MARTURISIRE DE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI IN BISERICA GRECIEI
SINAXA CLERICILOR ŞI MONAHILOR ORTODOCŞI DIN GRECIA
APRILIE 2009[1]
FACTORII BISERICEŞTI PARTICIPANŢI ÎN IRESPONSABILITATEA ECUMENISTĂ ZDRUNCINĂ POPORUL ŞI CONDUC LA DIVIZARE ŞI SCHISMĂ
Un text de mărturisire a credinţei împotriva ecumenismului a fost redactat şi semnat de clericii şi monahii ortodocşi în timpul unei sinaxe din Volos în aprilie. Textul este înaintat Sfintelor Mitropolii în scopul semnării mărturisirii de către Înalt Prea Sfinţiţii Mitropoliţi. Mărturisirea de Credinţă a fost deja semnată de către unii Mitropoliţi (de Pireu, de Kithira şi de Etoloakarnania), Stareţi ai Sfintelor Mănăstiri, Monahi, Clerici, Teologi, reprezentanţi ai Corporaţiilor Creştin-Ortodoxe.
Textul este minuţios şi atent, probat teologic, revelator pentru apostazia ortodocşilor ecumenişti de la Credinţa şi Predania Ortodoxă a Părinţilor. Ecumeniştii ortodocşi – se semnalează în Mărturisirea de Credinţă, atrag o parte din Turma Ortodoxă în înşelare (rătăcire), cultivă îndoiala şi îi clatină pe mulţi, conducându-i la divizare şi la schismă. De aceea, „cei care se mişcă în această iresponsabilitate ecumenistă, orice poziţie ar deţine în Organismul Ecleziastic, se opun Predaniei Sfinţilor noştri şi, în consecinţă, se află în opoziţie cu ei. Din acest motiv, poziţia lor trebuie să fie osândită şi respinsă de către întregul Ierarhiei şi al poporului credincios“.
Textul complet al Mărturisirii de Credinţă (împreună cu semnăturile) este acesta:
“Toţi cei care prin harul lui Dumnezeu am crescut în dogmele cele binecinstitoare şi urmăm în toate Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească credem că:
Singura cale mântuitoare pentru oameni[2] este credinţa în Sfânta Treime, în opera şi învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt continue în trupul Lui, Sfânta Biserică. Hristos este singura lumină adevărată[3]; nu există alte lumini care să ne lumineze, nici alte nume care pot să ne mântuiască: „Şi nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru că nici nume este altul sub cer dat întru oameni, întru care trebuie să ne mântuim noi”[4]. Toate celelalte credinţe, toate religiile care ignoră şi nu-L mărturisesc pe Hristos „venit în trup”[5], sunt făcături omeneşti şi lucrurile diavolului[6], nu conduc la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi la naşterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi rătăcesc pe oameni şi îi conduc la pierzare. Noi, creştinii care credem în Sfânta Treime, nu avem acelaşi Dumnezeu cu nici o altă religie: nici cu aşa-numitele religii monoteiste (iudaismul şi islamul), care nu cred în Sfânta Treime.
De două mii de ani, Biserica întemeiată de Hristos şi călăuzită de Sfântul Duh a rămas statornică şi neclintită în Adevărul mântuitor învăţat de Hristos, predat de Sfinţii Apostoli şi păzit de Sfinţii Părinţi. Nu a fost îngenuncheată de cumplitele prigoane ale iudeilor, iniţial, şi ale închinătorilor la idoli, mai apoi, în primele trei secole; a arătat o mulţime de martiri şi a ieşit biruitoare, dovedind originea ei dumnezeiască. După cum minunat spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nimic nu este mai puternic decât Biserica… Dacă porţi război împotriva vreunui om, fie ai învins, fie ai fost învins; dar dacă porţi război împotriva Bisericii, vei fi învins fără să te dumireşti, căci Dumnezeu este mai tare decât toate”[7].
După încetarea prigoanelor şi triumful Bisericii asupra vrăjmaşilor din afară, adică a iudeilor şi a închinătorilor la idoli, s-au înmulţit şi s-au împuternicit vrăjmaşii dinăuntru ai Bisericii. Au apărut diferite erezii, care au încercat să perimeze (răstoarne) şi să falsifice credinţa predanisită, aşa încât credincioşii să fie zăpăciţi şi să slăbească încrederea lor în adevărul evanghelic şi în cele încredinţate. Marele Vasilie schiţând situaţia bisericească, creată de erezia lui Arie, care a dominat timp de patruzeci de ani şi administrativ, zice: „Dogmele Părinţilor sunt dispreţuite, predaniile apostolice sunt socotite de nimic, invenţiile oamenilor mai noi înlumesc Bisericile; aşadar, oamenii nu mai teologhisesc, ci tehnologhisesc; înţelepciunea lumii are întâietate îndepărtând lauda Crucii. Păstorii sunt izgoniţi, iar în locul lor sunt introduşi lupi grei care sfârtecă turma lui Hristos”[8].
Ce s-a întâmplat cu vrăjmaşii din afară, religiile, s-a întâmplat şi cu cei din interior, ereziile. Biserica – prin marii şi luminaţii Sfinţi Părinţi, a definit şi a îngrădit credinţa Ortodoxă prin hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi Locale referitoare la anumite învăţături îndoielnice, dar şi prin conglăsuirea Părinţilor (consensus Patrum) asupra întregului de teme al credinţei. Suntem mai siguri când îi urmăm pe Sfinţii Părinţi şi nu mutăm hotarele pe care ei le-au aşezat. Cuvintele „Următori Sfinţilor Părinţi” şi „Nu muta hotarele pe care le-au aşezat Părinţii noştri” constituie o linie sigură de drum şi supapa de siguranţă a credinţei şi vieţuirii noastre ortodoxe. Prin urmare punctele de bază ale mărturisirii noastre sunt următoarele:
1. Păzim neclintite şi nefalsificate toate cele legiuite de Sinoade şi de Părinţi. Primim toate câte ei le-au primit şi condamnăm toate câte ei le-au condamnat, ferindu-ne de contactul cu toţi cei care inovează în chestiunile credinţei. Noi nici nu adăugăm, nici nu desfiinţăm vreo învăţătură, nici nu o schimbăm. Sfântul Ignatie al Antiohiei, purtătorul de Dumnezeu, scria deja în Epistola sa către Sfântul Policarp al Smirnei: „Tot cel ce se pronunţă împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ţi fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor”. Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: „Dacă cineva va binevesti vouă, altceva decât aţi primit, să fie anatema”, observă că Apostolul „nu a zis că dacă propovăduiesc împotrivă sau leapădă totul, ci chiar şi ceva foarte mic dacă v-ar binevesti în afara celor primite, chiar dacă de întâmplare vor fi mişcaţi, anatema să fie”[9]. Sinodul al VII-lea Ecumenic, proclamând hotărârile lui împotriva iconomahilor către clericii din Constantinopol, scrie: „Am urmat Predaniei Bisericii Universale şi nu am făcut nici destindere (scoatere), nici prisosinţă (adaos), ci învăţându-ne apostoliceşte, ţinem Predaniile pe care le-am primit, primind şi îmbrăţişând întotdeauna câte Sfânta Biserică Universală de la începutul vremurilor a primit oral şi prin scris… Căci adevărata şi prea dreapta judecată a Bisericii nu acceptă nimic a înnoi în ea, nici a face vreo scoatere. Drept aceea, noi, urmând legilor părinteşti şi primind harul de la unicul Duh, am păzit toate cele ale Bisericii fără a tăia sau a împuţina cu ceva”[10].
Împreună cu Sfinţii Părinţi şi cu Sfintele Sinoade lepădăm şi anatematizăm toate ereziile care s-au ivit în cursul istoric al Bisericii. Dintre ereziile vechi, care supravieţuiesc până azi, condamnăm arianismul (supravieţuieşte la minciuno-martorii lui Iehova) şi monofizitismul, cel radical al lui Eutihie şi cel moderat al lui Sever şi Dioscor, conform hotărârilor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon şi învăţăturii hristologice a marilor Sfinţi Părinţi şi Dascăli, precum a Sfântului Maxim Mărturisitorul, a Sfântului Ioan Damaschinul, a Marelui Fotie şi a imnelor din cult.
2. Proclamăm că papismul (romano-catolicismul – n.tr.) este pântecele ereziilor şi al rătăcirilor. Învăţătura despre „Filioque”, adică a purcederii Sfântului Duh şi de la Fiul, este contrară celor pe care Însuşi Hristos le-a învăţat despre Sfântul Duh. Întreaga ceată a Părinţilor – şi în sinoade şi în parte – consideră papismul ca erezie, pentru că în afară de Filioque, a introdus o mulţime de alte rătăciri, precum primatul şi infailibilitatea papei, azima, focul curăţitor, imaculata concepţie a Născătoarei de Dumnezeu, graţia creată, răscumpărarea iertărilor (indulgentiae); a schimbat aproape toată învăţătura şi practica în legătură cu Botezul, Mirungerea, Dumnezeiasca Euharistie şi celelalte taine şi a transformat Biserica într-un stat lumesc.
Papismul actual s-a abătut mult mai mult decât papismul medieval de la învăţătura Bisericii, aşa încât el nu mai constituie continuarea vechii Biserici Apusene. A introdus o mulţime de noi exagerări în „mariologie”, precum învăţătura despre Născătoarea de Dumnezeu ca „împreună-mântuitoare” (co-redemptrix) a neamului omenesc. A încurajat „Mişcarea Harismatică” a grupărilor protestante, chipurile pnevmato-centrice. A înfiat metode spirituale orientale de rugăciune şi meditaţie. A introdus noi inovaţii în dumnezeiescul cult, precum corurile şi orgile muzicale. A prescurtat şi distrus cu totul Dumnezeiasca Liturghie. În spaţiul Ecumenismului a pus bazele religiei mondiale (pan-religia), recunoscând prin Conciliu II Vatican „viaţa duhovnicească” a celor de alte religii. Minimalismul dogmatic a condus şi la o împuţinare a cerinţelor morale, dată fiind legătura dintre dogmă şi morală, având ca urmare căderile morale ale înalţilor prelaţi şi dezvoltarea între clerici a deviaţiilor morale ale homosexualităţii şi ale pedofiliei[11]. Continuând să susţină „Uniaţia”, această caricatură a Ortodoxiei, prin care ca printr-un cal troian îi înşeală şi îi atrage pe credincioşi, torpilează dialogul şi demistifică aşa-numitele sincere dispoziţii pentru unire.
În general, există o schimbare radicală a papismului şi o întoarcere spre protestantism după Conciliul II Vatican, precum şi o înfiere a unor diferite mişcări „spirituale” ale „Noii Ere”.
Conform Sfântului Simeon al Tesalonicului – Mistagogul, papismul a a provocat Bisericii cea mai mare stricăciune din câte au provocat toate ereziile şi schismele împreună. Noi ortodocşii avem comuniune cu papii dinainte de schismă şi pe mulţi papi îi sărbătorim ca sfinţi. Papii după schismă sunt eretici; au încetat să mai fie succesori în tronul Romei, nu au succesiune apostolică, pentru că nu au credinţa Apostolilor şi a Părinţilor. Din acest motiv, pe orice papă „nu doar că nu-l avem în comuniune, dar îl numim şi eretic”. Din cauza blasfemiei împotriva Sfântului Duh prin învăţătura despre Filioque, L-au pierdut pe Sfântul Duh, iar toate la ei sunt lipsite de har. Nici o taină a lor nu este validă după Sfântul Simeon. „Deci blasfemiază inovatorii şi departe de Duhul sunt, blasfemiind împotriva Duhului Sfânt, şi cu desăvârşire nu este întru ei Duhul Sfânt; pentru care şi cele ale lor sunt fără har, după cum harul Duhului l-au nesocotit şi l-au subminat… pentru care şi Duhul Sfânt nu se află întru ei, şi nimic duhovnicesc întru ei şi toate cele de la ei sunt goale şi noi şi contrarii Predaniei dumnezeieşti”[12].
3. Aceleaşi sunt valabile, într-un mai mare grad, pentru Protestantism, care ca un copil al papismului a moştenit multe erezii, iar pe de altă parte a adăugat mult mai multe; respinge Predania, acceptând doar Sfânta Scriptură (sola Scriptura), pe care o răstălmăceşte; desfiinţează Preoţia ca Har tainic special, cinstirea Sfinţilor şi a icoanelor; subestimează persoana Născătoarei de Dumnezeu; respinge monahismul; din Sfintele Taine acceptă doar Botezul şi Dumnezeiasca Euharistie, denaturând şi în acestea învăţătura şi practica Bisericii; învaţă predestinaţia absolută (calvinism) şi îndreptarea (mântuirea) doar prin credinţă, iar, în cele din urmă, partea lui „progresistă” a introdus preoţia femeilor şi căsătoria homosexualilor, pe care îi primeşte şi în Preoţie. Însă, în principal, este absentă eclesiologia, pentru că nu există sensul de Biserică, aşa cum îl deţine Predania Ortodoxă.
4. Unica modalitate de restabilire a comuniunii noastre cu ereticii este proclamarea rătăcirii în ceea ce-i priveşte şi pocăinţa, aşa încât să fie o adevărată unire şi pace; unire cu adevărul şi nu cu rătăcirea şi cu erezia. Pentru încorporarea ereticilor în Biserică, acrivia canonică pretinde primirea lor prin Botez. „Botezul” lor anterior, săvârşit în afara Bisericii, fără întreita afundare şi ridicare a celui ce se botează în apa sfinţită printr-o rugăciune specială şi de către un preot neortodox, nu este botez. Sunt lipsiţi de Harul Sfântului Duh, care nu există în cadrul schismelor şi ereziilor, şi, prin urmare, nu avem nimic comun care să ne unească, precum zice Marele Vasile: „Cei ce s-au lepădat de Biserică n-au mai avut harul Duhului Sfânt peste ei, căci a lipsit comunicarea prin întreruperea succesiunii… cei ce s-au rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfânt, de la care ei au căzut”[13].
Pentru aceasta este netemeinică şi nesigură noua încercare a ecumeniştilor de a impune concepţia că avem botez comun cu ereticii, şi pe inexistenta unitate baptismală să susţină unitatea Bisericii, care există – chipurile – acolo unde există botezul[14]. Însă cineva intră în Biserică şi devine membru al ei, nu prin orice botez, ci prin singurul şi unicul Botez săvârşit de preoţii care au Preoţia Bisericii.
5. Atâta vreme cât ereticii continuă să rămână în rătăcire, respingem comuniunea cu ei, şi în mod deosebit rugăciunile în comun. Sfintele Canoane, în întregul lor, interzic nu doar coliturghisirile şi rugăciunile în comun în biserici, ci şi simplele rugăciuni în comun în spaţii private. Poziţia severă a Bisericii vis-a-vis de eretici provine dintr-o adevărată iubire şi dintr-un sincer interes pentru mântuirea lor şi dintr-o grijă pastorală ca nu cumva credincioşii să fie atraşi în vreo erezie. Cine iubeşte, arată adevărul, nu-l lasă pe celălalt în minciună; altfel, iubirea, concordia şi pacea cu el sunt prefăcute şi false. Există un război bun şi o pace rea. „Căci mai vrednic de laudă este un război decât o pace care desparte de Dumnezeu” – spune Sfântul Grigorie Teologul[15]. Şi Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă: „Dacă vezi că se vatămă buna-cinstire, nu da întâietate împăcării în detrimentul adevărului, ci împotriveşte-te cu vitejie până la moarte… netrădând nicidecum adevărul”. Iar în altă parte recomandă accentuând: „Să nu acceptaţi nici o dogmă nouă sub pretextul iubirii”[16]. Această poziţie a Părinţilor şi-a însuşit-o şi marele luptător şi mărturisitor al Credinţei Ortodoxe înaintea latinilor, Sfântul Marcu al Efesului Evghenicul, care îşi încheie propria Mărturisire de Credinţă la Florenţa prin următoarele cuvinte: „Toţi Dascălii Bisericii, toate Sinoadele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne sfătuiesc să fugim de cei care cugetă diferit (cu alte credinţe) şi a sta departe de împărtăşirea cu ei. Deci, să dispreţuiesc eu toate acestea, şi să urmez celor care, sub pretenţiozitatea unei păci fabricate, poruncesc unirea? Celor care au violat sfântul şi dumnezeiescul Simbol şi Îl introduc pe Fiul ca a doua cauză a Sfântului Duh? Căci pe celelalte ale răutăţilor le las, avându-le pe cele de acum, din care şi numai una ne era nouă de ajuns ca să ne despărţim de ei. Să nu pătimim aceasta vreodată, Mângâietorule Bune, nici astfel însumi să cad în gânduri necuviincioase, ci, având învăţătura Ta şi a fericiţilor bărbaţi cei insuflaţi de Tine, să adaug către părinţii mei, aceasta, dacă nu alta, aducând-o de aici: buna-cinstire“[17].
6. Până la începuturile secolului XX, Biserica a avut în mod ferm şi constant o poziţie de respingere şi de osândire în faţa tuturor ereziilor, precum este clar formulată în Sinodiconul Ortodoxiei, care se citeşte în Duminica Ortodoxiei. Se anatematizează ereziile şi ereticii, fiecare în mod particular; iar ca să nu rămână niciuna în afara anatemei, la sfârşit există o anatematismă generală: „Tuturor ereticilor anatema”.
Din păcate, această poziţie unică, fermă şi neoscilantă a Bisericii de până la începutul secolului XX a început treptat să fie abandonată, după Enciclica emisă de Patriarhia Ecumenică în 1920 „Către Bisericile lui Hristos de pretutindeni”, care, pentru prima oară, caracterizează în mod oficial ereziile ca biserici, care nu sunt înstrăinate de Biserică, ci sunt casnice (intime) şi rude. Recomanda „să se reaprindă şi să se întărească înainte de toate iubirea între Biserici, neconsiderându-ne unele pe altele ca străine şi ale celorlaţi, ci rudenii şi apropiate (casnice) în Hristos şi împreună-moştenitoare şi in corpore ale făgăduinţei lui Dumnezeu în Hristos“[18].
Se deschise deja drumul pentru înfierea, constituirea şi dezvoltarea în spaţiul Bisericii Ortodoxe a ereziei Ecumenismului, această panerezie, iniţial o invenţie protestantă, iar acum avizată şi de catolici, erezie care înfiază şi legiferează toate ereziile ca biserici şi atacă dogma despre Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Mai mult, a fost dezvoltată, se învaţă şi se impune de către Patriarhi şi episcopi o noua dogmă despre Biserică, o nouă eclesiologie. Conform acesteia, nici o Biserică nu este îndreptăţită să-şi revendice exclusiv pentru ea caracterul de Biserică universală şi adevărată. Fiecare este un fragment, o parte, dar nu Biserica întreagă. Toate împreună constituie Biserica.
Toate hotarele (definiţiile) pe care le-au pus Părinţii au căzut; nu mai există nici o linie de definire şi de demarcaţie între erezie şi Biserică, între adevăr şi rătăcire. Şi ereziile sunt biserici, şi desigur multe, precum cea papală (catolică), se consideră acum ca biserici surori, cărora împreună cu noi Dumnezeu le-a încredinţat grija pentru mântuirea oamenilor[19]. Există şi în cadrul ereziilor harul Atotsfântului Duh, drept pentru care şi botezul lor, precum şi toate celelalte taine sunt valide. Toţi câţi s-au botezat, oricărei erezii ar aparţine, sunt mădulare ale trupului lui Hristos, ale Bisericii. Blestemele şi anatemele sinoadelor nu mai sunt valabile şi trebuie radiate din cărţile liturgice. Ne-am adăpostit în „Consiliul Mondial al Bisericilor” şi ne-am vândut substanţial – şi aceasta doar prin aderarea noastră – propria conştiinţă de sine eclesiologică. Am desfiinţat dogma despre Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, dogma despre „un (singur) Domn, o (singură) credinţă, un (singur) Botez”[20].
7. Acest sincretism intercreştin, a fost dezvoltat acum şi într-un sincretism interreligios, care pune semnul egal între toate religiile şi theosevia, cinstirea de Dumnezeu cea una, de-Dumnezeu-descoperită în Hristos, cunoştinţa dumnezeiască şi viaţa în Hristos. Este atacată, în consecinţă, nu doar dogma despre Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească în relaţie cu ereziile, ci şi dogma de căpetenie despre unica Revelaţie în lume şi unica mântuire a oamenilor prin Iisus Hristos în relaţie cu religiile lumii. Este cea mai mare rătăcire, cea mai mare erezie din toate veacurile.
8. Noi credem şi mărturisim că doar în Hristos există posibilitatea mântuirii. Religiile lumii şi ereziile duc la pierzare. Biserica Ortodoxă nu este doar Biserica adevărată; este Biserica cea Una. Doar ea a rămas fidelă Evangheliei, Sinoadelor şi Părinţilor, şi, prin urmare, doar ea reprezintă adevărata Biserică Universală a lui Hristos. După Cuviosul Stareţ Iustin Popovici, Ecumenismul este numele comun pentru falsele biserici ale Europei Apusene. Numele lor comun este panerezia[21].
Această panerezie a fost primită de mulţi patriarhi, arhiepiscopi, episcopi, clerici, monahi şi laici dintre ortodocşi. O învaţă „cu capul descoperit”, a aplică şi o impun în practică, împărtăşindu-se în felurite chipuri cu ereticii, prin rugăciuni în comun, schimb de vizite, colaborări pastorale, aşezându-se radical pe ei înşişi în afara Bisericii. Poziţia noastră inspirată de hotărârile canonice sinodale şi de exemplul Sfinţilor este evidentă. Fiecare trebuie să-şi ia în serios responsabilităţile sale.
9. Desigur că există şi responsabilităţi colective, iar în principal cele ale Ierarhilor şi teologilor noştri cu mentalitate ecumenistă în faţa pleromei ortodoxe şi a turmei lor. Acestora le declarăm întru frica lui Dumnezeu şi cu iubire că această poziţie a lor şi deschiderile lor în activităţile ecumeniste sunt condamnabile din orice parte am privi, pentru că:
a) pun la îndoială realmente Credinţa şi Predania noastră ortodox-patristică;
b) seamănă îndoială în inimile turmei şi îi clatină pe mulţi, conducându-i spre divizare şi schismă şi
c) atrag o parte a turmei în rătăcire şi prin aceasta într-un dezastru duhovnicesc.
Proclamăm, aşadar, că din aceste motive, cei care se mişcă în această iresponsabilitate ecumenistă, oricare ar fi poziţia pe care o ocupă în Organismul Ecleziastic, se opun Predaniei Sfinţilor noştri şi, în consecinţă, sunt în opoziţie cu ei.
De aceea, poziţia lor trebuie osândită şi respinsă de către întregul Ierarhilor şi al poporului credincios.
Mărturisirea de credinţă este semnată de următorii în mod doveditor şi verificabil”.
Au semnat-o şi o vor semna mult mai mulţi:
Metropolitan of Piraeus, Seraphim
Metropolitan of Kythera and Antikythera, Seraphim
Archmandrite Joseph, Abbot of the Sacred Monastery of Xiropotamos, Holy Mountain
Protopresbyter fr. George Metallinos, Professor Emeritus of the Athens University School of Theology
Protopresbyter fr. Theodore Zisis, Professor Emeritus of the Thessaloniki University School of Theology
Archmandrite Mark Manolis, Spiritual Superintendent of the “Pan-Hellenic Orthodox Union”
Archmandrite Athanasius, Abbot of the Sacred Monastery of Stavrovounion, Cyprus
Archmandrite Timothy Sakkas, Abbot of the Sacred Monastery of the Paraclete, Oropos
Archmandrite Cyril Kehayioglou, Abbot of the Sacred Monastery of the Pantocrator, Melissohori, Langadas
Archmandrite Sarandis Sarandos, Parish Priest of the Holy Temple of the Dormition of the Theotokos, Amarousion
Archmandrite Maximus Karavas, Abbot of the Sacred Monastery of Saint Paraskeve, Milochori, Ptolemais
Archmandrite Gregory Hadjinikolaou, Abbot of the Sacred Monastery of the Holy Trinity, Ano Gazea, Volos
Archmandrite Athanasius Anastasiou, Abbot of the Holy Monastery of the Great Meteora
Archmandrite Theocletus Bolkas, Abbot of the Sacred Hermitage of Saint Arsenios the Cappadocian, Chalkidike
Archmandrite Chrysostomos, Abbot of the Sacred Coenobium of Hossios Nicodemus, Pentalofos, Goumenissa
Archmandrite Theodore Diamantis, Abbot of the Sacred Monastery of Panaghia Molyvdoskepasti, Konitsa
Archmandrite Palamas Kyrillides, Abbot of the Sacred Monastery of the Nativity of the Theotokos, Kallipetra, Veria
Archmandrite Lavrentios Gratsias, Sacred Metropolis of Florina, Prespae and Eordaia
Archmandrite Meletios Vadrahanis, Sacred Metropolis of Florina, Prespae and Eordaia
Archmandrite Paul Dimitrakopoulos, Sacred Monastery of the Transfiguration of the Saviour, Moutsiala, Veria
Archmandrite Ignatius Kalaitzopoulos, Sacred Monastery of Saint Paraskeve, Milochori, Ptolemais
Archmandrite Simeon Georgiades, Sacred Monastery of the Holy Trinity, Ano Gazea, Volos
Archmandrite Augustine Siarras, Sacred Monastery of the Holy Trinity, Ano Gazea, Volos
Archmandrite Ambrose Gionis, Sacred Monastery of the Holy Trinity, Ano Gazea, Volos
Elder Gregory, Hieromonk, Danielites’ Sacred Hermitage, Katounakia, Holy Mountain
Elder Efstratios, Hieromonk, Sacred Monastery of the Great Lavra, Holy Mountain
Elder Philippos, Hieromonk, Retreat of Athanasius the Great, Lesser Saint Anna Monastery, Holy Mountain
Hieromonk Athanasius, Danielites’ Sacred Hermitage, Katounakia, Holy Mountain
Hieromonk Nicodemus, Danielites’ Sacred Hermitage, Katounakia, Holy Mountain
Hieromonk Nephon, Danielites’ Sacred Hermitage, Katounakia, Holy Mountain
Hieromonk Chrysostom Kartsonas, Retreat of Saint George, Lesser Saint Anna Monastery, Holy Mountain
Hieromonk Onuphrios, Retreat of the Precious Forerunner, Sacred Scete of Saint Anna, Holy Mountain
Hieromonk Chrysanthos, Retreat of the Precious Forerunner, Sacred Scete of Saint Anna, Holy Mountain
Hieromonk Azarias, Retreat of the Precious Forerunner, Sacred Scete of Saint Anna, Holy Mountain
Hieromonk Gabriel, Sacred Retreat of Panaghia Gorgoepikoos, Sacred Monastery of the Pantocrator, Holy Mountain
Hieromonk Pandeleimon, Sacred Retreat of Saint Pandeleimon, Sacred Monastery of the Pantocrator, Holy Mountain
Hieromonk Tychon, Sacred Retreat of the Pantocrator, Melissohori
Protopresbyter Lambros Fotopoulos, Parish Priest, Sacred Temple of Saint Kosmas of Aetolia, Amarousion, Attica Province
Protopresbyter John Fotopoulos, Parish Priest Sacred Temple of Saint Paraskeve, Attica Province
Protopresbyter Athanasios Menas, Loutraki, Corinthia Province
Protopresbyter Eleftherios Palamas, Saint Christophers, Ptolemais
Protopresbyter Constantine Mygdalis, Parish Priest, Sacred Temple of Saint Constantine, Volos
Protopresbyter Photios Vezynias, Professor, Sacred Metropolis of Lagadas
Protopresbyter Anthony Bousdekis, Parish Priest, Sacred Temple of Saint Nicholas, Nikaia, Piraeus
Presbyter Dionysios Tatsis, Educator, Konitsa
Presbyter Demetrios Psarris, Parish Priest, Sacred Temple of the Mighty Archangels, Sesklon, Aesonia
Presbyter Efthimios Antoniades, Sacred Metropolis of Larisa
Presbyter Anastasios Gotsopoulos, Parish Priest, Sacred Temple of Saint Nicholas, Patrae
Presbyter George Papageorgiou, Sacred Metropolis of Demetrias
Presbyter Peter Hirsch, Petrokerasa, Chalkidike
Presbyter Theophanes Manouras, Parish Priest of the Sacred Temple of Saint Athanasius, Velestino, Magnesia Province
Deacon Theologos Kostopoulos, Sacred Monastery of the Holy Trinity, Ano Gazea, Volos
Presbyter Paschalis Ginoudis, Sacred Metropolis of Larisa
Presbyter George Diamantopoulos, Lavrion, Sacred Metropolis of Mesogaia
Presbyter Basili Kokolakis, Parish Priest of the Sacred Temple of the Precious Cross, Holargos, Attica
UPDATE: O veste buna: a mai semnat un Mitropolit – Cosma de Aitolia şi Akarnania, lucru verificabil aici: http://www.impantokratoros.gr/ABF82395.el.aspx
___________________________________________________________________________
[1] Text preluat din Săptămânalul Uniunii Panelenice, „Orthodoxos Typos”, nr. 1785 din 29 mai 2009, pp. 1 şi 7) şi tradus din limba greacă de monahul Leontie.
Textul original grec – aici. Semnăturile în limba engleză au fost preluate de pe adresa: http://oodegr.com/english/oikoumenismos/omologia_pistews.htm
[2] A se vedea opera lui Ghenadie al II-lea Scholarios, patriarhul Constantinopolului, Despre singura cale de mântuire a oamenilor (în greceşte), în Gheorghios SCholarios, Apanta ta evriskomena, Oevres Completes de Georges Scholarios, vol. I-VII, Paris 1928-1936, ed. L. Petit – X. Siderides – M. Jugie, vol. III, 434-452.
[3] Ioan 8:12: „Eu sunt lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”. Idem 3: 19: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina”.
[4] Fapte 4: 12.
[5] I Ioan 4: 2-3: „Tot duhul care mărturiseşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, de la Dumnezeu este; şi tot duhul care nu mărturiseşte pre Iisus Hristos că au venit în trup, de la Dumnezeu nu este; şi acela este al lui antihrist, de care aţi auzit că va veni; şi acum în lume este”.
[6] A se vedea Cosma Etolianul, Învăţături, în I. Menounou, Cosma Etolianul, Învăţături (şi Biografia), ed. „Tinos”, Atena, Învăţătura I 1, 37, pag.142: „Toate credinţele sunt mincinoase, false, toate ale diavolului. Acest lucru l-am înţeles drept adevărat, dumnezeiesc, ceresc, sănătos (corect), desăvârşit şi pentru mine şi pentru voi, cum că singură credinţa binecinstitorilor şi ortodocşilor creştini este bună şi sfântă, şi a crede şi a ne boteza în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.
[7] Omilia înainte de surghiunire 1, EΠΕ 33, 186 (în limba greacă).
[8] Epistola 90, Către preasfinţii fraţi şi episcopi din Apus 2, EΠΕ 2, 20 (în limba greacă).
[9] Gal. 1:9. Omilii la Galateni, cap. I, PG 61, 624.
[10] Mansi, 13, 409-412.
[11] Laxismul şi decăderea morală chiar şi între clerici a fost semnalată chiar de la începuturile secolului XV de către Sfântul Simeon al Tesalonicului. A se vedea Epistola Dogmatică 16 în D. Balfour, Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului (1416/17 – 1429), Opere Teologice, Analekta Vlatadon 34, Tesalonic 1981, p.218: “Şi mai mult, ei nu privesc adulterul ca pe ceva ce implică iadul întreg, nici măcar în rândurile preoţilor lor, ci dimpotrivă, ei îşi doresc cu neruşinare concubine şi tineri pentru adulter şi doresc să slujească în fiecare zi”. Ibid,15 , pag. 216 : “De asemenea, ei nu au un mod de viaţă evanghelic; întrucât orice fel de lux şi adulter nu reprezintă pentru ei ceva reprobabil şi nici orice altceva ce este interzis pentru creştini”. Decăderile morale care se văd în ultimul timp chiar şi în rândul clerului ortodox sunt rezultatul liberalismului şi secularismului ecumenist.
[12] Dialog 23, PG 155, 120-121. Epistola despre fericiri 5, în D. Balfour, Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului (1416-17 – 1429). Opere teologice, Analekta Vlatadon 34, Tesalonic 1981, p.226.
[13] Epistola I Canonică, Către Amfilohie de Iconium, canonul 1.
[14] În textul celei de-a 9-a Adunări Generale a Consiliului Mondial al Bisericii în Porto Alegre (Brazilia 2006) care a fost acceptat de către reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi a avut ca titlu „Chemaţi să fie o Unică Biserică” (Called to be the One Church), în paragraful 8 se menţionează: „Toţi cei botezaţi în Hristos sunt uniţi în Trupul Lui”. În paragraful 9: „Faptul că noi toţi în comun aparţinem lui Hristos prin botezul în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, dă posibilitatea bisericilor şi le cheamă să păşească împreună chiar şi atunci când nu cad de acord. Asigurăm că există un singur botez, precum există doar un singur trup şi un singur Duh, o singură nădejde a chemării noastre, un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Dumnezeu şi Tată al nostru, al tuturor (vezi Efes. 4: 4-6)”. Mitropolitul Ioannis (Zizioulas) de Pergam, în lucrarea Orthodox Ecclesiology and the Ecumenical Movement, Sourozh Diocesan Magazine (Anglia, august 1985, vol. 21, p. 23) a preîntâmpinat această poziţie scriind: “Within baptism, even if there is a break, a division, a schism, you can still speak of the Church. … The Orthodox, in my understanding at least, participate in the ecumenical movement as a movement of baptised Christians, who are in a state of division because they cannot express the same faith together, In the past this has happened because of a lack of love which is now, thank God, disappearing”. (În botez, chiar dacă există o ruptură, o despărţire, o schismă, poţi încă să vorbeşti despre Biserică. … Ortodocşii, cel puţin după părerea mea, participă la mişcarea ecumenică ca la o mişcare a creştinilor botezaţi, care se află într-o situaţie de despărţire, pentru că nu pot să exprime aceeaşi credinţă împreună. În trecut, aceasta se întâmpla din lipsa de iubire, care acum, slavă lui Dumnezeu, dispare.)
[15] Cuvânt apologetic despre fuga în Pont 82, ΕΠΕ 1, 176.
[16] Omilia 22 la Romani, 2, PG 60, 611. Omilia 2 la Filipeni,1, PG 62, 119.
[17] Mărturisirea de credinţă expusă la Florenţa, în Documents relatifs au Concile de Florence, II, Oeuvres anticonciliaires de Marc d’Ephese, de L. Petit, Patrologia Orientalis 17, 442.
[18] A se vedea I. Karmiris, „Monumente Dogmatice şi Simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale” (în limba greacă), vol. 2, p. 958.
[19] A se vedea Declaraţia Comună a papei Ioan Paul al II-lea şi a patriarhului Bartolomeu în timpul vizitei celui de-al doilea la Roma, pe 29 iunie 1995. Mai devreme, aceleaşi lucruri fuseseră proclamate şi de către Comisia Teologică Mixtă pentru Dialogul dintre ortodocşi şi catolici la Balamand (Liban) în 1993.
[20] Efeseni 4:5.
[21] Arhim. Iustin Popovici, Biserica şi Ortodoxă şi Ecumenismul (în limba greacă), Tesalonic 1974, p. 224.
***
UPDATE 1: Însemnare: Câţi dintre clerici, monahi, monahii şi laici doresc să participe la această mică consemnare a mărturisirii ortodoxe pot să declare aceasta scriind: „Sunt de acord cu Mărturisirea de Credinţă împotriva Ecumenismului şi semnez”. Să trimită însă spre informare şi numele lor, precum şi identitatea lor clericală, monahală sau profesională la adresa: Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ. fax:2310.276590 sau pe e-mail la: palimpce@otenet.gr
UPDATE 2: Semnalam si aparitia unei alte variante de traducere a textului marturisirii pe site-ul revistei Presa Ortodoxa: MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ – sinaxa dreptslăvitorilor preoţi şi monahi din Volos (aprilie 2009)
Legaturi:
- “Să nu primeşti nici o învăţătură greşită sub pretextul dragostei!” sau demistificarea ecumenismului – concluziile Conferintei Inter-ortodoxe de la Tesalonic, din 2004.
- Trei ierarhi greci impotriva ereziilor si adogmatismului
- Mitropolitul Serafim al Pireului într-un schimb epistolar cu episcopul catolic de Syros: Nu sunteti o biserica, sunteti o erezie!
- Reprezentantul Bisericii Greciei “inchina” Ortodoxia Papalitatii
- Viclenia “unitatii in diversitate”: Cat de aproape este unirea cu Vaticanul?
- PASI ECUMENISTI: DE LA RAVENNA LA ELOUNTA. SE PREGATESTE PRIMATUL!
- Obiectivul Patriarhului, acelasi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii”
- MARELE ANTONIE ŞI ECUMENISMUL DE ASTĂZI
- Sf. Iustin Popovici despre ecumenism ca dialog al minciunii
- ERETICUL ARIE – BIRUIT LA NICEEA, DAR BIRUITOR ASTAZI?
- Cuviosul Filotei Zervakos: SE IMPUNE SA SPUI ADEVARUL CAND E NESOCOTITA SFANTA TRADITIE!
- Epistola de mare actualitate a Cuv. Paisie Aghioritul, de acum 40 de ani, despre ecumenismul, schismele si dezbinarile din Biserica
- Parintele Serafim Rose – model de lupta cu ereticii si ereziile de astazi
- NEVOIA DE MARCU EUGENICUL, NEVOIA DE MARTURISIRE
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Document la fel de important ca si:
EPISTOLA ENCICLICĂ, CĂTRE ORTODOCŞII CEI DE PRETUTINDENEA, A BISERICII CELEI UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ
A celor patru Patriarhi ai Răsăritului, la anul 1848 de la Hristos.
Răspuns la Epistola Papei Pius al IX-lea, Către Răsăriteni.
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/enciclica_1848.htm
Poate ajunge si pe la Sf Sinond si la domnul Corneanu.
domnii mei …
in sfarsit mai aud si eu ca Duhul sfant mai vorbeste prin episcopi … acesti adevarati episcopi ortodocsi au numit pe episcopii ecumenisti ca ” nu fac parte din biserica ortodoxa ” … un mare adevar au grait acesti episcopi ortodocsi , despre falsii episcopi ecumenisti … chiar daca , inca , se mai lucreaza tainele ortodoxe prin episcopii ecumenisti , dar si asta numai atunci cand Dumnezeu o vrea , nu tot timpul , totusi , episcopii ecumenisti nu fac parte din biserica ortodoxa , ei fiind de fapt anatema … ACESTA este cuvantul Duhului sfant despre ei , si adevarul in care ne putem mantui : ereticii nu sunt ortodocsi si deci sunt in afara bisericii ortodoxe … deci sa fie anatema , ecumenistii …
va veni si ziua aceea binecuvantata , peste putin timp , cand voi vedea si oficial pe episcopii ecumenisti dati afara din bis ortodoxa , adica anatemizati si in scris de un sinod ecumenic … va veni si ziua aceea , mult prea dorita de sufletul meu … si bucuria mea e ca ziua aceea binecuvantata nu este departe de ziua de azi …
Dumnezeu sa grabeasca venirea acelei zile a adevarului si mantuirii , si a maniei Sale atotdrepte …
acea zi va fi ziua despartirii oilor de capre , zi a despartirii oilor de lupii rapitori , si zi a despartirii adevarului de minciuna …
deci mai pe scurt nu ne ramine decit sa să fugim de cei care cugetă diferit (cu alte credinţe) şi sa stam departe de împărtăşirea cu ei.Si oricit ar fi de mare fata bisericeasca care incearca sa ne vorbeasca de ecumenism, fara sa o judecam sa ne indepartam de la ea si sa raminem in credinta noastra ortodoxa asa cum am fost de secole. DOAMNE ajuta!
As semna si eu un astfel de document.
Vesti bune intre atatea altele proaste. Mai avem nevoie si de asa ceva. Unii facandu-si prea multe probleme din cauza evenimentelor ce vor urma traiesc iadul inainte de vreme, traiesc frica evenimentelor respective fara ca acestea sa se fi intamplat. Spunea cineva ca oamenii nu-si cunosc data mortii, pentru ca unii ar muri de frica inainte(noi spunem ca nu o cunosc ca sa nu amane pocainta, sa gandeasca ca fiecare zi este ultima)
A avut mare dreptate cineva care a comentat la subiectul Frica Marturisirii(postat in zilele din urma), spunad ca la examen avea mare frica inainte, dar in timpul examenului nu mai avea nimic. Sa nu ne facem prea multe calcule: ce s-ar intampla daca marturisim?…etc. Sa ne facem datoria, indiferent care ar fi urmarile. Urmarile pot fi descurajatoare aici pe pamant, mintea noastra insa, trebuie sa fie la pamantul fagaduintei, UNDE NU PUTEM AJUNGE DACA AICI NU MARTURISIM ADEVARUL. Nu facem bine nici alor nostri cand ne eschivam de la marturisire. Evenimentele despre care vorbim sunt un examen pentru noi, sa dea Dumnezeu sa-l trecem cu bine.
Demersul parintilor din Grecia ar trebui sa fie extins si in Romania. Ortotoxia sa fie ortodoxie si nu altceva. Numai cu grija, pentru ca printr-un foc tras aiurea, se poate pierde un razboi.
Fratilor!
Fara a uita o clipa de grija de a nu tensiona inutil situatia, este necesar, nu un demers similar, ci o ADERARE FARA REZERVE, prin semnatura (sau declaratii publice), a tuturor membrilor Bisericii Orotodoxe Romane, care inca nu s-au vindut (sau s-au inselat pe sine),la aceasta dreapta si fara echivoc marturisire ortodoxa.
Ortodoxia este una, indiferent de neam, si acest adevar este adevaratul ecumenism. De aceea, nu vom scadea cu nimic in fata lui Dumnezeu, si a oamenilor, daca am adera la acest document, in orice forma se va crede de cuviinta, numai sa fie publica.
Cei ce au autoritatea morala sa initieze demersurile pentru aceasta actiune sa o faca fara intirziere. Cine tace
Altfel vor raspunde in fata lui Dumnezeu!
Pina cind Ortodoxia traditionala romaneasca va alege sa taca, pentru ca ”asa e mai bine”?
Si, un citat din irlandezul contemporan cu revolutia franceza Edmund Burke (nu ca ar lipsi citatele de acest fel din Ortodoxie): ”The only thing necessary for the triumph of evil is for good men to do nothing.” Adica ”CA RAUL SA TRIUMFE, E DE AJUNS CA OAMENII BUNI SA NU FACA NIMIC.”
Cine tace se face vinovat de pactizare tacita cu dusmanul lui Dumnezeu.
@emanuel:
“va veni si ziua aceea binecuvantata , peste putin timp , cand voi vedea si oficial pe episcopii ecumenisti dati afara din bis ortodoxa , adica anatemizati si in scris de un sinod ecumenic … va veni si ziua aceea , mult prea dorita de sufletul meu … si bucuria mea e ca ziua aceea binecuvantata nu este departe de ziua de azi …”
Sa nu ne facem iluzii desarte, nu va exista niciodata, din cate spun profetiile parintilor, un astfel de sinod care sa taie putregaiul din Biserica. Ba, cu totul dimpotriva, se pregateste un Sinod (renumitul al optulea) in care cel mai probabil tocmai episcopii marturisitori, ortodocsi, vor fi in primejdie…
SINAXA CLERICILOR ŞI MONAHILOR ORTODOCŞI
Către Stareţii Sfintelor Mănăstiri din Sfântul Munte Athos s-a trimis următoarea scrisoare:
Prea Cuvioase Părinte Stareţ, Hristos a înviat!
Fie ca Biruitorul lumii şi Domnul cel Înviat să Vă dăruiască Sfinţiei Voastre şi obştii Sfinţiei Voastre pacea Sa şi deosebita Sa îndrăzneală în necazurile (despre care a zis că) „în lume” („le veţi avea”) după cuvântul „îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16: 33).
O astfel de îndrăzneală duhovnicească având şi noi, dorim să Vă avem împreună-părtaşi ai neliniştii noastre pentru zilnicul şi irezistibilul progres al Ecumenismului cu rugăciuni în comun, declaraţii şi manifestaţii, care falsifică „credinţa ceea ce o dată s-a dat sfinţilor” (Iuda 1: 3) şi denaturează cugetul ortodox bisericesc al poporului lui Dumnezeu.
Această nelinişte, împărtăşită de mulţi clerici şi monahi ortodocşi, purtaţi de simţământul responsabilităţii pentru mântuirea turmei lor, pentru adevărul propovăduirii bisericeşti, dar şi de răspunsul de apărare, pe care îl vor da ei înşişi înaintea Înfricoşătorului Scaun de Judecată al lui Hristos, o exprimăm în sinaxe atipice cu tematică şi informare pastorală, la care participăm din când în când.
Unul din roadele unor astfel de sinaxe este şi textul alăturat „Mărturisire de Credinţă împotriva Ecumenismului”, pe care Vă rugăm să-l parcurgeţi frăţeşte, scriindu-ne, dacă este posibil, şi părerea Sfinţiei Voastre. „Mărturisirea de credinţă” în discuţie, împreună cu numele semnatarilor, va fi publicată curând în Presa bisericească şi pe Internet.
Dacă doriţi să o semnaţi, Vă rugăm să ne aduceţi la cunoştinţă aceasta printr-o scrisoare sau printr-o însemnare manuscrisă a Sfinţiei Voastre la numerele de fax 23770-23733 sau 2310-276590.
Cu mult respect şi cu fraternitate din partea sinaxei clericilor şi monahilor în Hristos cel Înviat, Domnul nostru,
Arhim. Iosif, Stareţul Sf. Mănăstiri Xiropotamou, Sfântul Munte
Protoprezbiterul Gheorghios Metallinos, Profesor Emerit al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Atena
Protoprezbiterul Theodoros Zisis, Profesor Emerit al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Tesalonic
Arhim. Sarantis Sarantos, Preot la Sfânta Biserică a Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, Amarousios, Attika
Arhim. Markos Manolis, Întâistătătorul „Uniunii Panelenice Ortodoxe”
(Text preluat din Săptămânalul Uniunii Panelenice, „Orthodoxos Typos”, nr. 1785 din 29 mai 2009, p.1 şi tradus din limba greacă de monahul Leontie)
Însemnare: Câţi dintre clerici, monahi, monahii şi laici doresc să participe la această mică consemnare a mărturisirii ortodoxe pot să declare aceasta scriind: „Sunt de acord cu Mărturisirea de Credinţă împotriva Ecumenismului şi semnez”. Să trimită însă spre informare şi numele lor, precum şi identitatea lor clericală, monahală sau profesională la adresa:
Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ. fax:2310.276590 şi e-mail: palimpce@otenet.gr
la un sfant profet se zice ca prima versiune a celui de al optulea sinod ecumenic se vor face inovatii in materie de credinta , care vor duce la schisma … si deja , in lista ” sinodului al optulea ecumenic ” care vor acuma masonii sa il organizeze , sunt o gramada de subiecte ce duhnesc a erezie : acceptarea anticonceptionalelor , unirea cu catolicii in afara advarului de credinta , teoria ramurilor referitoare la biserica lui Hristos , desfiintarea monahismului in forma traditionala , si altele care ei inca nu le-au spus pe fata dar care cu siguranta ca vor soca pe adevaratii ortodocsi …
insa la un alt sfant , la sf grigorie pustnicul , se zice ca dupa prima versiune a celui de al optulea sinod ecumenic , si ca raspuns la aceasta , va fi a doua versiune a sinodului al optulea si cea adevarata , organizata de eiscopii traditionalisti … aceasta a doua versiune , va anatemiza erezia ecumenismului si si organizatia satanica a masoneriei , precum si toate smecheriile masoneriei din acest ultim secol …
desigur nu trebie sa ne facem iluzii desarte : cei care vor ramane cu ortodoxia adevarata dupa sinodul talharesc al masonilor si sinodul adevarat al ortodocsilor , vor fi foarte putini … iar dupa razboiul mondial in societate nu va mai fi posibila credinta ortodoxa , si ortodocsii vor fi siliti sa traiasca ascunsi prin munti …
nu trebuie sa ne facem iluzii desarte : se vede clar ca in ziua de azi majoritatea celor care isi zic ” ortodocsi ” sunt de fapt eretici afectati de otrava ecumenismului sau a compromisului la pacate , care este atat de raspandita in ultimul secol … putem spune ca secolul care a trecut nu a mai fost un secol crestin , ci a fost un secol al iluziei unei biserici ortodoxe , un secol in care foarte putin din ceea ce s-a considerat in mod normal a fi biserica ortodoxa , a fost cu adevarat ortodoxa ; adica foarte putini din cei care au trait in secolul trecut au avut cu adevarat o constiinta ortodoxa , cei mai multi insa au fost oameni ai compromisului mai mult sau mai putin …
sa ne gandim numai la legalizarea tot mai pe fata a anticonceptionalelor care au facut-o in ultimul timp preotii , si legalizare care insa nu este absolut deloc dupa voia lui Dumnezeu …
si pe an ce trece , acest lucru creste in amplitudine : ereticii care se dau drept ortodocsi sunt toti mai multi … ereticii au pus deja mana pe stapanirea bisericii , cum a fost prezis ; mai ramane ca de acuma sa isi duca opera la desavarsire , si sa isi faca propria lor ” ortodoxie ” in placul lumii pacatului si al satanei , iar cei care vor voi sa ramana ortodocsi sa trebuiasca sa se desparta de acestia , asa cum s-au despartit ortodocsii de catolici in 1054 …
Si totusi… pe cind ….si ierarhii nostrii vor face la fel cu cei din GRECIA!Au nu mai exista astfel de ierarhi in ROMANIA??!!Vom vedea!macar vom sti daca mai exista sau nu ,cei cu dragoste nefatarnica spre ortodoxie ,caci nemarturisirea este echivalenta cu tacerea ,deci cu lepadarea de adevarata credinta pe care zic ca o au ,aceea ortodoxa.
“Frate EMANUEL, chiar de vor ajunge “ereticii” si “mincinosii” preoti si mireni de rand…care isi spun si ei “ortodocsi” sa isi faca propria lor “ORTODOXIE”, cei care ii vor asculta de povetele si profetiile Sfintilor Parinti care vorbesc despre vremurile de acum, si cu deosebire de povetele Sfantul LAVRENTIE DE CERNIGOV (care spune sa nu mearga crestinii iubitori de Adevar la Adunarile bisericesti unde Ortodoxia cea adevarata este batjocorita…caci merg la adunari “dracesti”…) si vor decide sa nu mai aiba partasie cu asemenea oameni, paracticanti ai unei FALSE Credinte care poate sa-si puna oricate “etichete” si “embleme” ca-i chipurile…”ortodoxa”,… SE VOR MANTUI!!
Cunosc bine sentimentul si starea ca duminica dimineata “sa nu-ti vina sa te duci la slujba” fiindca preotilor bisericii(lor) (la plural… ca uneori ajungi de nevoie sa mergi la mai multe biserici si nu numai la una si sa cauti unde este stare duhovniceasca mai aprinsa…) unde vrei sa mergi, nu le pasa de “primejdia” ecumenismului sau a cipurilor sau de atentionarile Parintelui Iustin…!
Este atat de apasator sa iti spui duminica dimineata in inima ta : “acum unde sa ma duc,… la care biserica…?” ca niciunde nu vad nici macar pe unul din preotii ei ca “arde” si ca se nelinisteste (cu nelinistea cea buna si “ros” de constiinta datoriei…) sa vorbeasca parohienilor si oamenilor din Biserica despre aceste primejdii…!
Ba incepi uneori sa ai serioase cugetari si reflectii si vorbiri launtrice cu constiinta ta si in sinea ta sa vorbesti cu tine si sa-ti spui: “ce voi face de acum incolo, in viitorul apropiat, in relatia mea cu acesti preoti si frati de parohie? Ma voi fatarnici si preface ca-i respect?, Le voi da binete din complezenta si ca le sunt dator cu asta?
Sau intr-o zi poate le voi striga in fata si-i voi “infrunta” ca sunt niste fatarnici si ipocriti, si ca eu nu mai vreau sa fiu la fel…ascunzandu-ma pe dupa deget…ca toate sunt bune…, cand de fapt este o stare FOARTE GRAVA in care ne gasim cu totii?
Acum catva timp am citit tot pe acest site, ca o femeie i-a scris o scrisoare lui IPS TEOFAN, in care isi arata multe nemultumiri ale ei..fata de lipsa de atitudine si luare de pozitie publica a lui IPS TEOFAN cu privire la comunicatele Parintelui Iustin si fata de faptul ca IPS Teofan, cu ocazia unei vizite, la o Biserica din Eparhia sa (la care vizita a partcipat si acesta femeie), NU A FACUT NICI O REFERIRE in Biserica catre credinciosi, cu privire la primejdia cipurilor si documentelor electronice…, ci atat el, cat si cei care il insoteau, cat si preotii bisericii unde a fost in vizita, cu totii S-AU PREFACUT CA-S “BUNE” TOATE…(desi lumea ardea sa i se puna ceva… caci vizita a fost facuta imediat dupa comunicatul Parintelui Iustin…si oamenii vroiau ca IPS sa le spuna ceva in legatura cu asta, dar a tacut…)
Si atunci mi-am zis, oare daca tot “ma port” amabil si cuviincios si “respectuos” fata de anumiti clerici si farti de credinta din Biserica mea, NU AJUT CUMVA prin acesta normalitate de purtare…”oarecum vinovata” la INAINTAREA cu putere si cu mai multa usurinta a TAINEI inselaciunii si faradelegii in Biserica??, caci prin purtarea mea “cuviincioasa” si care arata “ascultare” fata de clerici si iubire frateasca fata de alti frati, eu “exprim” ca “as fi de accord” cu starea actuala din Biserica, cu ceea ce ei PRIN TACERE “admit” si aproba si accepta si ingaduie si “lasa” sa intre si inradacineze in viata bisericeasca…!! Marturisesc ca problema aceasta a felului meu de a fi pe care ar trebui sa-l am in viitor a ajuns sa ma “macine”…
Am ajuns unii dintre noi…(mai stiu si alti frati crestini care au aceeasi dilema ca si mine a “atitudinii” si pozitiei clare si transante pe care trebuie s-o aiba in viitor fata de stricare si pierderea NORMALITATII starii celei bune ce a existat pana acum…din Biserica) sa nu mai vedem in nimeni un “sprijin” si o “imbarbatare” in lupta pentru Adevar…, in nici un ierarh, in nici o parte a tarii, in aproape nici o eparhie…
Eu mi-am luat ca si “criteriu” si “cantar” si “masura” si “dreptar” de apreciere si de masurare si cantarire a “fratietatii” si a “datoriei de a ma purta ca frate” fata de alti crestini si ca “fiu” duhovnicesc ce datorez ascultarea mai marilor preoti, CRITERIUL LUPTEI PENTRU ADEVAR! si al ADERARII libere si sincere LA INVATATURA SFINTILOR PARINTI!
In alte cuvinte spus, in masura in care vad ca oamenii de langa mine ii pretuiesc pe Sfintii Parinti, ma apropii de ei si raman in fratietate cu ei, si in ascultare fata de ei, iar de vad ca nu-i pretuiesc pe Sfintii Parinti, ma depart de ei…fie chiar si clerici…
M-a intrebat cineva odata (un frate…)…ca de ce am RARIT-O cu “mergerea” si “participarea” la catehezele ce se tin intr-un anumit loc…? Si i-am raspuns ca SFINTII IGNATIE si TEOFAN nu ma mai lasa sa mai merg…!
Si ma ingrozesc si cutremur intr-o zi, cand tot GLASUL SFINTILOR PARINTI, imi va spune si glasui in constiinta si in “urechea interna a sufletului” (cum spune in Scrierile Sale Parintele Arsenie Boca…) ca sa nu mai merg nici la LITURGHIE la bisericile la care am mers pana acum…, fiindca s-au “ecumenicizat” cu totul…!
Insa prin acest “glas” cred ca vom ajunge multi dintre noi sa ne pazim de primejdia peirderii sufletului nostru. Caci va trebui intr-o zi sa sa ne “delimitam”…de oamenii cu alte “duhuri” si atitudini STRAINE DE ORTODOXIA cea curata,…fiindca Sfintii Parinti NU NE MAI LASA (!!!) sa mai avem partasie “vinovata” si lipsita de intelepciune cu astfel de oameni, care nu pretuiesc ADEVARUL (constienti fiind de asta sau…inconstienti si inselati fiind la minte…), si care ne pot pune mantuirea in primejdie…prin partasia cu ei…!
Este APASATOR si TULBURATOR sa vezi ca frati de credinta si mai ales pastori NU LE PASA de ceea ce vine peste lume si nu au fata de Parintele Iustin nici o cinstire si pretuire…, care nu vor sa te vada impartind materiale scrise cu comunicatele si indemnurile Parintelui Isutin, care nu vor sa te auda de referendum…, care nu vor sa faci iar un “anunt” cu privire la Parintele Iustin…!
Asa ca frate Eamanuel, constiinta si inima si GLASUL SFINTILOR PARINTI ne vor spune si ne vor face sa ne delimitam…din motive de prudenta si PENTRU ADEVAR, de asemenea oameni rataciti si in curs de ratacire… stiind bine noi, ca sufletul nostru este mai scump decat orice… si ca pe el il vom mantui numai si numai daca ramanem pana la capat IN ADEVAR in launtru nostru si in partasie cu oamenii care iubesc Adevarul, in lumea din afara noastra…
Domnul sa aiba mila de noi toti!
Fratilor, eu as zice sa ne vedem fiecare de viata noastra ortodoxa si ce o mai veni om vedea la momentul respectiv ce e de facut.
Nu de alta dar ma gandesc ca o sa obosim si noi si o sa ne obosim unii pe altii si asta fara sa stim precis la momentul acesta ce si cum se va intampla. Noi sa ramanem cu Hristos si ne va invata El, nu ne va lasa pe noi. Dar in acest moment constat ca se fac multe presupuneri unele intemeiate, altele poate mai putin. Eu asa cred ca om trai cu mila Lui Dumnezeu si om vedea ce va fi.
Si mai cred ca desi este de trebuinta sa ne pastram pe cat posibil atentia si trezvia, totusi sa nu uitam ca mai exista si lucruri frumoase pe lume inca. Nu se intampla numai rau pe lume. Crestinul isi pastreaza pana la capat speranta si orice ar fi, atata timp cat Hristos este cu noi si ne-a fagaduit ca va fi, bilantul nu poate fi decat pozitiv.
Cu dragoste si respect pentru toti
Ce mult ma bucur ca aud glasul adevaratilor pastori! Am fost tare dezamagita pana acum , dar ma bucur mult pentru ca spun adevarului pe nume .
@Vela:
Este de inteles durerea si senzatia de sufocare pe care o poate resimti cineva in zilele noastre, fata de nepasarea unora din Biserica, pana la un punct. Acest punct este indoiala fata de lucrarea harului in bisericile unde nu se vorbeste despre cipuri sau despre ecumenism. Atata timp cat in acea biserica nu se propovaduiesc erezii sau ideologii masonice, harul lucreaza. Si daca nu exista partasie cu ceilalti in privinta atitudinii fata de vremurile pe care le traim, atunci sa ne concentram asupra starii noastre launtrice, resimtind starea de nepasare, pe cat se poate, cu compatimire, nu cu osandire. Este esential sa fim prezenti, fara indoiala, ci din toata inima si cu tot cugetul, la savarsirea liturghiei.
@Andrei:
Draga frate, bucura-te!
Iata ca, intr-adevar, mai exista si lucruri frumoase pe lume inca, si ce exemplu mai bun decat aceasta marturisire de credinta avem! Intr-un veac al apostaziei si al intunericului, Hristos ne arata ca “va fi cu noi pana la sfarsitul veacurilor”, si ca “portile iadului nu vor birui Biserica”. In veacul tradarilor si al perpetuatorilor lui antihrist, iata ca palpaie lumini in intuneric! Iata ca se aude glas puternic catre cei robiti: Iesiti! si catre cei ce sunt in intuneric: veniti la lumina!
Sa nu fim nepasatori la o astfel de mantuire…
Hristos S-a inaltat!
Frate Admin, te rog sa-mi lamuresti un lucru : sa intram in bisericile unde preotii au ocolit subiectul CIP ? Sa nu intram in cele in care preotii au spus ca CIPUl nu conteaza , deci ne sfatuiesc sa-l acceptam ? Eu ma aflu intr-o mare deruta pt. ca ambii preoti din parohia mea au spus ca sa nu ne temem de globalizare caci nici inainte (nu stiu la ce vremuri s-au referit) n-au existat granite si ca multi “agita” acum ideea de Apocalipsa, dar se face mult zgomot pt. nimic, noi sa ne vedem de credinta si sa lasam cipurile si pe agitatori in pace… Deci acesti preoti, intoxicati cu ideile din Deal, incearca sa ne adoarma constiintele, sa ne abata atentia de la realul pericol. Spune-mi dumneata, eu ce sa fac ? Lumea din jur, enoriasii sunt ignoranti si conformisti, dar eu nu sunt de acord cu invataturile lor pierzatoare, deci sa mai intru in aceasta biserica ?
Dragii mei,
Nu va puteti inchipui ce bucurie imi aduceti in suflet ! Cum spune Mintuitorul Lumii : “Nu te teme turma mica !” Vedeti ?! Nu spune turma mare ci turma mica. Ortodoxia nu va muri chiar daca ea va trai intr-un singur suflet la venirea Mintuitorului ! Pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos a spus ca Biserica Sa nu va fi invinsa nici de portile iadului !
In vremurile acestea se intimpla, de fapt, curatirea bisericii ! Cei care ies din Sfinta Traditie, din canoanele Sfintilor parinti, aceia practic se scot pe ei insisi din Biserica lui Hristos ! Sa ne fie mila de sufletele lor dar ratacirea lor s-o respingem hotarit. Sa ne rugam pentru ei. Si ei sunt suflete pe care Dumnezeu le iubeste si le vrea inapoi. Pentru ca toate sufletele sunt ale lui Dumnezeu.Numai iubind sincer, curat si neconditionat fiecare suflet, numai asa putem noi sa raminem cu Hristos Dumnezeu Dragostea.
Sa ma iertati, v-am spus lucruri pe care deja le stiati…
BUNUL DUMNEZEU SA MINTUIASCA TOATE SUFLETELE ! AMIN !
Mircea, un pacatos ortodox
Furtuna ereziilor este mare si cu precadere a justificarilor acelora care practica ecumenismul fie pe fata,fie sunt deacort in inimile lor.Cernerea a inceput de mult, dar sminteala smintelilor deabia acum incepe.Totusi trebuie sa privim dincolo de aceasta furtuna si observam ca prin toate incercarile prin care a trecut crestinismul inca dintr-u inceput,el nu a fost si nici nu va fi biruit.Iubitilor frati ortodoxi intr-u Domnul nostru Iisus Hristos si pastratori ai sfintelor canoane si predanii ai sfintilor parinti ,intr-u acesta sa fie nadejdea noastra.BISERICA SUFERA ,RABDA,ESTE BATJOCORITA,ESTE TREDATA DE UNII SLUJITORI CLERICI SI MIRENI,DAR EA NU VA FI BIRUITA DUPA CUVANTUL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS CARUIA I SE CUVINE SLAVA CINSTEA SI INCHINACIUNEA IN NUMELE TATALUI SI-AL FIULUI SI AL SFANTULUI DUH AMIN.
@Aurora:
Surioara, nu suntem de acord (si de aceea nici nu am popularizat) cu ceea ce a spus acea Doamna Judecatoare (altminteri un om de toata cinstea) in legatura cu ne-frecventarea acelor biserici, pentru ca este o pozitie extrema, care nu poate fi sustinuta in niciun fel si care, pentru multi, care nu au alternativa, s-ar traduce chiar prin nefrecventarea Bisericii.
Sa ne aducem aminte de perioada comunista, cum mergeau marturisitorii iesiti din inchisoare in biserica, chiar daca acolo se spuneau uneori lucruri favorabile regimului totalitar sau care girau, prin tacere complice, totalitarismul. Dar nu se indoiau de lucrarea harului si nici nu se clatinau in constiinta lor pentru ca preotii sustineau lucruri nevrednice de Evanghelie. Sigur ca, pentru a nu ne tulbura prea tare, daca nu avem constiinta intarita, e bine sa cautam o biserica unde preotii sunt macar mai intelegatori fata de problemele antihristice cu care ne confruntam, daca nu chiar pe linia marturisitoare. Dar daca nu avem, atunci sa nu ocolim, sub nicio forma si cu niciun pretext, bisericile unde preotii nu inteleg sau nu problematizeaza evolutia globalismului si introducerea cipurilor. Apoi, este bine sa avem o atitudine asumativa, atat cat putem si cat e posibil si obiectiv, fata de acesti preoti. Unii din ei pot fi de buna credinta, si, daca sunt abordati cu rabdare, daca li se dau niste materiale cu ierarhi ai bisericii care s-au pronuntat pe tema sau alt gen de materiale, poate isi schimba opinia. E bine sa incercam sa nu fim noi cei care provoaca tabere, adversitati si tulburari in Biserica, dar nici sa cedam, sub pretextul “bunei intelegeri”, de la atitudinea marturisitoare. Sa ne aducem aminte de apostoli cum marturiseau in Ierusalim dupa Pogorarea Duhului Sfant. Nu ei au creat ruptura, ci au propovaduit adevarul, cu orice pret, fie si cu cel al alungarii lor din sinagoga, marturisind: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni.
Iar cei care stiu ca nu pot avea aceasta atitudine de marturisire in pacea lui Hristos, adica, daca sunt contrazisi, se tulbura, se infurie, isi pierd cumpatul, este bine sa caute sa evite astfel de infruntari cu cei care au opinii contrare si sa se concentreze pe lucrarea launtrica si pe legaturile de comuniune cu frati de credinta care gandesc la fel.
Asadar, pana cand nu se va vadi, pana cand nu va iesi la suprafata apostazia, sa nadajduim in Hristos, sa mergem cu toata credinta in toate bisericile ortodoxe, si sa fim prezenti, sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte, sfanta jertfa, cu pace a o aduce!
De mult incerc sa inteleg / sa merg pe calea de mijloc, pe Cararea Imparatiei.
Spunea Sfantul Ignatie Briancianinov ca in vremurile din urma nu vom mai avea invatatori si de aceea va trebui sa ne bazam pe Sfanta Scriptura SI pe talcuirile Sfintilor Parinti. Tot in spiritul acesta Parintele Paisie Aghioritul a spus sa invatam Sfanta Scriptura (atât Noul Testament cât si Vechiul Testament) pe dinafara ca vor veni vremuri când se vor arde cartile sfinte.
Sfântul Marcu Eugenicul (dar si multi altii) NU au iesit din Ortodoxie. Au ramas (chiar daca singuri) in credinta dreapta. Ceilalti s-au exclus singuri din ortodoxie.
Unde nu reusesc sa-mi raspund (sau sa aflu raspunsul) la intrebari ma uit la Oameni dragi mie. In ceea ce priveste stilistii – NU stiu care e adevarul, dar daca Parintele Arsenie Boca (sau Parintele Iustin Pârvu, sau Parintele Arsenie Papacioc, sau …) au ramas in “tiparul” asta – atunci si eu voi ramâne asa!
Ispitele cu biserica (sau bisericile) le-am avut si le am si acum. Dar hai sa incercam sa vedem partea buna a lucrurilor. Am sa dau câteva exemple din Tm (@Vela): la biserica in Dacia se face studiu biblic (cateheza) in fiecare luni de la 18-20 cu parintele protopop; la manastire la Cebza e un parinte (Serafim) care are o atitudine foarte transanta in ceea ce priveste “ratacirile” ierarhilor precum si problemele actuale; la manastire la Sag – parintele Mihai are iar un cuvânt aspru si hotarât in ceea ce priveste probleme de azi. Exista de asemenea câtiva preoti in Tm (trebuie insa cautati) care il apreciaza pe parintele Bastovoi si scrierile d-lui.
In ceea ce priveste atitudinea de lupta impotriva vremurilor si a spuselor lui Dumnezeu – am doua exemple diferite in Sfânta Scriptura: turnul din Babilon si comunitatea din Ninive. Turnul din Babilon a fost facut in incercarea de lupta cu Dumnezeu, o razvratire impotriva Lui si a hotarârilor Lui. In ceea ce priveste cetatea Ninive – oamenii nu s-au razvratit impotriva hotarârii lui Dumnezeu ci L-au rugat adânc si s-au pocait. Si Dumnezeu Si-a schimbat decizia.
Cred ca o astfel de “lupta” trebuie sa ducem si noi – in rugaciune si pocainta. De altfel in tot ce am citit scria: “rugati-va”, “pocaiti-va”. NU trebuie sa asteptam Apocalipsa indiferenti sau apatici, NU trebuie sa nu ne pese de pecete sau sa zicem “asta este si nu pot sa fac nimic!”. Parintele Arsenie Boca (printre altii) ne-a spus ca pentru Dumnezeu NIMIC nu este imposibil. Daca noi ne schimbam comportamentul vom schimba si pe cei “atârnatori” de noi (copii dar si parinti!) modificând chiar si legile implacabile ale geneticii.
P.S. Nu putem stinge un foc cu benzina, nu putem calma un om cu mânie.
Doamne ajuta-ne!
Multumim, frate Calin, si subscriem!
Tare “ma bucura” ca postati numai mesaje “folositoare sufleteste”, precum cel al lui Romeo2110, care se referea in textul sau la IPS Nicolae Corneanu numindu-l “domnul Corneanu”, iar pe cele care reprezinta o parere a BOR le lasati mai de-o parte, ca doar Biserica-i o adunatura de …. si de …. care nu au de-a face cu sfintenia si lumina de care domniile voastre va impartasiti. Ierarhii BOR sunt “masoni”, “tradatori”, “ecumenisti”, etc. Tin sa va amintesc una din cantarile antifoanelor Utreniei de Duminica la glasul VIII care spune: “Cat este de bine si cat este de frumos ca sa locuiasca fratii intru unire, ca intru aceasta a fagaduit Domnul viata cea de veci” (al patrulea rand de antifoane). La fel cum si la fiecare ectenie mare, Biserica se roaga “pentru unirea (unitatea) credintei…”. Potrivit Sf. Ap. Pavel, printre roadele Duhului Sfant sunt enumerate in Epistola catre Galateni “dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia” spunand ca “impotriva unora ca acestea nu este lege”(Galateni 5, 22-23). Dar oare tulburarea, invrajbirea, neascultarea de Sinod, roadele cui sunt? Daca roada Duhului lui Dumnezeu este intelegerea si pacea, dragostea si bunatatea, inseamna ca acestea sunt roadele altui duh, care nu are de-a face cu Dumnezeu. De doua milenii Biserica lui Hristos a supravietuit tocmai datorita ascultarii, iar acum, in vremurile de pe urma, sunt foarte multi care se scoala impotriva invataturilor, desi prin ceea ce fac se vadesc ca sunt rupti de la traditia Bisericii. Daca este sa luam istoric problema relatiei dintre Apus si Rasarit, este adevarat ca in 1054 la Marea schisma, trimisul papei, cardinalul Humbert a depus pe masa sfantului altar o scrisoare de anatema din partea papei catre Biserica rasariteana, fapt care i-a determinat la randu-le pe rasariteni sa intoarca anetema asupra apusenilor. Dupa acest moment au existat mai multe incercari de unire ale celor doua Biserici, iar punctul nevralgic al discutiilor nu a fost nici filioque, nici materia euharistica, nici momentul sfitirii darurilor, nici cultul Maicii Domnului, nici alte probleme liturgice, morale, canonice sau dogmatice, ci problema s-a pus in privinta PRIMATULUI PAPAL, adica, in privinta rolului papei ca prim episcop sau ca cel dintai dintre episcopi. Sa-i spunem, o problema politica, care este si nu este indreptatita. Crestinismul ca religie, s-a raspandit si s-a dezvoltat in principal pe teritoriul fostului imperiu roman, a carui capitala era Roma. Acest fapt a facut ca si episcopul Romei sa aiba un statut superior celorlati, din perspectiva administrativa. Pana aici nimic de obiectat. Probleme au aparut atunci cand acest episcop a incercat sa-si aroge drepturi sacramentale superioare celorlati episcopi, desi teoretic toti au si au avut acelasi har. S-a ajuns pana intr-acolo incat sa se considere nu numai ca este “urmasul Sf. Petru in scaunul episcopal al Romei” desi nu exista marturii despre un episcopat al acestui apostol la Roma, dar s-a spus ca “daca Hristos este mut in Euharistie, atunci El graieste prin gura papei”, fapt pentru care un Papa poate lucra oricand fara Conciliu (Sinod), pe cand Conciliul nu poate lucra fara Papa. Marturie a unei astfel de aberatii stau numeroasele bule papale, ce au devenit dogme, tocmai pentru ca proveneau de la infailibilul Papa, bule care au ajuns la un moment dat sa se contrazica unele pe altele, drept pentru care s-a aplicat teorema “sa le impacam pe cele vechi cu cele noi”. Acest conflict a existat timp de aproape un mileniu, pana cand in secolul XX anatema a fost ridicata atat de catre Papa Paul al VI-lea, cat de catre Patriarhul ecumenic Atenagoras I, prin DECLARATIA COMUNA DE RIDICARE A ANATEMELOR DIN 16-20 iulie 1054, citita simultan, dupa incheierea Conciliului Vatican II din 7 decembrie 1965, in catedrala Sf. Petru din Roma, si in catedrala Sf. Gheorghe a Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. Ambii Ierarhi au declarat ca acest act de iertare reciproca nu este suficient pentru a pune capat vechilor divergente, astfel ca, desi ridicata aceasta anatema, diferentierile dintre ortodocsi si catolici nu au fost inlaturate, insa s-a deschis calea dialogului fratesc, continuat sub Papa Ioan Paul al II-lea si Sanctitatile Sale Dimitrios I si Bartolomeu I. Iar daca acum in locul urii, sta spiritul tolerant, daca in locul racelii si indiferentei, sta dialogul religios, daca in locul ignorantei, sta dorinta de a-l cunoaste pe celalat, nu ar trebui sa se vada in aceasta decat o dorinta de a iesi din ipocrizie. Spun aceasta pentru ca daca ne rugam de atat timp pentru crearea unitatii Bisericesti si in fapt nu dorim conlucrarea cu celalalt brat al crestinismului, atunci pur si simplu suntem ipocriti. Sa nu uitam totusi si de problema ca Ortodoxia, atat de drept credincioasa sta de aproape un secol scindata din princina unui calendar, si aceasta pentru ca Patriarhia Moscovei, a Ierusalimului, Muntele Athos, desi au fost de acord cu indreptarea calendarului, nu l-au indreptat nici pana astazi. Iata ca din cauza unora ca acestia, Invierea Domnului, cea mai mare dintre sarbatorile anului bisericesc, nu poate fi sarbatorita laolalta de catre toti crestinii, aceasta spre satisfactia batjocoritoare a musulmanilor din Ierusalim, care vad la date diferite procesiunile prilejuite de evenimentele din Saptamana Patimilor si cele Pascale, spunand ca “Il mai rastignesc odata”.
da , patima atotcuprinzatoare a mandriei incearca acuma sa mistuie absolut tot ce traieste pe pamantul acesta si sporeste mereu tulburarea si tensiunile din societate , si nu vom putea rezista in marturisirea credintei decat prin virtutea smnereniei … sa incercam sa ne smerim neincetat , sa avem mereu o atitudine de smerenie in toate gandurile si manifestarile noastre …
eu ma folosesc de multe ori uitandu-ma la poze de ale cuv. Paisie aghioritul , care desi a rostit multe cuvinte de marturisire si fermitate , o facea totusi dintr-o inima smerita … de multe ori am avut tendinta sa rastalmacesc cuvintele cuv paisie intr-un fel de judecare de sus a ereticilor , insa de fiecare data mi-am dat seama ca nu e bine … solutia a fost sa incerc sa ma smeresc dupa modelul cuv Paisie … si acum inteleg ca a rezista in aceste vremuri nu se va putea face decat prin a ne smeri neincetat , prin a spune adevarul de credinta , dar dintr-o inima smerita si nu de sus dintr-un impuls sau atitudine de judecare a semenilor nostri …
cred ca pozele cuv Paisie sunt deosebit de graitoare si arata o mare smerenie , smerenie inteleasa nu printr-un sentiment de mare vinovatie , ci inteleasca printr-un sentiment de slujire continua e lui Dumnezeu dar si a aproapelui nostru , si de a nu vedea raul din ceilalti ci a le sluji lor slujindu-i lui Dumnezeu …
cred ca cine a cazut in apostazie nu a cazut decat tot din pricina mandriei , si oricine judeca si se mandreste poate el insusi sa ajunga jucaria demonilor si sa cada intr-un fel ascuns de vederea mintii lui … deci e bine sa ma tem mereu de patima mandriei si sa ma smeresc neincetat …
am si eu tendinta asta sa ocolesc anumite biserici sau duhovnici , dar nu din pricina ca as socoti ca prin ei nu mai lucreaza harul preotiei ca ar fi ecumenisti … nu , cred ca lucreaza harul , cu conditia ca si Dumnezeu sa vrea aceasta si cand vrea El , nu asa oricum , insa sincer sa fiu nu pot fi de acord cu felul lor de a fi , cu lipsa lor de marturisire , si cu modul lor de a se ruga … caci eu stiu ca si a te ruga impreuna cu ereticii este un lucru periculos , deoarece rugaciunea cu ereticii actioneaza la nivelul subconstientului si iti aduce mai apoi ganduri si lupte care e mai bine sa le ocolesti … de aceea socot ca e mai bine sa ma feresc de compania oamenilor ecumenisti si iubitori de compromis … si sa stau in compania oamenilor care sunt cu adevarat ortodocsi , ca asa ma intaresc si eu in credinta … dar desigur , cum s-a zis si mai sus , nu e bine ca sa nu mai mergem , deocamdata , la biserica , din motiv ca sunt in biserici si ecumenisti si mari pacatosi , si rugaciunea lor e de multe ori una neprimita de Dumnezeu si ispiteste in mod subconstient la apostazie si minciuna si pacat …
Admin, fratioare, iti multumesc din inima ca m-ai lamurit. Dumnezeu sa te intareasca si sa ne spui in continuare cuvinte de imbarbatare!
Trebuie sa facem si noi in Romania ceea ce au facut grecii!!!
Obligatoriu si cat mai repede. Suntem datori sa ne impotrivim ecumenismului, chiar daca nu vom fi bagati in seama. Un document bine scris, cu har, va fi semnat de multi preoti si monahi. Eu cunosc zeci. Toate blogurile sa-si de-a mana si sa lucreze. Lasati certurile. Ecumenismul este Dalila noastra. Aici trebuie canalizat tot efortul.Eu nu sunt teolog, dar cred ca in tara asta sarea nu s-a stricat!
@ Frate Admin!
O mica remarca necesara privitoare la partciparea in viitor la liturghie in Bisericile noastre Ortodoxe!
Momentan asa cum ai spus si fratia ta mai sus, “erezii si ideologii masonice” si alte doctrine decat cea oficiala ortodoxa nu se trambiteaza pe fata si fara ocolisuri in Bisericile noastre.
Dar exista o tendinta si un trend crescator de ACCENTUARE a unei idei si ideologii care se vrea a fi “adusa” si “ridicata” la rangul de ideologie “forte” a viitorului Bisericii noastre si anume DORINTA si NECESITATEA atingerii UNIRII (in “legatura” Pacii…) cu alti fratii crestini (evident altii decat cei ortodocsi…)!
Bunaoara, in Duminica trecuta cea a 7-a dupa Pasti, a Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic, s-a intamplat sa merg la liturghie la Catedrala, in Timisoara.
L-a predica a predicat un parinte caruia nu-i stiu numele, dar a predicat intr-un mod tare “special”…Si-anume, plecand de la Pericopa Evanghelica din IOAN 17, in care era cuprinsa o parte din Rugaciunea Arhiereasca a Domnului, a “dezvoltat” intr-o maniera destul de reusita (insa cu o prudenta bine cantarita care i se citea pe fata…insa cu o prudenta totusi imbracata in “indrazneala” si hotarare de a spune ceea ce avea de spus…)ideea “UNITATII DUHULUI, INTRU LEGATURA PACII” intre crestini!
Marturisesc ca am simtit “un damf” si o nuanta “accentuata” clar ecumeniste in predica acestui preot, si un mesaj cu “substrat” indirect dar clar de ecumenism, care subsatrat, intocmai precum solul pe care cresc anumite culturi de plante si care tine toate plantele de pe el si le hraneste, erau cladite si si inchegate si invaluite si imbibate, toate ideile predicii sale.
Si am inceput sa fac o legatura in sinea mea si sa-mi spun…”hopa..! Preafericitul de la Bucuresti este acum la Constantinopol si discuta cu Patriarhul de acolo despre preagatirea celui de al 8-lea sinod, si uite ca deja in tara…”se pregateste” si tatoneaza mental si psihologic si intr-un mod discret si subtil, poporul credinciosilor, pentru “primirea” ca un lucru normal si vrednic de dorit in viitorul destul de apropiat a ceea ce deja se hotaraste “in culise” (intre si de mai marii Ortodoxiei) care se va reglementa si randui la noul sinod…”!
Predica de duminica a fost pentru mine un “semnal” clar a DIRECTIEI neschimbabile si nemodificabile pe care o urmareste actuala ierarhie a Bisericii noastre, in viitor si anume aceea a unirii clare si de neoprit cu alte confesiuni!(Daca m-as insela, ce mult m-as bucura …sa nu fie asa cum presimt, dar tare mi-e teama ca nu ma insel…!)
Si atunci nu poti sa nu-ti pui problema CE FAC IN VIITOR? in viitorul destul de apropiat? Daca vad ca proorociile Sf. Lavrentie de Cernigov sunt pe cale sa se adevereasca sub ochii mei?, eu cum va trebui sa traiesc Crestinismul Ortodox in viitor, in Bisericile din lume?
Evident frate admin (si nu vreau sa intelegi gresit nici fratia ta si nici alti frati forumisti, ca nu as mai vrea sa merg la liturghie, departe de mine un asemenea gand ticalos…) ca va trebui sa avem cu totii o VIATA LITURGICA ca si pana acum, dar se pune intrebarea oare nu ar fi mai bine sa ne gandim la “constituirea” de “insulite” si “oaze” in marele ocean si desert secularizat si ereticizat al lumii, de ENCLAVE DUHOVNICESTI care sa traiasca intr-o fratietate curata si “igienica” duhovniceasca si intr-o normalitate traditionala, Credinta noastra Ortodoxa??
Frate admin, cu riscul de a-mi socotita “neroada” si “cu inselare de sine” aceasta idee pe care o spun acum, cred din toata inima ca in viitor vor avea dreptul SA SE NUMEASCA “PAROHII”, nu “adunarile” (micile “eklesii” bisericesti locale) care au la baza criteriul TERITORIALITATII, atunci cand ne referim la ele, ci vor avea dreoptul sa se numeasca PAROHII acele comunitati adunate exact ca in vremurile antice, pe criteriul DUHOVNICESC si pentru acelasi scop, adica care vor starui in : “in Invatatura Apostolilor, in Frangerea Painii (SF. Euharistie), In partasie si in Rugaciune” (cf. FAPTELE APOSTOLILOR, cap.2, vers.42)!
Eu nu militez pentru vreo “schisma” revolutionara si facuta in forta si brutal si in tipare si cu parghii si instrumente juridce si institutionale si care “schisma” sa fie justificata si recurgand la jigniri publice a actualei ierarhii si a greselilor clare ale ei…, NU!!
Ci ma preocup de pe acum si ma gandesc la “SUPRAVIETUIREA MEA DUHOVNICEASCA” si a copiilor mei in viitorul care se anunta tot mai sumbru si mai plin de inselare al lumii!
Pe de alta parte, sunt constient ca ramanerea mea in viitor intr-o stare de partasie si comuniune “amestecata” cu alti “oameni” (care nu traiesc cu grija dupa gandirea cea duhovnicesca a Sfintilor Parinti) care propovaduiesc o LINIE anormala de viata si Invatatura crsetina si care au o clara atitudine de DISPRET fata de randuielile lasate de Sfintii Parinti, s-ar putea ca sa-MI fie socotita (de Domnul Dumnezeu si de Ingerii Sai) ca un PACAT (deloc mic si neinsemnat) facut de mine PRIN OMISIUNE (cum spun catolicii), un “grav” PACAT STRAIN (cum spunem noi ortodocsii) dar care sa-mi atraga aceasi “sanctiune” si pedeapsa vesnica ca si celor care au IUBIT MINCIUNA si nu au pretuit Adevarul…!
Ca sa inchei, nu sunt “sfant”, nu sunt “drept”, nu sunt “curatit de patimi”, nu sunt iesit din Egiptul patimilor, dar vreau sa am grija in viitor de “IZVORUL CURATIRII MELE”, care imi curata haina sufletului meu, si care este IZVORUL CURAT AL INVATATURII ORTODOXIEI si al RANDUIELILOR LITURGICE ORTODOXE!
Stiu bine ca intr-o apa tulbure si murdara, in veci nu se poate “innalbi” vreo haina, si tot asa constientizez (alarmat) ca daca “APA” INVATATURII si RANDUIELILOR BISERICII MELE se tulbura prin primirea unor “alte ape tulburi” de invatura si randuieli in ea, atunci…MANTUIREA IMI ESTE PUSA IN PRIMEJDIE, caci o apa “tulbure” nu imi va mai putea curata haina cea murdara de patimi si pacate a sufletului meu…!
Frate admin…sa nu crezi ca aici unde sunt si traiesc, sunt vreun “revolutionar…”, dogmatisto-eclesiastic. Nu frate, ba din contra stau “cuminte” in banca mea si nu am vrut sa supar nici pe preotii mei de cartier si nici pe alti frati credinciosi, dar cand ii vad pe multi clerici si frati CA SUNT IN INSELARE, incep sa ma framant si sa ma perpelesc, caci mi se adevereste sub ochii mei “PUTEREA” INSELARII care ii pirde pe oameni si de care am citit la Sfantul Igantie Briancianinov…!La un alt Sfant Parinte am citit (de mult, la inceputurile convertirii mele la viata de credinta si am uitat numele acestui Sfant…) ca “pacatul” ESTE O “PUTERE” A IADULUI si a DIAVOLULUI o MARE…”PUTERE”, care darama si distruge multe suflete de pamanteni!
Regret ca Emauel a “citit” in mine “mandrie”. Nu, nu doresc mandrie, dar sunt constient, de inca ceva cea a spus SF. IGANTIE si anume (citez din memorie…) “in vremurile din urma, POZITIA FERMA a unor crestini pentru Adevar, va fi socotita de cei inselati…”mandrie””. (cand am spus “inselati” nu l-am avut in vedere pe Emanuel…desi a avut un ton oarecum “rautacios” in postarea sa)!
Fratilor, haideti sa nu cadem in extrema de a COSMETIZA cu vorbe “calmante” o stare tare primejdioasa care se apropie de noi si de mantuirea noastra, si sa nu alunecam “fin” pe un fagas de toleranta si ingaduinta “care chiar daca este plina de prudenta, vigilenta, trezvie”, caci ne poate arunca intr-o atitudine CONTRARA atitudinii Sfintilor Parinti pe care ei au avut-o atunci cand au CONDAMNAT orice neoranduiala care a vrut ca fie impusa de imparatii bizantini, fie propovaduita si propagata “siret” si “pasnic” si “subtil”, sa dobandeasca “drept de cetate” in Biserica!
Vreau sa fac o marturisire de sfarsit: “eu nu indemn pe nimeni la “revolutii” bisericesti, la “schisme” si la DELIMITARI institutionale si juridice si de suprafata fata de “anormalitatea” de lucruri din Biserica, ci l-a meditarea si cugetarea serioasa asupra MOMENTULUI unei altfel de “delimitari”, o delimitare “tacuta”, “pasnica”, “negalagioasa”, dar NECESARA si de neocolit cand (deocamdata nu…dar mult nu mai este…) va trebui sa spunem “DESTUL! ASTA NU MAI PRIMESC! SI NU MAI ACCEPT!, caci prin tacere IL TRADEZ pe Hristos…”, asa cum s-a spus pana acum…in lunile trecute pe acest site!
Acel “moment” al delimitarii chiar si pasnice nu a sosit nici pentru mine. Eu incerc sa imi traiesc mai departe viata de credincios ca si pana acum. Voi trai asa cum mi s-a “recomandat de catre alti frati, in EXPECTATIVA prudenta si vigilenta si SMERENIE, cum s-a spus dar, si nu voi renunta niciodata la ideea “POZITIEI FERME si a LUARII DE ATITUDINE CLARE” la care ii indeamna pe crestinii vremurilor din urma Sfantul Ignatie Briancianinov, caci de vom sta numai asa “in asteptare”, fara sa condamnam ceea ce se “strecoara” atat de alunecos si fin si greu de sesizat (pentru oamenii fara o APRINSA si plina de trezvie viata duhovniceasca si care traiesc doar formal si la suprafata Ortodoxia)…in Biserica, s-ar putea sa ne fuga “pamntul” mantuirii de sub picioare, pe nebagate de seama, si sa fim scosi din lupta de catre vrajmasul mantuirii, inainte de momentul cand asteptam noi sa…inceapa ea si sa ajungem si noi, romanii in acelasi JUG AL EREZIEI, asupra caruia tot Sfantul Igantie i-a facut atenti prin CUVINTE pline de lumina pe crestinii care vor sa se mantuiasca…!
Domnul sa aiba mila de noi toti!
Frate Vela Gheorghe,
Indraznesc sa-ti raspund pentru ca suntem concitadini si ca unele probleme de care vorbesti le-am avut si eu si cred ca acum le-am rezolvat partial.
Cand am inceput sa merg la biserica, desigur am inceput cu catedrala, apoi dupa ce am avut un duhovnic l-am urmat si am mers acolo unde slujea el, dar pentru ca era calugar nu reuseam de fiecare data sa ajung la manastirea unde slujea si mergeam pe la diferite biserici (inclusiv catedrala) de unde adunam mai multa sminteala. Spovedindu-ma si rugandu-ma sa ies din situatia aceasta (pentru ca asta imi dorem), cu rugaciunile duhovnicului am gasit o biserica in care pot sa stau alaturi de fratii si surorile mele fara sa ma tulbur si incredintat ca suntem in acelasi cuget. Faptul ca nu pot sta in orice lacas ortodox nu il pun in seama altcuiva ci nunai pe seama patimilor mele datorita corora nu pot suporta greseala celorlalti. Dorinta de a face ceva urgent (de a lua o masura, de a protesta) nu cred ca este benefica. Actiunea noastra trebuie sa fie o aderare la un demers inceput de marii duhovnici ai acestei tari, atunci cand ei vor sti ca este timpul. nu cred ca trebuie sa ne fie frica de inselare daca traim pe langa un duhovnic, daca stam in biserica, daca dorim sa urmam poruncilor Domnului. Dorinta de aface ceva imediat de a actiona, nu duce decat la tulburare si in tulburare nu putem urma Domnului.
Crede-ma ca tu singur nu te poti feri de inselare,dar stand langa duhovnicul tau in biserica, ducand lupta cea duhovniceasca (cea dinlauntrul tau), pentru curatia cautarii tale Dumnezeu nu te va lasa. Eu am invatat ca lupta se duce cu noi insine cu pacatul ce ne-a facut robi, este o lupta de dezrobire a sufletului pe care Sfantul Arhanghel Mihail ne-a invatat cum sa o ducem si anume ” sa stam bine, sa luam aminte”. Eu la slujbele de la catedrala merg la 15 septembrie si la 30 ianuarie la cele doua hramuri, si aud aceleasi predici de 15 ani. In catedrala intru de fiecare data cand am drum pe acolo si ma inchin la Sfatul Iosif. Asa am reusit sa nu ma mai tulbur la slujbe, dar intr-un timp am vazut ca imi era draga tulburarea, o cautam, mergeam chitit sa descopar greselile preotilor si dracul nu ma lasa niciodata dezamagit, imi arata si ce altii nu vedeau. Iarta-ma pentru indrazeala si daca gasesti nefolositor cea ce ti-am scris, nu baga in seama. Cu tot dragul fratele tau Viorel.
nu am vazut nici o mandrie in tine , frate vela gheorghe … eu am spus ceea ce traiam eu , o stare de mandrie , nu m-am referit la altii … din contra , sunt de acord intr-utotul cu pozitia ta , pe care o am si eu , fii incredintat de asta …
iata ce pozitie au episcopii ecumenisti , nu insuflata de har ci de vrajmasul , numind pe ortodocsi si pe sf Parinti ca fiind talibani :
http://video.crestinortodox.ro/fu2DZnRiAvT/Rugaciunea_cu_ereticii___IPS_Serafim_Joanta.html
eu , recent am fost dat afara pentru a doua oara de pe forumul numit crestinortodox , care cica e administrat de un stilist ( ce fel de stilist o mai fi si ala , nu stiu !!! ) pentru motive cu totul neintemeiate :
– prima data am fost dat afara din cauza ca i-am spus unui tanar ce traia in curvie si se lauda cu aceasta pe forum , si care dorea o impartasanie deasa ( si care chiar a gasit un preot care il impartaseste ) , si care afirma despre catolici si protestanti ca nu sunt eretici ( la fel ca episcopul de mai sus ) si ca au sf Taine , si ca curvia nu e pacat ; mai spunea despre sfinti ca au fost niste calugari batrani si ramoliti … la care eu i-am spus ca e eretic , iar drept ” pedeapsa ” adminul m-a dat afara
– a doua oara ( recent ) am fost dat afara ca i-am zis eretica unei ” ortodoxe ” care propovaduia ca catolicii si protestantii au sf Taine , si ca anticonceptionalele nu sunt pacate ci din contra si alte erezii … cand i-am zis ca e erezie ce predica , am fost dat iar afara …
ironic este si faptul ca am spus celor celor din ierarhia BOSVR cum de pot ei sa binecuvinteze un asemenea forum ca crestinortodox , pe care sunt ingaduite asemenea blasfemii si erezii , iar ortodocsii sunt dati afara ca au spus adevarul … la care cei din BOSVR au spus ca ei nu au nici o tangenta cu acel forum ( deci inseamna ca adminul respectiv face ce face pe cont propriu si fara de nici o ascultare sau binecuvantare de la nimeni , iar rezultatul este , desigur , unul pe masura ) si ca ei se dezic , citez , ” aberatiile ” pe care le face acel admin pe acel forum ( adica acel admin este de fapt si sub afurisenia bisericii din care cica face parte ) … nu vreau sa spun aici ca BOSVR ar fi adevarata biserica ortodoxa , ca nici nu ma priveste pe mine situatia lor , insa vreau sa strag atentia asupra faptului ca sunt multi care vor sa afle despre credinta ortodoxa si citesc poate pe forumuri care de fapt nu sunt deloc ortodoxe , chiar daca se autointituleaza asa …
deci iata , ca acuma multi episcopi sunt eretici si predica erezia , forumuri ” ortodoxe ” cu 14000 de membri ajuta la politica ” oficiala ” a BOR adica la introducerea ereziei numita teoria ramurilor in bis ortodoxa si la propovaduirea pacatelor de moarte si impotriva Duhului Sfant ca fiind virtuti … deci deja vedem ca cei din jurul nostru si care isi spun ” ortodocsi ” sunt de fapt slujitori ai intunericului si pierzarii …
insa cred ca mai presus de toate acestea este speranta caci Dumnezeu este Lumina si este mai presus de toate acestea , si de toate cate le fac si le spun oamenii … Dumnezeu e smerenie si Lumina , iar intunericul nu are nimic in El …