MIRELE SMERIT VINE LA FIICA SIONULUI. Iar ea Il respinge si-L da mortii: “Cu viclenie Il defaima pe Mire, ca sa slujeasca desfranarilor”. NOI FACEM LA FEL?

Vezi si:

***

1: intrarea lui Iisus in Ierusalim si iesirea lui Israel din Egipt; 2-3: fiica Sionului isi respinge Mirele; 4-5: si-si imita mama care desfranase cu vitelul de aur; 6-8: fiica Sionului si Irodiada; 9-10: cei doi luminatori pe Golgota; 11: fiica Sionului cheama in ajutor pe Cezarul si pe Baraba; 12-14: fiica Sionului si cei doi talhari; 15: zadarnicia atacurilor impotriva lui Dumnezeu; 16-18: prin Intrupare Dumnezeu a venit in intampinarea sla­biciunilor fiicei Sionului

INTAIUL IMN LA RASTIGNIRE

AL SFANTULUI EFREM SIRUL

Pe melodia: Dumnezeu in milostivirea Sa

            1. O, Domnule al lui David, care ai incalecat pe manzul asinei si ai venit la fiica Sionului [Za 9, 9; Mt 21, 4], man­dru alai mergea inaintea Mirelui, caci din toate partile rasuna Osana. Orbii isi dobandeau inaintea Lui lumina [ochilor], ologii topaiau si dantuiau. Alaiul fiicei Sionului in pamant locuit a intrecut alaiul care a fost pentru fiica Sarrei la iesirea sa din Egipt.

 Refren: Binecuvantat fie Cel Întai-Nascut, Care a rabdat toate!

          2. Praznicul si luna lui Nisan, cei doi frati, veseli vesti­tori de vesti bune, se grabeau sa vesteasca atat fiicei, cat si maicii: „Iata mirele la usa. Veniti in intampinarea lui!“ [Mt 25, 6]. Ea L-a vazut, dar nu i-a placut. S-a infuriat, fiindca era Cel curat. A tremurat, fiindca era Mantuitorul; s-a mi­nunat, fiindca era Cel smerit. De aceea a umbrit slavitele Sale fapte, amestecandu-le pe cele puternice cu cele umile.

             3. Intre slavitele frumuseti care nu i-au placut, o chinuia indeosebi curatia Lui. Caci ca si maica sa se obisnuise cu desfranarea. In viclenie insa o intrecea pe maica sa. Ştia ca nu e decat un mijloc care sa biruie curatia Lui: sa spuna ca e un strain. Cu viclenie il defaima pe Mirele ei, ca sa slu­jeasca desfranarilor.

4. In gura ei e mustrarea maicii sale care cu viclenie tur­nase vitelul. Caci simtindu-se manata de iubirea ascunsa pentru el, dar neputandu-l cuceri pe fata, a intrat in vistie­ria vicleniilor ei, de unde a ales si scos mijlocul care i se potrivea: inselandu-l pe Moise, a facut idolul turnat, spre rusinea ei.

5. Tot asa si fiica, dupa chipul acelei mame, viclene si uneltitoare, L-a prins pe mirele ei ca pe un strain si pe logodnicul ei ca pe un adulter. A strigat si L-a invinuit ca sta­pana lui Iosif, care striga rasturnand adevarul impotriva acelui sfant [Fc 39, 13-15]. Şi [amandoi] dreptii au fost covarsiti de glasurile ce strigau rasucind adevarul.

            6. L-a dus la locul de judecata ca sa-L omoare acolo si sa-si faca placerea. A pus pe seama unui nevinovat [Pilat] neinfranarea starii lui Irod. Şi a strigat inaintea portii lui, ca sa prinda pe oamenii starii ei. Ca o femeie cuminte a cautat scapare la Cezarul [Lc 23, 2], ca sa omoare si sa desfraneze, si sa le faca amandoua aceste lucruri unul prin celalalt.

            7. Rusinea ei a sporit inaintea neamurilor [pagane]. Caci capetenia paganilor [Pilat] si-a spalat mainile [Mt 27, 24]. Fiindca a vazut ca ascunsese doua curse: una ca sa omoare, iar alta ca sa prinda. Ca o a doua Irodiada [Mt 14 par.] l-a pandit pe Pilat, ca si el sa-si intineze mainile asemenea lui Irod. Dar el si-a spalat mainile de sangele pe care desfranata l-a facut sa cada asupra ei, ca si fiica ei [fiica Irodiadei].

            8. Necurate sunt fiicele intunericului, ale caror fapte iu­besc intunecimea: aceea [Irodiada] a vazut faclia [Ioan Botezatorul] care o dadea in vileag, si fiica a slujit maicii drept cursa. A suflat si a stins faclia [capul Botezatorului] pe care a purtat-o triumfatoare. Degetele ei s-au facut sfesnic, fara ca ea sa bage de seama. A inaltat faclia la ospat si aceasta le-a dat in vileag [inca] si mai mult.

            9. Cealalta insa [fiica Sionului], care a vazut ca soarele alunga intunericul de care avea nevoie, ca el infasura si risipea intunecimea, care se intinsese si acoperea nelegiuirile sale, s-a rusinat de lucrurile ei ascunse ce veneau la lumina. Vrand sa stinga lumina prin lemn[ul crucii], a inaltat-o pe lemn, ca razele ei sa se reverse peste toti oamenii [In 3,14; 8,28; 12,23; Mt 5,15 par.; Mc 14, 22; Lc 8, 27].

            10. Soarele a vazut si el celalalt Soare, Cel puternic, ce stralucea pe Golgota si, lovit de razele lui, s-a ascuns, ca soarele vazut sa-L arate pe Cel nevazut. A dat-o in vileag inca si mai mult pe desfranata, care-si lovea pieptul cu mainile si avea gura plina de vaiuri. Tremura, intrucat cele ascunse ale ei erau dezvaluite de lumina inaltata [pe cruce].

11. Nerusinata s-a lipit de Cezarul, l-a chemat pe numele sau [In 19, 12], dar acesta nu a ascultat-o. S-a acoperit cu numele celui strain si a lepadat de la sine numele sfantului Mesia. Vazand ca era dispretuita de capeteniile paganilor, a poftit pe talharul [Baraba] cel cu totul inrudit cu ea, care purta toata asemanarea ei intru totul intiparita in el.

12. Talharii [Baraba si poporul iudeu] se vad unii pe altii si se saluta, iubirea lor fierbe si se revarsa de la unii la altii. Acela scotea sabia impotriva negutatorului, iar aceasta impotriva tuturor dreptilor. Acela jefuia in prostia sa ca un om simplu, aceasta, iscusita, jefuia in templul sau. Cu lungi rugaciuni se imbraca [Mc 12, 40] si rapea haina de pe ori­cine era imbracat in ea.

          13. Talharul cel simplu, ca un invatacel, jefuia impreuna cu tinerii de o seama cu el. Ea insa, invatatorul talharilor, stralucea foarte prin postiri intunecate. Postind inghitea pe vaduve si pe orfani [Mc 12, 40]. Cu viclenie dadea mi­lostenie saracilor, ca sa se faca un lat cu care sa poata prinda pe cei saraci si comorile lor.

            14. A zorit sa-l omoare in public pe Mirele ei. S-a grabit sa imbratiseze in public talharul. Nerusinarea ei a intrecut-o pe cea a animalelor, intrucat nu s-a rusinat sa omoare si sa desfraneze in public. S-a asemanat mamei sale, care inaintea celor saptezeci de batrani [Is 24, 1] L-a tagaduit pe Cel Preainalt si sub stalpul de nor facea pe fata necuratiile sale [Is 24 si 32].

          15. Dar nici pe cand mama ei isi iesise din minti in pus­tie, mana ei n-atingea pe Cel sfant. Caci prea scurte erau bratele ei ca sa ajunga la El. Ca sa ajunga la El, si-a intins hulele sale. Desfranata nu era nici la inaltimea firii, nici a locului Sau. Caci locul Sau e inalt si firea Sa e curata. Inal­timea Sa nu poate fi luata eu asalt si El insusi nu poate fi nici atins, nici cuprins.

            16. Idol vazut dorea ochiul ei in locul Slavei ascunse, tainice si nevazute. Dumnezeu a vazut slabiciunea ei, ca iubea mai mult cele vazute decat cele nevazute. Şi i-a dat ceea ce dorea, trimitand pe [Fiul] Cel iubit al Sau. El a venit si S-a imbracat in trup, ca ea sa-L poata vedea limpede si sa schimbe [idolii] cei vazuti cu Cel nevazut Care in iubirea Sa S-a facut vazut.

            17. Dar nebunei i-au placut cei straini. Inaintea sa barba­tul ei e urat intru toate. In iubirea Sa Mirele ei o primeste. Dar pentru acea vestita ticaloasa adevarul era urat in tot chipul: era inalt si ea nu L-a dorit; S-a facut mic si nu L-a iubit; era nevazut si L-a schimbat; era vazut si L-a defai­mat si omorat”.

(din: Sfantul Efrem Sirul, “Imnele Paresimilor, Azimelor, Rastignirii si Invierii”, Editura Deisis, Sibiu, 2010)

Legaturi: