PARINTELE ARSENIE BOCA continua sa faca MINUNI SI DE DINCOLO DE MOARTE…

28-11-2013 Sublinieri

batrana lumea credintei minunea parintelui Arsenie cu bastonul - la mormantul de la Prislop

Vezi si:

***

dumnezeu-a-binecuvantat-romania-cand-ni-l-a-trimis_4b522d3ce24687

Din revista Lumea credintei”, nr. 124/ noiembrie 2013:

Parintele Arsenie Boca continua sa faca minuni si de dincolo de moarte…

(fragment)

…a uneia dintre acestea sunt martora si beneficiara eu, Florica Dragos Roman de 72 de ani, din Cluj Napoca. Citisem mult, dascal de profesie fiind, despre acest sfant al Ardealului(si eu sunt ardeleanca), Parintele Arsenie Boca, si doream din inima sa ajung la mormant la Sfanta Manastire Prislop, dar cum ma deplasez foarte greu numai cu ajutorul unui baston, uneori chiar cu doua bastoane ca urmare a unui handicap locomotor congenital, ma intrebam cum oare voi putea ajunge la mormanul sfantului? Stiam ca este o panta foarte abrupta de la biserica prin padurice, panta greoaie chiar si pentru cei sanatosi, dar pentru mine ar fi fost o grea incercare. Unii ma incurajau, altii aveau mari rezerve ca voi putea parcurge acea distanta, facandu-mi cunoscut ca drumul aceste pana la mormant nu este nici foarte scurt nici usor pentru picioarele mele bolnave.

Drumul este in ser­pentina, printre radacini de copaci vigurosi si cam prapastios pe margine, dar le-am zis copiilor mei ca vreau sa incerc, ca simt ca tre­buie sa fac asta… Copiii m-au inteles, mai mult de­cat atat, le-am insuflat si lor aceasta dorinta si ne­-am dus cu masina. Ajun­gand pe inserate si afland ca manastirea de la Pris­lop nu cazeaza pelerini, am ramas peste noapte la o pensiune in Silvasu de Sus, o localitate apropia­ta… In dimineata zilei de 28.08.2010 ne-am indrep­tat spre locul atat de dorit de mine. Peisajul este de vis – adevarat colt de Rai – si aerul curat de mun­te te imbia mai mult la ca­latorie. Ajunsi, am fost la­sati sa intram si sa parcam chiar in curtea manastirii. Le-am zis copiilor ca do­resc sa nu zabovim deloc si sa ajungem cat mai re­pede la mormant, iar de rest ne ocupam dupa… si ei ca intotdeauna m-au ascultat si am urcat aproa­pe fara sa-mi dau seama cum… Aveam mormantul in imagine chiar inainte de a ajunge. Am imbratisat cu ardoare crucea Parintelui si cuIMG_0010 fruntea lipita pe lem­nul acesteia, parca am in­trat… in transa. Toate griji­le si efortul imi disparuse­ra ca prin farmec. Ma sim­team eliberata de tot raul vietii… eram fericita! Ma gaseam unde am dorit si aveam impresia ca Parin­tele e viu, langa mine.

Cand m-am trezit din aceasta reverie de-abia atunci am observat nu zecile, ci su­tele de glastre si ghivecele cu flori ce inconjoara mor­mantul, un preot ce se ruga la celalalt capat si o maicu­ta ce supraveghea totul de la distanta. In apropiere era un grup de pelerini ce as­tepta cu rabdare sa eliberez locul de langa cruce. M-am indepartat cativa pasi de mormant si i-am vazut pe copiii mei urmarindu-ma cu atentie si mi-am intrebat fiica unde imi este bastonul? S-a speriat si ea si atunci si-au dat seama si ei, ca si mine ca de fapt… am ur­cat fara baston. Niciunul din ei nu observara acest lucru! Asa a vrut sfantul sa se intample. Oare este ne­voie de o minune mai eloc­venta ca am urcat singura, fara baston, drumul pana la cruce fara sa-mi dea sea­ma nici eu, nici ei? Eu, care de-abia ma deplasez pe drum drept – si chiar micile trepte sunt un ostacol mare pentru mine?! I-am multumit cu lacrimi in ochi Pa­rintelui Arsenie pentru aju­tor si pentru starea de bine de la mormant. Apoi am as­teptat pe copii sa se inchi­ne, am aprins lumanari si am coborat in liniste la ma­nastire, am intrat in biserica si n-am simtit nici de data aceasta nevoia bastonului. Aici i-am multumit inca o data sfantului pentru mi-a marturisit ca mi-as dori sa revin in acel loc binecuvan­tat… si Parintele Arsenie m-a ascultat si in aceasta vara am ajuns a treia oara la manastire si la mormant. Anul acesta am nimerit sa fie o zi de mare praznic, de 1 Septembrie – inceput de an bisericesc. Zeci de ma­sini si autocare se apropiau organizat de parcarile precredinciosilor se intindea de jos, de la izvor, pana la mormant, dovada ca sfantul traieste in inimile miilor de romani care-l cauta in continuare, iar el de acolo de sus le indeplineste promi­siunea facuta in timpul vie­tii, aceea de a ne ajuta si de dincolo de moarte. Iti mul­tumim, Parinte Arsenie, fii cu noi, fii calauza si ajutor si-n continuare!

*

De la patimi la… Prislop

Citat-Arsenie-Boca-e1354116269504Ma numesc A.T. si sunt din judetul Covasna. Lucrez in domeniul I.T. si traiam de vreo doi ani din poker online, iar de vreo 7 ani imi potoleam setea de adevar cu mistici si practici orientale si de alti trei ani faceam din desfranare un sport de performanta.

Un moment de cotitura a interve­nit in viata mea cand am aflat de la una din partenerele mele in ale desfranarii ca a ramas insarcinata. Odata cu hotararea luata de a nu re­curge la avort si de a trai impreuna pentru a creste copilul, Dumnezeu a inceput sa lucreze din ce in ce mai vizibil la “intoarcerea” noastra. Nu pot spune ca s-a intamplat ceva extraordinar, lucrurile au de­curs oarecum normal, dar pe masura ce timpul tre­cea, tot mai multe sem­nale de alarma imi faceau constiinta sa tresara: cine­va mi-a atras atentia asupra vietii parintelui Arsenie Boca; un vis imi aducea la cunostinta ca misticile ori­entale au la baza doar cauza si efectul; o atitudine senina si linistita ce izvora tot tim­pul dintr-o persoana foarte credincioasa, care de multe ori nu avea ce sa le dea sa manance la copii, in contrast cu mintea mea care devenea din ce in ce mai stapanita de griji si din care se revarsa veninul arogantei ca totul este sub control; predi­cile unui cuvios parinte pe care l-am auzit fara vrerea mea si care mi-a ramas in minte ca ar fi singurul pre­ot cu care as avea ce discu­ta pentru ca simteam traire interioara intensa la el si ca vorbeste din experienta, nu din carti; si nu in ultimul rand cartile recomandate de un var de al meu, preot.

Timpul a trecut, so­tia era in luna a 7-a, nume­le copilului urma sa fie An­drei sau Teodor, incepusem sa mergem de vreo doua luni la biserica, dar inca nu aveam duhovnic. Pe 29 sep­tembrie, dupa ce am mai citit cate ceva despre parin­tele Arsenie, impresionat de personalitatea parinte­lui si afland ca este sarbato­rit pe 28 noiembrie – destul de aproape de 6 decembrie, cand se implinea termenul sarcinei – i-am sugerat soti­ei sa ii punem numele Arse­nie. Dupa vreo cateva seri, din nou am mai citit cate ceva despre parintele Arse­nie si am aflat ca a fost nas­cut pe 29 septembrie si ne-­am dat seama ca gandul de a-i pune baiatului nu­mele de Arsenie ne-a venit chiar de ziua de nastere a parintelui! Am luat aceasta “coincidenta” ca pe o con­firmare ca Arsenie este nu­mele potrivit pentru copil. La inceputul lui Octombrie am luat brusc hotararea sa mergem la Prislop, la pa­rintele Arsenie. Acolo dupa ce ne-am rugat la morman­tul lui ca sa ne ia sub ocrotirea lui, dupa ce am iesit pe poarta manastirii sotia a va­zut pe cer o pata de culoare in culorile curcubeului, un­deva deasupra mormantu­lui. Am luat aceasta ca pe o confirmare ca parintele ne-a ascultat rugaciunile si, in­tr-adevar, dupa o saptama­na m-am marturisit si eu si sotia si am renuntat defini­tiv la… poker. Prin grija lui Dumnezeu, micutul Arsenie s-a nascut sanatos pe… 28 noiembrie!

Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Dumnezeu pen­tru noi, pacatosii!

arseniebocaieromonah

***

Din revista Lumea credintei”, nr. 123, octombrie 2013

Locomotivele, jeepul şi ţigările

La pomenirea a 20 de ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Arsenie Boca, peste treizeci de mii de suflete legate printr-un fir al credinţei, fir aprins şi nevăzut, au mărşăluit pe un drum de munte şerpuind agale spre un luminiş dumnezeiesc, având în bagaj nădejdea că vor primi răspuns la frământările, nelămuririle şi  dorinţele lor.      

Socrii cei buni

61302498Dis-de-dimineaţă au început să apară primii pelerini. La început câteva zeci, apoi sute, apoi mii şi mii. Valuri, valuri veneau într-una, apoi s-a format un râu de oameni care mergea într-o singură direcţie: mormântul Părintelui Arsenie Boca.

În acea zi am primit un apel telefonic de la socrii mei din Comăneşti care şi-au exprimat dorinţa de a veni şi ei la Prislop. Soţia mea le-a spus că este o mare bucurie pentru noi să fim împreună la acest mare eveniment, mai ales că ştiam că şi ei au mare nevoie de ajutor dumnezeiesc prin intermediul părintelui nostru. Distanţa Comăneşti – Prislop fiind mare, soţia mea le-a spus ca să pornească la drum, dar că sunt slabe şanse să ajungă şi la sfânta liturghie, slujbă la care ţineau foarte mult să ia parte. Prin câte au trecut aceşti oameni până au ajuns să se închine la crucea părintelui Arsenie Boca veţi afla citind mărturia socrului meu, Florian Nică din Comăneşti, jud. Bacău:

28.11.2009, ziua, luna şi anul în care am vizitat pentru prima dată Mănăstirea Prislop şi mormântul Părintelui Arsenie Boca. În dimineaţa zilei de 27 noiembrie 2009 Mărioara, soţia mea, mi-a spus că vrea să mergem la Prislop cu ocazia comemorării a 20 de ani de la moartea Părintelui Arsenie Boca. Am fost foarte surprins pentru această hotărâre luată deodată, deoarece comemorarea avea loc chiar a doua zi iar noi locuim în Comăneşti, judeţul Bacău la o distanţă de aproximativ 430 de kilometri şi aveam puţine şanse să ajungem la timp, având în vedere că trebuia să călătorim cu trenul şi să schimbăm garniturile în mai multe locuri. Tren spre Haţeg aveam doar după amiaza, la orele 16,45. I-am spus acest lucru soţiei dar a insistat, astfel încât ne-am hotărât să mergem.

La ora 22,00 am ajuns în Braşov, urmând să luăm acceleratul spre Cluj la ora 22,45 până la Beiuş, de unde avem legătura la ora 02,00 spre Deva, având la ora 06,00 dimineaţa legătura cu microbuzul spre Haţeg. Noi fiind pentru prima dată călători pe această rută şi neavând informaţie precisă despre desfăşurarea comemorării, am crezut că o să ne descurcăm uşor în această călătorie, dar nu a fost deloc aşa.

IMGP1043s55Înainte de plecarea din Comăneşti soţia mea i-a anunţat telefonic pe Maria Kornelia şi Matei Schinteie, fiica şi ginerele nostru, că ne-am hotărât şi că vom pleca spre Prislop la comemorare, ei fiind deja acolo de două zile cu icoane spre vânzare. Auzind că vrem să venim şi noi s-au bucurat dar cunoscând traseul până acolo şi cunoscând situaţia de la faţa locului ne-au spus că nu vom putea ajunge la mânăstire pe data de 28 ziua, ci vom putea ajunge doar noaptea sau chiar a doua zi pe data de 29 dimineaţa. Nu am crezut, aşa că… la drum !

Locomotivele şi frica…

În gară la Braşov în seara de 27.11.2009 am luat bilete şi am ieşit pe peron la ora 22,30 ca să aşteptăm trenul, timp în care se anunţă că acesta are întârziere 30 de minunte, după care se anunţă alte 30 de minunte, după care alte 45 de minute. Cât am aşteptat trenul am gândit că, chiar dacă nu vom ajunge pe 28 la comemorare, tot trebuie să ajung la mânăstire la Prislop şi la mormântul Părintelui Arsenie Boca, căci odată plecat nu mă mai întorc până nu realizez ceea ce mi-am propus. După o oră şi 45 de minute a venit şi trenul mult aşteptat. Ne-am ocupat locurile şi la ora 24,00 am plecat din Braşov.

La ora 2,00 noaptea trenul s-a oprit în plin câmp. S-a defectat locomotiva. După o oră a venit o altă locomotivă care a împins vagoanele înapoi până în prima gară, a lăsat locomotiva stricată acolo şi apoi am plecat… dar nu pentru mult timp, căci după 900 de metri trenul s-a oprit iar. A doua locomotivă s-a stricat! Am mai aşteptat o oră… Trenul este tras din nou în gară, se schimbă locomotiva şi plecăm din nou la drum. Iarăşi mergem un kilometru şi a treia locomotivă se stricăşi ea! În vagon, soţiei mele a început să-i fie frică şi m-a întrebat ce poate să fie asta? Am început să râd, iar ea mirată a întrebat de ce râd, i-am răspuns scurt: „Satana nu vrea să ajungem la mânăstire şi la mormânt.” După un timp, a fost schimbată şi a treia locomotivă cu care am ajuns la Teiuş la ora 5,00 şi aşa am prins legătura de la ora 7,00 spre Deva, acolo ajungând la ora 8 şi 40 de minute.

La Teiuş soţia a primit un telefon de la Maria Kornelia care a întrebat unde ne aflăm în acel moment şi când a aflat unde suntem a zis: “Ne bucurăm mult că veţi veni, dar să ştiţi că aici nu se poate urca la mănăstire cu maşina, căci sunt formate baraje ale poliţiei şi ale jandarmeriei. Din oraş sunt 14 sau 15 kilometri de mers pe jos, căci aici este deja lume, nu am mai văzut aşa ceva la nici un alt pelerinaj, aşa că eu cred că nu puteţi ajunge la timp să prindeţi sfânta liturghie.”

Nu eram surprins, eram chiar indiferent la ceea ce mi se întâmplă, dar hotărât să-mi ating ţelul propus, indiferent când voi ajunge la Prislop. La ora 9,00 am primit alt telefon de la copii: altă „încurajare”, dar degeaba, în mine nu s-a schimbat nimic. Timpul trecea fără să simt nici un fel de deznădejde, fiind impasibil la tot ce se întâmplă şi cu acest sentiment ne-am urcat în microbuz cu destinaţia Haţeg.

Ţin să precizez că în acea perioadă fumam un pachet şi jumătate de ţigari pe zi şi beam foarte multă cafea, pentru care fapt am cumpărat din Deva un pachet de „L.M.” şi 20 de plicuri de cafea ness. În microbuzul spre Haţeg am întâlnit o doamnă care mergea şi ea la Prislop şi care a vrut să meargă cu noi. Am ajuns la Haţeg la ora 10,30. Doamna ştia drumul spre mânăstire, aşa că am plecat împreună la o staţie de taxi ca să luăm un taxi până la mânăstire. Taximetriştii ne-au informat că nu pot să meargă spre mânăstire deoarece şoseaua spre Prislop este blocată de autovehicolele pelerinilor până la 2 km de la ieşirea din oraşul Haţeg. De la Haţeg până la mânăstire sunt 14 km. Vă puteţi închipuii un traseu de 12 km de şosea de munte blocat de maşini, firul de şosea care venea de la mânăstire fiind liber, datorită eforturilor organelor de poliţie şi jandarmerie. Am mers pe jos prin oraş pentru a junge la drumul spre mânăstire, eu fiind hotărât să merg până acolo pe picioare dacă era cazul… La intersecţie am intrat pe drumul spre Prislop şi am mers aproximativ 20 metri. Era ora 11,00. Ne-am oprit, când am văzut un jeep negru care a intrat pe şoseua spre mânăstire. Am făcut semn, maşina a oprit. O persoană din maşină ne-a întrebat unde mergem, la care am răspuns că la mânăstire. Ne-a luat.

Jeep-ul „pelerin”

La doi kilometri, într-adevăr, era un baraj al poliţiei care a oprit maşina. Şoferul a arătat o legitimaţie de la „Ministerul Culturii şi Cultelor” pentru cel de-al doilea pasager care era ministru secretar de stat la acest minister şi avea o misiune pentru acest eveniment, şi trebuia să ajungă înainte de terminarea sfintei liturghii. Am fost lăsaţi să mergem pe firul liber pe contrasens. După doi kilometri am fost opriţi de un alt echipaj al poliţiei.. Au fost negocieri şi am plecat mai departe. Ministrul secretar de stat i-a spus şoferului să găsească un loc, să iasă în decor ca să se schimbe în uniformă, iar el, ministrul să-şi ia costumul. Această stratagemă a ţinut… La fiecare baraj al poliţiei, timpul de verificare a fost foarte scurt. La o intersecţie ne-a oprit comandantul poliţiei din Haţeg care a verificat actele ministrului, lăsându-ne să plecăm, atenţionându-ne că mergem pe răspunderea noastră şi că nu răspunde dacă ne blocăm în trafic. Am continuat să înaintăm, dar cu greu fiincă şoseaua era cu multe serpentine şi în pantă, iar pe ea mergeau pe jos mii şi mii de oameni. Un tablou impresionant: o mare de oameni, bătrâni, copii, femei, bărbaţi, ţărani, orăşeni, de toate culorile şi toate formele, neţinând cont de oboseală îndreptându-se către mormântul Părintelui Arsenie Boca la comemorare şi închinare. Iar noi în „jeep”, ca boierii, mirându-mă de această şansă … gândindu-mă că mergând pe jos am fi ajuns poate pe întuneric la mănăstire.

Atenţionarea şi ţigările

978x0Am ajuns la ora 12,15. Acolo ne-am întâlnit cu Maria Kornelia şi Matei, care nu le venea să creadă că am ajuns acolo la acea oră. Părea imposibil. Am intrat în curtea mânăstirii mulţumindu-I lui Dumnezeu şi Părintelui Arsenie Boca pentru ajutor. Am ajuns spre finalul sfintei liturghii la care a participat un sobor de aproximativ 40 de preoţi, care au urcat apoi cu toţii la mormântul Părintelui Arsenie Boca pentru slujbă. Cu ei am plecat şi noi. Ne-am aşezat la rând la mormânt. Rândul era format din 6 oameni pe linie într-un şir de 300 metri. Soţia mea văzând aceasta a vrut să mergem înainte la mormânt şi să încercăm să intrăm prin faţă dar eu m-am opus, însă la insistenţele ei am cedat şi am urcat o pantă încercând să ajungem pe lateral la mormânt. Soţia mergea înainte, eu urmând-o, când deodată am simţit că mă trage cineva de haină cu mare putere…M-am gândit că este ginerele meu. Am întors capul, dar nu am vazut pe nimeni. Vă daţi seama ce senzaţie, ce emoţie am avut?! Primul gând care mi-a venit în minte a fost că Părintele Arsenie Boca m-a atenţionat să respect ordinea impusă pentru toţi în incinta mânăstirii şi acest lucru l-am făcut imediat. Dar oare numai asta să fi fost sau… şi pachetul de ţigări? Am chemat-o pe soţia mea, i-am spus ce s-a întâmplat şi ne-am întors la rând.

După o jumătate de oră în spatele nostru s-au adunat o mulţime de oameni, iar eu mi-am amintit că am pus pachetul de „L.M.” nedesfăcut în geantă şi nu l-am aruncat înainte de a intra în mânăstire. A început o căutare febrilă a unei soluţii să scap de el, să nu ajung la mormânt cu ţigările la mine. Oriunde m-am uitat în jur erau pelerini care se odihneau, care mâncau, care ascultau cuvintele de învăţătură ale preoţilor veniţi la comemorare, iar dacă aş fi aruncat pachetul de ţigări s-ar fi observat pe pământul gol, fără iarbă sau frunze. Cu această obsesie, cu intenţia de a scăpa cu orice preţ de pachetul de ţigări, am ajuns la mormânt şi m-am închinat.

La plecare, ne-am luat la revedere de la copiii noştri care au rămas „pe baricade” cu standul lor de icoane, unde chipul părintelui pictat strălucea deosebit în lumina zilei. La ieşirea din mânăstire am căutat un autobuz care să ne ducă spre Deva, dar ginerele meu a vorbit cu o mai veche cunoştinţă de-a lui, respectiv cu domnul Tudor Raicu de la Editura Charisma (cea care editează cartea „Cărarea Împărăţiei” a părintelui Arsenie Boca) să ne ducă până în Deva. Deşi domnul Raicu era cu întreaga sa familie la Prislop, ne-a luat şi pe noi în maşina personală, până la gara din Deva. Am ajuns acolo pe o ploaie torenţială „ca în filme”, mulţumind lui Dumnezeu că ne-a ferit de această ploaie atunci când am fost la mormânt. La 21,45 am avut accelerat spre Iaşi, am schimbat la Beclean, am ajuns la ora 5,00 la Miercurea Ciuc, iar la ora 09,30 eram la Comăneşti.

A trecut luna decembrie fără să se întâmple ceva deosebit, doar că nu mai fumam un pachet şi jumătate pe zi ci numai 15 – 16 ţigări pe zi. În luna ianuarie am redus considerabil consumul de ţigări şi de cafea, iar din luna Februarie 2009 nu am mai pus ţigara în gură. Cunoştinţele mele mă lăudau pentru voinţa pe care am avut-o în a mă lăsa de fumat, la care le-am spus clar că fără ajutorul Părintelui Arsenie Boca nu ar fi fost posibilă o asemenea realizare.

După acest pelerinaj la mormântul Părintelui Arsenie Boca nu am consumat atât de multă cafea, în prezent dacă beau o cafea la 2-3 zile, viaţa a devenit mai liniştită iar eu m-am convins de puterea lui Dumnezeu, prin întâmplările pe care le-am trăit personal.”

 Autor: Matei Schinteie

Prislop

Vezi, de la aceeasi sursa, si:

[…] Cei doi, Părintele Arsenie și nenea Gavrilă Ion Ogoranu s-au întâlnit de multe ori. Nenea Gavrilă mi-a povestit personal cum a descoperit prima dată chilia părintelui, pe părintele și apoi întâlnirile succesive ce au avut loc între cei doi. Problema e însă alta. Orice se zice de Părintele Arsenie astăzi, dar prea puțin și aproape cu reținere se vorbește despre patriotismul său. Ba chiar, și încă unii foarte apropiați discipoli au încercat să ocolească sârguincios acest subiect, și mai mult, să se arate chiar de-a dreptul deranjați de vociferările existente în popor … Fapt, care convine de minune, și masoneriei, și planurilor oculte de distrugere a națiilor, a patriotismului, a credinței ortodoxe.

Părintele Arsenie, “brandul” României la ora actuală, și vă rog să-mi iertați formula americanizată, este numit orice, dezlegător de blesteme, făcător de minuni, purificator genetic, membru de onoare al colegiului apostolic din cer, dar de foarte puține ori un patriot român. Și aceasta pentru că setea noastră de senzațional, boala aceasta de care suferim cu toți, am adus-o de fapt și am adoptat-o, din păcate, și la capacitățile sfinților. Adică, am făcut din sfinți doar niște personaje de senazație, care se ocupă doar de minuni individuale, niște exorciști de farmece, niște vindecători de cancer, niște exponenți ai energiei pozitive, și mai puțin niște educatori generali sau naționali, de viață, de morală și de ce nu, de patriotism.

[…]

Părintele Arsenie este sfânt 

Și noi toți, și bunii noștrii ierarhi, și teologii trebuie să promovăm și proclamăm canonizarea sfinției sale. Dar, atenție mare, în poporul român există și multă fabulație, prea multă uneori, în jurul propriilor noștri eroi sau sfinți. Ceea ce nu fac întotdeauna bine. Nici eroului, nici sfântului și nici poporului…

***

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Va mai recomandam si:

***

***

***

***


Categorii

1. SPECIAL, Minuni si convertiri, Parintele Arsenie Boca, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

47 Commentarii la “PARINTELE ARSENIE BOCA continua sa faca MINUNI SI DE DINCOLO DE MOARTE…

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Doamne ajuta!

  2. Pingback: Parintele Arsenie Boca despre POST, SPOVEDANIE, RUGACIUNEA MAICII DOMNULUI si LUPTA CU DIAVOLUL. Care este CEA MAI MARE MINUNE? -
  3. Nu inteleg de ce Patriarhia nu a dispus cecetarea faptelor Sfantului nostru Arsenie Boca si nu l-a declarat si Sfantul ei?

  4. as dori sa aflu daca o persoana cu handicap grav….adica in carut,poate ajunge la mormantul parintelui ARSENIE BOCA,am inteles ca e drum in panta.
    da-ti un email care stie despre ce e vorba.

  5. sa ne asezam la masa discutiilor si sa ne cunoastem,sa presupunem ca ma numesc Ovidiu si am 34 ani si va relatez povestea mea, care in mod cert nu este o ”presupunere”
    dupa niste necazuri,incercari pe care le-am avut am ajuns sa merg putin pe la biserici fara ca sa cred neaparat in ceva.Inca nu puteam sa stavilesc necazurile si am ajuns intr- un moment de rataciri si neinpliniri sa injur lumanarile ,bisericile care nu ma ajutau atunci.Din neant mi-a venit un feeling ca trebuie sa caut pe net Arsenie Boca,mentionez ca in acea zi de rataciri am vazut viata dumnealui si am plans fara oprire,ceva ciudat pentru mine si pentru orice tanar,in urmatoarea saptamana am mers la prislop,am sintit acolo ca ating putin divinitatea ,am simtit dupa mormantul parintelui in spre pestera sf.Ioan ca plutesc ca nu mai exista gravitatie ca nu mai sunt ”trup”,ca sunt ceva energetic.In decurs de 1 an am fost de 4 ori eu,am dus prieteni,familie toti au simtit mai departe de conditionarile unui trup de pamant,viata mea se cantareste in douo parti inainte si dupa,totul s-a schimbat,a inceput sa inteleg viata la nivel spiritual,inainte ma pasionau explicatiile logice ,filozofia,psihologia lucrurile care incearca sa dea un sens vietii,pe care incercam sa o analizam si sa o catografiem.?Nu stim nimic suntem decat oi ratacite pe infinitele cai ale vietii,oi pierdute pe care cineva di neant ,nu stiu de ce si cum reuseste sa ne adune.Eu la prislop cred ca am avut chemare ,pe mine m-a adunat si mi-a dat un sens,mi-a dat si raspunsuri care ma inundau dintr-o data neincetat,mi-a dat trairi spirituale pe care nu pot sa mi le explic nici acum .dupa prima mea cunoastere a celui care poate ?-ca ma indruma mai de mult l-am visat pe Parinte intr-o pestera ,stateam amandoi intr-o pestera ne rugam si plangeam amandoi,a fost asa intens incat nu cred ca o sa pot sa uit vreodata.Tot ce pot e sa incerc si eu la randul meu sa dau un traseu oilor ratacite sa dau mai departe o speranta de care eu am avut parte.Mergeti acolo cand simtiti fara nici un fel de ezitare si va garantez ca viata voatra se va schimba. ,sunt foarte multe pe care le-am trait inca de la chemarea mea acolo ,pina la tot raul care ma macina de ceva timp si pare ca incepe sa dispara.Am inteles ca toti avem o cruce de dus si trebuie sa ne-o ducem mandrie si cu stoicism si doar sa ne rugam la dumnezeu sa ne dea putere sa o purtam pe umeri ,nimic nu este intamplator.DE fiecare data cand am mers acolo am trait altfel de stari altfel de raspunsuri ,ultima oara nu am mai avut piedici ,inainte mereu aveam tot felul de pidici cu drumul ,cu nehotarare de parca raul acumulat in mine nu se mai dadea dus,dar cred ca din ce in ce mergi sa multumesti si abia dupa sa ceri ajutor piedicile dispar,incepem usor usor sa ne intelegem drumul si crucea de dus Parintele ne cheama si noi trebuie sa mergem la dansul,nimeni nu ajunge acolo neiubit si nechemat de dumnealui.O sa va rog cand ajungeti acolo sa va rugati pt grijile ,nevoile si multumirile dvs ,dar sa nu uitati sa fa rugati si sa cereti tarie pentru indrumatorii nostril lumesti si nelumesti sa poata sa ne reprezinte in fata lui Dumnezeu,sa se roage pentru iertarea si mantuirea sufletului nostru.Tot de la un indrumator va spun si eu acease vorbe pe care el le-a inteles inaintea mea.Daca aveti nevoie sa va dau sfaturi si sa va spun cum puteti ajunge acolo nu ezitati sa ma intrebati.Va doresc sa va gasiti drumul.

  6. anul trecut fiind la mormantul parintelui Arsenie chiar a venit o persoana care era in carucior doar ca era insotit,asadar puteti merge daca va doriti.

  7. Va expun si eu situatia prin care am trecut …in speranta ca voi incuraja pe cei care se afla in momente grele sa creada ca se petrec si minuni…//// Acum opt luni am primit o veste coplesitoare….tatal meu a fost diagnosticat cu tumora pe creier f mare . Operatia era riscanta dar, termenul maxim de viata dat de medic de 2 saptamani ne-a determinat sa il operam….am fost paralizati de durere…mai ales ca forma tumorii,dimensiune a ei, indica o tumora cu malignitate crescuta ce presupunea o speranta de viata de cateva luni…am primit mai multe descurajari decat incurajari din partea celor din jur….ne-a mai ramas doar speranta ca ne va ajuta Dzeu…am inceput sa ne rugam mult,am facut slujbe de sanatate …atunci am auzit de manastirea de la Prislop si de parintele Arsenie Boca ….am fost acolo exact in ziua operatiei, am asistat la slujba, am spus preotului de acolo ce problema am si s-a rugat pt noi, m-a incurajat apoi ca ,,o sa aiba D-zeu grija de tatal meu.din acel moment am simtit o usurare mare ….si intr-adevar , in -cateva ore, mi s-a comunicat ca tatal meu tocmai iesise din operatie si ca a fost mai bine decat se asteptau doctorii;asteptam doar sa se trezeasca si sa vedem cu ce sechele a ramas ….surprinzator!!!avea toate reflexele de dinainte de operatie; rezultatul examenului histopatologic indica o tumora maligna -faza foarte incipienta cu tendinta spre benignitate , contrar asteptarilor medicilor, caz in care nu erau necesare tratamnete cu radio, chimioterapie , tratamente care trebuia sa le urmeze si care nici nu ieseau din discutie pana la momentul primirii rezultatului…..au trecut aproape 8 luni de la operatie ….tatal meu merge dupa o perioada de 2 luni in care a fost imobilizat la pat….avem sperante mari ca totul va fi bine si de acum inainte …….Sper sa va incurajeze cazul nostru pe cei care treceti prin situatii similare ;si eu am cautat sa ma agat de orice speranta si ma intrebam , oare, chiar ma pot astepta la o minune in conditiile in care in care totul parea sa fie impotriva noastra, si toate indicau un caz prea grav si doctorii ne spuneau sa nu ne facem sperante mari?Si ..totusi …s-a intamplat!.. Am simtit ajutorul lui Dzeu , a parintelui Arsenie , si a sfintilor la care ne-am rugat. Am avut parte de o minune!

  8. Sunt mamica unei fetite de 5 ani, bolnava de hemipareza spastica. Inca de cand avea cateva luni, am facut kinetoterapie si am fost la cei mai buni doctori, care speram ca o sa o ajute. Insa pe la trei ani am inceput sa ne rugam la DOCORUL adevarat, Bunul Dumnezeu, mergand la Biserica Radu Voda la Sf. Maslu.
    Pana atunci, ne rugam doar acasa.
    Anul trecut am fost cu fetita la mormantul Sfantului Arsenie, si desi ma chinuiam cu logopezi de un an de zile ca sa pronunte litera L atunci cand vorbeste, nu am reusit decat dupa ce am fost la mormantul Sfantului Arsenie.
    Tot dupa ce am fost acolo, fetita a reusit sa mearga pe bicicleta.
    Multumesc Sfantului Parinte ca se roaga pentru noi.
    Sincer, nu ma asteptam sa ne ajute atat de curand, avand in vedere ca suntem pacatosi si nu meritam multe.
    Dar Mare este Bunul Dumnezeu!!!
    Am scris aici, pt ca intr-adevar DUMNEZEU ESTE LUMINA, CALEA ADEVARUL SI VIATA. Cine se departeaza de LUMINA, merge prin intuneric.

  9. MA NUMESC SIMONA IAR IN 2010 ERA INSARCINATA CU PRIMUL MEU COPIL IN LUNA A OPTA DE SARCINA MI S A SPUS CA COPILUL MEU ARE HIDRONEFROZA DE GRADUL 4 SI CA DUPA NASTERE AR TREBUI OPERAT SI SCOS RINICHIUL STANG.AM AUZIT DE PARINTELE ARSENIE BOCA SI AM MERS LA MORMANT UNDE M AM RUGAT IAR IN ZIUA DE AZI COPILUL MEU ESTE BINE NU L AM OPERAT PT CA HIDRONEFROZA ESTE DOAR DE GRADUL 1DATORITA PARINTELUI ARSENIE BOCA CARUIA II MULTUMESC DIN SUFLET

  10. Cred ca pe cine-l invredniceste Bunul Dumnezeu sa ajunga la mormantul parintelui Arsenie, incearca sa revina cel putin o data pe an.

    Nu pot descrie in cuvinte multimea de sentimente care m-a napadit cand am intrat in curtea Manastirii.

    Sa ne rugam Sfantului Parinte Arsenie, sa se roage mereu Bunului Dumnezeu si Maicutei Domnului pentru mantuirea noastra.
    Toate bolile trupesti, provin de la bolile sufletesti.

    Mie imi pare extrem de rau ca am auzit de Parintele Arsenie cam tarziu (in urma cu un an) si de atunci, mi-a intrat in suflet si ma ajuta mereu.

    Foarte importante sunt si rugaciunile catre Maicuta Domnului.
    Eu am citit Acoperemantul Maicii Domnului in septembrie iar pe 1 Octombire cand se serbatoreste Acoperemantul Maicii Domnului), Maicuta Domnului mi-a salvat viata.

    DOAMNE AJUTA!!!

  11. Prea Bunul Parinte a mai facut o minune cu noi. In urma cu 10 zile fetita mi-a facut convulsie destul de grava, dupa care am stat in spital. Doctorii ne-au cam speriat, spunandu-ne ca EEG are modificari.
    Foarte nelinistita si cu lacrimi, am rugat-o pe Maicuta Domnului si pe Sfantul Parinte Arsenie sa-mi dea un semn ca totul o sa fie bine.
    Astazi, a venit o cunostinta la noi cu icoana Maicii Domnului, cumparata de la Prislop (desi noi suntem la 450 km distanta).
    Cu adevarat Mare este Bunul Dumnezeu si minunate sunt Caile Lui!
    Important este sa ne deschida ochii pentru a le vedea.

  12. necazurile de mai sus sunt mari si Bunul Dumnezeu sa ajute pe fiecare, dar si ceea ce mi s-a intamplat o pot categorisi la minuni. Mi-am dorit sa ajung si eu la mormantul Parintelui, mai fusesem de cateva ori si doream tare mult sa ajung si in acest post. situatia mea financiara nu era prea roz si L-am rugat pe Parintele sa ma ajute cumva. O prietena care stia ca-mi doresc sa ajung la Parintele mi-a facut rost de bilete de tren de la un veteran de razboi si costurile s-au redus foarte tare astfel incat am reusit sa ajung la mormant.Ii multumesc mult Parintelui si incerecati sa ajungeti la Dumnealui, va va ajuta cu siguranta Doamne ajuta tuturor!

  13. Ma numesc Catalin si ma alatur si eu celor ce au un cuvant de spus despre ajutorul primit de la Dumnezeu prin Parintele nostru Arsenie Boca.
    Cu ceva timp in urma, m-am hotarat ca e timpul sa pun capat vietei mele de burlac si sa ma casatoresc. Norocul meu a fost ca am intalnit-o pe Mihaela, viitoarea mea sotie, astfel ca in 2010 ne-am casatorit.
    Urmatorul pas a fost, firesc, acela de a ne largi familia, si dupa un an de incercari nereusite ne-am hotarat sa apelam si la medicina. Si au inceput vizitele, de la un doctor la altul, astfel s-a aflat ca fiecare dintre noi avea cate o problema medicala, iar sansele sa procream un copil pe cale naturala sunt foarte mici, undeva sub 3%.
    Punctul culminant a fost atunci cand doctorul nostru s-a hotarat ca e timpul sa investigheze chirurgical problema, dorind sa faca o incizie sotiei mele in zona trompelor. Atunci am pus capat acestor cercetari si ne-am lasat in mana lui Dumnezeu.
    Intamplator, dupa aceste evenimente din 2012, si, nu mai retin cum, pe mana mea a ajuns o carte despre Parintele nostru, astfel afland de el. Setea mea de a-l cunoaste a fost din ce in ce mai mare, intrucat am fost sigur ca el ne putea indeplini dorinta. Dupa ceva timp, am ajuns la mormantul sau, unde, am ramas profund impresionati de linistea ce domneste acolo. Ne-am rugat parintelui de atunci si cu fiecare ocazie avuta sa ne indeplineasca dorinta.
    Nu va spun ca dupa trei luni de zile, sotia mea a ramas insarcinata, pe care din pacate a pierdut-o. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, si a rugaciunilor catre El, si prin Parintele Arsenie am trecut peste acest moment, si am luat ce a fost mai bun din acest moment. Am trecut mai departe cu credinta, cu rugaciuni si dupa alte patru luni de zile sotia mea a ramas din nou insarcinata, iar acum, dupa un an si un pic ma declar implinit, sunt tatic.
    Ii multumesc lui Dumnezeu si mijlocitorului nostru, Parintele Arsenie, pentru bucuria imensa care ne-a facut-o, si sunt sigur ca mai sunt si altii care trec prin ce-am trecut noi, altii pe care sfatuiesc sa mearga la Parinte, sa se roage si sa respecte sfaturile lui!
    Doamne ajuta tuturor!

  14. Pingback: PARINTELE CRACIUN din Cincis – 2 ani de cand a plecat sa ia parte la Liturghia cereasca din “Ziua cea neinserata” a Invierii (†8 aprilie 2012): “INIMA BUNA!” -
  15. sunt din rm valcea si si de ani buni incerc sa ajung la mormantul sf PARINTE ARSENIE BOCA.dar acum in postul sf pasti am fost de 3 ori. vreau sa va spun ca a doua oara cand am fost, inca de a doua zi, sf PARINTE m a ajutat sa rezolv o problema financiara, a carei rezolvare o asteptam de sase ani. a fost o minune pt care ii multumesc sf PARINTE ARSENIE BOCA. de acea a treia oara am fost sa ii multumesc si sa l rog sa ma ajute si sa ne aiba in paza pe mine si familia’mea. sa ne fereasca de toate relele. de abia astept sa merg iar. acolo te incarci cu o mare energie si iti revine linistea sufleteasca de care toti avem nevoie.

  16. Prima oara cand am ajuns la mormantul Parintelui Arsenie a fost la o zi dupa inmormantarea cuiva drag. Am ajuns in jurul orei 13-14, intr-o duminica torida de august ( 2013). Nu mancasem nimic in ziua aceea, daca am baut jumate de pahar de apa.

    Cand am ajuns acolo ,coada destul de mare ,in jur de o ora a durat pana am ajuns la mormant. Ce era interesant era faptul ca eu, care aveam maari probleme cu Calciul credeam ca o sa ma termine caldura. Ei bine, nu mi-a fost cald, nu mi-a fost foame,si …aveam rabdare ( rabdarea la mine nu exista). De unde aveam rabdare, aia m-a uimit cel mai mult.

    Cand am ajuns, am sarutat crucea si am ingenunchit sa ma rog. In mom in care am ingenunchiat, am simtit un PUTERNIC MIROS DE MIR ( nu mai mirosisem acel miros niciodata, niciodata,niciunde, nu cred ca exista acel miros pe pamant, sincer !!! )Acel miros am simtit pur si simplu cum intra pe nari, in plamani, in burta, in creier. A fost o experienta pe care nu am mai trait-o in viata mea!! apoi gandurile nu mai existau!!!! eram constienta dar nu aveam ganduri!!!

    Parintele m-a ajutat, alaturi de Sf Nectarie, sa imi gasesc exact jobul pe care il vreau, cu salariul pe care il vreau si cu sefii ideali!! eu sunt designer si lucrasem ca freelancer dar nu aveam venituri constante asa ca l-am rugat si pe el si pe Sf Nectarie sa ma ajute. Lucrez de acasa asa cum mi-am dorit, cu carte de munca. Sunt angajata la Bucuresti dar stau in Timisoara. Sefii sunt suuuper,suuper,salariul mai mare decat am cerut!!!

    A DOUA OARA: acum recent, in Joia Mare. Afara o vreme ploioasa,rece si uda. Prietenul a insistat sa mergem acolo.Am ajuns, nu era nimeni!!! acolo am fost ceruta de sotie! Dupa ce am spus ”Da” va rog sa ma credeti ca s-a oprit ploaia si o raza de soare/lumina ne-a insotit pana la Petrosani unde mergeam la parintii mei.

    A TREIA OARA: in a3a zi de Pasti. Eu imi doream ff mult sa intru in biserica si sa ajung la pestera SF IOAN. Nu o facusem pana atunci ca de fiecare data cand am fost eram in perioada aceea …..In ziua aceasta ploua destul de tare. Coada mare si la biserica si la mormant. Noi ne grabeam sa ajungem la Timisoara. Eu imi pierdusem speranta ca o sa vad ce mi-am propus asa ca m-am asezat pe o bancuta acolo in padure, am inceput sa ma rog ,sa ii multumesc si sa ii spun ”ce rau imi pare ca nu pot sa intru nici azi in pestera si se pare ca nici in biserica” Dupa ce am spus asta ,aud un om langa mine care intreba o femeie :” La pestera Sfantului cand se poate ajunge?” raspuns” mergeti acum ca nu aluneca, chiar daca ploua” Am luat-o la fuga acolo cu logodnicul meu si am vazut pestera :)) Cand am iesit din pestera….SOARE ,aceeasi raza incredibila!!!! cand am ajuns in dreptul bisericii…liber sa intru!!!! si am avut si o surpriza acolo ca era parintele care ne primea pe toti si ne binecuvanta!!! si am vazut si minunile de icoane ale Parintelui. Raza de soare ne-a urmarit din nou ,nu pana la Timisoara, dar pana la biserica din Densus.

    Si sa fii ateu , daca ti se intampla asa ceva ti se sterge toata mintea incetosata!!

  17. unde se afla PRISLOP si cum se poate ajunge?multumesc!

  18. @ sorana:

    Judetul Hunedoara – gasiti cu google usor informatii.

  19. @Delia
    Multumiri pentru impartasirea minunatei experiente duhovnicesti!

    Am gasit inca o marturie asemanatoare:
    IOLANDA POPIA
    A FOST O PLOAIE MARE SI VREME ATAT DE REA..CAND AM INTRAT PE POARTA MANASTIRI DINTR-O DATA A RASARIT CU ATATA PUTERE SOARELE CA M-AM SPERIAT…
    http://www.youtube.com/watch?v=K-ZD09VKWho

    Mesajele sale catre femei, mai ales privind avortul:
    http://www.youtube.com/watch?v=-opvva6H3J4

  20. Pe data de 10 mai am fost epntru a doua oara la Manastirea Prislop,intr-un pelerinaj pe care l-am organizat pentru colegele mele de serviciu.Ne doream de multa vreme sa ajungem aici,dar de fiecare data intervenea cate ceva pentru ca acest pelerinaj sa se amane.De data aceasta insa,totul a fost atat de usor si de reusit,inclusiv vremea,care se anuntase instabila si rece in zona Hateg,dar care a devenit insorita si calda pe tot parcursul pelerinajului nostru.Sfantul parintele nostru Arsenie a avut grija sa nu ne liseasca nimic si sa ne dea tate cele de trebuinta sa ajungem acolo.La mormant,era o pace de nedescris,aer inmiresmat,un miros de mir si flori invaluia toata manastirea si padurea,un duh de sfintenie se simtea peste tot,intreaga natura oferea marturie ca acolo,sus pe deal,sub crucea incunjurata de flori,UN SFANT isi asteapta pelerinii la binecuvantare.IN grupul nostru(19 femei,din care 16 cadre didactice) erau de varste diferite,intre 22-60 ani si din acest motiv,urcusul pana la mormant ar parea dificil pentru unii,dar sfantul ne da putere si ne ajuta sa venim la EL,ne mangaie si ne primeste asa cum suntem,ne asculta si se bucura impreuna cu ingerii care ne-au purtat pasii pana acolo. In minutele de asteptare in panta ce duce spre mormant,am trecut toate prin botezul lacrimilor,izvorate din suspinul sufletesc al fiecareia,ca un dar al Duhului.Apoi am simtit adierea harului binefacator,stergerea lacrimilor de cainta si mahnire si inlocuirea lor cu deplina pace si bucurie,rodite in suflet.Am purtat cu noi rugaciunile pentru cei ramasi acasa,le-am adus inaintea sfantului si l-am rugat sa le poarte EL mai departe,ca un bun mijlocitor,inainte Bunului Dumnezeu.Nu mi-a venit in minte nici un cuvant,m-am rugat fara cuvinte,am lasat doar siragul de lacrimi de pe obraz sa vorbeasca,doar atat am repetat in minte :,,Pentru rugaciunile sfantului parintelui nostru Arsenie,Doamne Iisuse Hristoase,Fiul ,lui Dumnezeu,miluieste-ne pe noi,pacatosii.Amin. Si cu fiecare clipa ce s-a scurs de atunci,am simtit implinirea acestei rugaciuni.Rugati-va cu credinta si incredintati rugaciunile voastre parintelui Sfant Arsenie si va veti bucura de multe impliniri.Slava lui Dumnezeu pentru toate.Amin.

  21. Ajuta-ne Sfinte Parinte Arsenie Boca!Amin!

  22. Am fost de două ori la mormântul părintelui Arsenie. După rugăciunile făcute la momânt şi credinţa în puterea sa, pot să spun că tot ce am cerut în rugăciune mi s-a împlinit.Îi mulţumesc părintelui pentru ajutor, şi îi promit că atît cât voin trăi, va fi mereu prezent în rugăciunea mea.

  23. DOAMNE,MULTUMIM BUNULUI DUMNEZEU CA NE-A DAT UN ASEMENEA SFINT,CARE PRIN RUGACIUNILE SALE,FACE MINUNI.MULTUMIM SFINTULUI ARSENIE BOCA PENTRU TOT,SPER DIN TOT SUFLETUL SA AJUNG ACOLO.

  24. Ieri seara ne-am intors de la Prislop, am reusit sa ajungem doar la mormant, doresec sa ma intorc pentru a merge si la celelalte obiective, simt ca si cum imi lipseste ceva.

  25. Buna ziua, as dori sa va povestesc si eu cum, intr-o seara cand mi-am dat seama ca mi-am pierdut cheile de la masina si portofelul, fiind intr-un parc mare cu un copil de 2 ani, am inceput sa strig in gand, asa cum citisem:’Parinte Arsenie, ajuta-ma, Parinte Arsenie, nu ma lasa!”. In momentul ala mi-am auzit alarma de la masina (eu am crezut ca mi-o fura cineva), erau niste doamne care gasisera cheile si nu stiau ale cui sunt. Asa ca mi-am gasit cheile si m-am linistit putin apoi, peste o saptamana, am primit si portofelul inapoi, cu toate actele. Iti multumesc Parinte Arsenie, stiu ca mi-ai auzit strigatul de disperare si stiu ca ma auzi mereu si ma ajuti. Te iubesc si iti multumesc ca ai intrat in viata mea si a familiei mele! Nu va pierdeti speranta, rugati-va Maicutei Domnului, Sf Nectarie, Parintelui Arsenie si minunile nu vor intarzia sa apara. Si apoi, sa scrieti despre ele, ca sa-i incurajati si pe altii care au nevoie de ajutor!Iti multumesc Doamne pentru tot.

  26. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA – 25 de ani de la plecarea in Vesnicie a marelui mijlocitor si luminator al neamului. DARURILE si CRUCEA PARINTELUI ARSENIE. Cand un neam isi tradeaza rostul, sa se gateasca de pedeapsa! -
  27. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA SUB PRIGOANA COMUNISTA sau MARTURII DESPRE SFINTENIA CARE IMBLANZEA FIARELE SECURISTE: “A fost o lumina si un stalp de nadejde. Fara indemnul si rugaciunile lui, nu as mai fi iesit viu din inchisoare” - Recomandari
  28. Buna as avea si eu o intrebare.oare mar putea ajuta Parintele Arsenie Boca si pe mine.am un necaz f mare doi copii mici si de vreo 2luni tatal copiilor mei nu mai vrea sa auda de mine sa fim impreuna asta dupa ce in urma cu 5luni ma cerut in casatorie.Sunt disperata ca nu vreau sa se destrame familia sivoi lupta pt a fi din nou imp si ma rog a Domnul sa il lumineze si sa se intoatca la noi dar as vrea sa ma rog si parintelui Arsenie Boca dar nu stiu daca as putea ajunge la Prislop.

  29. Azi de dimineata am fost si eu la Sfantul Parinte…si s-a intamplat ceva ce nu pot descrie in cuvinte.In timp ce urcam acea panta care duce spre mormant am simtit ca plutesc..nu mai imi simteam trupul…parca sufletul iesise din corp…simteam o liniste interioara…si continuam sa merg dar nu simteam picioarele.Cand am ajuns sus m-am oprit.Sincer,eram putin speriata..nu am mai simtit niciodata asa ceva
    Cum ziceam,nu pot descrie in cuvinte acest sentiment spiritual.Dumnezeu sa ne ajute pe toti ca mare este puterea Lui!!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate