MAICA ARSENIA DESPRE ASUMAREA NEPUTINTELOR SI REFUZUL VISARII: “Unica iesire si linistire din orice tulburare si ispitire este smerenia”

5-05-2010 Sublinieri

Din scrisorile Maicii egumene Arsenia către Piotr Alexandrovici Briancianinov (fratele dupa trup al Sfantului Ignatie Briancianinov)

21 martie 1884

Nu imaginaţia trebuie să conducă duhul rugăciunii, ci ceea ce constituie baza vieţii noastre, a simţămintelor noastre, a tuturor gândurilor noastre, a sufletului nostru, cea care, în primul rând, trăieşte în noi şi, în al doilea rând, cea cu care trebuie să trăim. Prima este vederea stării noastre de păcătoşenie, simţirea ei în sine, duhul căinţei şi zdrobirii inimii; a doua sunt legile dumnezeieşti, scrise în inimă, în timpul creării noastre, lăsate nouă prin Evanghelie, arătate în Hristos. Munca permanentă asupra inimii noastre în luptă cu păcatul duce la conştientizarea deplină a stării noastre de păcătoşenie; această tânjire a sufletului faţă de poruncile lui Hristos îl duce la conştientizarea deplină a neputinţei sale (…)

7 aprilie 1884

Pocăinţa, la fel ca rugăciunea, nu trebuie să fie bazată pe visare. Adevărata pocăinţă este darul lui Dumnezeu, ea este plină de durere adâncă. Pocăinţa noastră trebuie să fie doar constientizarea propriei stări de păcătoşenie, lipsa oricărei speranţe faţă de sine. Anume ea duce spre credinţă. Sfântul Tihon expune această problemă mai bine. Trebuie să-l citim împreună.

2 martie 1873

Ati inceput sa cititi din Petru Damaschin. Da, tin minte ca doream sa citesc impreuna cu dvs., dar nu pentru a citi anume din Damaschin, ci pentru ca, in discutiile noastre sa avem un indrumator. Nu stiu daca ar fi bine sa cititi singur. (…) Dvs. doriti sa retineti tot, sa luati cu putere, si de aceea cuvantul cel mai folositor se intoarce impotriva dvs. Ce ar fi daca v-ar trece prin gand sa retineti acele opt vederi despre care vorbeste Petru Damaschin? Ce s-ar intampla daca ati incerca sa staruiti cel putin la primele? Credeti ca o sa va laud pentru aceasta? Trebuie sa ne stim masura, trebuie sa urmam acel cuvant care este pe masura noastra, a omului nou-nascut.

“In sudoarea fetei tale iti vei manca painea”. Putem sa visam la vedeniile duhovnicesti atunci cand nu am asudat de lucru, pentru a ne castiga painea cea de toate zilele, atunci cand pamantul inimii noastre rodeste numai spini si palamida?Doamne, miluieste-ne dupa mare mila Ta! Dumnezeu sa va acopere cu mila Sa!

6 martie 1875

Tineti minte cand v-am spus ca vreau sa pun inceputul, insa ce fel de inceput nu am precizat. “Spini si palamida iti va rodi pamantul” si “In sudoarea fetei iti vei manca painea”. Acesta este inceputul. Pamantul inimii mele rodeste in permanenta palamida patimilor. Ele se smulg cu greu prin luarea-aminte permanenta asupra inimii; voia se hotaraste supraveghind patimile cu mintea, actionand asupra lor cu numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Feodosia, 31 august 1873

Nu inteleg pe ce poate fi bazata viata dvs. cand o mica lipsa de atentie – schimbarea geamurilor in chilie etc. – poate sa va tulbure si sa va vlaguiasca? Amintiti-va pe ce era intemeiata viata acelui mare Batran (mi se pare, Sisoe), care spunea; “Daca cerul se va ciocni cu pamantul, nu se va speria sufletul meu si nu se va indeparta mintea mea de Dumnezeu”. Unde sunteti, pe ce va intemeiati? Sau, cum spunea cineva: “Nici inaltimea, nici largimea, nici adancimea…”, etc., sau: “Daca voi privi spre cer, acolo Te voi gasi, daca voi cobori in iad, acolo esti”. De ce atunci pierdeti tot din pricina schimbarii geamurilor din chilia dvs.?

Pentru ca inchinati ostenelii duhovnicesti doar mintea, cu ea singura vreti sa dobanditi si sa retineti, si va e frica sa dati inima in robia poruncilor dumnezeiesti; va e frica sa-i produceti durere…

28 octombrie 1878

Dupa cat se pare, sunteti putin mahnit. Intr-adevar, cum sa nu se mahneasca sufletul, cand ramane singur de fata cu pacatele, patimile si neputintele? Cum sa nu se mahneasca, daca vede in sine doar rau, doar necuratie si nu are puteri pentru a iesi din aceasta stare de pieire, nu vede nicio cale prin care ar putea iesi. Insa cand el se va indrepta catre Dumnezeu, cand i se va descoperi nesfarsirea milosardiei dumnezeiesti fata de oameni, atunci cand va incepe sa caute mantuirea sa in aceasta milosardie nesfarsita, cand cu credinta in caile proniei Lui, ce ne mantuiesc, va nimici in sine orice indoiala – atunci va simti putere, liniste si mangaiere. Atunci mahnirea se va indeparta de suflet si se va da la o parte piatra insensibilitatii.

Pacea si bucuria sunt roadele smereniei. Iata limanul in care isi gasesc linistea toti cuviosii, toti cei indurerati sufleteste, toti cei ce ravnesc mantuirea. Sa nu va fie frica sa pierdeti tot pentru a dobandi smerenia, sa nu va fie frica sa mergeti prin pustiul mahnirii in care sufletul pierde tot si, sarac, insensibil, nu mai are putere sa-si continue calea. Pe aceasta cale e mai bine sa mergi cu smerenia dezicerii de sine.

12 noiembrie 1884

Aceste zile au fost pline de griji. In afară de grijile legate de sărbătoare şi de vizitatori, mai vroiam să vorbesc surorilor care se pregăteau să fie tunse în monahism, să le îmbărbătez pe fiecare în parte şi să le spun un cuvânt de folos. Pe unele le sfătuiam să se dezică de voia si mintea lor, lucru posibil doar prin dezicerea de propriile dorinţe. Altora, să fie atente la gânduri în timpul rugăciunii neîncetate, altora să urmeze nevoinţa trupească, cea care ajută la înfrânarea trupului, altora să urmeze neclintit poruncile lui Hristos care duc la cunoaşterea propriei neputinţe. Dvs., dragă frate întru Hristos, vă doresc tot ce am dorit fiecărei surori în parte.

20 noiembrie 1884

Mântuiţi-vă în Domnul şi pomeniţi-ne şi pe noi în rugăciunile dvs. Eu, împreună cu surorile mele cele mai apropiate ne-am bucurat din toată inima când am aflat de tunderea dvs. în rasofor. Acum parcă ne-aţi devenit şi mai apropiat. Deşi rudenia duhovnicească a fost întotdeauna atât de mare, încât e greu să mai adaug ceva la ea. In toate există o măsură si această măsură s-a împlinit sau e pe cale să se împlinească. Scrieţi despre insensibilitate şi somnolenţă. Cred că vă odihniţi puţin. Când sunteţi obosit, nu trebuie să vă forţaţi, nu vă impuneţi să simţiţi ceva. Dacă nu veţi da trupului odihnă şi în timpul rugăciunii vă veţi forţa la rugăciune şi la adunarea gândurilor sau să căutaţi în inimă simţământul de pocăinţă, atunci niciodată nu veţi avea linişte sufletească, ci, dimpotrivă, veţi fi întotdeauna tulburat şi cu sufletul împovărat. Vasile cel Mare spunea:

„Dacă odihna dăunează trupului tânăr si sănătos, atunci si mai multă daună aduce munca peste măsură trupului bolnav şi slab”.

Să vă odihniţi mai mult, fără nici o tulburare, ca să aveţi câteva ore sau câteva clipe de vioiciune sufletească, de simţământ curat şi de minte limpede. Altfel, puteţi ajunge până la mâhnire. Dumnezeu cere atât de puţin de la noi, doar smerenie duhovnicească, iar nouă ne dă tot harul Său.

23 ianuarie 1886

…Toti trebuie sa avem privelistea mortii in fata ochilor, pentru ca ziua trecuta, ora, clipele traite au murit pentru noi pentru totdeauna. Noi traim in moarte, murim in fiecare clipa si pacatele noastre ne omoara cu o moarte vesnica. Aceasta cale prin valea plangerii si a mortii trebuie strabatuta cu credinta, pana cand insusi Dumnezeu va gasi ca fructul s-a copt si e timpul sa-l culeaga.

***

Scrisoare către M. S.

“… Din ce pricină simţi durere şi chin în inimă? Fireşte, din pricina patimilor. Unde este Duhul Domnului acolo este libertate (2 Cor. 3, 7). Iar eu voi spune unde este patimă, acolo este strâmtorare şi suferinţă. Faptul că patimile trăiesc în inima noastră este un lucru neîndoielnic, însă ele nu îşi arată greutatea chinuitoare atunci când nu le conştientizăm şi le împlinim. Ele nu ne chinuie nici atunci când, conştientizându-le, nu ne împotrivim lor. Insă când le conştientizăm în sine şi nu dorim să ne împotrivim lor din toate puterile, când noi cu o parte din suflet le respingem, iar cu cealaltă plecăm urechea la vorbele lor dulci, când ne ferim de mustrări, când ni se face milă de noi înşine si nu ne hotărâm să urmăm drumul crucii după Purtătorul de Cruce, învăţătorul nostru, atunci, neîndoielnic, vom simţi chin si durere.

Domnul, Care a luat asupra Sa păcatele şi neputinţele noastre, prin Sine ne-a arătat pilda luptei voinţei. In grădina Ghetsimani, El S-a chinuit atâta timp, până când voia Sa a acceptat să primească suferinţa. Incearcă-ti inima si vei vedea că ea conţine multe contradicţii.Trebuie o dată pentru totdeauna să ne lăsăm sufletul sub îndrumarea voii dumnezeieşti, urmării poruncilor Lui şi îndrumării regulilor severe ale călugăriei. Când sufletul va accepta, atunci va fi uşor. Imi place la tine capacitatea de a te înflăcăra şi de a admira tot ce este sfânt şi bun, însă nu uita că lepădarea călugărească este cea mai bună şi mai folositoare din toate. „Fugi de lume şi te vei mântui”. La fel să fugi şi tu de tot în adâncul inimii tale, pentru a fi acolo împreună cu Dumnezeu. Să te păzească Dumnezeu! Lui mă rog pentru tine şi Lui I te încredinţez.

Să te ajute Dumnezeu! El îţi va întări sufletul. Iar de la mine îţi voi spune doar un singur cuvânt, din experienţa mea: unica ieşire şi liniştire din orice tulburare şi ispitire este smerenia. Doar prin acest drum sufletul vine la adevărul care rezolvă toate, la căldura care vindecă, la libertatea care uşurează. Dacă vei pierde acest drum, sufletul va fi cuprins de întuneric şi strâmtorare. El va ajunge la o înţelepciune mincinoasă. Iar acest lucru este cel mai grav. Pentru că înţelepciunea mincinoasă arată totul în mod greşit, toate împrejurările vieţii se prezintă amare şi dezastruoase, nu mai vezi în ele căile Domnului, Pronia Lui mântuitoare. Oamenii nu mai sunt fraţi, ci duşmani, neputinţele lor întrec orice margine. Propriile neputinţe devin îngrozitoare şi chiar chipuri vii ale chinurilor lăuntrice. Da, în acest moment doar o singură cale mântuieşte, cea a smereniei.

Rosteşte de trei ori pe zi Psalmul 50. Rosteşte-l chiar şi în biserică, în timpul Heruvicului şi Dumnezeu îţi va descoperi înţelesul adevărat al pocăinţei şi al adâncii smerenii a sufletului.

(din: Maica Arsenia, Calea spre vindecarea inimii, Editura Sophia)

Cititi si:

*


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Maica Arsenia Sebriakova, Maici duhovnicesti, Pocainta, Razboiul nevazut, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?)

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

35 Commentarii la “MAICA ARSENIA DESPRE ASUMAREA NEPUTINTELOR SI REFUZUL VISARII: “Unica iesire si linistire din orice tulburare si ispitire este smerenia”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Să fii curat acum pe lume
    Şi să te-nchini lui Dumnezeu
    Deplin şi ortodox şi sincer
    Şi ne legat de nici un rău,

    E lucru vrednic, bun şi mare.
    E şi credinţă şi putere
    Şi vrednicie omenească,
    Dar şi urcuş spre înviere.

    E’nţelepciune peste fire
    Şi viaţă’adânc duhovnicească
    Aici în lumea desfătării
    Şi-n ispitirea diavolească.

    Să nu te-npingă sărăcia
    În lucruri rele şi-n păcăate
    Şi să învingi robia cărnii
    Şi poftele destrăbălate,

    Iar mintea cea nemulţumită
    Să nu te-aducă la dispreţ,
    În ,,şmecheria” decadentă
    Din stat, politici şi comerţ,

    Să fii un vertical lăunric
    Cînd peste tot cheamă urgia
    -În om, în internet , în presă,-
    Dezmăţul şi pornografia,

    Cînd peste tot trupul femeii
    Vorbeşte de neruşinare
    Şi tot bărbatul î-şi doreşte
    Plăcerea din destrăbălare.

    Cînd moda, arta şi cultura
    Tot într-acolo se zoresc
    Şi nimeni nu se face pildă
    -Prin tai- de om duhovnicesc.

    Şi când consumul te îmbie
    Iar sărăcia te striveşte
    Cum poţi fără Hristos şi cruce
    Să mai trăieşti duhovniceşte ?

    E mare omul care poate
    Să fie vrednic în credinţă.
    Dar eu socot că nu se poate
    Fără de-o ASPRĂ pocăinţă.

    Ce motivaţie–l opreşte
    De la chemările vitale,
    De la poftire, de la ură
    De la plăceri esenţiale ?

    Cu ce putere le învinge ?
    De unde-o ia ? Din vre-un discurs
    Savant şi doct şi teologic
    Şi academic în Iisus ?

    Din pilda care ne-o oferă
    Azi cei care,, vorbesc’’ credinţa ???
    Eu nu pot crede că-i posibil
    De nu-i adâcă pocăinţa.

    Când focul postului nu arde
    Din trup chemarea desfrânării
    Şi compromisurile vieţii
    Şi focul poftei şi plăcerii,

    Când pârga pâinii de pe masă
    Nu e plătită cu sudoare
    -În cinstea sfântă a credinţei-
    Cum vom scăpa de înşelare ?

    Când suferinţa nu distruge
    Chemarea şi răul lucrat
    Şi frica de-a greşi, nu ţine
    Prin pază sufletul curat,

    Cînd rugăciunea nu-i un strigăt
    De disperare la Iisus
    -Că răul creşte-nloc să piară
    Iar sufleteşte eşti distrus-

    Că-i stinsă bruma de credinţă
    Şi piere toată curăţia,
    În compromisurile vieţii
    Şi că blestem ni-i veşnicia,

    Când tot lăuntru nu-i în pază
    Şi-n zbuciumul de îndreptare
    Prin rugăciune, post şi lacrimi,
    Atunci suntem în îşelare.

    Dar dacă toate acestea-n suflet
    Sunt angajate prin credinţă
    Întru Iisus şi-n frica morţii ,
    Trăim, -luptând prin pocăinţă-.

  2. “Atunci mahnirea se va indeparta de suflet si se va da la o parte piatra insensibilitatii”
    Da-mi si mie , Maica Arsenia , “smerenia dezicerii de sine” ,
    ca sa-mi devina inima pamant bun , curatat de “spini si palamide” , sa calce Domnul pe el si sa ma ridice din nou …

  3. Hristos a inviat!

    Patrunzatoare este viata si invataturile Maicii Arsenia,”asemenea unei faclii care arde si lumineaza;lucratoare smerita a sihastriei sale,era mare prin credinta vie in Dumnezeu si stradaniile sale”.
    Cu ingaduinta fratiilor voastre,voi scrie inca o parte dintr-o scrisoare,care mie mi-a placut in mod deosebit:
    “Cred ca iti vine greu.Si boala parintilor si tot ce pare a nu se face dupa cum ti-ai dorit,toate acestea te chinuie.Insa cum ne invata ucenicul lui Hristos sa multumim pentru toate?El spune;”Rugati-va neancetat,pentru toate multumiti.Pentru toate inseamna pentru toate necazurile si neplacerile care ni se intampla in viata.Da,mai intai trebuie sa intarim credinta in inima ca toate se intampla dupa voia lui Dumnezeu.Trebuie sa ne invoim a lasa in aceasta voie sfanta.Trebuie sa ne smerim cu inima,sa ne recunoastem nevrednici de ce este bun.ABIA ATUNCI PUTEM MULTUMI PENTRU TOATE.EPISCOPUL IGNATIE.isi invata ucenicii ca atat in necazuri ,cat si in bucurii sa repete cuvantul de multumire lui Dumnezeu LA FEL DE DES SI MULT CA PE RUGACIUNEA LUI IISUS:”SLAVA DOMNULUI PENTRU TOATE!”.In timpul acestei rugaciuni piere nemultumirea din inima,tulburarea”.
    Deasemenea,am retinut printre altelea si indemnul de a citi cat mai des catisma 17 din psaltire,pe care maicutele o stiau pe de rost,cuprinzant doar un singur psalm de cerere pentru a face voia cea sfanta a lui Dumnezeu.
    Sfanta Maica Arsenia,ajuta-ne!

  4. Multumim, fratilor “Razboinici”, pentru munca voastra binecuvantata prin care luminati multe suflete! Sa va dea Domnul putere sa continuati ce ati inceput! Va citesc de mult timp si va apreciez foarte mult tenacitatea si perseverenta!

    Hristos a inviat!

  5. @ Gabriela:

    Amin! Noi va suntem recunoscatori pentru dragoste, pentru intarire.

  6. Multumim, mereu multumim, pentru cele daruite noua!
    Domnul cu intelepciunea lui sa va lumineze!
    cu pace

  7. “Sunt o căprioară. În univers eu sunt simţul tristeţii. Demult-demult, Cineva a izgonit pe pământ tot ce este trist în toate lumile şi din aceasta a alcătuit inima mea. Şi de atunci eu sunt simţul tristeţii. Trăiesc prin aceea că din toate fiinţele şi lucrurile absorb tristeţea. Câte o picătura neagră de tristeţe lasă în inima mea orice fiinţă îndată ce mă apropii de ea. Şi roua neagră a tristeţii curge ca un pârâiaş subţire prin venele mele. Şi acolo,în inima mea, roua neagră a tristeţii se preschimbă în palidă şi albăstruie.
    Fiinţa mea e inundată de un fel de fortă magnetică a tristeţii. Şi tot ce este trist în lumea aceasta ea atrage irezistibil şi aşează în inima mea. De aceea sunt mai tristă decat toate făpturile. Şi am lacrimi pentru durerea fiecăruia… Nu râdeţi de mine, o, voi cei care zâmbiţi! Eu sunt uluită să aflu că în această lume tristă sunt fiinţe care râd! O, dar blestemat şi prea blestemat: să râzi în lumea în care fierbe tristeţea, clocoteşte durerea, bântuie moartea! Ce dar de osândiţi!… Din pricina tristeţii eu nu râd niciodată. Cum aş putea râde, când sunteţi atât de grosolani şi de cruzi, voi, cei care zâmbiţi! Când sunteţi atât de răi şi de urâţi! Şi sunteţi urâţi din pricina răutăţii. Căci doar răutatea urâţeşte frumuseţea făpturilor pământeşti şi cereşti… Îmi amintesc, îmi aduc aminte: acest pământ a fost cândva rai, iar eu – o căprioară a raiului. O, amintire din care mă înalţ cu încântare din bucurie în bucurie, din nemurire în nemurire, din veşnicie în veşnicie!…
    Iar acum? – întunericul a acoperit toţi ochii mei. Pe toate căile pe care merg s-a aşternut întuneric nestrăbătut. Gândurile mele picură lacrimi. Iar simţirile freamătă în tristeţi. Un foc de nestins al tristeţii a cuprins întreaga mea fiintă. Totul arde în mine de tristeţe, dar nu se mistuie niciodată. Iar eu, sărmana, sunt doar atât: jertfa veşnică pe jertfelnicul cosmic al tristeţii. Iar jertfelnicul cosmic al tristeţii este pământul, cenuşiu şi posomorât, ştearsa şi întunecata planetă…
    Inima mea este o insulă inaccesibilă în oceanul nesfârşit al tristeţii. Inaccesibilă pentru bucurie. Oare fiecare inimă este o insulă inaccesibilă? Spuneţi voi, cei care aveţi inimi! Oare ştiţi cu ce sunt înconjurate inimile voastre? A mea – cu totul numai de adâncimile şi abisurile oceanului. Şi mereu se afundă în ele. Nicidecum nu poate să se izbăvească din ele, să iasă din ele. Tot ceea ce atinge este moale ca apa. De aceea îmi sunt ochii înceţoşaţi de lacrimi, iar inima răscolită de suspine. Luminile ochilor mă dor, pentru că multe miezuri de noapte au înnoptat în ele. Ieri seara soarele a apus în ochii mei, iar în dimineaţa aceasta nu a mai răsărit. S-a afundat în întunecimile tristeţii mele. Ceva grozav şi înfricoşător străbate fiinţa mea. Mă sperie tot ce e în jurul meu şi deasupra mea. O, de aş fugi de grozăviile acestei lumi! Dar există vreo lume fără grozăvii? Sunt zidită din chin, îmbătată cu pelin, preaplină de amaraciune. Cu nelinişte îmi trezesc inima mea din beţia tristeţii, iar ea se îmbată din ce în ce mai tare. Sufletul meu, speriat şi prigonit de grozăviile acestei lumi, îl strig să se întoarcă la mine, iar el fuge tot mai nepăsător faţă de mine, cea întristată şi mâhnită…”

    (Sfantul Iustin cel Nou de la Celie, marele facator de minuni,scriere;
    Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe toti!Amin!

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » ARHIM. MIHAIL STANCIU (Man. Antim) pune in discutie una din cele mai recente “vedete” duhovnicesti in voga: KLAUS KENNETH
  9. Pingback: Razboi întru Cuvânt » ORTODOXIA CA UN SHOW sau despre primejdia falsei renasteri harismatice
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Maica Siluana Vlad: LA CAPATUL DURERII E DUMNEZEU
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Maica Siluana Vlad: CINE SUNT EU SI UNDE INCEPE INTALNIREA CU DUMNEZEU?
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL IERARH IGNATIE despre cea mai grea si mai importanta confruntare, de care ne e groaza si de care tot fugim: CRESTINUL FATA IN FATA CU PATIMILE SALE
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Aleksandr Elceaninov: FORTAREATA DEMONICA DIN NOI
  14. Pingback: FUGA OMULUI DE SINE INSUSI. Mecanismele de aparare in fata… adevarului. Mic indrumar psiho-duhovnicesc de CERCETARE LAUNTRICA -
  15. Pingback: SCARA FERICIRILOR: Cele 9 Fericiri evanghelice talcuite de Parintele Rafail Noica. CE ESTE PATIMA? CE ESTE REALISMUL DUHOVNICESC? -
  16. Pingback: Parintele Melchisedec Ungureanu (Man. Lupsa) – raspunsuri esentiale (1): CUM SA NE LARGIM INIMA? DE CE NU IL GASIM PE DUMNEZEU, CU CE SA INCEPEM? -
  17. Pingback: CONFERINTA DE LA CLUJ A PARINTELUI ZAHARIA DE LA ESSEX (video): “In ceasul caintei si al rusinii omului, mana Domnului se odihneste peste el si tot cerul ii vine in ajutor” -
  18. Pingback: Razboiul e aproape, iar sfarsitul la usi. CE SA FACEM, DECI? -
  19. Pingback: Arhimandritul Simeon Kraiopoulos despre FORTAREATA EULUI BOLNAV sau despre INCAPATANAREA DE A NE APARA DE DUMNEZEU SI A NE REFUZA IZBAVIREA -
  20. Pingback: Judecata Iubirii parintesti – “adanca pana in adancul inimii noastre”. DAR NOI… AVEM INIMA DE FII? ALEGEM INCREDEREA SAU INCRANCENAREA? -
  21. Pingback: MANDRIA NU NE LASA SA PRIMIM IERTAREA SI NE DUCE LA DEZNADEJDE -
  22. Pingback: “TAINA MANTUIRII”: PREDAREA IN MANA LUI DUMNEZEU. “Sistemul” din care trebuie sa iesim daca vrem sa ne mantuim. Sa daramam idolul din noi! -
  23. Pingback: ALTE SFATURI DUHOVNICESTI DE LA GHERON IOSIF: “Daca acum nu te silesti, va veni timpul cand, si sa vrei, nu vei mai putea sa faci ceea ce acum treci cu vederea” -
  24. Pingback: Raspunsurile Parintelui Teofil Roman despre RUGACIUNEA LIBERA, POSTUL ECHILIBRAT si LUPTA CU OBOSEALA SI IMPIETRIREA INIMII: “Dumnezeu nu asteapta de la noi poezii, ci asteapta inima noastra asa cum este” (si AUDIO) -
  25. Pingback: PARINTELE CLEOPA despre CONDITIILE DOBANDIRII PACII IN INIMA si despre SFARSITUL LUMII: “Urgia lui Dumnezeu, toate acestea striga la cer si nu stim pana cand…” -
  26. Pingback: INCEPUTUL TRIODULUI. Predicile Sfantului Iustin Popovici la Duminica vamesului si fariseului despre PUTEREA SMERENIEI SI A RUGACIUNII -
  27. Pingback: PREDICI trezitoare si hranitoare pe calea SAPTAMANII MARI: Avva Efrem Filotheitul si Arhim. Melchisedec Velnic (audio) despre COPLESITOAREA FRUMUSETE A SMERENIEI LUI HRISTOS si REFUZUL INVERSUNAT AL OMULUI: “Mandria respinge si rastigneste in cele d
  28. Pingback: SCHIMONAHIA SEPFORA – sfaturi duhovnicesti de mare trebuinta pentru crestinii de azi de la o sfanta a zilelor noastre: “TOTI TREBUIE SA SE ROAGE UNUL PENTRU CELALALT. Puneti inceput nevointei, iar Domnul va va ajuta” -
  29. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu in DUMINICA POTOLIRII FURTUNII. Dumnezeu ingaduie furtunile incercarilor ca sa ne smereasca si sa ne izbaveasca de marea inselare a increderii in propriile fapte: “Adevaratul chip al omului este smerenia. Unde
  30. Pingback: CAND VEZI CA ALTA MINTE SE LUPTA CU MINTEA TA… | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate