PARINTELE ARSENIE BOCA continua sa faca MINUNI SI DE DINCOLO DE MOARTE…
Vezi si:
- PARINTELE ARSENIE BOCA IN DUH SI ADEVAR – Straluciri de har din invataturile si minunile Cuviosului de la Prislop, in noi DOCUMENTARE AUDIO si VIDEO realizate de NICOLAE MARGINEANU. Marturiile Maicii Marina de la Manastirea Bic
- PARINTELE ARSENIE BOCA – “UN OM LUMINAT”: emisiunea In Premiera (Antena3) si marturii despre MINUNILE DE LA PRISLOP (video)
- DOCUMENTAR “PARINTELE ARSENIE BOCA, OMUL LUI DUMNEZEU” – produs de Fundatia Arsenie Boca. MARTURII DESPRE VIATA SI MINUNILE SALE (video)
- MINUNI VECHI SI NOI ale parintelui Arsenie Boca
- MARTURII PUTERNICE DESPRE PARINTELE ARSENIE BOCA: Aspazia Otel-Petrescu, Parintii Ilie Moldovan si Pantelimon Munteanu (Man. Turnu): DUHOVNICUL DE FOC
- Marturia Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) despre SFINTENIA PARINTELUI ARSENIE BOCA (video si audio). MINUNEA COLOSALA DE LA PRISLOP A INVIERII UNUI SUFLET RAZVRATIT SI ATEU
***
Din revista “Lumea credintei”, nr. 124/ noiembrie 2013:
Parintele Arsenie Boca continua sa faca minuni si de dincolo de moarte…
(fragment)
…a uneia dintre acestea sunt martora si beneficiara eu, Florica Dragos Roman de 72 de ani, din Cluj Napoca. Citisem mult, dascal de profesie fiind, despre acest „sfant al Ardealului”(si eu sunt ardeleanca), Parintele Arsenie Boca, si doream din inima sa ajung la mormant la Sfanta Manastire Prislop, dar cum ma deplasez foarte greu numai cu ajutorul unui baston, uneori chiar cu doua bastoane ca urmare a unui handicap locomotor congenital, ma intrebam cum oare voi putea ajunge la mormanul sfantului? Stiam ca este o panta foarte abrupta de la biserica prin padurice, panta greoaie chiar si pentru cei sanatosi, dar pentru mine ar fi fost o grea incercare. Unii ma incurajau, altii aveau mari rezerve ca voi putea parcurge acea distanta, facandu-mi cunoscut ca drumul aceste pana la mormant nu este nici foarte scurt nici usor pentru picioarele mele bolnave.
Drumul este in serpentina, printre radacini de copaci vigurosi si cam prapastios pe margine, dar le-am zis copiilor mei ca vreau sa incerc, ca simt ca trebuie sa fac asta… Copiii m-au inteles, mai mult decat atat, le-am insuflat si lor aceasta dorinta si ne-am dus cu masina. Ajungand pe inserate si afland ca manastirea de la Prislop nu cazeaza pelerini, am ramas peste noapte la o pensiune in Silvasu de Sus, o localitate apropiata… In dimineata zilei de 28.08.2010 ne-am indreptat spre locul atat de dorit de mine. Peisajul este de vis – adevarat colt de Rai – si aerul curat de munte te imbia mai mult la calatorie. Ajunsi, am fost lasati sa intram si sa parcam chiar in curtea manastirii. Le-am zis copiilor ca doresc sa nu zabovim deloc si sa ajungem cat mai repede la mormant, iar de rest ne ocupam dupa… si ei ca intotdeauna m-au ascultat si am urcat aproape fara sa-mi dau seama cum… Aveam mormantul in imagine chiar inainte de a ajunge. Am imbratisat cu ardoare crucea Parintelui si cu fruntea lipita pe lemnul acesteia, parca am intrat… in transa. Toate grijile si efortul imi disparusera ca prin farmec. Ma simteam eliberata de tot raul vietii… eram fericita! Ma gaseam unde am dorit si aveam impresia ca Parintele e viu, langa mine.
Cand m-am trezit din aceasta reverie de-abia atunci am observat nu zecile, ci sutele de glastre si ghivecele cu flori ce inconjoara mormantul, un preot ce se ruga la celalalt capat si o maicuta ce supraveghea totul de la distanta. In apropiere era un grup de pelerini ce astepta cu rabdare sa eliberez locul de langa cruce. M-am indepartat cativa pasi de mormant si i-am vazut pe copiii mei urmarindu-ma cu atentie si mi-am intrebat fiica unde imi este bastonul? S-a speriat si ea si atunci si-au dat seama si ei, ca si mine ca de fapt… am urcat fara baston. Niciunul din ei nu observara acest lucru! Asa a vrut sfantul sa se intample. Oare este nevoie de o minune mai elocventa ca am urcat singura, fara baston, drumul pana la cruce fara sa-mi dea seama nici eu, nici ei? Eu, care de-abia ma deplasez pe drum drept – si chiar micile trepte sunt un ostacol mare pentru mine?! I-am multumit cu lacrimi in ochi Parintelui Arsenie pentru ajutor si pentru starea de bine de la mormant. Apoi am asteptat pe copii sa se inchine, am aprins lumanari si am coborat in liniste la manastire, am intrat in biserica si n-am simtit nici de data aceasta nevoia bastonului. Aici i-am multumit inca o data sfantului pentru mi-a marturisit ca mi-as dori sa revin in acel loc binecuvantat… si Parintele Arsenie m-a ascultat si in aceasta vara am ajuns a treia oara la manastire si la mormant. Anul acesta am nimerit sa fie o zi de mare praznic, de 1 Septembrie – inceput de an bisericesc. Zeci de masini si autocare se apropiau organizat de parcarile precredinciosilor se intindea de jos, de la izvor, pana la mormant, dovada ca sfantul traieste in inimile miilor de romani care-l cauta in continuare, iar el de acolo de sus le indeplineste promisiunea facuta in timpul vietii, aceea de a ne ajuta si de dincolo de moarte. Iti multumim, Parinte Arsenie, fii cu noi, fii calauza si ajutor si-n continuare!
*
De la patimi la… Prislop
Ma numesc A.T. si sunt din judetul Covasna. Lucrez in domeniul I.T. si traiam de vreo doi ani din poker online, iar de vreo 7 ani imi potoleam setea de adevar cu mistici si practici orientale si de alti trei ani faceam din desfranare un sport de performanta.
Un moment de cotitura a intervenit in viata mea cand am aflat de la una din partenerele mele in ale desfranarii ca a ramas insarcinata. Odata cu hotararea luata de a nu recurge la avort si de a trai impreuna pentru a creste copilul, Dumnezeu a inceput sa lucreze din ce in ce mai vizibil la “intoarcerea” noastra. Nu pot spune ca s-a intamplat ceva extraordinar, lucrurile au decurs oarecum normal, dar pe masura ce timpul trecea, tot mai multe semnale de alarma imi faceau constiinta sa tresara: cineva mi-a atras atentia asupra vietii parintelui Arsenie Boca; un vis imi aducea la cunostinta ca misticile orientale au la baza doar cauza si efectul; o atitudine senina si linistita ce izvora tot timpul dintr-o persoana foarte credincioasa, care de multe ori nu avea ce sa le dea sa manance la copii, in contrast cu mintea mea care devenea din ce in ce mai stapanita de griji si din care se revarsa veninul arogantei ca totul este sub control; predicile unui cuvios parinte pe care l-am auzit fara vrerea mea si care mi-a ramas in minte ca ar fi singurul preot cu care as avea ce discuta pentru ca simteam traire interioara intensa la el si ca vorbeste din experienta, nu din carti; si nu in ultimul rand cartile recomandate de un var de al meu, preot.
Timpul a trecut, sotia era in luna a 7-a, numele copilului urma sa fie Andrei sau Teodor, incepusem sa mergem de vreo doua luni la biserica, dar inca nu aveam duhovnic. Pe 29 septembrie, dupa ce am mai citit cate ceva despre parintele Arsenie, impresionat de personalitatea parintelui si afland ca este sarbatorit pe 28 noiembrie – destul de aproape de 6 decembrie, cand se implinea termenul sarcinei – i-am sugerat sotiei sa ii punem numele Arsenie. Dupa vreo cateva seri, din nou am mai citit cate ceva despre parintele Arsenie si am aflat ca a fost nascut pe 29 septembrie si ne-am dat seama ca gandul de a-i pune baiatului numele de Arsenie ne-a venit chiar de ziua de nastere a parintelui! Am luat aceasta “coincidenta” ca pe o confirmare ca Arsenie este numele potrivit pentru copil. La inceputul lui Octombrie am luat brusc hotararea sa mergem la Prislop, la parintele Arsenie. Acolo dupa ce ne-am rugat la mormantul lui ca sa ne ia sub ocrotirea lui, dupa ce am iesit pe poarta manastirii sotia a vazut pe cer o pata de culoare in culorile curcubeului, undeva deasupra mormantului. Am luat aceasta ca pe o confirmare ca parintele ne-a ascultat rugaciunile si, intr-adevar, dupa o saptamana m-am marturisit si eu si sotia si am renuntat definitiv la… poker. Prin grija lui Dumnezeu, micutul Arsenie s-a nascut sanatos pe… 28 noiembrie!
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii!
***
Din revista “Lumea credintei”, nr. 123, octombrie 2013
Locomotivele, jeepul şi ţigările
La pomenirea a 20 de ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Arsenie Boca, peste treizeci de mii de suflete legate printr-un fir al credinţei, fir aprins şi nevăzut, au mărşăluit pe un drum de munte şerpuind agale spre un luminiş dumnezeiesc, având în bagaj nădejdea că vor primi răspuns la frământările, nelămuririle şi dorinţele lor.
Socrii cei buni
Dis-de-dimineaţă au început să apară primii pelerini. La început câteva zeci, apoi sute, apoi mii şi mii. Valuri, valuri veneau într-una, apoi s-a format un râu de oameni care mergea într-o singură direcţie: mormântul Părintelui Arsenie Boca.
În acea zi am primit un apel telefonic de la socrii mei din Comăneşti care şi-au exprimat dorinţa de a veni şi ei la Prislop. Soţia mea le-a spus că este o mare bucurie pentru noi să fim împreună la acest mare eveniment, mai ales că ştiam că şi ei au mare nevoie de ajutor dumnezeiesc prin intermediul părintelui nostru. Distanţa Comăneşti – Prislop fiind mare, soţia mea le-a spus ca să pornească la drum, dar că sunt slabe şanse să ajungă şi la sfânta liturghie, slujbă la care ţineau foarte mult să ia parte. Prin câte au trecut aceşti oameni până au ajuns să se închine la crucea părintelui Arsenie Boca veţi afla citind mărturia socrului meu, Florian Nică din Comăneşti, jud. Bacău:
“28.11.2009, ziua, luna şi anul în care am vizitat pentru prima dată Mănăstirea Prislop şi mormântul Părintelui Arsenie Boca. În dimineaţa zilei de 27 noiembrie 2009 Mărioara, soţia mea, mi-a spus că vrea să mergem la Prislop cu ocazia comemorării a 20 de ani de la moartea Părintelui Arsenie Boca. Am fost foarte surprins pentru această hotărâre luată deodată, deoarece comemorarea avea loc chiar a doua zi iar noi locuim în Comăneşti, judeţul Bacău la o distanţă de aproximativ 430 de kilometri şi aveam puţine şanse să ajungem la timp, având în vedere că trebuia să călătorim cu trenul şi să schimbăm garniturile în mai multe locuri. Tren spre Haţeg aveam doar după amiaza, la orele 16,45. I-am spus acest lucru soţiei dar a insistat, astfel încât ne-am hotărât să mergem.
La ora 22,00 am ajuns în Braşov, urmând să luăm acceleratul spre Cluj la ora 22,45 până la Beiuş, de unde avem legătura la ora 02,00 spre Deva, având la ora 06,00 dimineaţa legătura cu microbuzul spre Haţeg. Noi fiind pentru prima dată călători pe această rută şi neavând informaţie precisă despre desfăşurarea comemorării, am crezut că o să ne descurcăm uşor în această călătorie, dar nu a fost deloc aşa.
Înainte de plecarea din Comăneşti soţia mea i-a anunţat telefonic pe Maria Kornelia şi Matei Schinteie, fiica şi ginerele nostru, că ne-am hotărât şi că vom pleca spre Prislop la comemorare, ei fiind deja acolo de două zile cu icoane spre vânzare. Auzind că vrem să venim şi noi s-au bucurat dar cunoscând traseul până acolo şi cunoscând situaţia de la faţa locului ne-au spus că nu vom putea ajunge la mânăstire pe data de 28 ziua, ci vom putea ajunge doar noaptea sau chiar a doua zi pe data de 29 dimineaţa. Nu am crezut, aşa că… la drum !
Locomotivele şi frica…
În gară la Braşov în seara de 27.11.2009 am luat bilete şi am ieşit pe peron la ora 22,30 ca să aşteptăm trenul, timp în care se anunţă că acesta are întârziere 30 de minunte, după care se anunţă alte 30 de minunte, după care alte 45 de minute. Cât am aşteptat trenul am gândit că, chiar dacă nu vom ajunge pe 28 la comemorare, tot trebuie să ajung la mânăstire la Prislop şi la mormântul Părintelui Arsenie Boca, căci odată plecat nu mă mai întorc până nu realizez ceea ce mi-am propus. După o oră şi 45 de minute a venit şi trenul mult aşteptat. Ne-am ocupat locurile şi la ora 24,00 am plecat din Braşov.
La ora 2,00 noaptea trenul s-a oprit în plin câmp. S-a defectat locomotiva. După o oră a venit o altă locomotivă care a împins vagoanele înapoi până în prima gară, a lăsat locomotiva stricată acolo şi apoi am plecat… dar nu pentru mult timp, căci după 900 de metri trenul s-a oprit iar. A doua locomotivă s-a stricat! Am mai aşteptat o oră… Trenul este tras din nou în gară, se schimbă locomotiva şi plecăm din nou la drum. Iarăşi mergem un kilometru şi a treia locomotivă se stricăşi ea! În vagon, soţiei mele a început să-i fie frică şi m-a întrebat ce poate să fie asta? Am început să râd, iar ea mirată a întrebat de ce râd, i-am răspuns scurt: „Satana nu vrea să ajungem la mânăstire şi la mormânt.” După un timp, a fost schimbată şi a treia locomotivă cu care am ajuns la Teiuş la ora 5,00 şi aşa am prins legătura de la ora 7,00 spre Deva, acolo ajungând la ora 8 şi 40 de minute.
La Teiuş soţia a primit un telefon de la Maria Kornelia care a întrebat unde ne aflăm în acel moment şi când a aflat unde suntem a zis: “Ne bucurăm mult că veţi veni, dar să ştiţi că aici nu se poate urca la mănăstire cu maşina, căci sunt formate baraje ale poliţiei şi ale jandarmeriei. Din oraş sunt 14 sau 15 kilometri de mers pe jos, căci aici este deja lume, nu am mai văzut aşa ceva la nici un alt pelerinaj, aşa că eu cred că nu puteţi ajunge la timp să prindeţi sfânta liturghie.”
Nu eram surprins, eram chiar indiferent la ceea ce mi se întâmplă, dar hotărât să-mi ating ţelul propus, indiferent când voi ajunge la Prislop. La ora 9,00 am primit alt telefon de la copii: altă „încurajare”, dar degeaba, în mine nu s-a schimbat nimic. Timpul trecea fără să simt nici un fel de deznădejde, fiind impasibil la tot ce se întâmplă şi cu acest sentiment ne-am urcat în microbuz cu destinaţia Haţeg.
Ţin să precizez că în acea perioadă fumam un pachet şi jumătate de ţigari pe zi şi beam foarte multă cafea, pentru care fapt am cumpărat din Deva un pachet de „L.M.” şi 20 de plicuri de cafea ness. În microbuzul spre Haţeg am întâlnit o doamnă care mergea şi ea la Prislop şi care a vrut să meargă cu noi. Am ajuns la Haţeg la ora 10,30. Doamna ştia drumul spre mânăstire, aşa că am plecat împreună la o staţie de taxi ca să luăm un taxi până la mânăstire. Taximetriştii ne-au informat că nu pot să meargă spre mânăstire deoarece şoseaua spre Prislop este blocată de autovehicolele pelerinilor până la 2 km de la ieşirea din oraşul Haţeg. De la Haţeg până la mânăstire sunt 14 km. Vă puteţi închipuii un traseu de 12 km de şosea de munte blocat de maşini, firul de şosea care venea de la mânăstire fiind liber, datorită eforturilor organelor de poliţie şi jandarmerie. Am mers pe jos prin oraş pentru a junge la drumul spre mânăstire, eu fiind hotărât să merg până acolo pe picioare dacă era cazul… La intersecţie am intrat pe drumul spre Prislop şi am mers aproximativ 20 metri. Era ora 11,00. Ne-am oprit, când am văzut un jeep negru care a intrat pe şoseua spre mânăstire. Am făcut semn, maşina a oprit. O persoană din maşină ne-a întrebat unde mergem, la care am răspuns că la mânăstire. Ne-a luat.
Jeep-ul „pelerin”
La doi kilometri, într-adevăr, era un baraj al poliţiei care a oprit maşina. Şoferul a arătat o legitimaţie de la „Ministerul Culturii şi Cultelor” pentru cel de-al doilea pasager care era ministru secretar de stat la acest minister şi avea o misiune pentru acest eveniment, şi trebuia să ajungă înainte de terminarea sfintei liturghii. Am fost lăsaţi să mergem pe firul liber pe contrasens. După doi kilometri am fost opriţi de un alt echipaj al poliţiei.. Au fost negocieri şi am plecat mai departe. Ministrul secretar de stat i-a spus şoferului să găsească un loc, să iasă în decor ca să se schimbe în uniformă, iar el, ministrul să-şi ia costumul. Această stratagemă a ţinut… La fiecare baraj al poliţiei, timpul de verificare a fost foarte scurt. La o intersecţie ne-a oprit comandantul poliţiei din Haţeg care a verificat actele ministrului, lăsându-ne să plecăm, atenţionându-ne că mergem pe răspunderea noastră şi că nu răspunde dacă ne blocăm în trafic. Am continuat să înaintăm, dar cu greu fiincă şoseaua era cu multe serpentine şi în pantă, iar pe ea mergeau pe jos mii şi mii de oameni. Un tablou impresionant: o mare de oameni, bătrâni, copii, femei, bărbaţi, ţărani, orăşeni, de toate culorile şi toate formele, neţinând cont de oboseală îndreptându-se către mormântul Părintelui Arsenie Boca la comemorare şi închinare. Iar noi în „jeep”, ca boierii, mirându-mă de această şansă … gândindu-mă că mergând pe jos am fi ajuns poate pe întuneric la mănăstire.
Atenţionarea şi ţigările
Am ajuns la ora 12,15. Acolo ne-am întâlnit cu Maria Kornelia şi Matei, care nu le venea să creadă că am ajuns acolo la acea oră. Părea imposibil. Am intrat în curtea mânăstirii mulţumindu-I lui Dumnezeu şi Părintelui Arsenie Boca pentru ajutor. Am ajuns spre finalul sfintei liturghii la care a participat un sobor de aproximativ 40 de preoţi, care au urcat apoi cu toţii la mormântul Părintelui Arsenie Boca pentru slujbă. Cu ei am plecat şi noi. Ne-am aşezat la rând la mormânt. Rândul era format din 6 oameni pe linie într-un şir de 300 metri. Soţia mea văzând aceasta a vrut să mergem înainte la mormânt şi să încercăm să intrăm prin faţă dar eu m-am opus, însă la insistenţele ei am cedat şi am urcat o pantă încercând să ajungem pe lateral la mormânt. Soţia mergea înainte, eu urmând-o, când deodată am simţit că mă trage cineva de haină cu mare putere…M-am gândit că este ginerele meu. Am întors capul, dar nu am vazut pe nimeni. Vă daţi seama ce senzaţie, ce emoţie am avut?! Primul gând care mi-a venit în minte a fost că Părintele Arsenie Boca m-a atenţionat să respect ordinea impusă pentru toţi în incinta mânăstirii şi acest lucru l-am făcut imediat. Dar oare numai asta să fi fost sau… şi pachetul de ţigări? Am chemat-o pe soţia mea, i-am spus ce s-a întâmplat şi ne-am întors la rând.
După o jumătate de oră în spatele nostru s-au adunat o mulţime de oameni, iar eu mi-am amintit că am pus pachetul de „L.M.” nedesfăcut în geantă şi nu l-am aruncat înainte de a intra în mânăstire. A început o căutare febrilă a unei soluţii să scap de el, să nu ajung la mormânt cu ţigările la mine. Oriunde m-am uitat în jur erau pelerini care se odihneau, care mâncau, care ascultau cuvintele de învăţătură ale preoţilor veniţi la comemorare, iar dacă aş fi aruncat pachetul de ţigări s-ar fi observat pe pământul gol, fără iarbă sau frunze. Cu această obsesie, cu intenţia de a scăpa cu orice preţ de pachetul de ţigări, am ajuns la mormânt şi m-am închinat.
La plecare, ne-am luat la revedere de la copiii noştri care au rămas „pe baricade” cu standul lor de icoane, unde chipul părintelui pictat strălucea deosebit în lumina zilei. La ieşirea din mânăstire am căutat un autobuz care să ne ducă spre Deva, dar ginerele meu a vorbit cu o mai veche cunoştinţă de-a lui, respectiv cu domnul Tudor Raicu de la Editura Charisma (cea care editează cartea „Cărarea Împărăţiei” a părintelui Arsenie Boca) să ne ducă până în Deva. Deşi domnul Raicu era cu întreaga sa familie la Prislop, ne-a luat şi pe noi în maşina personală, până la gara din Deva. Am ajuns acolo pe o ploaie torenţială „ca în filme”, mulţumind lui Dumnezeu că ne-a ferit de această ploaie atunci când am fost la mormânt. La 21,45 am avut accelerat spre Iaşi, am schimbat la Beclean, am ajuns la ora 5,00 la Miercurea Ciuc, iar la ora 09,30 eram la Comăneşti.
A trecut luna decembrie fără să se întâmple ceva deosebit, doar că nu mai fumam un pachet şi jumătate pe zi ci numai 15 – 16 ţigări pe zi. În luna ianuarie am redus considerabil consumul de ţigări şi de cafea, iar din luna Februarie 2009 nu am mai pus ţigara în gură. Cunoştinţele mele mă lăudau pentru voinţa pe care am avut-o în a mă lăsa de fumat, la care le-am spus clar că fără ajutorul Părintelui Arsenie Boca nu ar fi fost posibilă o asemenea realizare.
După acest pelerinaj la mormântul Părintelui Arsenie Boca nu am consumat atât de multă cafea, în prezent dacă beau o cafea la 2-3 zile, viaţa a devenit mai liniştită iar eu m-am convins de puterea lui Dumnezeu, prin întâmplările pe care le-am trăit personal.”
Autor: Matei Schinteie
Vezi, de la aceeasi sursa, si:
- Părintele Arsenie Boca – în 28 noiembrie îi facem parastas sau îi cerem mijlocirea?
- Părintele Cătălin Dumitrean vorbeşte despre părintele Arsenie Boca
- Exagerarile “ucenicilor” Parintelui Arsenie Boca si “brandul” cel nou
[…] Cei doi, Părintele Arsenie și nenea Gavrilă Ion Ogoranu s-au întâlnit de multe ori. Nenea Gavrilă mi-a povestit personal cum a descoperit prima dată chilia părintelui, pe părintele și apoi întâlnirile succesive ce au avut loc între cei doi. Problema e însă alta. Orice se zice de Părintele Arsenie astăzi, dar prea puțin și aproape cu reținere se vorbește despre patriotismul său. Ba chiar, și încă unii foarte apropiați discipoli au încercat să ocolească sârguincios acest subiect, și mai mult, să se arate chiar de-a dreptul deranjați de vociferările existente în popor … Fapt, care convine de minune, și masoneriei, și planurilor oculte de distrugere a națiilor, a patriotismului, a credinței ortodoxe.
Părintele Arsenie, “brandul” României la ora actuală, și vă rog să-mi iertați formula americanizată, este numit orice, dezlegător de blesteme, făcător de minuni, purificator genetic, membru de onoare al colegiului apostolic din cer, dar de foarte puține ori un patriot român. Și aceasta pentru că setea noastră de senzațional, boala aceasta de care suferim cu toți, am adus-o de fapt și am adoptat-o, din păcate, și la capacitățile sfinților. Adică, am făcut din sfinți doar niște personaje de senazație, care se ocupă doar de minuni individuale, niște exorciști de farmece, niște vindecători de cancer, niște exponenți ai energiei pozitive, și mai puțin niște educatori generali sau naționali, de viață, de morală și de ce nu, de patriotism.
[…]
Părintele Arsenie este sfânt
Și noi toți, și bunii noștrii ierarhi, și teologii trebuie să promovăm și proclamăm canonizarea sfinției sale. Dar, atenție mare, în poporul român există și multă fabulație, prea multă uneori, în jurul propriilor noștri eroi sau sfinți. Ceea ce nu fac întotdeauna bine. Nici eroului, nici sfântului și nici poporului…
***
Va mai recomandam si:
- AM AFLAT LUMINA CEA ADEVARATA… Povestea convertirii la Ortodoxie a unei cititoare
- Avva Arsenie Boca – rugaciunea, transfigurarea si minunea in firescul vietii. “DOAMNE, AI MILA DE NOI SI PUNE FOC TEMNITEI IN CARE TE TINEM!”
- SCRISORILE PARINTELUI CLEOPA CATRE PARINTELE ARSENIE BOCA: “Sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos”. Marturia IPS Antonie Plamadeala despre AJUTORUL DAT DE PARINTELE ARSENIE PARTIZANILOR FAGARASENI
***
- PARINTELE ARSENIE BOCA: “Toata stradania diavolului aceasta este: ca sa desfaca dragostea sufletului nostru de Dumnezeu si s-o lege de orice altceva“
- PARINTELE ARSENIE BOCA (†28 nov. 1989) SI CHEMARILE LUI DUMNEZEU (“Cele sapte surle”) pe… Cararea Imparatiei (I): “Mai tare si mai duios de cum a chemat Iisus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de pe lume”
- PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE PRIN CARE DUMNEZEU NE CHEAMA (II). Mila lui Dumnezeu ascunsa in necazuri, primejdii si nenorociri
- PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE (III). Despre sfarsitul lumii, Antihrist si A Doua Venire: “SFANTA LITURGHIE MAI TINE LUMEA”
- ATENTIE LA INVATATORII MINCINOSI! Roadele iubirii de sine si ale ravnei fara sfatuire si fara ascultare. Cum iti poti “taia mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum sa recunosti inselarea?
- Parintele Arsenie Boca despre razboiul “LUMII” si despre fericirea CRUCII
- PARINTELE ARSENIE BOCA – ICONOMII TAINELOR (1)
- PARINTELE ARSENIE BOCA – ICONOMII TAINELOR (2)
- Parintele Arsenie si RUGACIUNEA PENTRU PACE
- Scrisoare de povatuire si de mustrare de la parintele Arsenie Boca pentru un fiu duhovnicesc
- Parintele Arsenie Boca: “Numai atat bine putem face, cata suferinta putem ridica de pe el”
- Parintele Arsenie Boca si IPS Teofan: “Ridica-te si umbla!” DE UNDE INCEPE SI CUM SE VINDECA SLABANOGIREA NEAMULUI?
- Parintele Arsenie Boca despre CUM ARATA UN EPISCOP ADEVARAT
- PARINTELE ARSENIE BOCA DESPRE RAUTATEA FARA LEAC
- PARINTELE ARSENIE BOCA DESPRE SUFLETELE OARBE: “Asa-i firea omului pacatos: cand ii lovesti dracii, iti zice ca tu esti drac”
- Parintele Arsenie Boca despre DUHUL SECTARIST, FANATIC, INGUST SI ANARHIC
- Parintele Arsenie Boca despre insemnatatea FAPTUIRII in razboiul nevazut cu tendintele noastre contradictorii: LUCRAREA PORUNCILOR STINGE CRIZELE VOINTEI
- Parintele Arsenie Boca despre razboiul lui Hristos cu cel-rau: ispita prin placere si ispita prin durere: TRAIREA PORUNCILOR LUI DUMNEZEU ARDE PE DIAVOL
***
- PARINTELE ARSENIE BOCA, SFANTUL ARDEALULUI (film documentar)
- PARINTELE ARSENIE BOCA – “UN OM LUMINAT”: emisiunea In Premiera (Antena3) si marturii despre MINUNILE DE LA PRISLOP (video)
- REPORTAJ SI MARTURII VIDEO DESPRE PARINTELE ARSENIE BOCA. Emisiunea “Pelerin” (TVR) reconstituind viata si personalitatea “sfantului Ardealului”
***
- “PARINTELE ARSENIE BOCA – TAINA IUBIRII” (audio, documentar radiofonic): “Draga mea, nu te teme, asa incepe calea cea buna: recunoscandu-ti neputintele si mandria! Mandria da o placere mintii, dar o intuneca”
- PARINTELE ARSENIE BOCA. Sfantul si omul cavernelor – teatru radiofonic (AUDIO): “Dumnezeu trimite pe alesii Sai, mai inainte de a veni pedeapsa Lui”
- Parintele Arsenie Boca – BOTEZUL LACRIMILOR si LITURGHIA CEREASCA DE LA SAMBATA (documentare radiofonice)
- Parintele Arsenie Boca – toate documentarele radiofonice (AUDIO)
- CANONIZAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA – campanie declansata oficial la… Radio Trinitas Sibiu
- INREGISTRAREA AUDIO a emisiunii care deschide campania de canonizare a Parintelui Arsenie Boca. Marturia PARINTELUI PETRU VAMVULESCU (audio)
***
- Parintele Arsenie Boca despre VIITORUL ROMANIEI: “O iubeste Dumnezeu? Sa se astepte la bataie!”
- PROFETIILE PARINTELUI ARSENIE BOCA DESPRE ROMANIA: “Romania va fi inconjurata de flacari… Imi pare rau ca sunteti cei de pe urma. Va vor cerne”
- Reportaj In Premiera despre PSIHOZA APOCALIPTICA 2012. Negustorii spaimelor, aventurierii sfarsitului lumii si… profetiile parintelui Arsenie Boca (VIDEO)
Da, Sfantul Parinte Arsenie Boca ne asculta si ne raspunde cand il chemam prin rugaciunile noastre. Eu am avut parte de cea mai mare minune din viata mea de pana acum, cand, dupa ce m-am rugat la Manastirea Sinaia, locul unde a murit Parintele, am aflat ca sunt insarcinata (de ani de zile incercam si nu reuseam sa raman insarcinata). Va rog sa aveti incredere, rabdare si atunci cand va mai ramane doar o farama de speranta, dorinta se va implini!
Doamne ajuta! Multumim, Sfinte Parinte Arsenie Boca!
Intalnirea mea cu Parintele Arsenie Boca
Pentru prima oara cand mergeam eu cu sotul meu a fost pe 30 martie 2015 era o zi foarte ploioasa dupa 8ore de mers cu autocarul plin cu pelerini am crezut ca nu mai ajungem am stat la rand ca fiecare pelerin 5ore in mocirla facuta pe carare pana la mormant am tremurat intruna un vant rece ne lovea peste fata la un moment dat sotul meu a vrut sa renunte la a merge mai departe: eu nu mai merg, nu mai pot . I’am zis astea sunt incercari hai incearca m’am rugat intr’una apropiindu’ne parca am inceput sa ne incalzim l’am lasat pe sotul meu primul sa inchinat si am urmat eu cand am pus mana pe sf cruce m’am rusinat tare de parca Parintele Arsenie Boca m’ar fi certat pentru pacatele mele de fata cu toata lumea de acolo am crezut ca intru in pamant de rusine: ma de acum in colo sa nu mai faci pacate. Simteam cum toata lumea se uita la mine ma albisam ca varu am lasat capul in jos si m’am retras umil sa dau voie altor oameni sa se inchine. Tamplele imi zvagneau la gandul ca eram o pacatoasa ce atinsesem fruntea de crucea sf. Iti multumesc Parinte pentru ajutor totul merge ca pe roate si sufletul este mai linistit.
Sfantul Parinte Arsenie Boca m-a ajutat de fiecare data cand i-am cerut ajutorul.Rugati-va cu incredere si veti fi ajutati Sfantul ne asculta si ne ocroteste tot timpul.El ne-a incurajat spunand:”Eu ma duc,dar de acolo de unde voi fi,am sa va ajut mai mult ca si pana acum”. Amin!
Buna ziua.
Ma numesc Steliana si am 30 de ani.
Pe Sfantul Parinte Arsenie Boca l-am “cunoscut” acum 3 ani dintr-o carte cu minuni de-ale Parintelui ce era a unui coleg de serviciu. Imi doream tare mult sa ajung la Prislop si sa ii “spun” ce ma framanta. Ca prin minune, la scurt timp s-a ivit ocazia sa ajung. Eram cu parintii si sora mea.
Cand am ajuns a doua oara tineam in mana florile vecinei si ma simteam prost ca eu nu i-am luat parintelui flori. M-a sagetat un gand prin minte: “Parinte, daca nu esti suparat pe mine ca nu ti-am luat flori, da-mi tu mie!” Si cum a venit gandul, asa a si plecat, fara sa-i dau prea multa importanta, aproape ca-l si uitasem…
Ploua. Mormantul Parintelui era acoperit cu folie. La cruce se sta doar o secunda, cat te inchinai si gata. Un preot miruia si o maicuta se ingrijea de mormant in spate. Dupa ce ne-am inchinat la mormant si preotul ne-a miruit, l-am rugat pe sotul meu se mergem si la pestera Sfantului Ioan sa o vada si el, chiar daca riscul sa alunecam era destul de mare pe radacinile umede. Acolo era o maicuta care facea curat iar pe jos erau cateva flori. Am ramas surprinsa sa vad maicuta si florile pentru ca la prima vizita nu fusesera. M-am inchinat, am ingenunchiat si m-am rugat. Cand m-am ridicat si am dat sa plec maicuta ma opeste: ” Luati si dumneavoastra o floare.” Am multumit simplu si am iesit din pestera ajutata de sot. Am facut cativa pasi (destul de multi, ca-mi uitasem gandul) si nu-mi venea sa cred ce mi se intampla. Era un amalgam de emotii in sufletul meu. I-am povestit repede sotului, cu vocea tremuranda,aproape gatuita, cele intamplate. Imi venea sa ma intorc si sa ii spun si maicutei. Imi venea sa plang in hohot… Atunci am stiut ca Parintele ne aude…
Dupa cateva luni, putine la numar si in acelasi an, stateam in pat, cu acatistul si paraclisul Parintelui pe genunchi. Ma pregateam sa citesc acatistul. Trebuie spus ca tot de putine luni vruiam sa ne luam o casa. Sotul incepuse sa caute si ma lua cu rau de fiecare data cad ajungea acasa si imi spunea ce preturi au si cat de nepotrivite erau pentru noi. Imi era frica sa nu luam o hotarare pripita. Bani nu aveam multi, ba chiar foarte putini si imi vine sa rad cand ma gandesc cat de nerealist gandeam…
Inainte de a incepe sa-l citesc stiu ca am zis in mintea mea cea pacatoasa si stresata : ” Parinte, sa ma rog doar pentru sanatate sau si pentru casa?” Era nevoia de a te salva cineva si de a-ti calauzi cineva amaratii pasi de pe acest pamant… Era luni seara. Miercuri seara , in timpul Sfantului Maslu mi-a sunat telefonul in biserica. Imi venea sa mooor de rusine. Cum de am uitat sa-l inchid? Si acum imi e rusine.A trebuit sa ies ca nu dadeam de el repede. Era gazda. Am raspuns si am primit o veste neasteptata. Vindeau casa in care noi stateam cu chirie si au zis sa ne intrebe pe noi prima data daca vrem sa o cumparam. Pretul era putin mai mare dacat ne-am fi permis noi, dar oricum ambele sume-cea ceruta si cea avuta- erau derizorii fata de ce sume se invarteau ametitor in jurul nostru. NU IMI VENEA SA CRED. Este o casa micuta in care noi incercam sa il avem pe Dumnezeu aproape. Joi seara, aproape in noapte, suna din nou si imi spune ca s-au hotarat sa scada pretul. Era fix suma ce ne-o permiteam.
Am facut actele la o doamna notar care pe mine ma inhibase foarte mult la prima intalnire. Mi se parea rece. Si acum imi vine sa rad cand ma gandesc… In timp ce se numarau banii si se mai destinsese putin atmosfera, doamna notar rupe tacerea cu minuni de-ale Parintelui Arsenie Boca care se intamplasera cu o verisoara bolnava de-a dansei. Ma uitam la dumneaei si nu imi venea sa cred… Omul ce-mi parea de gheata vorbea de Parintele Arsenie fara subiect anterior de dansul. Cand am simtit ca pot sa vorbesc, am povestit cele intamplate in lunea si miercurea de care v-am vorbit. Am avut un soc cand gazda -sotia- a spus ca sotul ei, de cand a venit de la serviciu luni seara, a tot batut-o la cap pana miercuri seara cu indemnuri de a ne suna si intrebari de ce nu ne-a sunat…
Sunt multe de zis, dar cred ca fiecare stie cum isi simte sufletul in raport cu Dumnezeu si Sfintii Lui.
Pentru mine parintele Arsenie Boca este o revelatie,un inger cu mare iubire si smerenie.Mereu i am simtit alinarea si ajutorul si stiu ca mereu ne va veghea de acolo de sus.
Am citit si comentarii pe care nu le pot descrie pentru ca sunt dureroase prin esenta lor.Nimeni nu te poate certa si judeca pentru iubirea si credinta ta!
Nu am mai vazut nicaieri atat de multe marturii ale cititorilor despre minunile de la Prislop!
Cel mai mult m-au impresionant marturiile postate la 6,17, 30, 43, care dovedesc fara dubiu ca acolo se intampla lucruri suprafiresti, ca acolo este o poarta spre cer, care se deschide celor chemati.
Inca o marturie impresionanta: “Lăsaţi grijile deoparte”
Gazda pensiunii din Retezat ne-a recomandat să mergem să vizităm Mânăstirea Prislop, pentru noi fiind mai degrabă un obiectiv turistic. Aş dori să repet că nu ştiam cine este Părintele Arsenie Boca, nici măcar gazda nu ne-a povestit despre minunile săvârşite de el. Am ajuns aproape de mânăstire, şi la mai puţin de un kilometru, am avut un gând, am auzit o voce: “Lăsaţi grijile deoparte”. Nu am dat o mare importanţă acestui gând, dar mi-a rămas clar întipărit în minte, ca o ciudăţenie. Am intrat în curtea mânăstirii şi am început să admir peisajul şi arhitectura bisericii, ca orice alt turist. Una din prietenele mele mi-a spus să mergem să vizităm şi cimitirul. La început m-am împotrivit, argumentând că mie nu îmi plac cimitirele şi nu am ce să caut printre morminte.
Dar fiind mai mulţi prieteni care au vrut să meargă, am decis să îi însoţesc şi eu. Ajungând la mormântul Părintelui Arsenie Boca, m-am aşezat pe băncuţa de lângă mormânt şi am început să citesc pliantul care descria istoria mânăstirii; aşteptam ca prietenii mei să termine de vizitat locul şi să mergem mai departe. Şi atunci, cineva m-a bătut pe umărul drept şi m-a întrebat: “Ce cauţi tu aici?”. Din acel moment, parcă am intrat în altă lume, într-o lume în care eram doar eu şi părintele Arsenie Boca, pe care eu l-am sesizat ca o energie aurie, având forma unui înger impunător ca statură (bănuiesc că a fost o persoană înaltă şi impunătoare cât a trăit) şi stând exact lângă crucea de lemn de lângă mormânt. Aceeaşi voce imaginară a continuat să îmi vorbească tot timpul, chiar şi când am plecat de lângă mormânt şi m-am îndreptat către o peşteră din apropiere. În urma acestei întâmplări am reţinut cu certitudine două lucruri: 1. Cu toate că eu nu am vorbit, am simţit că m-am spovedit (o spovedanie completă, curată şi sinceră). 2. Îmi amintesc că Părintele mi-a spus că voi naşte o fetiţă şi că va fi sănătoasă.
Când m-am întors la maşină, uluită de ce mi s-a întâmplat, am întrebat-o pe una dintre prietenele care mă însoţea: “Tu ai văzut ceva deasupra mormântului?”. Spre mirarea mea, şi ea avusese exact aceeaşi trăire. Mi-a răspuns: “Da, l-am văzut pe Părintele Arsenie şi mulţi îngeri deasupra mormântului!”. Din cei opt prieteni care fusesem la mânăstire, doar eu şi Loredana l-am văzut pe părintele Arsenie. Soţul meu nu a văzut nimic spectaculos, dar şi pe el, în mod miraculos, această experienţă l-a schimbat. Ce schimbări ne-a adus această experienţă? Am conştientizat amândoi că Dumnezeu există, că există viaţă după moarte, că sufletul trăieşte veşnic, că Părintele Arsenie Boca este viu şi lucrează pentru mântuirea oamenilor.
http://ortodoxia.me/ce-schimbari-poate-aduce-in-viata-ta-o-vizita-la-mormantul-de-la-prislop/
Nimeni
Bine ați descris – o poarta spre cer celor chemați .
Da , fiți sigur de puterea lui Dumnezeu prin sfântul Arsenie in acel loc . Sunt multe minuni acolo , numai ca nu se descoperă toate.