si a povesti de cele ce sunt de folos sufletului si sa citim sfintele scripturi si sa le socotim, ca au zis Dumnezeu ca “Într-insele vom afla viata de veci”. Si iar au mai zis:

“Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”.

Iata ca nimic nu este mai drag lui Dumnezeu decât omul care este curat cu inima si cu sufletul, si iar nimic nu-i este mai urât decât curvariul si decât preacurvariul, ca acestia mai osânditi vor fi in ziua judecatii, decât toti tâlharii si ucigasii. Pentru ca curvarul el insusi sa face jertfa junghiata inaintea diavolului, ca-si spurca si trupul si sufletul cu spurcaciune spurcata. Ca pentru unii ca acestea graiaste fericitul Pavel apostolul si zice:

“Oamenii acestia n-au ispitit sa aiba pe Dumnezeu in cugetele lor, pentru aceia si Dumnezeu i-au dat in mintea si in firea cea nebuna, ca sa faca cele ce nu sa cad si cele se sunt pline de toata nedreptatea: curvii, viclesuguri, rautati, pizme, ucideri, pofte, insalaciuni, lucruri rele, urâciuni dumnezeiesti, dosazi, trufii, aflare de rele, neascultari de parinti, neintelegatori, tiitori de pizma si nepaznici de juramânt si nemilostivi, care nu pricep dreptatea lui Dumnezeu si care de acestea vor face lucruri ca acestea, vrednici sunt de moarte si vinovati judecatii lui Dumnezeu cele infricosate”.

Si inca mai zice:

“Stim ca legea este sufleteasca, iar eu sunt de trup, supus sub pacate, ca ce fac eu nu stiu; ca nu fac ce-mi este voia, ci ce-mi este urât, aceia fac; ca nu fac binele care voiu, ci fac raul, care nu voiu. Ca cei ce sunt trupesti, cele trupesti cugeta, iar cei ce sunt sufletesti, cugeta cele sufletesti; ca intelepciunea si cugetul trupesc este moartea, iar cugetul sufletesc este viata si pacea; pentru ca cugetul cel trupesc este vrajba spre Dumnezeu.

Drept aceia, nimeni sa nu sa amageasca, ci de va gândi cineva intru voi, ca este intelept, el sa fie intru toate nebun, ca apoi sa fie intelept; ca intelepciunea lumii acesteia este nebunie la Dumnezeu. Ca este scris, de zice:

“Prinde pe cei intelepti in mestesugurile lor”.

Si iar:

Stie Domnul cugetele omenesti, ca sunt desarte”.”

Pentru aceia zice:

“Paziti-va cu deadinsul cum umblati si nu umblati ca cei neintelepti, ci ca cei preaintelepti, rascumparând vremea, ca suntu zile rele”.

Pentru aceia zice:

“nu fiti nebuni, ci sa pricepeti ce este voia lui Dumnezeu si nu va imbatati de vin, dintru care sa intarâta curvia, ca lacasul si traiul nostru este in ceruri de unde asteptam si pe mântuitorul nostru Iisus Hristos”.

“Deci nu va insalati, ca nici curvarii, nici preacurvarii, nici spurcatorii, nici cei ce curvesc cu barbati, nici rapitorii, nici betivii, nici dosaditorii nu vor mosteni imparatiia cerului. Iar poama cea sufleteasca este dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, bunatatea, milostenia, credinta, blândetele, oprirea, curatirea. Deci impotriva acestora nu-i lege. Un Dumnezeu, o credinta, un botez si un tata tuturor, care este peste toate si intru noi, intru toti”. Goniti pacea. [Cu sensul de: “cautati sa dobânditi pacea, alergati dupa pace” (M.Nasta )]

Dreptu aceia, tot omul, sau imparat sau domn, sau sarac sau misel, sau biruitor, este dator sa se pazeasca din tineretele sale in frica si in cutremur de toate spurcaciunile, de curvie si de toate infierbântarile trupesti, care sunt din atâtarea si din indemnarea diavolului, si de alte necuratii de toate. Ca zice Dumnezeu:

“Oare cine va cauta spre vreo muiere si o va pofti, amu preacurvie facu cu dânsa in inima sa”.

Dar inca celor ce zac spurcatei curvii si a preacurviei si a curviei cu barbati si intr-alte necuratii in toate, ce munca groaznica si cumplita le va fi in ziua Domnului cea mare si infricosata! Iar Pavel graiaste zicând:

“Fire-as vrut sa fie toti oamenii ca si mine. Ci sa nu va ispiteasca satana pentru neoprirea voastra”.

Ci fiecare sa sa pazeasca in toata curatia si in frica lui Dumnezeu si in mintea cea intreaga, pâna ce va ajunge in vreme de vârsta si va trimite Dumnezeu cui ce-i va fi voia Sa, sa se faca dupa tocmeala si dupa obiceiul legii, cum zice Scriptura, ca

“curata este nunta si patul nespurcat (în vremea sa, când i sa cuvine si sa trimite de la Dumnezeu). Iar curvarilor si tuturor spurcatorior va judeca Dumnezeu”.

Drept aceia, iubitul meu fiu, de te vei nevoi sa-ti pazesti trupul asa, pâna vei ajunge de vârsta, cum sa cade, cu curatie, cu întelepciune si cu alta bunatatire te vei arata înaintea lui Dumnezeu, tu te vei face de vei fi si cu trupul si cu sufletul biserica Duhului Sfânt, cum este zis:

“Voi sunteti biserica Dumnezeului celui viu”.

Deci, de veti umbla dupa legea lui Dumnezeu si legea lui o veti face dreapta saracilor, si veti iubi cu toata inima blândetele si milostenia si curatia, cu adevarat fata lui Dumnezeu veti vedea, si tie va da Dumnezeu împaratia de pe pamânt, si pentru tine o va da si feciorilor tai, dupa tine, cum dete si lui Solomon Dumnezeu împaratia, pentru tatasau David. Iar tie si împaratiei tale sa va darui de la Dumnezeu batrânete cinstite si ti sa vor adaoga tie anii vietii, cum sa adaogara zilele si anii Ezechiei, împaratului ovreescu, 15 ani, cum vei vedea mai nainte spunand. Si orincotro si spre ce vrajmasi de ai tai vei merge, tot îi vei birui si-i vei pune sub picioarele tale si te vei întoarce iar cu mare cinste si cu multa bucurie. Asijderea vei birui si pe toti pagânii, care vor veni asupra ta si-i va da Dumnezeu în mâinile tale, iar câti vor scapa, cu mare rusine si ocara sa vor înturna în tarale lor.

Iar de nu ma vei asculta, o, iubitul mieu fiu, si de învataturile lui Dumnezeu nu vei griji, si nu vei face voia si dreptatile lui Dumnezeu, care ne-a învatat si le auzim noi din sfintele scripturi, ce vei începe a face împotriva învataturilor lui Dumnezeu si cele ce nu sa cad, si vei mânia pe Duhul Sfânt, cu Care ne-am semnat în ziua aceia ce ne-am curatit de pacatul stramosului nostru, omul cel ce fu zidit dintâi de mâinile lui Dumnezeu, si vei batjocori lucrurile lui Dumnezeu cu niscare lucrure spurcate si scârnave, ce vei face, pentru nechibzuiala si neîntelepciunea ta, sa stii ca va lua Dumnezeu domniia de la tine si o va da altuia, care va face voia si poruncile lui Dumnezeu. Iar zilele tale le va împutina si le va scurta, cum împutina si scurta si zilele Ofniei si ale lui Fineos, feciorii lui Iliia popei si judecatoriul israilitenilor, pentru ca nu bagara seama de învatatura tatâne-sau, nici pazira legea lui Dumnezeu. Pentru aceia cu rau s-a sfârsit viata lor, si sufletele si le pierdura.

Iar tu, de vei face poruncile lui Dumnezeu, Dumnezeu îti va fi ajutor întru toate, ca si lui Samoil proroc; ca si acela era judecator israilitenilor, si era Dumnezeu cu dânsul în toata vremea. Iar de nu vei face voia lui Dumnezeu, el va lua de la tine domnia, cum a luat si împaratia de la Saul si a dat-o lui David. Iar Saul, daca mânie pe Dumnezeu, fu tot muncit si caznit de duhul necurat si cât împarati, tot în gâlcevi si în napasti, si tot era suparat de vrajmasi si de pagâni în toata viata sa. Si asa sa petrecu neamul si împaratiia de la dânsul pentru fardelegiie lui. Iar tu, de vei face poruncile lui Dumnezeu si vei pazi legea lui, El îti va înmulti vremea împaratiei tale, cum au înmultit ale îngaduitorilor sai, ale lui David, ale Ezechiei, ale lui Ghedeon, care si ei judeca israilitenii, si ale altora a multi, care umbla dupa voia lui Dumnezeu si au facut poruncile lui. Iar de nu-ti va fi grija de poruncile lui Dumnezeu, nici vei baga în seama învatatura mea, pazeste-te si te fereste, sa nu patesti cumva si cum au patit multi împarati pentru negrijirea si nechibzuirea lor, cum fu Solomon, fie-sau Rovoam si Avesalim si altii multi, si au cazut de la Dumnezeu si s-au scurtat viata, si împaratile lor rau s-au petrecut si s-au cheltuit.

Si aceasta sa nu le gândesti ca le graiesc eu din capul meu, ci toate le-am aflat în sfintele scripturi, si ti le graiesc ca sa-ti fie de certare si de învatatura si de toata trezvia si chibzuiala si bucuria ce va sa fie, cum ti le voi arata mai nainte pre amanuntul si le vei vedea chiar. Deci sa nu para cuiva rau, sau sa aiba vreo împuternicie spre noi pentru aceste cuvinte, ca pentru folosul sufletelor voastre ne-am nevoit, din adâncul inimii, si v-am adus aminte. Drept aceia, ia aminte cu întelegere si cu socoteala si vezi ca de vei calca legea, si poruncile lui Dumnezeu nu le vei umplea, deacii macar de-ai birui toata lumea si de ti s-ar pleca toti împaratii lumii acestiia tie, si de s-ar scula cu toata puterea lor sa-ti fie tie într-ajutor, – nici de un folos nu-ti va fi, nici îti va putea ajuta cineva. Ca zice Scriptura:

“Domnul este Cela ce tine in palma Sa cerul si pamântul, marea si toate vazutele si nevazutele”

si

“În sfintirea mâinilor Lui toata faptura este ca o picatura de apa intr-un sad”.

Iar de vei pazi poruncile lui Dumnezeu si te vei nevoi sa le faci si sa umbli in voia lui Dumnezeu, deacii macar de ar avea toata lumea pizma pe tine si s-ar scula cu toata puterea ei asupra ta, nimic nu-ti va strica, nici iti va face nici un rau, ci mai mult isi vor face lor rau si stricaciune, cum si oarecând petrecura ostile lui Faraon, care se sculara asupra israilitenilor, oamenii lui Dumnezeu, si-i gonea cu vrajmasie, iar ei se cufundara toti in Marea Rosie, ca plumbul. De acum nu trebuie sa zabovim de lucrurile cele ce am zis mai sus, ci pe scurt toate sa le aratam chiar cine din imparati si in ce chip au ingaduit lui Dumnezeu si iar cum au calcat legea si au mâniat pre Dumnezeu, si cum fura ispititi de mânia lui Dumnezeu si unii dentr-insii cum au intors pe Dumnezeu iar cu mila, pentru cainta lor. Asijderea altii multi, pentru negrija lor si pentru neintoarcerea inimii, au pierit, ca n-au ascultat invataturile parintilor celor sufletesti, nici sfaturile celor batrâni. Deci sa ascultati si sa intelegeti de viata lor si va veti intelepti, de veti lua aminte cu socoteala intru plecaciune inimilor si sufletelor voastre. Si va feriti fiestecare din voi de cele rele, iar in lucrurile cele bune neîncetat sa va nevoiti a face bine. Drept aceia, ia aminte de vezi si sa stii cum le-au fost inceputul imparatilor si cum le-au fost imparatile si cum le-au fost si sfârsitul.

(sursa online)

Nota: textul este usor adaptat in partile in care vechimea limbajului il facea prea dificil

Legaturi:


Categorii

Curvia, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Neagoe Basarab, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii romani

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “SFANTUL NEAGOE BASARAB SI INVATATURILE SALE CATRE FIUL SAU, THEODOSIE. Ce voievozi am avut, ce credinta aveau…

  1. Sf. Neagoe Basarab a fost fiu duhovnicesc al Sf. Nifon de la Arges, pe vremea cand acesta a fost chemat in Tara Romanaeasca de Radu Voda.

    “În Muntenia, după plecarea silnică a Cuviosului, au urmat multe necazuri şi tulburări. Din cauza secetei îndelungate şi a vânturilor celor rele, n-a rodit pământul nici pâine pentru hrana norodului şi nici păşune pentru vite, pentru asta a urmat foamete grea şi boli omorâtoare. La mânăstiri au fost tulburări şi răscoale în norod. Iar boierimea s-a împărţit în tabere pentru ocuparea domniei. Din multa duşmănie ce era între ei, s-a vărsat mult sânge între fraţi, iar familia Basarabilor (din care se trăgea tânărul Neagoe, fiul duhovnicesc al Sf. Nifon) a suferit prigoane înfricoşate şi însuşi Neagoe a scăpat prin minune de la moarte. Fiind acoperit prin rugăciunile sfântului său Părinte duhovnicesc, Neagoe se izbăveşte de la moarte sigură şi este ales Domnitor al Munteniei.

    În toată viaţa lui a păzit cu sfinţenie sfaturile cuviosului său Părinte, văzând cu ochii cum se împlineau toate vorbele lui.”

    mai pe larg la http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/partea3_cuprins/p3_004_cuviosul_nifon/

  2. În completarea laturii duhovniceşti, vă propun să parcurgeţi succint şi câteva schiţe întocmite de C.Rădulescu Motru (http://www.scribd.com/doc/3249503/2-Psihologia-Poporului-Roman) mai cu seamă în privinţa psihologiei poporului român, a sufletului român, a ciocoiului şi a revoluţionarului, într-o lectură de cel mult o oră, pentru o imagine ceva mai largă a itinerariului poporului nostru, de la domnitori sfinţi la conducătorii zilelor noastre. (Mai dificil de lecturat şi Drăghicescu: http://www.scribd.com/doc/42632765/D-draghicescu-Din-Psihologia-Poporului-Roman) Cât de departe suntem, ca aluat sufeltesc, de modelul machiavelic şi totuşi atât de dedaţi relelor! Iertaţi-mă! Doamne, ajută!

  3. De cate ori se amintea pe la istorie de aceste invataturi, de atatea ori m-am intrebat(de fapt, noi elevii am fi vrut sa stim) ce contineau. Nu am aflat nicaieri decat raspunsuri vagi, in cele mai bune cazuri, astfel incat le-am clasificat in categoria mistere si, in scurt timp am uitat de ele, reamintindu-ne (in trecere) intr-un alt an scolar, lasandu-le iar in uitare. Ar fi fost f bine sa le gasim undeva prin cartea de istorie, ca un fel de lectura facultativa. Unii, macar din greseala, le-ar fi citit; si, poate, in fruntea Romaniei ar fi fost un pic mai multi oameni de calitate.

  4. alt fragment exceptional, care vorbeste despre greseala de a ne baza pe o singura fapta buna, fie ea si rugaciunea si despre necesitatea de a impleti, “a amesteca”( ce cuvant potrivit!) faptele bune

    ” să AMESTECATI postul cu ruga, şi cu post, şi plecată smerenie, şi cu dragoste; iar Domnul nostru Iisus Hristos VA AMESTECA toate bunătăţile în cununile voastre. Că corabia carea o loveşte vântul în mijlocul mării, şi de-i va fi funea împletită NUMAI INTR-O viţă, iar vântul o bate şi o clătéşte pân’ rumpe funea, deaciia corabiia să îneacă afund şi să cufundă;

    iar corabia căriia îi iaste funea împletită în MULTE viţe, pre acéia, deaca o bate vântul, iar viţele să ajută una cu alta, şi nu o poate rumpe, ce o scoate den adânc şi nu-i iaste nimic.”

    sau acest sfat – sa nu cumva sa-ti faci prieteni fricosi ! de ce—

    “…omului viteaz toţi oamenii îi sunt într-ajutor, iar omului fricos toţi oamenii ii sunt duşmani, şi încă şi de ai săi iaste gonit şi batjocorit şi hulit.

    Şi de aceasta, fătul mieu, încă te învăţ SA NU UMBLI cu oamenii cei fricoşi, ca să nu cumva să pierzi cinstea mea şi moşiia ta, că din toate nimeni nu te va putea izbăvi, făr’ numai unul Dumnezeu.”

    http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C8%9B%C4%83turile_lui_Neagoe_Basarab_c%C4%83tre_fiul_s%C4%83u_Teodosie

  5. Pingback: Stefan cel Mare si Sfant: ”VOM LUPTA PANA LA MOARTE PENTRU LEGEA CRESTINEASCA”. Cantari, acatist si slujbe (audio si text) -
  6. Ce credinta aveau… Si eu care ma credeam buricul pamantului…

  7. Pingback: Măria Sa Neagoe Basarab…. Randuri miscatoare si pilduitoare din INSEMNARILE MONAHIEI PLATONIDA, DOAMNA DESPINA, sotia sfantului voievod: “Alaturi de domnul Neagoe am aflat margaritarul cel mai scump: dragostea lui Dumnezeu” -
  8. Pingback: Recomandare: Măria sa, Neagoe Basarab… Însemnările Monahiei Platonida, Doamna Despina a Țării Românești | Ortodoxiacaleaceadreapta's Blog
  9. Pingback: CUI II E FRICA DE FERICITUL AUGUSTIN?/ Despina Doamna, sotia Sfantului Neagoe Basarab, o viata cu multe lacrimi/ BISERICA, SINGURA NADEJDE PENTRU VLAHI/ Crucea lui Karagounis - Recomandari
  10. Pingback: SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam? -
  11. Pingback: SFANTUL VOIEVOD NEAGOE BASARAB: un tata milostiv al tuturor, crestini si pagani - Recomandari
  12. Pingback: SFANTUL NEAGOE BASARAB – domnitorul isihast (†26 septembrie) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate