Parintele Dionisie Ignat de la Colciu despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE: “Pregatiti-va! Daca nu este pregatire, e pieire!” (plus audio si video)

11-05-2011 Sublinieri

“Sa nu intarziem a ne spovedi, ca ori de cate ori se duce omul plin de pacate la un duhovnic, oricat de departat ar fi el de Dumnezeu, cand iese de la duhovnic este atata de usor, parca zboara. Nu e nimeni vrednic sa se impartaseasca cu Sfintele Taine, ca acolo e Dumnezeu, Iisus Hristos, dar cat e in puterea omeneasca si cat ne permit Sfintele Canoane ale Bisericii, sa ne osarduim sa fim aproape”.


 

– Parinte Dionisie, va rugam sa ne vorbiti putin despre bucuria impartasirii, despre Taina Sfintei Impartasanii. Cum sa ne pregatim noi ca sa ne bucuram ca ne unim cu Hristos in Taina Sfintei Impartasanii?

– Vedeti, vedeti? Atata de mult S-a smerit Dumnezeu pentru ca omul – omul asta plin de pacate, om de nimic – sa se invredniceasca de Trupul si Sangele Insusi Mantuitorului Hristos! Cum am mai zis, Dumnezeu ii cheama pe toti: „Veniti catre Mine, toti cei osteniti, toti pacatosii”…

De aceea, ca sa fie sufletul fiecaruia in pace, trebuie mai intai sa trecem pe la duhovnic. Fiecare dintre noi avem un duhovnic, nu? Sa-i spunem toate necazurile si neputintele noastre cu care ne-o inselat firea, cu care ne-o inselat Satana si am cazut. Si vezi cata bunatate e la Dumnezeu! A dat darul acesta preotului duhovnic ca daca te iarta, iertat ramai, iar daca nu te iarta, neiertat ramai. Ceea ce leaga el pe pamant e legat si in ceruri, si ce dezleaga pe pamant este dezlegat si in ceruri. Vezi cata bunatate dumnezeiasca ne-a aratat Dumnezeu! Putea sa puna un inger, ca doar miliarde de miliarde de ingeri are, nu-i asa? „Tu, ingere, sa fii duhovnicul tuturor oamenilor astora!”. Nimeni nu ar fi indraznit sa zica in fata unui inger: „Eu am gresit, am cazut in atatea pacate!”. S-ar fi gandit omul: „Cum sa-i spun lui? Da’ se poate? Cu neputinta”.

Dar a lasat Dumnezeu, prin harul Sfantului Duh, pe preot. Punand arhiereul mainile pe capul unui preot si binecuvantandu-l si citindu-i rugaciunea, se pogoara harul Sfantului Duh si are putere – ce iarta, iertat este si in ceruri, ce nu iarta neiertat este in ceruri. Vedeti cata bunatate arata Dumnezeu! Acuma, te duci la preot. Preotul acela e om si el, chiar sa fie si duhovnic; trup poarta, are neputintele lui, are patimile lui, si asa te duci catre el. Poate sa aiba si el niste neputinte ale lui; nu te intereseaza pe tine. Tu stii ca el e preot care a fost pus duhovnic prin Sfanta Biserica si are puterea de a lega si dezlega. Ceea ce are el, ceva neputinte, nu te intereseaza.

– Cum trebuie sa ne pregatim pentru a avea o spovedanie curata? Ce trebuie sa facem: sa postim mai mult, sa ne rugam, sa citim?

– Vezi cum scrie Sfanta Carte: Pregatiti-va!” Ca daca nu esti pregatit, atuncea e un lucru nepotrivit. Sa se ispiteasca omul pe sine, adica sa se pregateasca, si asa sa se apropie de dumnezeiestile Taine, ca dumnezeiestile Taine sunt foc arzator, ard toate pacatele si neputintele si greutatile noastre. Dar daca te apropii nepregatit te ard si pe tine, s-a terminat! De aceea, trebuie pregatire…

Sa nu zicem: „Eh, nu-i nimic, am mancat, am baut, am dormit, am mai facut si altele, ma duc si ma impartasesc”, asa cum aud ca fac papistasii, ca la ei liturghia se face tarziu. Catolicii asa zic: „Noi am avut nevoie si mancam mai de dimineata. Am mancat,  am fumat si cate o tigara… Ei, pana la urma hau sa luam si cate o cafea ca sa ne mai invioram. Mai, dar la biserica nu s-a terminat liturghia! Mer­gem sa ne impartasim.” Si se duc si se impartasesc. Pai, aceea este pregatire?

– Nu.

– Eu nu-mi pot inchipui in ce mod catolicii permit chiar asa. Vezi, ei spun ca alta hrana e mancarea si alta hrana, duhovniceasca, e impartasania. Oricat ar fi, daca nu este pregatire, e pieire.

– La Sfanta Impartasanie trebuie un canon de impartasanie, se citesc rugaciunile de multumire, nu?

– Dupa impartasanie, neaparat. Rugaciunile trebuie facute cu evlavie, cu multumire catre Dumnezeu ca te-ai invrednicit si ai luat darul acela atat de mare.

(7 mai 2002)

Parinte, vorbiti-ne putin despre pregatirea pentru Sfanta Spovedanie.

Ca om, de-acuma tu stii: „Mai, am facut cutare lucru, am sa-i spun duhovnicului, si cutare si cutare”. Ca sa nu le uiti, insemneaza-le pe hartie, si cand te duci acolo zici: „Parinte, uite, cutare am facut, cu­tare, cutare.” Odata ce el ti-a zis „Dumnezeu sa te ierte!”, ceea ce a fost scris in catastifurile satanei s-a sters. De-acuma esti dator ca sa nu mai faci pacate. Doamne pazeste daca le-ai facut din nou, dar daca le-ai facut, du-te imediat la preot, ca zice Sfanta Car­te, „de cate ori ai cazut, scoala-te!“. Adica, de cate ori s-a intamplat de ai pacatuit, sa nu intarzii cu spo­vedania. Dar nu sa pacatuiesti cu nepasare si sa-ti spui: „Eh, m-am dus la preot, m-am spovedit, da’ acuma haide, de-acum o sa incep din nou, ca iar am sa ma marturisesc”. Da’ nu-i asa!

– Acesta este pacat impotriva Duhului Sfant.

– Sigur. Pacat impotriva Duhului Sfant. De ace­ea, „m-am dus si m-am spovedit la parinti si cu aju­torul lui Dumnezeu n-am sa mai fac”. Ei, da’ daca numai zicem asa si nu facem, fara sa bagi de seama te darami, incetul cu incetul. Nu! Sa ai o hotarare, asa, „hai, scoala iar, degraba”, uite, ca bolnavul care se imbolnaveste: „Ma duc sa mai iau o chinina ca uite, ma doare capul”. Asa si asta.

– Deci nu este o regula. De cate ori simti de atatea ori trebuie sa te spovedesti.

– S-a terminat, s-a terminat. Asa este.

– Nu trebuie neglijata spovedania.

– Nu, nu, sigur… Si sa nu indrazneasca cineva vreodata sa se duca sa se impartaseasca fara sa se spovedeasca. Multa rugaciune pe care o citeste preotul are harul Sfantului Duh de la Dumnezeu, ca asa a dat bunul Parinte Ceresc ca sa se ierte toate maruntisu­rile care le-ai avut. Spui ce pacate ai mai avut, ce-ti mai aduci tu aminte si asa te apropii de dumnezeiestile Taine. Ca foc arzator sunt Sfintelale Taine, care ard toate pacatele, toate faradelegile si toate gandurile cele rele, dar daca esti cu nebagare de seama exista primejdia sa te mai arda si pe tine. De aceea zice Sfantul Apostol Pavel: „Sa se ispiteasca omul si asa sa se apropie de Sfintele Taine,  ca de aceea multi dintre voi sunt bolnavi, multi sufera, fiindca se apropie de Sfintele Taine fara pregatire”. Nu e nimeni  vrednic sa se impartaseasca cu Sfintele Taine, ca acolo e Dumnezeu, Iisus Hristos, dar cat e in pu­terea omeneasca si cat ne permit Sfintele Canoane ale Bisericii, sa ne osarduim sa fim aproape.

(Convorbire cu studenti din ASCOR, august 1999)

Parinte, suntem si noi duhovnici la randul nostru, asa, nevrednici cum suntem. Si vin la noi oameni, poate mai vrednici decat noi. Menirea noastra este sa nu le refuzam impartasania, sa-i impartasim, pentru ca Hristos nu  l-a refuzat pe Iuda sa ia bucata lui de paine. De multe ori vin la noi oameni cu pacate grele. Ce sfat ne dati, cum putem sa facem cu impartasania in cazul lor? Ca sa-l trimit la episcop este ca si cum m-as spala pe maini, as scapa de el, nu pot. Poate totusi l-a trimis Hristos la mine.

– Asa e, aveti tot dreptul… Dar vedeti, Sfintia Voastra, oricat ar fi, sa nu ne departam de sfaturile Bisericii, de sfaturile canoanelor Bisericii. Canoanele pe care le-au hotarat Sfintii Parinti la cele sapte Sfinte Soboare Ecumenice, le-au intocmit cu harul Sfantului Duh, fiindca ei au fost mai buni ca orisicare din noi, caci i-a insuflat harul Sfantului Duh invatandu-i cum sa gasim calea mantuirii. Ai cazut in pacate, dar Dumnezeu sade, sta cu bratele deschise si zice: „Veniti catre Mine toti cei osteniti si insarcinati, veniti, numai sa nu plecati, ca numai la Mine veti afla odihna”. Dar vezi, Sfintia ta, asa s-a hotarat de Sfintii Parinti, ca la fiecare pacat sa ia omul o pedeapsa, ca sa cunoasca intr-adevar ca a pacatuit inaintea lui Dumnezeu. Trebuie sa ia o pedeapsa, nu-iasa?…

– Bineinteles, si un canon.

– O mica, o mica pedeapsa, sigur. Ei, sa nu ne departam de canoane, cat se poate. Oarecare iconomii are duhovnicul, dar nu sa-ncepem sa ne indreptatim: „Nu-i nimica cutare, nu-i nimica cutare, nu-i nimic”, ca atuncea ne daramam cu totul.

Intr-adevar, sa vedem daca el constientizeaza gravitatea pacatului.

– Apoi aceea, vezi? Prima data, cea mai mare pocainta este asta – omul s-a spovedit, dar hotarat sa nu mai faca pacatul. Acela e un mare har dumnezeiesc. Dar de multe ori el de-abia asteapta sa iasa de sub patrafirul duhovnicului, se duce acasa si face tot cele dintai si inca mai rele. Asta e primejdie mare. Da! De aceea trebuie mare insuflare dumnezeiasca ca sa nu-l deznadajduiesti pe omul pacatos, dar sa nu facem nici greseala despre care se zice in Sfanta Carte: „Nu aruncati cele sfinte cainilor si margaritarul porcilor”. Vezi? Trebuie mare bagare de seama.

– Parinte, sa ne intoarcem la Iuda. Cum v-am spus, Hristos l-a lasat sa-si ia bucata lui de paine; daca el s-a dus in iad, treaba lui. Dar depinde si omul cum face… Asa si noi, daca-i dam noi, trebuie sa constientizez, sami pun intrebarea daca sunt eu mai vrednic de Hristos si el e mai rau decat Iuda. Si, de multe ori, te gandesti – daca totusi Hristos ma pedepseste ca nu i-am dat impartasania? Este o mare chiverniseala.

– Da. Trebuie sa vedem… Vedeti Sfintia Voastra, ca oricat de inaintati am fi noi cu stiinta si cu duhovnicia, tot mai inaintati au fost Sfintii Parinti care le-au hotarat.

– Asa este.

– De aceea trebuie mare bagare de seama. Da. Ca vezi, pacatosul care vine si se marturiseste, el vine ca la Dumnezeu. Dar daca tu nu-l conduci cum trebuieste, ii spui „vino sa te-mpartasesc, nu-i nimica cutare, nu-i nimic“, il impartasesti, el se mantuieste, dar tu ce faci cu sufletul tau? De aceea trebuie mare dreapta socoteala.

– Asa este.

Dreapta socoteala.

– In lume, parinte, sunt multe ispitiri si nu se stie cum va fi  viitorul omului de maine. Mai ales ca vedem si auzim fel si fel de pacate, ale copiilor si ale celor tineri mai ales. Ce se va intampla cu omenirea de maine? Cum vom face noi, ca asta e menirea preotului,  acolo unde-i intuneric sa aduca lumina, unde-i ura sa aduca iubire? Si cum putem noi mai usor sa facem lucrul acesta?

„Imparatia lui Dumnezeu se sileste”, zice Mantuitorul. Sa ne silim, mai cu seama preotii. E o datorie duhovniceasca, o datorie de la Dumnezeu, o obligatie, fiindca daca nu bagi de seama te pierzi tu singur. De aceea, trebuie mare dreapta socoteala. Asa sa socotim lucrurile incat sa nu ne departam mult de hotararea Sfintilor Parinti, si sa iconomisim ca si omul sa nu deznadajduiasca de mantuirea lui.

(Convorbire cu trei preoti din Moldova, 10 iunie 2002)

Mirenii trebuie sa se impartaseasca numai in cele patru Posturi ori au dreptul sa se impartaseasca si in afara de post?

– Daca n-au pacate opritoare, pot sa se-mpartaseasca si mai des.

– Si mai des.

– Sigur.

(Convorbire cu monahi de la M-rea Noul Neamt, Basarabia, 8 iulie 2002)

(…)

La noi in tara inca mai sunt manastiri care 40  zile se pregatesc pentru impartasanie. 40 de zile, trei saptamani, patru, o luna, cam asa se petrec lucrurile.

– Ce-i drept, este un cuvant, ca daca au trecut 40 de zile si nu s-a impartasit omul, de-acuma duhovnicul il ia la rost: „Ce-i cu tine? Ce faci matale?” Adica iti da de inteles ca e suficient sa iei Sfintele Taine la 40 de zile. Dar daca poti sa te pregatesti si mai des nu-i un pacat. Tu simti ca n-ai facut ceva oprit, n-ai in sufletul si in cugetul si in inima ta pacate opritoare, poti sa te impartasesti, nu-i un pacat, dar trebuie oleaca de pregatire, nu-i asa? Sa nu te mustre cugetul, ca atunci n-ai facut nimic.

– Dar mirenii in lume? Tot la 40 de zile sau in cele patru Posturi sau… cum ati prins Sfintia Voastra?

– Apoi, parinte, care-s crestini buni, tot la 40 de zile. Sau, cand am venit noi din tara, cam asa era: mirenii se impartaseau numai in posturi. In Postul Mare de doua ori, in celelalte Posturi, care-s mari, tot de doua ori, la inceput si la sfarsit. Dar trebuie sa te pregatesti. Daca esti spovedit si n-ai ceva oprit, poti sa te impartasesti si mai des, nu-i un pacat, din contra, e Trupul si Sangele lui Hristos.

– E vreun folos daca te impartasesti mai des? Poate ca grecii alearga dupa un folos in plus.

– Parinte, asta-i limpede, ca doar cine-i in Sfinte Taine? Iei Trupul si Sangele lui Hristos. Se poate sa n-ai folos? Numai sa ai oleaca de pregatire si credinta si sa te convingi ca-i bine cum faci. Sigur ca da”.

(din: Staretul Dionisie. Duhovnicul de la Sfantul Munte Athos, Ed. Prodromos, 2009)

Parintele Dionisie – convorbire cu Parintele Rafail Noica

*

De Parintele Dionisie mai puteti citi, asculta, viziona:

*

*

*

Legaturi:


Categorii

Deasa impartasire, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Parintele Dionisie Ignat de la Colciu, Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

42 Commentarii la “Parintele Dionisie Ignat de la Colciu despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE: “Pregatiti-va! Daca nu este pregatire, e pieire!” (plus audio si video)

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. “Si sa nu indrazneasca cineva vreodata sa se duca sa se impartaseasca fara sa se spovedeasca.”

    FOARTE IMPORTANT!

    Din pacate, pe continentul american au inceput grecii, de ceva ani buni, sa dea impartasania fara spovedanie! Sunt lucruri grave si smintitoare pentru multi credinciosi, care incep sa fie din ce in ce mai derutati. Fenomenul pare sa se extinda. Din pacate se stiu si cazuri de preoti romani care au inceput sa faca asta. Este cunoscuta o polemica pe aceasta tema intre Par. Roman Braga (care a si scris “Cerberii Sfantului Potir – Despre Spovedanie si Împartasanie” sustinand ca taina impartasaniei nu trebuie legata de cea a Spovedaniei) si Par. Gheorghe Calciu care-i da o replica foarte bine argumentata.
    Raspunsul parintelui calciu se poate vedea aici:
    http://www.crestinortodox.ro/credinta/despre-deasa-impartasanie-parintele-gheorghe-calciu-69884.html

    La o facultate de teologie ortodoxa, de pe acelasi continent, infiintata de niste greci, un student roman, la masterat, a intrat in polemica pe aceasta tema cu unul din profesorii de teologie de aici, de origine sarba, cred, care sustinea ca nu este normal nici macar sa-l intrebi pe credincios cand vine in fata Sf. Potir daca s-a spovedit, ci pur si simplu trebuie sa-l impartasesti. Studentul roman i-a spus ca parca totusi ar fi normal ca preotul sa cunoasca starea duhovniceasca a celui care se impartaseste si a adus ca argument principal citatul din Sf. Ap. Pavel (I Coriteni 11) :
    “27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
    28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
    29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
    30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.”

    Toata discutia a fost degeaba! Culmea, profesorul aduce ca argument faptul ca a venit la el in Biserica un credincios, pe care nu-l cunostea, sa se impartaseasca. Initial a vrut sa-l intrebe daca e spovedit dar s-a razgandit fiindu-i jena! L-a impartasit iar apoi a aflat ca omul a doua sau a treia zi a murit! Studentul roman l-a intrebat daca nu isi punea macar problema ca ar putea fi vreo legatura intre moartea lui si faptul ca el l-a impartasit si poate nu trebuia. Asa, macar ca o posibilitate… Nu! Prefera sa creada ca probabil omul ar fi murit oricum iar el a facut bine impartasindu-l inainte de moarte, ca sa nu moara neimpartasit. In aceste vremuri de pe urma a intrat un duh contestatar al Sf. Parinti in noi toti. Fiecare crede ce vrea si face cum il taie capul si vom ajunge rau!
    Dumnezeu sa ne ajute!

  2. @ Daniela:

    Multumim foarte mult! Extrem de necesare completarile si de elocvente exemplele aduse de fratia ta… Si asta e o noua mare inselare, care se tot extinde si aici…

  3. Interdictia impartasirii trebuie sa fie clara si explicita? pana acum un singur preot m-a oprit de la impartasanie, acum multi ani si nu era duhovnicul meu la care merg din copilarie dar s-a nimerit sa ma spovedesc la dânsul – si am suferit foarte mult din cauza asta, am negat pe Dumnezeu si autoritatea preotilor ani de-a randul si prin multe incercari si ispite mi-a fost apoi dat sa trec pana ce am revenit la matca. Dar as vrea sa stiu, deoarece de exemplu eu nu ma consider de multe ori vrednica de sfânta Impartasanie iar parintele duhovnic nu precizeaza nimic in sensul interdictiei, chiar ma si impartaseste fara sa puna intrebari, ca pe toata lumea. Multumesc anticipat pentru lamuriri.

  4. @ Maria:

    Nu de vrednicie este vorba, ci de pregatire. Cand nu te simti deloc pregatita sau ai constiinta incarcata, trebuie sa-i spui duhovnicului.

  5. @Maria ,
    Hristos a inviat !

    Asa cum spunea si fratele admin , nu de vrednicie este vorba , pentru ca toti si tot timpul suntem nevrednici de Impartasirea cu Sfantul Trup si Sfantul Sange si DOAR Hristos ne poate invrednici sa ajungem la aceasta minunata Taina .

    Dar , avand in vedere ca avem de-a face cu doua taine separate ( cea a Spovedaniei si cea a Impartasirii ) ar trebui sa ne fie clare conditiile ortodoxiei referitoare la ele si anume ca Impartasirea nu se poate face fara spovedanie prealabila DAR SI CU ACORDUL EXPLICIT AL PARINTELUI pentru aceasta , altfel s-ar putea sa fie cam dupa mintea noastra . Daca parintele uita sa ne spuna clar , il intrebam noi daca primim dezlegare la Impartasire sau ba , ca doar nu este nimic implicit . Mai mult decat atat , pacatul impartasirii fara dezlegare apasa doar constiinta noastra . Ne putem spovedi de n ori fara sa ne impartasim , ne putem spovedi saptamanal sau la doua saptamani si astfel spovedania sa fie mai cat mai riguroasa , cat mai profunda si sa ajungem inaintea Sfantului Potir cat mai usurati si cu constiinta cat mai impacata , spalati de pacatele lepadate inaintea duhovnicului si gatuiti de emotia intalnirii cu Hristos Mantuitorul , caruia Ii multumim pentru aceasta sfanta cinste pe care ne-o face , de a ne permite sa gustam din Trupul Sau cel Dumnezeiesc si sa bem din Scump Sangele Sau cel scurs din coasta Sa cea strapunsa de sulita si astfel sa cantam impreuna cu ostirile celor fara de trupuri : Sfant , Sfant , Sfant esti Dumnezeul nostru .

    Doamne ajuta-ne !

  6. Daca imi este ingaduit a relata din modesta-mi experienta,am avut un duhovnic respectabil,care la un moment dat a inceput sa faca dezlegari in grup si sa impartaseasca pe toata lumea din Biserica.M-am bucurat momentan,caci la capitolul imagine ieseam bine.Dar cu timpul constiinta a inceput sa ma mustre,caci vedeam in mine pacate care nu ma faceau vrednic si totusi parintele dadea binecuvantare pentru toata lumea.
    Mi-am schimbat duhovnicul mai mult din mila lui Dumnezeu,pentru motive legate de schimbarea domiciliului.Am un duhovnic mult mai aspru,vad impartasania rar,dar am credinta ca sunt pe Cale.
    Din pacate multi ne impartasim si suntem impacati.Cu cine?!?

  7. IN legatura cu ce a spus daniela mai sus. M-am lovit personal de asa ceva si tot intr-o biserica sirba acum mai multi ani in Anglia. Vorbisem cu preotul sirb (era singura biserica ortodoxa din zona) sa ma spovedesc si mi-a zis sa vin inainte de Liturghie. Am venit. MI-a citit niste rugaciuni si atit. Eu am asteptat sa ma ia la spovedanie. A inceput Liturghia. Spre sfirsit ma chiama la altar sa ma impartaseasca! Eu uimita l-am intrebat…pai da’ nu ma spovediti? Pai, zice el, ti-am citit rugaciunile de spovedanie (care-ro fi fost alea, ca le-a citit in sirba) si, ia zi, te pocaiesti de pacate? Pai, da, am raspuns eu, dar n-ar trebui sa le mai si marturisesc, ca poate am pacate care m-ar putea opri de la impartasanie (pe vremea aia aveam notiuni vagi despre ce pacate te opresc de la impartasanie si ce nu, dar aveam bine infipt in creier ca spovedania e absolut necesara inainte de impartasit, mai ales dupa o perioada mai lunga in care nu te-ai spovedit)? Si am refuzat sa ma impartasesc.

    Oricum, dupa cite inteleg eu acum sint doua curente: unul rusesc si unul… ne-rusesc (nu stiu cum sa-i spun), primul opreste de la impartasit (dupa parearea mea) nejustificat de mult si pentru pricini nejustificate; iar celalalt pur si simplu respecta canoanele…Pe de alta parte nu sint de acord cu impartasit fara spovedit pe motiv ca stii ca n-ai pacate care te-ar putea opri de la impartasit. Impartasitul des ar trebuie sa fie insotit de spoveditul des, chiar daca n-ai facut pacate capitale….

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVIOSUL DIONISIE IGNAT: SFATURI PENTRU ADEVARATA VIATA DUHOVNICEASCA. “Sa sfatuiesti cu blandete, nu ca si cum ai ordona, sa ai smerita cugetare!”
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » PICATURI DE INTELEPCIUNE DE LA STARETUL DIONISIE DE LA COLCIU (1): “Mare necaz este ca noi, romanii, avem o mare slabiciune: nu ne iubim intre noi”
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » PICATURI DE HAR DE LA STARETUL DIONISIE (2): “Astazi nu mai este dra­goste pentru ca nu mai este sinceritate”, “EGOISMUL este arma atomica a Satanei”
  11. Pingback: STARETUL DIONISIE IGNAT: "O sa fie schimbari mari. Conducatorii omenirii de astazi sunt hotarati sa distruga omul". CE INSEAMNA 'AL OPTULEA VEAC'?
  12. Pingback: Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc (5) despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE. Cum sa ne pregatim si cand sa ne impartasim? DES SAU RAR?
  13. Pingback: INDREPTAR DE SPOVEDANIE elaborat de mucenicul inchisorilor, Valeriu Gafencu
  14. Pingback: STIM SI CONSTIENTIZAM CE SE INTAMPLA IN SFANTA LITURGHIE? CU CE SI CUM NE IMPARTASIM? Cuvinte trezitoare ale Sf. Ioan de Kronstadt (2)
  15. Pingback: PARINTELE EFREM IN ROMANIA: Cuvinte din Sfantul Munte (I) – Conferinta de la Alba-Iulia, 2000 (prima parte)
  16. Pingback: “Duhovnicul si ucenicul”: CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR “PRACTICANTI” si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica -
  17. Pingback: FRANGEREA INIMII PENTRU PACATE SI HOTARAREA DE A RENUNTA LA ELE – conditiile esentiale ale pregatirii de Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului -
  18. Pingback: CE INSEAMNA O SPOVEDANIE BUNA? Raspunsuri de mare folos de la Parintele Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) -
  19. Pingback: PARINTELE SOFIAN BOGHIU DESPRE SPOVEDANIE SI CANONUL CEL MARE. De ce este nevoie sa ne marturisim si cum biruim frica si rusinea? -
  20. Pingback: Intre constiinta adanca a pacatului si Iubirea “nebuna” a lui Dumnezeu. PS MARC NEMTEANUL despre PREGATIREA DE IMPARTASANIE SI SPOVEDANIA DEASA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  21. Pingback: IMPARTASANIA – DES SAU RAR? IN CE CONDITII? Cuvantul Sfintilor Parinti: “Cei care sunt intru nepocainta, sa nu indrazneasca!” -
  22. Pingback: TAINA IMPARTASANIEI. Cuvantul marilor parinti duhovnicesti: CONTEAZA NU FRECVENTA, CI PREGATIREA SI NEVOINTA DE PASTRARE A HARULUI -
  23. Pingback: Sfantul Simeon Noul Teolog: SA NU NE IMPARTASIM FARA LACRIMI SI FARA STRAPUNGEREA INIMII! Sa nu ne cautam scuze, sa nu ne amagim… -
  24. Pingback: TAINA EUHARISTIEI – “CUTIT CU DOUA TAISURI”. Spovedania este strans legata de Sfanta Impartasanie. SPOVEDANIA OMULUI LAUNTRIC din “Pelerinul Rus” -
  25. Pingback: SPOVEDANIA -
  26. Pingback: PARINTELE IONA DE LA OAŞA (Ioan Patrulescu) – interviu in “Familia ortodoxa”. CUM S-A CONVERTIT UN TANAR COMUNIST IDEALIST? Despre spovedanie si ispasire -
  27. Pingback: PARINTELE PAISIE OLARU SI SPOVEDANIA. Taina duhovniciei roditoare. “Marturisirea sa fie mai deasa decat impartasirea” -
  28. Pingback: SFANTA IMPARTASANIE – taina spre caderea si ridicarea multora -
  29. Pingback: IMPARTASANIA DEASA? DAR VIATA CUM NE ESTE? Parintii Ioan Buliga si Iustin Miron de la Oașa despre discernamantul impartasirii, rafinarea strategiilor celui-rau, lupta cu pacatul si ispitele duhovnicilor -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate