NOI CUVINTE PLINE DE HAR, care ne izgonesc “gandurile cele intunecate si povara de pe suflet”, desprinse din SCRISORILE SFANTULUI NICON AL OPTINEI: “Sa plece de la tine reaua deznadejde si sa vina la tine pacea lui Hristos!”

5-11-2014 Sublinieri

489307

devyatova_pravoslavnye_startsy_08

Fragmente din SCRISORILE CUVIOSULUI STARET NICON DE LA OPTINA catre fii si fiice duhovnicesti (III):

“Hristos a înviat!

Să învieze şi sufletul tău, roaba lui Dumnezeu M.! De la surioara ta K. am aflat trista poveste a vieţii tale. Din inimă te compătimesc şi după puterea mea ma rog pentru tine, să-ţi dăruiască Domnul mila Sa. Copilaşul meu! Numai la Domnul şi întru Domnul îţi poţi găsi pacea sufletească. Sufletul tău chinuit, numai intru Domnul, întru pocăinţă şi îndreptarea vieţii îşi poate găsi bucuria.

Păcatul cu otrava sa omoară sufletul omului. Şi sufletul înviază datorită lucrării învioratoare a pocăinţei. Dacă te vei pocăi, vei vedea prin propria ta experienţă adevărul cuvintelor mele. Să se depărteze de la tine orice deznădejde! Domnul îşi întinde sfintele Sale mâini, ce sunt gata să te primească, ca pe orice alt păcătos, ce se căieşte, în braţele Tatălui. Dacă Domnul nu îi respinge pe păcătoşii ce se căiesc, cum au fost vameşul, desfrânata, Pavel-apostolul, cuvioasa Maria Egipteanca şi mulţi alţii, nu te va respinge nici preotul ortodox. Numai să te căieşti, numai sa zici din inimă: „Am greşit, iartă-mă!” De pocăinţa ta se vor bucura şi Domnul, şi îngerii, şi oamenii lui Dumnezeu. Stăruinţa în păcat îi întristează. Aşadar, apropie-te de Domnul cu smerenie şi pocăinţă, leapădă atracţia faţă de păcat, gustă din cupa pocăinţei şi vei vedea bunătatea lui Dumnezeu, căci se spune: “Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul”. Domnul să te inţelepţească. Chem asupra ta binecuvântarea lui Dumnezeu.

12/25 mai 1926

***

Iubitoare de Dumnezeu domnişoară L.,

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în Veci!

stock-footage-lighting-candle-in-front-of-jesus-christ-orthodox-icon-praying-momentAm primit scrisorile tale. M-am rugat şi mă voi ruga şi mâine, dacă va da Dumnezeu, pentru tine şi pentru sporire în faptele tale. Nădăjduieşte in Domnul.

Aproape este Domnul de toţi cel ce-L cheamă pe El, de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevar. Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va auzi şi îi va mântui pe ei.

Pune în inima ta aceste vorbe de mângâiere şi nu deznădăjdui. Domnul are puterea şi să te mângâie, şi să te mântuiască.

Dumnezeu să te binecuvânteze să stai un timp în Sarov, să te rogi şi să te împărtăşeşti acolo. Este un lucru bun. Să-ţi dea plăcutul lui Dumnezeu ajutor plin de har în necazurile şi ispitele vieţii tale! Plecarea genunchilor este oprită de biserică până în ziua Sfintei Treimi. Eu nu pot schimba rânduielile bisericeşti, dar, ca peste tot, şi aici este nevoie să păstrăm duhul pravilei, nu al literei. Apostolul, de exemplu, spune: „La nevoie se aplică legea”. Şi unele reguli de-ale Sfinţilor Părinţi dau voie în anumite cazuri să se facă metanii mari în zilele în care nu trebuie să se facă, de exemplu, în cazul în care ne apropiem de sfinţenii (icoane, moaşte etc), putem să plecăm genunchii. Cu regulile Bisericii şi cu excepţiile de la ele să-ţi pui de acord faptele tale atunci când ai anumite trebuinţe sufleteşti.

Analogul şi crucea, desigur, cel mai bine este să le punem înapoi la locul cuvenit. Pentru robul lui Dumnezeu Gheorghe şi tânărul Boris ne vom ruga. Sa le dea Domnul sănătate sufletească şi trupească!

Copilaşul meu, nu te chinui cu vise şi plăsmuiri triste! Cele ce sunt mai presus de tine, nu le căuta, ci rămâi în cele ce ţi s-au poruncit. Atât timp cât omul este viu, nu este pierdut. De aceea, nici tu nu eşti pierdută. Iar cine şi cât a desfrânat sau s-a desăvârşit, nu te priveşte pe tine. Fiecare înaintea Domnului său stă sau cade. Un singur lucru să-l ştii şi să-l ţii minte, că “aproape este Domnul”. El nu te-a uitat şi nu te va uita niciodată. Iti doresc toate milele lui Dumnezeu.

12/25 mai 1926, Kozelsk

***

Cinstite întru Domnul părinte Chiril! Pace ţie si binecuvântarea lui Dumnezeu! Ţi-am trimis deja o scrisoare. Acum îti scriu alta. De la Sfinţia Ta nu am primit nimic. Mama, după cât se vede, se apropie de sfarşit. Inainte avea momente când era conştientă, dar acum nu mai are. Foarte bine m-a recunoscut în a doua zi a venirii mele. Mi-a zâmbit cu foarte multă bunăvoinţă şi, luând mâna mea în mâna ei, mi-a sarutat-o. Acum nu mai deschide ochii şi inima îi este slăbită. Respiraţia îi este neregulată. De aceea cred că voi mai sta aici câteva zile, aşteptând sfârşitul ei. Mă simt cam trist. Niciodată nu m-am simţit atât de străin în familia mea, ca acum. Şi cred că acest lucru se intâmplă din două motive. Mama mea era veriga de legătură. Şi ea nu mai este între noi. Acesta este primul motiv. Iar al doilea este că starea mea sufletească nu mai corespunde cu a celor din jur. Mi se pare că niciodată nu am mai auzit şi nu am mai luat parte la asemenea discuţii, ca cele pe care le aud acum. Imbrăcămintea femeilor şi acasă, şi în biserici, şi pe străzi este revoltătoare. Copiii nu mai au niciun fel de discuţii copilăreşti. Părinţii le sunt apropiaţi trupeşte, dar străini duhovniceşte. Nu m-aş învoi nicidecum să trăiesc în familie şi mă întreb de ce unii călugări si calugăriţe îmi cer binecuvântare să meargă acasă. Unde? Pentru ce?… O, ce nebunie! Mă uit la viclenia satanei. La început toate aceste lucruri lumeşti sunt potrivnice. Apoi omul se deprinde. Şi după aceea începe sa-i placă, deoarece toate sunt îndreptate spre simţurile şi senzualitatea pe care le are orice om. Şi omul înviază pentru viaţa lumească, de care s-a lepădat şi care îi aduce călugărului moartea sufletească. Este săraca viaţa în Kozelsk şi oamenii umblă şi aici pe jumătate dezbrăcaţi, dar, în comparaţie cu Moscova, este o fericire. Iar principalul este că există oameni de buna credinţă, cu care poţi vorbi deschis.

Să vă păzească Domnul pe toţi! Părintelui Gherontie şi tuturor fiilor mei duhovniceşti, pace şi binecuvântarea lui Dumnezeu! Toţi sunt vioi şi sănătoşi? După puterea mea mă voi ruga pentru toţi şi le cer tuturor şi ţie să vă rugaţi şi pentru mine. Iartă-ma! Lui M. I. îi trimit salutările mele.

8/22 iunie 1926, Moscova

 ***

Iubitoare de Dumnezeu domnişoară M.,

Pace ţie şi binecuvântarea lui Dumnezeu! Iţi scriu în grabă. Dumnezeu să te binecuvânteze să vii! Şi să aduci şi veşmintele. Iar acolo ne vom ruga şi, cum ne va spune Domnul în inimă, aşa vom face. Roagă-te lui Dumnezeu, fetiţa mea, şi lasă-te în voia Lui, Mă voi ruga pentru tine lui Dumnezeu şi din inimă îţi doresc sănătate, mântuire şi toată starea cea bună. Domnul să te păzească!

13/26 iulie 1926, Kozelsk

 ***

ispovedBinecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine in veci! De mult am primit scrisoarea ta, iar acum am primit o scrisorică cu întrebarea despre duhovnic. Mă bucur ca vrei să te spovedeşti, căci acesta este semnul invierii sufletului. Da, copilaşul meu, nu ţine păcatele pe conştiinţă, ci curăţeşte-ţi mai degrabă prin pocăință sufletul tău. Necunoscând personal aproape pe niciunul dintre preoţii din Kaluga, în afară de cei din consistoriu, îmi este greu să-ţi dau un răspuns clar. Dar te sfătuiesc să-ţi alegi duhovnicul după aprecierea şi dorinţa ta, un duhovnic care să nu fie îndoielnic in ceea ce priveşte ortodoxia şi să-i mărturiseşti pacatele tale, adică să mergi la el numai pentru taina spovedaniei, fără să te apropii în mod deosebit de el, după cum ţi-am scris şi mai înainte. Să priveşti spovedania ca pe o taină, în care personalitatea duhovnicului nu are importanţă de prim rang, căci păcatele pot fi iertate la spovedanie de către orice duhovnic ortodox. Dialogul, îndrumarea şi sprijinul duhovnicesc sunt altceva. Pentru acestea nu poţi merge la oricine. Aşadar, copilaşul meu, ia-ţi inima în dinţi şi mergi la spovedit. Iar eu, păcătosul, te voi pomeni şi mă voi ruga pentru tine după puterea mea şi nu voi renunta sa te ajut prin cuvântul meu şi prin spovedania pe care o vei mai face la mine. Dacă va da Dumnezeu, iti voi răspunde la toate întrebările tale. La una din tre ele îţi voi răspunde acum. „Dacă eşti mireancă traieşte printre mireni şi fă faptele lor…!” Aceasta trebuie înţeleasă aşa: fiecare fel de vieţuire creştină are virtuţile şi îndeletnicirile sale. Nu putem înţele­ge faptele celor care au un mod de viaţă diferit de al nostru. De exemplu, o mamă care are copii la sân, nu poate merge în fiecare zi la biserică la toate slujbele. Şi nici nu se poate ruga îndelung acasă. Acest lucru va provoca nu numai tulburare, dar este chiar un pacat, dacă, de exemplu, în lipsa mamei pruncul, fiind fără supraveghere, se va vătăma pe sine sau va face pozne atunci când va creşte. Ea nu poate renunţa de tot la avuţie de dragul nevoinţei personale, căci esle obligată să-şi întreţină şi să-şi hrănească copiii. Este datoare să-I facă lui Dumnezeu pe plac prin faptele specifice ei: prin răbdarea greutăţilor vieţii de familie, prin rugăciunea făcută după putere, prin milostenia făcută după putere, prin instruirea şi educarea copiilor, prin ţinerea posturilor, prin mersul la biserică în sărbători, prin depărtarea de cârteală, de cleveteală şi tot aşa. Astfel, depărtându-se de tot păcatul, şi mireanul, şi monahul, şi orice creştin poate dobândi în duh starea sufletească şi virtuţile creştine, care sunt necesare tuturor, de exemplu – smerenia, răbdarea, supunerea fată de voia lui Dumnezeu, inima nezavistnica, credinţa neîndoielnică, dragostea nefăţarnică şi altele. Căci creştinismul este unic, iar monahismul este doar cea mai înaltă manifestare a lui, dar nu separat de el. De aceea, cine nu este dator cu felurite lucruri si nu are obligaţii lumeşti determinate de poziţia sa, acela şi în lume poate fi aproape monah. Doar au existat modele înalte de vieţuire creştină şi în afara monahismului, de exemplu, adevăraţii nebuni pentru Hristos, pelerinii, zăvorâţii şi aşa mai departe. Citeşte în viaţa cuviosului Macarie Egipteanul, în Minei, despre cum sa fii pe plac Domnului Dumnezeu prin viaţa de familie. Să te mântuieşti, copilaşul meu, şi Domnul să-ţi fie ajutator! Iţi doresc toate milele lui Dumnezeu!

14/27 iulie 1926, Kozelsk

***

Iubitoare de Dumnezeu roaba lui Dumnezeu H.

Pace ţie şi binecuvântarea lui Dumnezeu! Prin altcineva să-ţi răspund nu pot, fetiţa mea, deşi acest lucru, îmi dau şi eu seama, este şi greu şi dureros pentru tine. Nevoia mă obligă să procedez aşa. Şi nu trebuie să ne tulburăm pentru faptul că preoţii s-au abătut de la ortodoxie. Nu ai niciun drept să-i judeci, ei s-au căit, au venit iarăşi în Biserica Ortodoxă, au fost primiţi în comunitatea bisericească şi este de ajuns. Desigur, trebuie să alegi dintre aceia asupra cărora în prezent nu cade bănuiala că s-ar îndrepta cumva în partea opusă. Fii liniştită! Şi Domnul să-ţi împace inima!

Acum îti voi mai răspunde la câteva dintre întrebările tale. Intrebarea a 3-a: „În ce constă lucrarea trupească?” A priveghea înseamnă a sta treaz, a fi vioi, a nu dormi, iar starea de trezvie are ca ţel îndeletnicirea cu o oarecare lucrare duhovnicească, de exemplu, cu rugăciunea. De aceea slujba de toată noaptea, adică rugăciunea săvârşită în decursul întregii nopţi dinaintea sărbătorilor, conform regulamentului, se numeşte „priveghere de toată noaptea”. Sărăcia în ceea ce priveşte lucrările trupeşti se referă la lipsurile şi neajunsurile vieţii, adică la mâncare, haine, locuinţă şi altele. Muţenia este lipsa vorbirii, iar tăcerea este in depărtarea de vorbăria deşartă şi de multele griji. Cel ce tace cu buzele poate să şi viseze, iar cu mintea şi cu inima se poate deda grijilor şi oricărei deşertăciuni, însă iubitorul de tăcere, chiar dacă spune un cuvânt care este necesar, nu încetează să iubească tăcerea, deoarece inima şi viaţa lui sunt străine de deşertăciuni si de multele griji.Este cu neputinţă ca mintea să taca fără ca trupul să tacă”. Aceasta înseamnă că, cine nu se depărtează prin viaţa sa de îndeletnicirile şi grijile deşarte, acela nu-şi poate determina nici mintea să fie în afara tuturor deşertăciunilor. De exemplu, omul care vine la bazar abia se poate abţine să nu se gândească la vreo deşertăciune când vede atâtea deşertăciuni. Abia poate negustorul, sau învăţătorul, sau cineva din cei ce se ocupă cu treburi publice, să nu se îngrijească, să nu se frământe, să nu vorbească despre treburile sale, iar toate aceste frământări şi griji, fără participarea minţii omului, sunt imposibile, fără să vrea mintea renunţă la tăcere. Tăcerea este lucrarea celor ce se leapădă de lume.

Fiul-cel-pierdut-7Mai departe întrebarea a 5-a: „Toţi putem nădăjdui în iertare, miluire şi ocrotire din partea Domnului?” Da, toţi. Cine vine la Domnul, acela primeşte milă de la Domnul. Cine nu vine, nu primeşte. Pilda despre fiul risipitor arată totul clar. Cine se îndoieşte de milostivirea lui Dumnezeu, acela chiar greşeşte. Altceva este ca datorită conştiinţei propriei nevrednicii, a conştiinţei multelor noastre păcate să ne socotim nevrednici. Asta este bine. Insă, socotindu-mă nevrednic, tot trebuie să nădăjduiesc în milostivirea lui Dumnezeu. Inaintea Domnului toţi suntem păcătoşi. „Nu există om, care să fie viu şi să nu greşească”. „Nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta” (Ps. 142, 2). Dar Domnul este milostiv. Cel ce nădăjduieşte în Domnul nu se va ruşina. „Cereţi şi vi se va da“. Cere şi tu mila lui Dumnezeu şi Domnul nu te va lăsa! Smereşte-te, căieşte-te pentru păcatele tale şi socoteşte-te păcătoasă şi Domnul îţi va dărui mila Sa.

28 iulie (stilul nou) 1926, Kozelsk

***

Dorinţa sinceră de a sluji Domnului Dumnezeu si lăsarea în întregime a ta şi a tuturor în voia lui Dumnezeu cea atotbună şi desăvârşită aduc inimii pacea lui Dumnezeu, chiar şi atunci când trecem prin felurite necazuri şi exterioare, şi interioare, sufleteşti. Roagă-te lui Dumnezeu să depărteze de la tine nenorocirile şi, în acelaşi timp, leapădă voia ta ca pe o voie păcătoasă, oarbă. Lasă-te în voia lui Dumnezeu, cea atotsfântă şi înţeleaptă pe tine, sufletul şi trupul tău, condiţiile tale de trai, şi cele prezente, şi cele viitoare, pe cei apropiaţi inimii tale şi pe toţi apropiaţii tăi…

Slavă lui Dumnezeu, slavă lui Dumnezeu! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Datorită acestor cuvinte sfinte şi minunate se depărtează gândurile cele întunecate şi povara de pe suflet. Şi vin în sufletul omului pacea, mângâierea şi bucuria.

Fie voia Ta, Doamne! Slavă lui Dumnezeu pentru toate. Amin.

25 august (stilul nou) 1926.

 ***

Iubitoare de Dumnezeu domnişoară L.,

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în veci! La sfârşitul lui august am primit scrisoarea ta, plină de sentimente triste. Să te ajute Domnul. Nu ceda în faţa neputinţelor tale, nu le da de bunăvoie putere asupra ta. Trebuie după sfatul asceţilor sa socoteşti că sentimentele şi gândurile tale păcătoase sunt vrăjmaşii tăi, nu să discuţi cu ele ca şi cu niste prieteni. Eu ţi-am cerut şi ţi-am poruncit acest lucru cu stricteţe şi ţi-am dovedit şi am luat toate măsurile, dorind să aduc în sufletul tău pacea lui Hristos, iar tu tot te încrezi în gândurile şi părerile tale. Nu-i da crezare vrăjmaşului, care îţi insuflă şi bănuială, si invidie, şi deznădejde. Te rog iar şi iar să înţelegi cursele vrăjmaşului şi să te laşi în voia lui Dumnezeu, răbdând cu blândeţe şi necazurile exterioare, şi suparările lăuntrice datorate vrăjmaşului, Domnul să-ţi fie ajutător!

mother-prayingInaintea săvârşirii pravilei de rugăciune, după sfatul episcopului Ignatie, poţi face câteva metanii. Mai mult de zece nu trebuie. Şi te poţi limita la patru, ca şi la începutul cincisutimii. Nu te tulbura pentru faptul că, fiind ocupată cu şcoala sau cu altceva, nu poţi avea rugăciunea neîncetată. Rugăciunea neîncetată este darul lui Dumnezeu. Aceasta nu o poţi avea deocamdată din pricina neputinţei minţii şi a inimii tale, deşi trebuie să te sileşti. Singura stare sufletească corectă în timpul rugăciunii lui Iisus este pocăința pentru păcatele tale, care este străină de orice osândire şi de atenţia dată vieţii celorlalţi oameni. Ce-mi trebuie să mă gândesc la patimile sau virtuţile celorlalţi când eu sufăr din pricina propriilor mele neputinţe şi vreau să mă izbăvesc de ele? Eu sunt un păcătos care cere milă de la Domnul”. Iată care este starea sufletească de început, necesară oricui doreşte să se apuce de rugăciunea lui Iisus.

Ca să adaugi la pavecerniţă canoanele şi acatistele zilei, pot să-ţi dau blagoslovenie, dar nu să fie obligatoriu, ci să le faci pe măsura puterilor şi a timpului liber. Trebuie să fugi şi de acel vicleşug al vrăjmaşului, când vrăjmaşul, fără ca rugătorul să observe, se străduieşte să împodobească rugăciunea cu o stare sufletească greşită, care se strecoară foarte fin în inimă, facându-l pe om să creadă că, rugându-se, face ceva plăcut pentru Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de rugăciunile noastre. Nu Dumnezeu, ci noi avem nevoie de rugăciune, aşa cum cel sărac are nevoie să primească milostenie de la cel bogat, însă bogatul nu are nevoie de cererile săracului. Doar, desigur, într-o  măsură extrem de mică, fiindcă Dumnezeu nu poate fi comparat cu omul.

După puterea mea mă voi ruga pentru tine. Din inimă îţi doresc toată starea cea bună şi milele lui Dumnezeu!

16/29 septembrie 1926, Kozelsk.

***

Cinstită întru Domnul soră M.,

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în veci! Să te mântuieşti întru Domnul! Ia aminte la mântuirea ta! Desprinde-ti inima de orice atracţie fată de lucrurile lumii acesteia! Iar, dacă la nevoie trebuie să faci ceva lumesc, dar care nu este păcătos, desigur trebuie să rabzi, socotind aceasta ca o pedeapsă pentru păcatele tale. Nu-i supăra pe părinţi, smereşte-te mai mult! Pentru epitimie nu există o anumită regula. Aceasta este treaba duhovnicului. De aceea şi cincisutimea trebuie s-o împlineşti aşa cum ţi-a arătat sau iti arată duhovnicul care ţi-a dat această epitimie. Preotul G. Diacenko îţi dă blagoslovenie să citeşti învăţături. Despre maica Anna vom avea o veste sigura atunci când ea se va hotărî să meargă la operaţie. Eu cred că acest lucru va avea loc mai târziu, la toamna poate. Să se spovedească, cred, este mai bine la părintele Iv. Af. Insă eu nu-l cunosc nici pe unul, nici pe celălalt. Trebuie să se gândească bine.

Pe sora Natalia am sfătuit-o să nu cânte din câteva motive şi acum socotesc că este mai bine să nu cânte. Dar, dacă i se propune să cânte ca ascultare, nu pot stărui în părerea mea. „Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi”. – „Cântaţi cu pricepere” (nu fără chibzuinţă), cu toată evlavia, fugind de tot păcatul, care se poate lipi şi de lucrul cel bun. Transmite-i binecuvântarea lui Dumnezeu. La ironiile oamenilor fată de starea ta călugărească nu da atenţie. Fii o călugăriţă bună şi Domnul nu te va lăsa, ci îţi va dărui mila Sa.

Despre acatiste îţi voi scrie mai târziu. Acum mă grăbesc. Domnul să te păzească. Mamei tale îi tri­mit salutările mele şi binecuvântarea lui Dumnezeu. O felicit de ziua numelui ei.

 ***

Iubitoare de Dumnezeu domnişoară L.,

etoimothanatosPace ţie şi binecuvântarea lui Dumnezeu! Copilaşul meu! Să dea Domnul să se liniştească sufletul tau! De ce să ne chinuim în zadar? Nu te întrista peste măsură din pricina trăirilor tale. Ele sunt trecătoare, aşa cum totul aici este trecător. Iată un exemplu mai nou referitor la sfârşitul vieţii omului – părintele protoiereu Serghie. Nu au trecut mai mult de trei minute şi moartea l-a secerat. Miercuri s-a întâmplat. Iar duminică, adică cu trei zile înainte de moarte, în. cuvantarea sa, după jaful din catedrală, a spus: „Nu ştiu cum mi se va sfârşi viaţa. Să ne ajute Dumnezeul fapturilor!” – şi cu aceste vorbe şi-a încheiat cuvântarea. Şi s-a dovedit că îi mai rămăsese să îndure cu totul numai trei zile. Dintr-odată se prăbuşise tot ce era trecător şi care îi frământă atâta pe toţi şi a rămas omul numai cu ceea ce a agonisit pentru sufletul său. Sa-ţi fie aceasta ca învăţătură şi ţie! Să pui preţ pe tot ce te înconjoară ca pe ceva trecător, după cuvântul Evangheliei. Şi ia aminte la tine, ştiind că Domnul îţi da posibilitatea mântuirii (căci El este drept şi desăvârşit). Nu deznădăjdui, nu pierde darurile ce ţi le-a dat Dumnezeu şi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate. Să ştii şi să ştii cu tărie că celui ce-L iubeşte pe Dumnezeu toate îi merg bine. Iar eu, păcătosul, întotdeauna mă voi ruga pentru tine după puterea mea. Despre spovedanie nu-ţi pot spune nimic acum, căci nu pot anula cuvintele stareţului. Când mă voi duce la Stareţ, dacă va da Dumnezeu, îl voi întreba şi îi voi explica problema. Dar, la nevoie, desigur, trebuie să spovedeşti, căci însuşi batiuşka spune deseori că la nevoie trebuie să aplicăm legea.

Domnul să călăuzească viaţa ta spre mântuire!

Pentru urările trimise îti mulţumesc din inima! Domnul să te mântuiască! Bine că s-a rezolvat şi problema apartamentului! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

27 octombrie (stilul nou) 1926, Kozelsk

 ***

Iubitoare de Dumnezeu roaba lui Dumnezeu N.,

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în veci! Din inimă îţi mulţumesc pentru urări. Domnul să te mântuiască! La scurta ta scrisoare pe scurt îţi voi şi răspunde. Insă totul nu constă în cuvinte, ci în puterea cuvintelor şi în motivul care mă determină să scriu sau să rostesc cuvinte. Dragostea ce o am pentru tine întru Domnul mă obligă să-ţi spun cuvânt de învăţătură şi mângâiere. Să plece de la tine reaua deznădejde şi să vină la tine pacea lui Hristos! Dacă îl iubeşti sincer pe Hristos, pentru El să şi rabzi orice greutate a vieţii tale, păstrând starea cea bună şi creştinească în sufletul tău. Rabdă totul! Suferinţele sunt inevitabile. Ele dobândesc pentru tine dreapta răsplată. Nu uita de rugăciune, ea este viaţa sufletului. Adu-ţi aminte tot ce ţi-am spus şi ceea ce te-am rugat. Iar eu mă voi ruga pentru tine. Să facă Domnul Dumnezeu cu tine după mila Sa!

Din inimă îţi doresc, copilaşul meu, pace şi bucurie întru Domnul Iisus şi toată starea cea bună!

27 octombrie 1926, Kozelsk

 ***

Iubitoare de Dumnezeu domnişoară A.,

Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în veci! Scrisoarea ta până acum nu am avut posibilitatea să o trimit cu un om de încredere la stareţul Nectarie. De aceea, discutând problema ta cu părinţii din Kozelsk, îţi scriu deocamdată din partea mea, căci mâine este deja 1 decembrie. Iar, când va fi posibil, mă voi strădui să-ţi aduc şi răspunsul stareţului. Umila mea părere şi binecuvântarea pe care ţi-o dau este de a rămâne deocamdată aici, în Rusia. Căci Siberia este foarte departe de casă, de părinţi. Şi nu are cine să te ajute, nu poţi avea încredere în nimeni acolo, între străini. Deşi îmi scrii cu înţelepciune că ai nădejde în mila lui Dumnezeu, totuşi în cuvintele „nu mă tem pentru mine” răsună încrederea prea mare în sine, si­guranţa de sine şi acestea nu trebuie să existe. Cu cât eşti mai smerită, cu atât eşti mai puternică, cu atât este mai bine. De glasul şi părerea mamei tale să asculţi întotdeauna. Mama ta are un oarecare simţ. Şi legea lui Dumnezeu te îndeamnă să asculţi de părinţi. Iţi doresc toată starea cea bună. Mă voi ruga pentru tine. Domnişoarei L. pace şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Să vă păzească Domnul pe toţi sub acoperământul ha­rului Său!

27/30 noiembrie 1926, Kozelsk

 ***

Cinstită întru Domnul m. M.,

arlm0p4ei50Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu tine în veci! Scrisorile tale le-am primit. Să te mântuiască Domnul pentru cele ce mi-ai trimis! Şi să-ţi dea binecuvântare să te pregăteşti pentru primirea Sfintelor lui Hristos Taine. Să-ţi fie Sfintele Taine spre tămăduirea sufletului şi a trupului. Toată strădania şi atenţia ta, ca monahie, trebuie să fie îndreptate spre suflet, spre tămăduirea sufletului. Insă nu trebuie să te porţi cu nepăsare nici faţă de trup. Sfinţii Părinţi spuneau: „Noi omoram patimile, dar nu omoram trupul“. Trupul trebuie să-l ţinem în frâu prin post şi nevoinţe, dar, în primul rând, prin smerenie şi nu trebuie să-l schilodim. Din pricina faptului că nu ai mâncat carne, nu te puteai îmbolnăvi şi nici din pricina alimentaţiei slabe din Kozelsk. Insă care este pricina îmbolnăvirii tale, nu ştiu. De aceea te sfătuiesc să mergi la doctor. Şi, în general, să te hrăneşti cu hrana care ţi se potriveşte, dar în măsura cuvenită şi să dregi mâncarea cu ulei, mâncând fără ulei numai în posturi, în zilele rânduite şi atunci când te pregăteşti pentru împărtăşanie. Lipsa untdelemnului se resimte foarte puternic în organismul omului. Nu degeaba se spu ne şi în psalm: „trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului”. In această privinţă să ai cumpătare şi chibzuinţă. Domnul Dumnezeu să te păzească. La noi deocamdată totul merge bine. Veşmintele mele au rămas întregi. La înmormântarea părintelui Serghie am făcut cunoştinţă cu fratele său. Acesta mi-a făcut o impresie bună. Printre altele, mi-a propus să ocup locul răposatului părinte Serghie, însă eu deocamdată am refuzat. La alegeri, deşi toţi m-au rugat într-un glas, am refuzat şi l-am propus pe părintele Grigorie. Pe el l-au şi ales deocamdată ca egumen, iar cu privire la al doilea preot încă nu s-a hotărât nimic. Facă-se voia lui Dumnezeu! Mamei tale transmite-i salutările mele şi  binecuvântarea lui Dumnezeu. Pace tie şi mântuire!

Pentru acatiste îti mulţumesc din inimă.

Domnul să te mântuiască! Cu privire la incendiu trebuie făcută rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului “Rugul aprins”. Domnul să vă păzească pe toţi sub acoperamantul bunătăţii Sale!

[…]

17/30 decembrie 1926, Kozelsk”.

(Din: Starețul Nicon de la Optina, Sfaturi în vremuri de prigoană, Editura Egumenița 2009)

rugul-aprins-icoana-(3)

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Calugaria / viata monahala, Crestinul in lume, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Razboiul nevazut, Sfintii de la Optina, Staretul Nicon de la Optina, Taina Spovedaniei, Viata de familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “NOI CUVINTE PLINE DE HAR, care ne izgonesc “gandurile cele intunecate si povara de pe suflet”, desprinse din SCRISORILE SFANTULUI NICON AL OPTINEI: “Sa plece de la tine reaua deznadejde si sa vina la tine pacea lui Hristos!”

  1. “Oamenii de astăzi sunt în general foarte ocupaţi, de aceea şi creştinii ar dori căi de mântuire scurte, ar voi să nu mai piardă mult timp ca să ajungă acolo unde trebuie, să-şi atingă scopul imediat şi fără multe ocolişuri. Ei bine, una dintre aceste căi scurte spre mântuire este suferinţa. Am spus că omul în fiecare moment, în fiecare clipă are parte de suferinţă. În loc să laşi să se irosească suferinţa, poţi avea o atitudine potrivită înaintea lui Dumnezeu, fie că te afli în casă, în sala de clasă sau în orice alt loc. Deşi îţi vine să oftezi pentru că suferi, binecuvântează pe Dumnezeu şi pe neaşteptate, fără zgomot, vei simţi în sufletul tău binele, acel bine care nu se întâmplă în nici un alt fel.
    Un Avvă în Pateric spune că: „Dimineaţa se poate să fii în iad, iar spre seară să te afli în Rai”, lăsând să se înţeleagă că dimineaţa omul poate să săvârşească păcate, dar pe parcursul zilei îşi revine la conştiinţa de sine, revine la priveghere, se pocăieşte, plânge, şi nu este mare lucru pentru Dumnezeu ca să-l aducă în Rai. Lucrurile sunt uşoare şi calea mântuirii este scurtă, noi, însă, prin purtarea noastră greşită, le facem dificile şi îngreunăm calea mântuirii.
    Cât rău ne facem în ceasul în care Hristos Se apropie de noi şi vrea să ne pună mâna pe umăr, iar noi suntem foc şi pară. Ce să facă Domnul? Te lasă şi aşteaptă un alt prilej să Se apropie de tine, să vadă dacă nu cumva te-ai maturizat, dacă ţi-ai dat seama că El este Calea.
    Chiar şi în mânăstiri, dacă monahii sau monahiile nu învaţă lecţia: „Pentru Tine suntem ucişi toată ziua!”, nu se ştie ce se va întâmpla cu mântuirea lor.
    Există ceva care ne dă nădejde. Deşi ni se pare că nu se întâmplă nimic, ca şi cum nu înţelegem ce spune Domnul, Acesta va începe să ne aducă dovezi.
    S-ar putea să rămânem mai puţini decât suntem în acest ceas în biserică, nu are importanţă! Şi doi oameni să rămână, nu contează. Problema nu este dacă sunt mulţi sau puţini, ci dacă aflăm adevărul lui Dumnezeu, calea cea adevărată, dacă păşim aşa cum a păşit Acela, încât sufletul nostru să se vindece, să strălucească înlăuntrul nostru adevărul lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu, ca să avem nădejdea mântuirii veşnice. ”
    Arhim. Simeon Kraiopulos, Taina suferinţei, Bucureşti, Editura Bizantină, 2007, pg. 21- 28

  2. Pingback: Bucuria duhovniceasca. MAICA DOMNULUI A ADUS IN LUME BUCURIA -
  3. Pingback: SFANTUL SERAFIM DE SAROV, invatatorul pocaintei si TAMADUITORUL DEZNADEJDII (II). Ce rugaciuni – “antidot” recomanda in mod special Cuviosul? NECESARA CORECTARE A UNEI PARERI GRESITE: “Fara a merge pe calea pocaintei, oamenii incea
  4. Pingback: CUVIOSUL NIKON VOROBIOV: “Dumnezeu Iubire ESTE, nu doar ARE iubire. Cea mai mică întoarcere spre Domnul, cea mai mică hotărâre de a merge către El stârnesc deja bucurie în cer, ajutor şi iertarea fărădelegilor” | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: “Chiar dacă se dezlănţuie marea, chiar dacă se ridică necazurile din toate părţile, nu le da nici o atenţie, PRIVEŞTE SPRE HRISTOS!” | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: SFANTUL NECTARIE AL OPTINEI, ultimul staret al legendarei “dinastii” duhovnicesti. HARISME, MINUNI si INVATATURI de mare insemnatate despre CUM SA NE RUGAM LA DIFERITE NEVOI si CUM SA NE MARTURISIM: “Puterea rugaciunii nu sta in multele
  7. Pingback: Din SCRISORILE SFANTULUI NECTARIE catre ucenicele sale monahii – pilde de IUBIRE SI GRIJA PARINTEASCA PLINA DE DISCERNAMANT: “Cu trupuri bolnavicioase nu se poate ajunge la sporire duhovniceasca pentru cei care nu s-au desavarsit. Voi AVETI NE
  8. Pingback: SFANTUL IOAN GURA DE AUR: “DEZNADEJDEA SI NEPASAREA SUNT DISTRUGATOARE. Nici o arma nu este mai eficienta in mana diavolului ca deznadejdea“. De ce ar trebui SA NE DOARA caderile fratilor nostri? | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: PACAT, LUPTA SI RIDICARE. “Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor”. SCRISORI DE DRAGOSTE… DUMNEZEIASCA, CUVINTE DE TREZIRE SI DE INCURAJARE DE LA UN SFANT AL ZILELOR NOASTRE: “Tu să nu te tulburi de
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate