Omilia Mitropolitului Augustin despre ADORAREA MAMONEI SI INCREDINTAREA IN MANA LUI DUMNEZEU

13-06-2010 Sublinieri

ultima-foto-cu-ips-augustin-29-mai-20101

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a III-a dupa Rusalii

“Dumnezeul meu, Tu care hrăneşti păsările şi corbii, nu ne lăsa!”

Aţi ascultat, iubiţii mei, Sfânta şi Sfinţita Evanghelie. Ce ne spune? Ne spune că nu trebuie să devenim sclavi, sclavi ai “mamonei” (Matei 6, 24). Dar cine este acest ”mamona”?

***

Oamenii de astăzi se împart după credinţă în două categorii. O categorie sunt necredincioşii, cei care zic că nu există Dumnezeu. Să nu credeţi că oamenii de ştiinţă sunt cine ştie ce. Adevăraţii oameni de ştiinţă care au făcut descoperiri, cred în Dumnezeu. Cei de aici, care sug minciuna că nu există Dumnezeu, sunt nişte tineri studenţi care prin mii de chinuri au luat o hârtie şi de atunci au închis cărţile, stau la cafenele picior peste picior, joacă cărţi, fumează, vorbesc în deşert, ruşinos şi porcos. Aceştia zic că nu există Dumnezeu şi încearcă să dezrădăcineze şi din inima altora cea mai nobilă floare, credinţa în Hristosul nostru. Într-un sat, o bătrână de 80 de ani se primejduia să moară. De asta a aflat preotul – păstor bun – şi s-a dus să o grijească.

– Bunică, zice, am venit să te spovedeşti.

– A, eu nu cred; nu există Dumnezeu.

– Dar, tu, femeie bătrână, care într-o clipă te duci, şi spui nu cred? De ce? Cine ţi-a spus că nu există Dumnezeu?

– Am un nepot care studiază la universitate şi mi-a spus că nu există Dumnezeu… Auzi, deci, bunica a ascultat pe nepotul ateu!

Dacă veţi întâlni vreun astfel de om şi vă va spune că nu există Dumnezeu, să-i spuneţi un cuvânt: Dacă mă vei convinge că a ta casă, în care locuieşti, s-a zidit singură, atunci voi accepta că şi această mare casă, care se numeşte Pământ şi Universul a apărut de unul singur. Logica spune că “orice casă e zidită de cineva, iar Dumnezeu este Cel ce zideşte toate”; fiecare casă este construită de către cineva, iar cel care zideşte Lumea este Dumnezeu (Evrei 3,4). Celelalte sunt nebunie, absurditate. “Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 13:1).

Aşadar o categorie sunt necredincioşii. Cealaltă? Cealaltă nu sunt necredincioşi. Aceştia la Crăciun şi la Paşti aprind lumânări în biserică şi fac şi câte o rugăciune. Spun că ei cred în Dumnezeu, dar nu cred, spun minciuni. Cred într-un alt Dumnezeu. Cine este Dumnezeul lor? Mamona”, adică banul, gologanii. Acesta este dumnezeul lumii de astăzi.

Cei care adoră banul lucrează aspru. Nu ca să trăiască şi să-şi câştige pâinea; această muncă este binecuvântată. Aceştia se extenuează, nu pentru că nu au, ci ca să le înmulţească pe cele pe care le au. Au o sută de mii? Să le facă două sute. Au două sute? Să le facă patru sute… Sunt nesătui. Marea poate să spună râurilor: “Ajunge! Nu mai vreau apele voastre!“; cimitirul poate să spună: “Nu mai vreau alţi morţi!”, dar lacomii, care îl adoră pe mamona, nu vor spune nicodată: “Îmi ajung cele pe care le am; slavă lui Dumnezeu!”. Lucrează şi duminica, şi în ceasul în care bat clopotele, lucrează şi în Sfânta şi Marea Vineri, lucrează continuu.

Şi doar lucrează? În plus, emigrează, pleacă din patrie. Nu mă refer la cei care nu au terenuri; aceştia sunt obligaţi să plece. Mă refer la cei care pot să trăiască aici, dar se risipesc în cele patru puncte ale orizontului, ca să adune avere, să devină milionari; şi apoi nu le mai pasă de cei de-ai lor de aici. A venit o bătrână în Florina şi cerea milostenie.

– Ai copii?- întreb.

– Am.

– Câţi?

– Patru.

– Unde sunt?

– Unul este în Australia, altul în Toronto, altul în New York, altul…

– Primeşti scrisori?

– Nimic. Cel care are un magazin în Sydney s-a săturat de dolari, dar mamei lui nu-i trimite!…

Oameni neîndurători! Nu dau apă nici îngerului lor. Dacă se mai numesc unii ca aceştia oameni! Cei care adoră pe mamona devin răi; inima lor este ca de piatră. Nu au simţăminte. Sunt ca Iuda; cum acesta L-a vândut pe Hristos pentru treizeci de arginţi, aşa şi aceştia pentru câţiva bani sunt gata să le vândă pe toate. Sunt lacomi de bani. Aceştia sunt adoratorii banului.

Dumnezeul lor este Mamona; tot ce le spune acesta, asta fac. Le spune mamona “furaţi!”? Vor fura. Le zice să se ducă la tribunal să se jure? Pun mâna pe Evanghelie. Le spune să nedreptăţească pe văduvă şi pe orfan? Nedreptăţesc. Le spune să facă război? Fac. (Aceste două războaie mondiale, primul şi al doilea, nu s-au făcut din idealuri nobile şi înalte; s-au făcut pentru cărbuni şi petrol, pentru bani). Le zice să smulgă pâinea de la gura săracului? O fac.

Când avea să se deschidă la graniţa elino-sârbă de atunci un mare supermarket, mii de oameni săraci, care aveau mici magazine în Florina, erau în pericol de a rămâne în drum. Oamenii lui mamona au alcătuit o bandă, care s-a numit societate anonimă, şi aceşti 20 – 25 voiau să mulgă toată bogăţia şi-i lăsau pe toţi ceilalţi să flămânzească. Nu luau în calcul nimic, nu-i interesa dacă sărăcuţii vor rămâne pe drumuri. Societăţile multi-naţionale anonime nu sunt nimic altceva decât nişte bande ale mamonei.

Mamona împărăţeşte astăzi şi mulţi şi-au pus nădejdea în el. Bani! – îţi zic. Dar banul poate fi nădejdea noastră? Am cunoscut doi oameni. Erau negustori, aveau magazine amândoi, lucrau şi o duceau bine. Dar a venit criza în comerţ. S-au îndatorat amândoi şi nu aveau nicio drahmă, nici unul, nici altul. Unul, care nu credea în Dumnezeu, a crezut că i-a murit dumnezeul – banul, s-a deznădăjduit, s-a dus şi s-a aruncat în râu şi s-a înecat. Celălalt însă, care credea în Dumnezeu, văzându-se rupt de acum, fără magazin, fără clienţi, fără nimic, şi că băncile îl urmăresc ca să-l prindă, şi-a făcut cruce şi a început din nou lucrul, iar acum trăieşte fericit cu familia lui.

***

Mare lucru este să creadă cineva în Dumnezeu! Pentru că Dumnezeu este Tată, cum zice Evanghelia (vezi Matei 3, 26); şi precum un tată se îngrijeşte de copil, aşa şi Părintele ceresc se îngrijeşte de toţi copii lui, mici şi mari. Aşa trăim. Dar suntem nemulţumitori. O, falsă societate! Îi dai câinelui un os şi-ţi dă din coadă; omul abia are o buchie în gură, abia ştie să vorbească, şi-L înjură pe Dumnezeu. Nemulţumitori oameni! Dacă cerul nu va ploua, dacă soarele nu va răsări ca să-şi trimită razele, dacă nu va sufla aerul răcoritor, culturile se vor usca, animalele vor muri, veţi deceda. Ce zic? Scoateţi-vă ceasul! Cinci minute fără aer, omul nu trăieşte, vom păţi asfixiere. Ar trebui să avem o rachetă şi pe cel necredincios, care zice că nu există Dumnezeu, să-l băgăm în ea şi să-l trimitem pe Lună. Acolo, nicio pară, niciun măr, nici apă, nici aer nu există; aici Dumnezeu ne dă de toate, şi cu toate acestea rămânem nemulţumitori, nerecunoscători. Va veni ceasul când le vom duce lipsa…

Trăim, pentru că o vrea Dumnezeu. O zice Evanghelia: O pasăre nu cade pe pământ fără voia lui Dumnezeu, un fir de păr nu cade fără voia Lui (vezi Matei 10, 29-30). Toate trăiesc pentru că le conservă El şi cu atât mai mult pe om. Este foarte important ca cineva să creadă în Dumnezeu şi nu în banii necinstiţi.

Cei care cred în ban, şi deci îl au pe acesta drept dumnezeu al lor, se sinucid; nu au alt dumnezeu. Toţi cei care cred în Dumnezeul cel viu nu deznădăjduiesc. Au trecut mulţi ani de când plimbându-mă prin Tesalonic am văzut într-o zi foarte de dimineaţă un bătrânel vânzând zarzavaturi şi pe căruţ cu litere roşii avea o inscripţie: “Are grijă Dumnezeu!”. M-a impresionat şi m-am apropiat de el:

– De ce ai scris pe căruţ “Are grijă Dumnezeu!”?

– Sunt refugiat, zice. În Pont am trăit bine, eram bogaţi. S-a întâmplat însă catastrofa şi am venit goi în Elada. M-am dus la biserică, am îngenuncheat şi am spus: Dumnezeul meu, Tu care hrăneşti păsările şi corbii, nu ne lăsa. Şi am început să muncesc. Am femeie şi cinci copii. Îmi fac cruce, ies şi vând şi astfel trăiesc. Slavă lui Dumnezeu!…

Nu deznădăjdui! Şi chiar dacă te-ar lăsa toţi şi lumea s-ar întoarce pe dos, există Dumnezeu!

“Şi dacă nu rămâne în lume

Ceva de care să mă sprijin, să stau,

Acolo în înălţime este Dumnezeul meu;

Cum aş putea deci să deznădăjduiesc?”.

Aceste lucruri ni le spune Evanghelia. Să le ţinem strâns. Să credem. Să ne astupăm urechile şi să nu ascultăm ce zic ciorile necredinţei, ci să trăim precum vrea Hristos, cel ce este binecuvântat în veci.

† Episcopul Augustin

(Omilia Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotis, în Sfânta Biserică a Sfântului Gheorghe Vevis – Florina, 19.06.1977)

(trad. din elină: M.L.; sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=12952)

(Sursa: Pelerin ortodox)

Legaturi:


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminica despre grijile vietii, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Portile Iadului, Talcuiri ale textelor scripturistice, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “Omilia Mitropolitului Augustin despre ADORAREA MAMONEI SI INCREDINTAREA IN MANA LUI DUMNEZEU

  1. HRISTOS IN MIJLOCUL NOSTRU!

    “Pazeste-ti inima mai mult decat orice,caci din ea tisneste viata.
    Caci indaratnicia omoara pe cei pacatosi si bogatia pe nebuni ii va distruge.
    Casa celor fara de lege va fi distrusa,iar cortul celor drepti va inflori.”

    (din Pildele lui Solomon)

  2. Evanghelia din a 3 a Duminica dupa Rusalii ce s-a citit ieri in Sfintele Biserici, este o evanghelie ce ne releteaza pronia lui Dumnezeu pentru creatia sa, in special pentru om. In Biblie atat in Vechiul Testament cat si in Noul Testament se gasesc destule intamplari din care se observa aceasta pronie a lui Dumnezeu, din pacate multi le considera pe acestea dor simple basme si ceea ce e mai rau este ca dintre acestia unii sunt si unii “crestini”. Am selectat cateva pasaje din Vechiul Testament referitoare la aceasta pronie.

    In Cap 14 din Iesire de exemplu ni se arata cum Dumnezeu a trecut poporul evreu prin Marea Rosie si cum l-a izbavit de egipeni cine doreste poate sa citeasca si acest capitol.

    Iesire Cap 16 14-18 , 31-35

    14. Iata, se afla pe fata pustiei ceva marunt, ca niste graunte, si albicios, ca grindina pe pamant.
    15. Si vazand fiii lui Israel, au zis unii catre altii: “Ce e asta?” Ca nu stiau ce e. Iar Moise le-a zis: “Aceasta e painea pe care v-o da Dumnezeu sa o mancati.
    16. Iata ce a poruncit Domnul: Adunati fiecare cat sa va ajunga de mancat; cate un omer de om, dupa numarul sufletelor voastre; fiecare cati are in cort, atatea omere sa adune!”
    17. Si au facut asa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, altii mai putin;
    18. Dar masurand cu omerul, nici celui ce adunase mult n-a prisosit, nici celui ce adunase putin n-a lipsit, ci fiecare, cat era deajuns la cei ce erau cu sine, atat a adunat.

    31. Casa lui Israel i-a pus numele mana si aceasta era alba, ca samanta de coriandru, iar la gust ca turta cu miere.
    32. Dupa aceea Moise a zis: “Iata ce porunceste Domnul: Umpleti cu mana un omer, ca sa se pastreze in viitor urmasilor vostri, ca sa vada painea cu care v-am hranit Eu in pustie, dupa ce v-am scos din tara Egiptului”.
    33. Iar catre Aaron a zis Moise: “Ia un vas de aur si toarna in el un omer plin cu mana si pune-l inaintea Domnului, ca sa se pastreze in viitor pentru urmasii vostri!”
    34. Si l-a pus Aaron inaintea chivotului marturiei, ca sa se pastreze, cum poruncise Domnul lui Moise.
    35. Iar fiii lui Israel au mancat mana patruzeci de ani, pana ce au ajuns in tara locuita; pana ce au ajuns in hotarele pamantului Canaan au mancat mana.

    Aici se arata cum poporul evreu a fost hranit in pustie 40 de ani in mod supranatural.

    Deutenorom Cap 8 1-6

    l. “Siliti-va sa impliniti toate poruncile acestea pe care vi le dau eu astazi, ca sa fiti vii si sa va inmultiti si sa va duceti sa luati in stapanire pamantul cel bun pe care cu juramant 1-a fagaduit Domnul Dumnezeul parintilor vostri.
    2. Sa-ti aduci aminte de toata calea pe care te-a povatuit Domnul
    Dumnezeul tau prin pustie de acum patruzeci de ani, ca sa te smereasca, ca sa te incerce si ca sa afle ce este in inima ta si de ai sa pazesti sau nu poruncile Lui.
    3. Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea si te-a hranit cu mana pe care nu o cunosteai si pe care nu o cunosteau nici parintii tai, ca sa-ti arate ca nu numai cu paine traieste omul, ci ca omul traieste si cu tot Cuvantul ce iese din gura Domnului.
    4. Haina ta nu s-a invechit pe tine si piciorul tau n-a capatat bataturi in acesti patruzeci de ani.
    5. Dar sa stii in inima ta ca Domnul Dumnezeul tau te invata, cum invata omul pe fiul sau.
    6. Pazeste dar poruncile Domnului Dumnezeului tau, umbland in caile Lui si temandu-te de El.

    In versetul 4 se spune ca evreii au mers in pustie 40 de ani cu aceleasi haine fara ca acestea sa se invecheasca si se deduce ca la fel a fost si cu incaltamintea lor

    3 Regi Cap 17 1-16

    1. Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis catre Ahab: “Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, inaintea Caruia slujesc eu; in acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie decat numai cand voi zice eu!”
    2. Si a zis Domnul catre Ilie:
    3. “Du-te de aici, indreapta-te spre rasarit si te ascunde la paraul Cherit, care este in fata Iordanului.
    4. Apa vei bea din acel parau, iar mancare am poruncit corbilor sa-ti aduca acolo!”
    5. Si a plecat Ilie si a facut dupa cuvantul Domnului; s-a dus si a sezut la paraul Cherit, care este in fata Iordanului.
    6. Corbii ii aduceau paine si carne dimineata, paine si carne seara; iar apa bea din parau.
    7. Dupa o vreme paraul a secat, nemaifiind ploaie pe pamant.
    8. Atunci a fost cuvantul Domnului catre Ilie, zicand:
    9. “Scoala si du-te la Sarepta Sidonului si sezi acolo, caci iata am poruncit unei femei vaduve sa te hraneasca!”
    10. Si s-a sculat el si s-a dus la Sarepta. Si cand a ajuns la portile cetatii, iata o femeie vaduva aduna vreascuri si a chemat-o Ilie si i-a zis: “Adu-mi putina apa ca sa beau! ”
    11. Si s-a dus ca sa-i aduca, dar Ilie a strigat-o si i-a zis: “Adu-mi si o bucata de paine sa mananc!”
    12. Ea insa a zis: “Viu este Domnul Dumnezeul tau, n-am nici o faramitura de paine, ci numai o mana de faina intr-un vas si putin untdelemn intr-un urcior. Si iata, am adunat cateva vreascuri si ma duc sa o gatesc pentru mine si pentru fiul meu si apoi sa mancam si sa murim!”
    13. Atunci i-a zis Ilie: “Nu te teme, ci du-te si fa cum ai zis; dar fa mai intai de acolo o turta pentru mine si adu-mi-o, iar pentru tine si pentru fiul tau vei face mai pe urma.
    14. Caci asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Faina din vas nu va scadea si untdelemnul din urcior nu se va imputina pana in ziua cand va da Domnul ploaie pe pamant!”
    15. Si s-a dus ea si a facut asa, cum i-a zis Ilie; si s-a hranit ea si el si casa ei o bucata de vreme.
    16. Caci faina din vas n-a scazut si untdelemnul din urcior nu s-a imputinat, dupa cuvantul Domnului, grait prin Ilie.

    3 Regi Cap 19 1-8

    1. Si a spus Ahab Izabelei. tot ce a facut Ilie si cum a ucis pe toti proorocii cu sabia.
    2. Atunci a trimis Izabela un vestitor la Ilie, ca sa-i spuna: “Daca tu esti Ilie si eu Izabela, asa si asa sa-mi faca dumnezeii, ba inca si mai mult, daca maine pe vremea aceasta nu voi face cu viata ta la fel cum ai facut si tu cu fiecare din ei!”
    3. Cand a auzit Ilie aceasta, s-a sculat si a plecat, sa-si scape viata sa, si a venit la Beer-Seba, care este in Iuda, si si-a lasat ucenicul acolo,
    4. Iar el s-a dus mai departe in pustiu, cale de o zi, si s-a asezat sub un ienupar si isi ruga moartea, zicand: “Imi ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul ca nu sunt eu mai bun decat parintii mei!”
    5. Si s-a culcat si a adormit acolo sub ienupar. Si iata un inger l-a atins si i-a zis: “Scoala de mananca si bea!”
    6. Si a cautat Ilie si iata, la capataiul lui, o turta coapta in vatra si un urcior cu apa. Si a mancat si a baut si a adormit iar.
    7. Dar iata ingerul Domnului s-a intors a doua oara, s-a atins de el si a zis: “Scoala de mananca si bea, ca lunga-ti este calea!”
    8. Si s-a sculat Ilie si a mancat si a batut si intarindu-se cu acea mancare, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti, pana la Horeb, muntele lui Dumnezeu.

    In versetul 8 se spune ca Ilie a mers 40 de zile fara a mai manca si bea altecva decat ce a primit de la inger inainte de a incepe calatoria

    4 Regi Cap 7 1-20

    l. Iar Elisei a zis: “Ascultati cuvantul Domnului! Asa zice Domnul: Maine, pe vremea aceasta, in poarta Samariei o masura de faina din cea mai buna va fi un siclu si doua masuri de orz tot un siclu”.
    2. Slujbasul de al carui brat se sprijinea regele a raspuns: “Chiar daca Domnul ar deschide ferestrele cerului nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!” Iar Elisei a zis: “Iata asa ai sa vezi cu ochii tai, dar tu nu vei manca din acelea!”
    3. In vremea aceasta la poarta Samariei se aflau patru oameni leprosi si ziceau unul catre altul: “Ce sedem noi aici si asteptam moartea?
    4. De ne vom hotari sa ne ducem in cetate, in cetate e foamete si vom muri acolo; iar daca vom sedea aici, tot vom muri. Sa ne ducem mai bine in tabara Sirienilor! De ne vor lasa cu viata, vom trai, de nu, vom muri”.
    5. Si s-au sculat ei in amurg, ca sa se duca in tabara Sirienilor. Dar cand au ajuns la marginea taberei Sirienilor, acolo nu mai era nici un om;
    6. Caci Domnul facuse in tabara Sirienilor sa se auda zgomot de care si nechezat de cai si zgomot de ostire mare. Si au zis ei unul catre altul: “De buna seama, regele lui. Israel a tocmit sa vina impotriva noastra pe regii Heteilor si ai Egiptului”.
    7. Si s-au sculat si au fugit in amurg si si-au lasat corturile, caii, asinii lor si toata tabara cum era si au fugit, ca sa-si scape viata.
    8. Ajungand deci leprosii aceia la marginea taberei, au intrat intr-un cort si au mancat si au baut si au luat de acolo argint si aur si haine si s-au dus de le-au ascuns. Si s-au mai dus si in alt cort si au luat si de acolo si au ascuns.
    9. Apoi au zis unul catre altul: “Ceea ce facem, nu facem bine. Ziua aceasta este zi de veste buna. Daca intarziem si asteptam lumina zilei atunci vina va cadea asupra noastra. Hai deci sa vestim casa regelui!”
    10. Si au venit ei si au strigat pe portarii cetatii si le-au povestit, zicand: “Noi am fost in tabara Sirienilor si iata acolo nu se vedea nimeni si nu se auzea nimic, ci numai cai legati si corturi cum trebuie sa fie”.
    11. Si portarii au strigat si au dat de veste la casa regelui.
    12. Si s-a sculat regele noaptea si a zis slugilor sale: “Am sa va spun ce fac Sirienii cu noi: Ei stiu ca noi suferim de foame si au iesit din tabara si s-au ascuns in camp, cugetand asa: Cand vor iesi ei din cetate, ii vom prinde vii si vom navali in cetate”.
    13. Dar unul din cei ce slujeau inaintea lui a raspuns si a zis: “Sa se ia cei cinci cai ramasi care mai sunt in cetate (din toata tabara lui Israel numai atata mai ramasese; cealalta tabara a lui Israel pierise toata) si sa trimitem oameni sa vada”.
    14. Au luat deci doua perechi de cai inhamati la carute si a trimis regele pe urma ostirii siriene, zicand: “Duceti-va si vedeti!”
    15. Si s-au dus dupa ei pana la Iordan si iata tot drumul era semanat cu haine si cu lucruri aruncate de Sirieni in graba lor. si s-au intors trimisii si au spus regelui.
    16. Atunci a iesit poporul si a pradat tabara siriana si a fost masura de faina din cea mai buna un siclu si doua masuri de orz un siclu, dupa cuvantul Domnului.
    17. Iar regele a luat pe slujitorul acela de mana caruia se sprijinea si l-a randuit de paza la poarta cetatii; acesta a fost calcat in picioare de popor si a murit la poarta, cum zisese omul lui Dumnezeu cand venise trimisul regelui la el;
    18. Pentru ca atunci cand omul lui Dumnezeu a spus regelui asa: “Maine pe vremea aceasta in poarta Samariei doua masuri de orz vor fi un siclu si o masura de faina din cea mai buna va fi tot un siclu”,
    19. Atunci acest slujitor a raspuns omului lui Dumnezeu si a zis: “Chiar daca Domnul va deschide ferestrele cerului, nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!” Iar Elisei i-a zis: “Vei vedea-o cu ochii tai, dar nu vei manca din ea!”
    20. Si asa s-a intamplat cu el: l-a calcat poporul in poarta si a murit.

    Pentru a se vedea si contextual acestor evenimente di acest capitol 7 se poate citi si capitolul 6

    Cu siguranta ca in mod similar Dumnezeu le-ar purta de grija si celor napastuiti in aceste vremuri grele ce se intrevad daca ar avea credinta puternica si ar implini poruncile Domnului si asa se va ingriji Dumnezeu de copiii Lui in vremea celor trei ani si jumatate de imparatire a antihristului, sigur ca multi vor muri ca martiri dar ce este mai important este a-l marturisi pe Hristos si cu pretul vietii pentru ca ceea ce va fi dupa o astfel moarte cu cei ce au pasit pe calea stramta este ceva inefabil dupa cum Sfantul Apostol Pavel scrie in 1 Corinteni Cap 2,9

    9. Ci precum este scris: “Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”.

    Slavit sa fie Domnul !

  3. Fiecare predica a Episcopului Augustin de Florina este o esenta tare a invataturii ortodoxe. In predici scurte si concise, Episcopul Augustin reuseste sa ne transmita esentialul, ceea ce noi trebuie neaparat sa stim, si sa nu uitam, legat de cuvantul Domnului.

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Cum sa infruntam avalansa vestilor rele din lume si atacurile vrajmasului? “NU PRIVITI LA CEEA CE VI SE INTAMPLA, CI LA HRISTOS, PRECUM PRUNCUL LA MAMA”
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Predica P.S. Sebastian Pascanu despre grijile vietii: INGRIJORARE SAU INCREDINTARE IN VOIA DOMNULUI? “Oare diavolul este stapanul nostru?! Oare in mana lui suntem? Oare el hotaraste ce se intampla sau nu cu noi?”
  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Nu putem sluji la doi domni… » Război întru Cuvânt
  7. Pingback: CUM SA NE CRESTEM COPIII? - N. E. Pestov (II). Ferirea copiilor de ispitele lumii
  8. Pingback: Predici si cateheze audio la NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL si la DUMINICA GRIJILOR VIETII: “Sa ne coboram la omul nostru launtric, acolo unde vine Imparatia lui Dumnezeu!” -
  9. Pingback: PREDICI AUDIO pline de seva si putere duhovniceasca la DUMINICA TANARULUI BOGAT: “Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!” -
  10. Pingback: VIE IMPARATIA TA, FACA-SE VOIA TA… Cugetari duhovnicesti pentru Duminica a III-a dupa Rusalii (“despre grijile vietii”) – “Exista o singura ordine fireasca: DUMNEZEU PE PRIMUL LOC! Domnul nu primeste JUMATATILE DE INIMA”
  11. Pingback: Parintele Teofil Roman: MAREA NOASTRA CADERE – INCREDEREA IN SINE SI VIATA TRAITA “PE CONT PROPRIU”, IN AFARA VOII LUI DUMNEZEU. Cum putem ajunge a dobandi pacea lui Hristos si a lepada “grija cea lumeasca” la Liturghie? -
  12. Pingback: SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL si DUMINICA A TREIA DUPA RUSALII (“despre grijile vietii”). Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu. Pr. Marian Vild (video) la “Biblia in istorie” -
  13. Pingback: “In noaptea aceasta voi cere sufletul tau”. PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la BOGATUL CARUIA I-A RODIT TARINA. In ce ne “investim” viata? -
  14. Pingback: DREGATORUL BOGAT SI PAZIREA PORUNCILOR. Radicalismul Evangheliei lui Hristos. Crestinismul nu este ceva comod (PS SEBASTIAN, PR. COMAN) | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: URMAREA CHEMARII LUI DUMNEZEU SI INCREDINTAREA IN PURTAREA SA DE GRIJA IUBITOARE. Predica audio a Parintelui Ciprian Negreanu: “Dumnezeu nu bate obrazul omului care se intoarce”. CE FEL DE COPII NE VREA TATAL? | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: “LUMINATORUL TRUPULUI ESTE OCHIUL” – Predica Sf. Luca al Crimeei despre lumina si intunericul duhovnicesc | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: Crestinul contemporan intre MAMONA GRIJILOR PRISOSITOARE, A VOCILOR AMAGITOARE DE SIRENA si LINISTEA DE A NE INCREDINTA SUFLETUL LUI DUMNEZEU. “Drogurile” patimilor lumesti care ne tin despartiti de Dumnezeu | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: STRIGATUL SUFLETULUI CHINUIT, CARE SE SUFOCA SI SE EPUIZEAZA PRIN INFOMETARE/ “Contractul” cu Dumnezeu si grijile vietii/ CE ALEGEM: PE DUMNEZEU SAU LUMEA AFLATA SUB DUHUL LUI MAMONA? “Aviz amatorilor de profit, indiferent de con­secint
  19. Pingback: PÂINEA VIEȚII. “…iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele” | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: “Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă”. RAZBOIUL SI PACEA OMULUI CU SINE INSUSI SI CU DUMNEZEU. Konstantin Zorin despre nevrozele omului contemporan, fuga de singuratate si mijloacele de inabusire a constiintei | Cuvântul Or
  21. Pingback: “Dumnezeu stie de noi!” – VOI AI CUI SUNTETI, CUI SLUJITI? VOI CHIAR CREDETI IN MINE? Grijile lumesti si placerile NE INGREUIAZA, NE ADORM SI NE AMETESC SUFLETELE, INCAT SA FIE NEPREGATITE DE INTALNIREA CU HRISTOS (Predici la Duminica a
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate