PARINTELE SAVATIE: “ZIUA INDRAGOSTITILOR” – una din “sarbatorile” finantate puternic pentru manipularea globala a tinerilor

38 Commentarii la “PARINTELE SAVATIE: “ZIUA INDRAGOSTITILOR” – una din “sarbatorile” finantate puternic pentru manipularea globala a tinerilor”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

Costel

14-02-2012 23:54

Pictează-mi o mirişte

Grigore Vieru

Domni din ţări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Taţi sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoţi violându-şi bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrişori cârlionţaţi, fără părinţi,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moşnegeşti.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.
Muieri de generali, plictisite,
Împreunate
Cu dulăii care
Casa le-o străjuiesc.
Medici care lungesc penisul,
Măresc
Sânii domnişoarelor.
Cântece leşinate
Moţăind în vagin.
Eclipsă de soare.
Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri,
Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte.

Actori cerşind. Poeţi
Care scriu franţuzeşte. Azi
Englezeşte cântând.
Învăţătoare şi doctoriţe care,
Plecate din satele noastre,
Trimit din Italia şi Israel
Scrisori de iubire soţilor –
Se câştigă bine acolo,
Vor avea copiii la toamnă
Cu ce merge la şcoală.
Bătrâni care se roagă să moară.
Eclipsă de pâine.
Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri,
Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte

Nicolai Costenco, poetul
Care şi-a scris poemele
Pe caietul de gheaţă siberian.
Labiş, copilul genial, ucis
De roţile unui tramvai.
Inima lui Nicolae Testimiţeanu
Sfâşiată de colţii fiarei roşii.
Poetul A. E. Baconsky,
Actorul Toma Caragiu,
Mireasa cântecului, Doina Badea –
Jertfe ale cutremurului.
Dumitru Matcovschi strivit
De roţile autocarului.
Doina şi Ion Aldea-Teodorovici
Căutându-şi dreptatea în Cer.
Ucraineanul Ion Dumeniuc
Murind pentru cauza
Limbii Române.
Evreul Bruchis şi neamul Klaus Heitmann,
Acoperiţi cu noroi,pentru că
Ne omenesc Istoria.
Nichita Stănescu, Marin Sorescu,
Petre Teodorovici
Răpuşi de ciroză. Ioan
Alexandru pe crucea suferinţei
Răstignit.
Şi parcă n-a fost şi nu-i
Destul numai atât –
Puhoaie pline de furie şi groază
Năvălesc peste noi.
Ţărani care plâng
Îngropaţi în nămol.
Meri în floare ucişi
De ghiulele de gheaţă.
Câmpii şi păduri
Pârjolite de focul
Soarelui răzbunător.
Eclipsă de îngeri.
Popor blestemet.

M-am săturat de simboluri,
Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte

Ilaşcu aruncat în cuşca de fier.
Optzecişti geniali,
Paşoptişti retrograzi,
Decrete. Simpozioane.
Mafii şi droguri. Ţărănişti. Liberali.
Comunişti. SIDA. Interfrontişti.
Asasinări. Rusia. NATO. Găgăuzia.
Turci care ne coc pâinea.
Stele pe care foiesc păduchii.
Călugări şi pusnici
Care se apără de viitor.
Lupte nedate. Nici nu
Se mai plânge măcar.
Bărbaţi de nimic,
Voind să strige,
Se udă pe ei.
Ţară scoasă la licitaţie.
Dorul veşnic repaus
Al martirilor.
Eclipsă de toate.
Popor blestemat.

M-am săturat de simboluri,
Pictează-mi o mirişte.
Mi-e dor de copilărie.
De Prut. De linişte.

(Vol.Acum şi în veac
Editura „Litera Internaţional”)

Flavius

15-02-2012 07:54

Va rog, daca se poate sa abordati un subiect ce ma framanta pe mine. Poate ii framanta si pe altii. Sunt nemangaiat din aceasta pricina.

Am intalnit multe fete nehotarate/tematoare cand vine vorba de casatorie. Intre ele multe care pun cariera pe primul plan si apoi vad ele ce fac in viata privata. Altele care ascultau cu gura cascata ce le spuneau parintii lor si noi nu puteam lua hotarari cat de mici fara a-i intreba pe ei. Astfel nu am putut merge mai departe sa concretizan prietenia prin Taina Sfintei Cununii.

Corina

15-02-2012 11:36

@ Costel

Citind poezia am avut impresia ca urmaresc jurnalul de stiri, cel putin in prima parte… Un tablou mai mult decat sumbru, chiar daca tasneste din cand in cand strigatul disperat al dorintei de a vedea miristea de alta data. Se contureaza foarte adanc pierderea de sens a lumii acesteia, in care iubirea este “oferită în formă de marfă”, omul el insusi este o marfa, atingandu-se astfel “ultimul stadiu al decăderii condiției umane”.

Intr-o societate in care se striga non-stop “faceti-va placere”, nu e de mirare ca nu se mai cunoaste sensul sacrului, caci, cum pot sta alaturi curatia cu necuratia? Intr-o astfel de lume, sfintenia iubirii a fost schimbata cu iubirea ca marfa, care se consuma la fel ca orice altceva, si care, in limbaj modern, este sinonima numai cu placerea. Ori, din punct de vedere crestin, tocmai acest aspect trebuie curatat. Noile generatii, invadate de acest inteles al iubirii, oare cum vor mai sti sa descopere sfintenia ei? Oare cum se va mai putea intelege iubirea ca taina, cand totul se livreaza pe taraba?

Pierderea adevaratului sens al iubirii duce necontestabil la decaderea omului, la transformarea lui intr-un umanoid ce functioneaza cu anumiti parametrii biologici, dar care nu mai are tangente cu viata vesnica. Nemaiexistand transcendenta iubirii, insusi comportamentul uman este modificat, sufletul intemnitat, si omul aflat pe culmile disperarii, chiar daca incearca sa se minta si sa-si adoarma constiinta prin activitati care sunt de fapt un surogat al iubirii. Si vedem cum astfel, astazi au din ce in ce mai mult succes retelele de socializare, in care cele cateva mii de prieteni nu fac nici macar cat unul adevarat… Cuvintele prin care se exprimau intelesuri adanci de alta data, astazi au fost inlocuite cu “like”-uri pe facebook. In fata tehnologiei in care omul sta cu orele nenumarate nu se mai stie ceea ce inseamna intretinerea unei relatii vii, personale…

@ Flavius

Uite aici http://dela0.ro/generatia-%E2%80%9Etreizeci-minus%E2%80%9D-cine-mai-face-primul-pas si punctul de vedere al unor fete, oarecum pe acelasi subiect.

Cert este ca astazi intalnim o noua generatie cu alte concepte despre iubire, si este evidenta o pierdere de sens, asa cum incercam sa explic mai sus.

Pericopa evanghelica si apostolica a zilei

15-02-2012 13:06

Pericopa evanghelica: Marcu 14, 43- 72; 15, 1

43. Şi îndată, încă vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni.
44. Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază.
45. Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, a zis Lui: Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
46. Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins.
47. Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea.
48. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu toiege, ca să Mă prindeţi.
49. În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile.
50. Şi, lăsându-L, au fugit toţi.
51. Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el.
52. El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol.
53. Şi au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii.
54. Iar Petru, de departe, a mers după El, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului şi şedea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc.
55. Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau.
56. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau.
57. Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:
58. Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi.
59. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel.
60. Şi, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceştia?
61. Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?
62. Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului.
63. Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori?
64. Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte.
65. Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: Prooroceşte! Şi slugile Îl băteau cu palmele.
66. Şi Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului,
67. Şi văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis: Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.
68. El însă a tăgăduit, zicând: Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul.
69. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor de faţă că acesta este dintre ei.
70. Iar el a tăgăduit iarăşi. Şi după puţin timp, cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru: Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileian şi vorbirea ta se aseamănă.
71. Iar el a început să se blesteme şi să se jure: Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi.
72. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoşul , de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi a început să plângă.
1. Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.

Pericopa apostolica: I Ioan 3, 21- 24; 4, 9- 16

21. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu.
22. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem.
23. Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă.
24. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.
1. Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.
2. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu.
3. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.
4. Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume.
5. Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă.
6. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
7. Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.
9. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem.
10. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
11. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul.

Monica

15-02-2012 14:32

Doamne ajută!

În acest moment, pe Radio Trinitas,este o emisiune în direct cu un părinte care povestește despre Oastea Domnului. Această mișcare este prezentată ca fiind o normalitate în Biserica Ortodoxă. Vă rog să-mi spuneți părerea dv. căci încep să mi se amestece puțin lucrurile în cap și tare mi-e teamă că n-o să mai înțeleg nimic. Eu, care cât de cât mai am habar cu ce să mănâncă Ortodoxia asta(cam pe la piciorul broaștei, așa…)și cunosc părerile Sfinților noștri Părinți care au plecat la Domnul, vă dați seama cam ce ar înțelege unul care abia a găsit Calea, ascultând la Radio Trinitas că Oastea Domnului este în regulă? Bănuiesc ca Părintele Patriarh știe tot ce se prezintă în acest radio. Deci să-nțeleg că este în regulă și din punctul de vedere al Preasfinției Sale? În capul meu este o varză, credeți-mă, și încerc să pun niște lucruri cap la cap dar constat că nu prea-mi iese căci mă lovesc de ceea ce am citit la Părinții: Cleopa, Arsenie Papacioc, Stăniloaie, Adrian Făgețeanu, Argatu, Iustin Pârvu și lista e lungă, adevărații Stâlpi ai Ortodoxiei și…mai că i-aș crede pe ei și pe nimeni altcineva chiar fiind ei și patriarhi sau ce-or mai fi. Cum Doamne iartă-mă să cred eu că cineva care se desprinde din trunchiul ortodoxiei alcătuit din și de Mântuitorul nostru Hristos, acest cineva care se crede mai deștept decât toți cei care au scris istoria ortodoxiei de mii de ani și chiar mai presus decât Hristos și care s-a gândit el să-și facă propria adunare și să le mai spună și altora că Hristos n-ar fi avut dreptate în totalitate și că mai trebuie adăugat ceva! Ajuta-ți-mă să înțeleg, vă rog! Luminați-mă! Emisiunea s-a terminat demult iar eu mă mai întreb încă ce caută subiectul acesta la Radio Trinitas? Și asta, nu-i nimic!!! Mi-au mai auzit urechile și altele care nu prea au legătură cu învățăturile ortodoxe.
Aș vrea să vă mai spun că vă apreciez site-ul și chiar dacă nu am timp să scriu de fiecare dată vă citesc articolele și chiar și comentariile postate. Mă întristează de multe ori ce văd și mă rog la Dumnezeu ca toate aceste polemici, de multe ori dure și nejustificate, să nu îndepărteze oamenii, mai ales tinerii de ceea ce înseamnă cu-adevărat Hristos și ortodoxia. Dumnezeu nu lovește, nu pedepsește, nu ne judecă, nu ne dă cu barda în cap. Dumnezeu ne iubește și atât. Și noi ar trebui să facem la fel. Maica Domnului să vă călăuzească pașii în tot ce faceți.

Toate cele bune și numai bine vă doresc.

Doamne ajută!

Monica

admin

15-02-2012 15:05

@Monica:

Istoria Oastei Domnului e lunga si complicata. E adevarat ca au existat curente care s-au protestantizat cu totul, intre timp, iesind din Biserica, insa alte ramuri sunt in biserica. cu toate aspectele controversate ce tin de o astfel de miscare. Sunt insa si membri ai Oastei de toata buna credinta, care poate vor interveni aici sa explice mai mult.

Mariana V.

15-02-2012 19:03

Doamne ajuta!
Am avut ocazia sa particip de cateva ori la intalniri ale Oastei Domnului din Timisoara…este doar activitate misionara desfasurata de mireni, nimic mai mult. Fie ca LUMINA sa ne ajute pe toti sa ramanem in HRISTOS, in BISERICA, si sa ne rugam unii pentru altii! Exista un forum al Oastei Domnului unde pot fi citite mai multe despre Oaste…sunt din Galati cei care au “pus bazele“ acestui forum. Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa fim UNA IN EL, in DRAGOSTE, fiindca “DRAGOSTEA NU CADE.“Sa ne rugam neincetat! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

vasile nica

15-02-2012 21:12

Pe cărțile Părintelui Iosif Trifa și pe poeziile poetului Traian Dorz am făcut alfabetul Ortodoxiei; Sunt profesor de religie Ortodoxă, ceea ce sunt Dumnezeu știe, dar aceasta o datorez în mare parte părinților mei care din tinerețea lor au intrat în mișcarea Oastea Domnului. Dumnezeu folosește o infinitate nesfârșită de posilități pentru a atrage pe om la Sine; precis și sigur: Dumnezeu m-a chemat la slujirea Sa prin această mișcare. Părintele Iosif Trifa a fost un sfânt, ceilalți care au preluat distorsionat misiunea sa vor răspunde în fața lui Dumnezeu. Cițiți cartea “Prigoana dinăuntru” scrisă de Părintele Profesor Mihai Valică și Doctorul Pavel Chirilă. Ei nu fac parte din mișcare Oastea Domnului de aceea puteți avea încrederea că au scris nepărtinitor despre inițiatorul Oastei Domnului. Cartea a apărut anul trecut la Editura Cristiana. Poate lectura capitolului din carte care prezință lucrarea Părintelui Iosif, vă va dumiri cumva.

Dragă soră, o “Oaste a Domnului” trebuie să înfiripe fiecare preot în parohia sa. Preoțíi care s-au dăruit total propriei misiuni au și făcut asta chiar dacă comunitatea vie din parohia lor nu a fost numită cu acest nume. Sunt atâtea sociații în Biserică ce au un nume, oare toate sunt secte numai pentru că au un nume? Atunci de ce este așa de scandalizator că cei care s-au trezit la pocănță prin misiunea Părintelui Iosif au primit un nume, numele de ostași? De fapt au descoperit adevăratul lor nume, numele lor de la botez pe care și l-au trădat prin păcate și necredință.

Odată cu terminarea cărții Ortodoxie și naționalism cred că am citit toate cărțile care au fost scrise și publicate de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae. În mare parte am citit ce au scris și ceilalți Părinți pe care i-ați amintit. Cu excepția Părintelui Cleopa care într-adevăr și-a manifestat cumva rezerva față de Oastea Domnului, nu știu ca ceilalți Părinți de care ați amintit să fi scris împotriva asociației.

Într-adevăr au fost dezertări și abateri, dar să ne gândim că și în cercul Apostolilor a fost o trădare, și între marii episcopi ai Bisericii au fost eretici. De fapt unele păcate nu le poți face decât dacă pornești pe calea Domnului. Și acum ce să facem? Să dormim în păcate numai pentru faptul că dacă ne trezim din ele putem cădea în mândrie și erezie? A fost vinovat Domnul că Iuda a trădat, este vinovat părintele Iosif că unii i-au preluat strâmbat învățătura?

Dar totodată cunosc mulți ieromonahi, și mai multe monahii, dar și mai mulți preoți mireni care provenid din familii de ostași au înțeles să se dăruiască slujirii lui Dumnezeu. Eu întreb cinstit și rog să mi se răspundă tot cinstit: oare cum acest număr semnificativ de monahi formați în mișcarea “dubioasă” a Oastei Domnului, au înțeles dintr-o mișcare “anarhică” să-și închine viațá lui Dumnezeu într-un mediu monahal?! Dacă știți cu ce să mânâncă Ortodoxia, și chiar știți pentru că ați afirmat-o, înseamnă că ați citit criteriul prin care se cunosc proorocii mincinoși, iar dacă nu ați citit, vă rog să citiți capitolul șapte din Evanghelia Sf Matei! Acolo Domnul spune că după roade cunoști pomul. Dintr-un mărăcine nu poate crește struguri, zice Domnul. Cum poate o sectă să dea Bisericii preoți, ieromanohi, monahii și profesori de religie? Răspundeți! Dar vă rog să răspundeți cinstit și fără prejudecăți! Că monah nu se face nimeni din simț prozelitist, nu? Cum să facă o maică care s-a făgăduit tăcerii prozelitism? Cine este întreg la minte chiar nu poate afirma asta.

Dar dacă sunteți inițiată în Ortodoxie nu vă preocupați prea mult de Oastea Domnului, ea nu s-a adresat celor pormiți pe drumul mântuirii. Ea s-a adresat în primul rând cârciumarilor, bețivilor și celor păcătoși. Iar răspunsul acestora a fost prea uimitor ca ceilalți să nu fie copleșiți de admirație. Unul dintre aceștia a fost și arhimandritul Iuliu Scriban. Poate că ați auzit de el. A fost un mare animator al lucrării Părintelui Iosif Trifa. Poate că ați auzit de părintele Ilarion Felea, a murit ca mărturisitor la Aiud. Ba, chiar poate că ați citit lucrarea lui de doctorat, se numește Pocăința. Vă amintiți, nu? În carte autorul scrie că a fost martor unor mărurisiri de pocăință reprezentative făcute în Oastea Domnului.

Oastea Domnului nu este nimic altceva decât o puternică împrospătare a milei și bunătății Fiului lui Dumnezeu Care a binevoit ca prin scrierile Părintelui Trifa, să Se coboare din nou printre vameși și păcătoși.

Vă rog și pe dumneavoastră și pe alții care sunt asemenea dumneavoastră să fiți prudenți, reținuți și moderați ca nu cum va să repetați la un alt nivel cuvintele iudeilor:

“Noi știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar pe Acesta nu-L știm de unde este este!”

Chiar ar fi păcat!

1. Pingback: Paradoxul secolului vitezei – Cărarile de la om la om ? | θεολογία
ioana

15-02-2012 22:43

Flavius,
sunt si fete nemangaiate din aceeasi pricina ca si dvs. Si ele se plang ca baietii nu sunt hotarati si nu doresc sa se casatoreasca. Parintele duhovnicesc (ca ele de sfintia sa asculta mai mult decat de parintii trupesti) le mangaie cu astfel de cuvinte: deh! baietii vor fete cuminti ca voi, dar sa arate ca Madona 🙂
Iar parintele Iustin Parvu a raspuns unei tinere: casatoria nu are varsta.

Pr. Mihai

16-02-2012 11:30

Va salut,
Citesc de ceva vreme scrierile Parintelui Savatie, si pot sa spun ca in mare parte ii impartesesc convingerile.
Insa am unele nelamuriri.De exemplu: “N-ar fi prins dacă nu ar fi fost finanțate puternic. În aceste sărbători se investesc bani care ar putea salva de la criză sute de guverne din întreaga lume. Și totuși cineva preferă să le investească anume astfel. De ce? Răspunsul la această întrebare tinerii care sînt folosiți astăzi în această manipulare globală îl vor afla peste zece ani. Iar mulți nu-l vor mai afla deloc, pentru că vor deveni victime pentru totdeauna.”
Aici eu observ o anumita tendinta de a accentua ideea de conspiratie.Nu vreau sa intru in amanunte legate de aceasta tema , dar as vrea sa stiu ce parere aveti, lupta noastra e una lumeasca sau duhovniceasca? sau amandoua?
Ca purtam un razboi nevazut , asta stim cu totii si simtim pe propria piele.
Dar oare vom ajunge angrenati si in lupta vazuta , lumeasca , cu tot ca presupune ea?
Cer iertare , mai ales parintelui, daca am inteles gresit, dar am aceasta dilema , nu de putina vreme:simt ca traim vremuri de prigoana, insa nu imi dau seama daca nu cumva lupta cea buna , se poate transforma in lupta cea “mai putin buna ” daca nu chiar in lupta cea rea. Imi e teama ca granita dintre ele e foarte subtire.
Referitor la citatul de mai sus, eu cred ca investitia masiva de care vorbeste parintele, are scop comercial , in primul rand. Au indentificat o “piata” libera si flamanda, si o exploateaza .Sigur , daca castigand bani ,isi pot atinge si alte obiective , e foarte bine pentru ei.
Insa , personal, la acest moment , nu vad decat un singur mare inamic pe care il avem: Idolul ban.Acesta este venerat din pacate mai mult decat dyonisos, afrodita sau acest seint velentains.Tinerii sunt astazi , dupa parerea mea , expusi la o cale gresita cu mult mai devreme de varsta la care sunt interesati de o relatie fizica.E vorba de calea succesului material, calea verbului “a avea”.
De ce consider deci mai periculos idolul ban decat pe cel al desfranarii?Pentru ca cel de pe urma se lupta din greu pt a fi recunoscut de toti , mai are inca dusmani , printre care constiinta , care oricat de deformata ar fi , inca mai lupta.Pe cand primul, e venerat dintotdeauna ,pretutindeni si de catre aproape toti .
Insa revenind la subiect,atat acest interviu , cat si cartea “Intre Freud si Hristos” sunt argumente foarte bune pt cei ce vor sa vada si sa auda, in folosul luptei duhovnicesti care se da in noi si in contra noastra.

admin

16-02-2012 13:26

@ pr. Mihai:

Sarutmana!

Lupta este duhovniceasca, in orice caz. Dar ea inseamna inclusiv marturisirea adevarului despre ceea ce se intampla. Altfel de lupta decat cea… intru cuvant (si in Duh) nici nu este posibila.

Ca ne place sau nu, ca avem deja anumite preconceptii sau idiosincrazii dobandite cand auzim de “conspiratii”, asta nu le face, din pacate, mai putin reale. Diavolul lucreaza nu doar prin duhuri ci si prin oamenii si organizatiile care i se inchina si cauta sa prigoneasca pe Hristos in lume. Cu ingaduinta Sa, bineinteles. Iar parintele Savatie nu este defel primul care vorbeste despre acest lucru. De fapt insasi Sfanta Scriptura si mai ales Apocalipsa prezinta acest razboi care va culmina cu imparatia lui Antihrist.

Pentru ca, probabil, ati intrat pentru prima data sau de putina vreme aici, va cerem permisiunea sa va sugeram cateva (se putea mult mai multe) articole lamuritoare despre aceste subiecte, publicate pana acum:

Noua ordine mondiala, elite, crize artificiale, institutii supra-nationale: o alternativa academica la “teoria conspiratiei” (si linkurile de la final)

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/02/22/conspiratia-impotriva-teoriei-conspiratiei-cui-ii-este-frica-de-istorie-si-scepticism/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/01/05/cu-ce-a-deranjat-staretul-efrem-pe-stapanii-lumii-i-puterile-intunericului-sionistii-vor-sa-loveasca-in-ortodoxie-kissinger-om-intunecos-video/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/01/12/cu-ce-a-deranjat-staretul-efrem-pe-stapanii-lumii-ii-eu-sunt-impotriva-europei-ma-rog-din-tot-sufletul-sa-nu-intrati-niciodata-in-ue-video/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/01/31/cu-ce-a-deranjat-staretul-efrem-pe-stapanii-lumii-iii-comunitatea-europea%c2%adna-vrea-sa-niveleze-totul-arhimandritul-efrem-la-timisoara-1/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/12/29/marturisire-esentiala-profetica-a-sinodului-bisericii-greciei-despre-cauzele-crizei-economice-planul-de-inrobire-mondiala-si-remediile-sale-duhovnicesti-si-despre-o-prima-strategie-diversionista-d/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/01/15/marturisirea-hotarata-totala-dar-si-plina-de-discernamant-a-vladicai-serafim-de-pireu-sustinut-de-multi-arhierei-%e2%80%9dsunt-antisionist-dar-nu-antisemit%e2

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/09/10/parintele-sofian-boghiu-despre-sfarsitul-lumii-antihrist-si-masonerie/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/11/23/parintele-calciu-planul-masoneriei-este-sa-subjuge-intreaga-omenire-si-sa-distruga-credinta-crestina/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/09/06/pr-gheorghe-calciu-parintele-nostru-marturisitor-masoneria-si-organizatiile-internationale/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/11/27/masoneria-si-familia/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/10/07/zeul-tolerantei-si-descrestinarea-crestinismului-toleranta-si-francmasoneria-1/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/10/11/toleranta-si-francmasoneria-2/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/10/15/toleranta-si-francmasoneria-3-descrestinarea-masoneriei-si-izgonirea-sfantului-nume-al-lui-hristos-din-viata-publica/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/05/19/toleranta-si-corectitudinea-politica/

admin

16-02-2012 13:33

Despre “lupta cea buna”:

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/12/13/ortodoxie-sau-ortodoxism-viata-sau-ideologie-hristos-sau-baraba-silire-sau-libertate-sau-despre-altfel-de-tarini-boi-si-femei-cf-luca-14/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/03/aduse-cu-posta-electronica-2-dr-ioan-gandu-sa-luptam-lupta-cea-buna-i/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/03/15/dr-ioan-gandu-sa-luptam-lupta-cea-buna-ii-%e2%80%9cstiti-voi-fratilor-care-este-arma-cea-mai-puternica-a-omului-pe-pamant-de-ce-o-lepadam-tocmai-pe-ea/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/01/03/din-nou-din-cartea-zeul-tolerantei-un-capitol-fundamental-crestinismul-cauza-a-intolerantei-care-este-diferenta-intre-marturisire-si-fanatism/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/08/23/fanatism-sau-relativism-extremele-pierzarii-ravna-care-ne-insala-versus-calea-cea-stramta-si-de-toti-prigonita/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/02/09/pilda-sfantului-mucenic-nichifor-9-februarie-sa-ne-reamintim-duhul-adevaratei-marturisiri-si-care-trebuie-sa-ne-fie-cautarea-primordiala/

Corina

16-02-2012 15:11

@ pr. Mihai

Sa-mi fie cu iertare ca incerc si eu a va da un raspuns.

Lupta este intr-adevar duhovniceasca, dar, ca oameni nu suntem doar duhuri, ci fiintam in lumea aceasta cu trup si cu suflet. Aceasta presupune ca lupta care se da in planul duhurilor se concretizeaza in faptele si cuvintele noastre, care trebuiesc a fi crestinesti.

Asadar, ca exemplu, desi stim ca prin aceasta sarbatoare de St. Valentin se incearca pervertirea dragostei si pana la urma deturnarea intelesului ei pe care ni-l da Evanghelia, lupta aceasta duhovniceasca se va concretiza in plan “lumesc” prin atitudinea pe care o vom lua. Adica, pe langa faptul ca nu voi cumpara tot felul de inimioare sau mai stiu eu ce, am dreptul si sa marturisesc ca nu sunt de acord cu aceasta sarbatoare, bazandu-ma pe intelesurile crestinesti. Sigur, nu ma voi duce sa rastorn tarabele vanzatorilor de chilipiruri facute special pentru aceasta ocazie, aratand astfel ca lupt, ca sunt impotriva. Aceasta este o lupta gresti inteleasa. Nu voi sta insa nici tacand, si tolerand orice, pentru ca a fi caldicel nu ne este recomandat…

Pe de alta parte stim foarte bine ca patimile sunt legate unele de altele si e de ajuns ca omul sa hraneasca una, ca sa le dezvolte si pe celelalte. Si stim foarte bine ca nicio patima nu hraneste cu adevarat omul, care va ramane din ce in ce mai flamand. Poate el sa manance toate roscovele cu care se hranesc porcii, dar tot va tanji dupa painea din casa Tatalui sau. Si, negasindusi implinirea, omul fie se va scula sa mearga Acasa, fie va tinde sa dezvolte din ce in ce mai mult patima pe care o are, atragand prin aceasta si altele, de care se leaga.

Daca, sa spunem ca un om are patima desfranarii mai mare, va cauta sa si-o satisfaca si prin cumpararea unor lucruri care ii va aduce ceva nou, sau il va inveseli intr-un fel sau altul. Bineinteles ca, in opinia lui, ii va trebui, mai ales ca, avand aceste lucrui la vedere deja i se vor trezi toate dorintele. Mai departe, va avea nevoie de bani pentru a duce la infaptuire ceea ce tanjeste, si, astfel va ajunge si sa se preocupe sa faca rost de bani, dezvoltand prin urmare si impatimirea de arginti.

Aceasi demonstratie merge si in sens invers. Un om care are patima inbogatirii va cauta sa aibe mai mult si mai mult nefiind niciodata multumit cu ce are. Astfel poate sa ajunga sa cumpere si ceea ce se vinde de St. Valentin. Daca a cumparat va trebui si sa foloseasca, asa ca numai bine ajunge sa guste si alte patimi.

Pentru toate mecanismele acestor patimi, dupa bibliografia bogata pe care v-a dat-o admin, as recomanda si eu cartea Terapeutica bolilor spirituale de Jean-Claude Larchet.

Iertati si binecuvantati!

Pr. Mihai

16-02-2012 15:23

Da , am citit cateva din articolele acestea , sunt oarecum informat cu privire la aceasta problema, e adevarat , sunt de putin timp aici pe sait, dar aceasta problema nu e noua , si ne framanta pe toti ,de ceva mai mult timp.
Sigur ca exista o conspiratie, primul conspirator e diavolul si planurile lui sunt lucrate de oameni ,aici nu e dubiu.
Intrebarea pe care eu o pun este: unde se sfarseste lupta intru cuvant si unde incepe lupta cu sabia?Eu unul nu sunt sigur ca am un raspuns.
Poate eu , poate fratia ta si multi altii , putem sa ne limitam doar la a marturisi.Dar nu toti crestinii au vocatie de martiri , unii au vocatie de luptatori , cum a fost de pilda Sf Stefan cel Mare.
Imi cer iertare daca bat campii.
o sa imi fac timp sa citesc toate articolele de mai sus si probabil voi gasi multe lamuriri.
Doamne-ajuta!

Corina

16-02-2012 18:43

@ Pr. Mihai

Ma scuzati ca iar intervin, chiar inainte sa primiti un raspuns din partea celor pe care ii intrebati.

Personal cred ca un crestin trebuie sa raspunda conform vremurilor pe care le traieste.

Daca Sf. Stefan cel Mare a scos sabia, a fost pentru ca turcii au navalit in tara si a trebuit sa-si apere mosia si neamul. In schimb, dupa cum bine stim n-a dus nicio lupta de cucerire a unor teritorii straine. Deci, atata vreme cat nu avem o provocare de asa natura, nu suntem obligati sa dam un raspuns la fel.

Pe de alta parte nu negam nici vremurile de stramtoare si de prigoana, dar pe care Biserica le-a trait dintotdeauna intr-o forma mai accentuata sau nu, si pe care le va trai pana la sfarsitul veacurilor, culminand cu perioada antihristica.

Aici fiecare ar trebui sa dea un raspuns dupa cum are “stofa”. Cunoastem ca sunt cete de Mucenici, de Pustnci, de Apostoli, de Cuviosi etc. Fiecare poate ca are o chemare mai mult spre una si trebuie sa se cerceteze constant pe sine pentru a da raspunsul potrivit. Mai trebuie si sa mentionam ca mucenicia este de mai multe feluri, nu numai de sange, si sa nu uitam ca aceasta este un dar de la Dumnezeu!

Deci, in primul rand fiecare este chemat sa marturiseasca credinta pe care o are dupa puterile lui.

La nivel de comunitate lucrurile stau un pic altfel, tocmai pentru ca fiecare este diferit si nu exista o cale inconturnabila de mantuire pentru toti: mucenicia, chiar daca prigoana ii priveste pe toti. Cei care au incercat sa inroleze lumea in astfel de miscari, si cei care s-au inrolat, au fost de teagma zelotilor. Cat despre biruinta lor, ar fi bine sa (re)vedem istoria Bisericii!

Nu consider corect nici sa se gaseasca unii si sa-i indemne pe altii, precum mama lui Stefan cel Mare care a spus: “du-te la ostire, pentru tara mori…”, si sa se gaseasca niste tapi ispasitori, care sa constituie o jertfa neroditoare.

Singura lupta la care putem sa ne indemnam toti fratii este pocainta, iar aceasta nu este de loc de neglijat, caci cine a incercat sa o duca trebuie sa stie cum este.

Si ca raspuns la intrebarea dumneavoastra: unde se sfarseste lupta intru cuvant si unde incepe lupta cu sabia?, as putea spune ca limita e in functie de X (sau de o persoana daca vreti) si in plus depinde de timp, pentru ca aceasi perosana are o evolutie duhovniceasca personala. In plus, daca vreti un criteriu general, acesta nu poate fi decat Hristos, caci el este piatra de poticnire pentru multi sau piatra de ridicare, dar de aici ar incepe o alta cuvantare…

Pr. Mihai

16-02-2012 19:07

Am citit articolele cu privire la “lupta ce buna”
Subscriu la tot ce am citit, insa tot mai am o farama de neclaritate:
O sa dau un exemplu: daca aflandu-ma singur pe o strada pustie as fi in pericol de a fi lovit si jefuit, nu m-as opune , nu as riposta.
Insa daca as fi cu sotia mea si ea ar fi in mare pericol , probabil as gasi forta sa ripostez in asa masura incat sa ma asigur ca agresiunea a incetat.
Ce-am vrut sa zic cu asta?Una e sa accepti nedreptatea facuta contra ta .si alta e sa accepti nedreptatea facuta altcuiva drag ,sa zicem.
Deci violenta poate fi uneori scuzabila cand este folosita pentru a proteja pe cei slabi…..Dar totusi ceva imi spune ca gresesc, ca violenta nu poate fi scuzabila.
Imi cer iertare cred ca iar bat campii aiurea …

Costel

16-02-2012 19:48

@Corina
“Nimeni nu va mosteni pamintul, fiecare este dator cu o moarte!” – Grigore Vieru

Nu stiu ce raspuns sa iti dau la temerile tale. Poate doar sa iti reamintesc cuvintele Mantuitorului „nici porţile iadului nu vor birui” Biserica pe care El a zidit-o.

http://www.youtube.com/watch?v=DzU3Zed9Ths

Costel

16-02-2012 19:50

“Deseori pomenesc cuvintele lui Marko Milianov[1] ca «vitejia inseamna a te apara de dusmani, iar omenia este a-i apara pe dusmani de tine.» Asta nu inseamna sa zicem oricui: «Vino, frate!» – noi sa-l imbratisam, iar el sa ne ucida. Crestinismul nu propovaduieste o astfel de dragoste fata de dusmani. Nu vorbim acum de o purtare sentimentala, ci despre purtarea evanghelica care trebuie sa ne imboldeasca sa ramanem Oameni. Cu alte cuvinte, cum se spu­ne in popor: «Cand ai o pusca-n mana, sa am si eu una, si-apoi sa fie dupa voia lui Dumnezeu si dupa norocul viteazului!» Dar daca celalalt nu are pusca-n maini, daca-i neputincios, atunci cu nici un pret sa nu-i scoti ochii, sa nu-i tai capul, sa nu-l macelaresti!…”

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/05/12/strigatele-in-pustiu-ale-patriarhului-pavle-lectiile-neauzite-ale-unui-om-evanghelic-si-nemeritat-cum-sa-reactionam-fata-de-cei-rai-si-nedrepti/

Costel

16-02-2012 19:58

@Flavius

http://www.schituldarvari.ro/index.php?page=eveniment&id=61

Hrisanti

16-02-2012 23:18

“…Dacă Romeo nu a făcut transplant de sex și Julieta nu e travestit, de-acuma e bine, avînd în vedere tendințele lumii în care trăim.”

Am mult respect pentru Parintele Savatie, si pe forumul sfintiei sale, in anul 2002, am avut acces la o comunitate ortodoxa on -line…

Cu toate acestea, gasesc ca aceasta afirmatie este exagerata.

Aceste tendinte sunt totusi minoritare, chiar si in occident, chiar daca se face “mult zgomot” in jurul lor.

Continua sa exite iubire adevarata, chiar in cele mai grele conditii, si nu cred ca putem “contabiliza” iubirea in functie de niste tendinte politice, sociale sau culturale.

Mi se pare ca ajungem sa ne “inchidem” in niste clisee mediatice, care nu au intotdeauna legatura cu realitatea.

Ma iertati, daca supar.

Laura

17-02-2012 04:50

“Valentin’s day – Atitudine crestina fata de Valentin’s day

O atitudine crestina fata de pervertirea sarbatorii crestine a Sfantului Valentin, asa cum se manifesta ea astazi atat in mass-media cat si in viata tinerilor, ne-a oferit-o parintele Emil Jurcan, prodecanul facultatii de Teologie ortodoxa din Alba Iulia:

“Iubite cititorule, astazi este o zi care ca multe altele a fost denaturata in tavalugul acesta empirist, hedonist, in tavalugul placerilor societatii contemporane. Mai precis observam pe zi ce trece ca multe din sarbatorile noastre sunt banalizate, sunt reduse la dimensiunea merculialului, ca din Pasti si din Craciun n-au ramas decat statistici ale magazinelor de produse, ale mall-urilor. La finalul lor se face o dare de seama in ce procent au crescut cumparaturile, ce produse au fost mai cautate in aceea perioada. Tot asa putem spune si despre ziua Sfantului Valentin care este un sfant crestin pe care atat Biserica Ortodoxa, dar mai ales cea Romano-Catolica il surprinde in calendarul ei pentru conotatia profunda a acestuia. Sfantul Valentin este sfantul casatoriei, iata cum l-am transformat in sfantul dezmatului, sau in ziua dezmatului si a desfraului.

Despre Sfantul Valentin se stie ca a trait in secolul II-III, in perioada imparatului Claudius al II-lea care la un moment dat a vazut ca soldatii necasatoriti sunt mai buni soldati, mai detasati de problemele casei decat cei cu familie care se gandeau si la problemele casniciei, ale copiilor, ale sotiilor. El a dat un decret prin care interzicea oficierea casatoriilor soldatilor, tocmai pentru ca sa isi rezerve o forta militara detasata de aceasta problema. Iar acest mucenic a desconsiderat decretul continuand pe mai departe sa ii casatoreasca pe crestini care urmau apoi sa fie inrolati si sa mearga la lupta. Cu alte cuvinte lupta impotriva desfraului si a dezmatului pe care inevitabil il impusese imparatul prin decretul sau, deci Sfantul Valentin este sfantul casatoriei, al lucrului cu randuiala, a legaturii binecuvantate de Dumnezeu.

Valentin’s day

Ceea ce vedem acum in aceasta nebunie a societatii si a tinerilor nostri este o apelare nu la sfantul Valentin ci la vremurile precrestine, o reintoarcere la lumea pagana. Din pacate lumea aceasta pagana a insemnat elemente de valoare, cat si elemente de ne-valoare sau non-valoare. Iar ceea ce vedem in societatea noastra este o preluare a non-valorii. De fapt ce se intampla in societatea consumista occidentala de ziua sfantului este o incercare de reluare, de reiterare a elementului pagan din perioada lumi romane in luna februarie, pe la mijlocul ei se sarbatoreau lupercaliile. Acestea erau niste sarbatori in cinstea lui Lupercus sau Faunus, acea lupoaica ce era emblema Romei, cea care i-ar fi hranit si pe Romulus si Remus, care pentru perioada respectiva reprezenta un simbol al autenticitatii lumii romane. In aceea perioada pe 15 februarie era in lumea pagana un fel de pregatire, purificare. Februarie inseamna la randul sau purificare. O purificare a asa numitelor elemente feminine: ogoare, femei. Sarbatoare in care se aducea un caine si o capra jertfa lui Lupercus pe Palatin in Roma la asa Pestera a Lupului. Iar cei care formau Fratia Lupului, fratii lupului erau niste tineri preoti care apoi jupuiau animalul, capra. Taiau in fasii pielea ei si alergau apoi goi cu pielea aceea muiata in sange si loveau cu ele pamantul si pe femeile intalnite, considerand ca asa le vor face mai apte mai apte de dragoste si mai rodnice. Mai mult decat atat tot in aceasta perioada pe 13 februarie se bagau numele femeilor, se scriau pe biletele numele femeilor si burlacii din Roma trageau cate un bilet, urmand ca timp de un an sa petreaca cu aceea femeie al carui nume il scotea din urna si dupa un an de zile sa constate daca putea sa fie sau nu o casatorie.

Observam in ceea ce se intampla astazi o reluare a ideii precrestine cu conotatii foarte negative, pentru ca si astazi exista asemenea practici care justifica imoralitatea, desfraul dintre tineri, ideea de casatorie de proba sau de o zi, ideea de petrecere si nu ideea de jertfa, de bucurie, de familie intarita asa cum o vede sfantul Valentin.

Ziua indragostitilor sau ziua iubirii eu as vrea sa fie altfel, sa fie ziua adevaratei iubiri. Cea mai mare iubire nu este cea care se bucura de un moment, de un ceas de o zi, de cateva minute, ci este iubirea eterna. Eu as decreta aceasta zi si toate celelalte, incepand din aceasta zi, ziua iubirii ce se jertfeste din iubire ca sa reverse iubirea. Ziua familiei adevarate, ziua jertfei pentru familie, ziua dragostei curate dintre tineri, ziua in care Dumnezeu ne cheama sa ne privim cu ochii iubirii care sunt altfel decat ochii placerii, a senzualitatii, a clipei care trece. Ziua sfantului Valentin sa fie ziua frumusetii dintre oamenii in care sa poti oferii ceea ce este mai frumos din tine, in care sa vezi nu paganismul acela al dezmatului, pentru ca Dumnezeu si-a trimis pe Fiul Sau tocmai pentru ca sa ne scoata din dezmat si din aceasta disperata cautare a fericirii aici pe pamant.

Ziua sfantului Valentin, dupa modelul Sfantului Valentin, dupa modelul crestin, dupa modelul nostru autentic romanesc, dupa modelul lui Hristos este ziua in care sa poti oferi celor dragi expresia iubirii tale prin cuvant, prin rugaciune, prin privire si nicidecum prin pacat.

Sa traim aceste zile ale iubirii cate zile ne da Dumnezeu dupa modelul sfantului Valentin, care a murit aparand casatoria. Dumnezeu sa binecuvinteze legaturile frumoase si curate, casatoriile minunate, prieteniile sincere si Dumnezeu sa nu ingaduie dezmatul, ticalosia si murdaria sufleteasca!”

Din cate stiu eu Biserica Ortodoxa il sarbatoreste pe Sf.Valentin pe 16 februarie. Intr-adevr in calendarul de dinainte de Vatican II, Sf. Valentin este pe 14 februarie. Insa e ironic, nu? Cate persoane care sarbatoresc “Valentin’s Day”-ul social stiu despre viata Sf.Valentin si ca el a luptat impotriva desfranarii si ptr. casatorie? Imediat vine Aprilie si o sa sarbatorim si iepurasul de Paste.@.@(nu inteleg de unde aceasta legatura.ce treaba are iepurele cu ouale de Paste?)

Maica Domnului sa va ocroteasca!

Flavius

17-02-2012 09:46

@ celor ce s-au aplecat catre suferinta mea si m-au indrumat
Va multumesc.

Corina

17-02-2012 11:00

@ Costel

Da, si Parintele Arsenie Papacioc spunea tot asa, ca: “cu o moarte toti suntem datori, dar una e ortodox sa mori si alta e ecumenist vandut”.

Ideea pe care am vrut sa o subliniez este ca in tot ce facem trebuie sa avem discernamant. Nu e vorba de o teama, mai ales stiind ca “sangele muncenicilor este samanta Bisericii”.

Multumesc si pentru cantec. Pline de adevar aceste versuri ale lui Adrian Paunescu:

1. Timpul vieţii ni-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţii doar din ce-au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşii scuipă pe prag
Voi ce-n lună zburaţi
Pân’ la cer vă urcaţi
Pe spinări de noi sclavi

R: Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele, bune, rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi-ar putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele

2. Voi ce-n lună plecaţi
Cu-ale noastre izbânzi
Nu uitaţi c-aveţi fraţi
Pe planetă flămânzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ

3. Lumea-i plină de rai
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi
Fiindcă naşteţi copii
Apăraţi-i luptând
Doborâţi monştrii vii
Ce de-un veac de vecii
Norii pun pe pământ

4. Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi
Nu e loc de vreun steag
E o groapă de paşi
Între ei sunt sudaţi
Cu un strâmb ideal
Cum sunt bine legaţi
Condamnatul de laţ
Şi biciuşca de cal

5. Fii ai muncii, aveţi
Năduşală pe piept
Cum stă nurca de preţ
Pe-al madamelor piept
Unii au, alţii fac
Unii dorm, alţii sunt
Între înger şi drac
Trage omul sărac
Înhămat la pământ

R: Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele, bune, rele
Şi-nchisori şi libertate
Şi-ar putea şi nu se poate
Şi ruină şi cetate
Genii mari şi frunţi tembele
Vânt ce stă şi vânt ce bate
Şi martiri, dar şi lichele
Nedreptate şi dreptate
Şi-ar putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele

o crestina

19-02-2012 23:23

Parintelui Savatie ii este destul ca Romeo e barbat si Julieta femeie! Așteptați cîțiva ani și veți vedea că filmele cu cupluri homosexuale vor fi cel puțin la fel de multe ca cele despre cuplurile tradiționale, adauga parintele. Asa o fi pe la voi fratilor, o fi de asteptat. Dar pe aici nu mai trebuie sa asteptam nimic. Poate ca va spuneam si alta data ca in unele scoli americane copiii sunt obligati sa vizioneze filme artistice in care protagonistii sunt si ei copiii, insa au cate doua mame sau doi tati. Desigur ca si eu am intalnit astfel de cazuri. Legile sunt esentiale! Aici la plaja femeile care umbla topless sunt arestate acuzate fiind de curvie, in Romania nu. Aici in NY au aparut baietii cu pantaloni stramti sau mulati. Cati astfel de oameni puteai vedea in NY in afara cartierelor homo inainte de legiferarea casatoriilor homo? Nu cine stie cati! Acum in schimb vezi o multime. Cum, asa, peste noapte? Nu, dar acum legea e de partea lor. EU NU INTELEG DE CE SE VAITA ROMANII DE EMISIUNILE TV. AICI, INTR-O EMISIUNE PT COPII A APARUT O DOAMNA IMBRACATA CU CEVA DECOLTAT. SI POSTUL DE TELEVIZIUNE A PRIMIT O MULTIME DE TELEFOANE SA OPREASCA SHOW-UL. SI L-AU OPRIT. TOT ASA SI VOI, DRAGII MEI FRATI DIN RO, AR TREBUI SA FACETI. SA CONTACTATI TV SA OPREASCA. Dar de ce nu puteti? Pt ca poate majoritatea telespectatorilor agreaza acele show-ri. Iar cei ce iubesc intunericul mai mult decat lumina, vor spune:”Cui nu-i place sa nu se uite.” Deci, ramane de vazut daca majoritatea romanilor prefera st valentine’s sau mai degraba ar prefera sa auda vorbindu-se despre Sf. Valentin. Este dureros de trist ca romanii de rand sunt extrem de needucati. Cum poti sa intri intr-o banca in Ro si sa vezi functionare imbracate asa de sumar? De ce nu se vorbeste despre tinuta decenta? Vin aici fete tinere din Ro cu cercei in nas si le trebuie ani de zile sa priceapa diferenta dintre decent si indecent, dintre tinuta profesionala si cea de bar.

2. Pingback: PS Gurie al Devei si Hunedoarei: DRAGOBETELE, JALNIC CONCUBINAJ AL DESFRANARII. Protest fata de CASATORIA DE PROBA “oficiata” de primarii din eparhie - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
3. Pingback: CE SPUNE BISERICA DESPRE 8 MARTIE SI MARTISOR? Care este “ziua femeii” crestine? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Olivian BREDA

16-03-2012 08:11

Bună, am pus pe Internet imagini și filmarea completă de la lansarea cărții “Fuga spre cîmpul cu ciori” a părintelui Savatie BAȘTOVOI:
http://fiieficient.com/2012/03/savatie-bastovoi-lansarea-fuga-spre-cimpul-cu-ciori-2012-03-13-editura-cathisma-si-libraria-sophia/

4. Pingback: “Familia ortodoxa”: INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR… -
ica

10-02-2013 22:59

Scrisoare de ,,Valentine’s day”
Iubiții mei

Vă scriu în această așa zisă ,, zi a îndrăgostiților ”, nu pentru că așa este un obicei mai nou ,, de import”( ca multe alte nimicuri și basme) ci pentru că eu sincer vă iubesc. Și dacă spun că vă iubesc,nu o spun pentru că este ,, ziua îndrăgostiților”, nici nu o spun la ,, vrăjeală” ca să vă câștig pentru o zi inima,ci CHIAR VĂ IUBESC, și mă doare să văd cum vă lăsa-ți așa ușor păcăliți și ,, vrăjiți” de cel ce vrăjește cu iscusință,care niciodată nu va putea spune – te iubesc,din inimă, pentru că nici nu mai are inimă – de cel ce urăște de moarte – IUBIREA. de aceea o pervertește,o schimonosește. Nu intrați în jocul lui meschinacceptând să vă-ndrăgostiți la comandă,pentru o zi.Nu vă lăsa-ți murdăriți viața, mintea și mai ales conștiința cu aceste basme. Citiți și voi pe net și vedeți de unde și cum a venit aceasta ,, sărbătoare’’. Numai iubirea adevărată îl face pe om frumos, dar mai mult decât putem noi gândi, îl face dumnezeu. Pe când ,, îndrăgosteala” în ,,joacă” îl transformă pe om în individ ( de la latinul individum, adica singur – nedivizibil). Numai o persoană are inimă și sentimente și nu poate trăi decât cu și prin alții, că altfel la ce iar mai trebui sentimente dacă nu are față de cine să și le manifeste. Și iubirea o simți, cu inima. Și dacă nu mai ai sentimente, nu mai ai inima simțitoare ci o bucată de carne. De aceea joaca ,, de-a iubitul” îl coboară pe om sub ființele necuvântătoare.
Iubirea nu-i tot una cu sexul. Nici măcar animalele nu fac sex, ele se reproduc conform unui ,, program”, unei legi bune foarte pe care Creatorul a așezat-o în ființa lor. Ele își urmează instinctul și porunca de a se înmulții și perpetua specia ( pentru că fiecare-și are locul și rolul ei în ,, Programul ” desăvârșit al Universului).
Dar noi, oamenii înzestrați cu rațiune, cu sentimente și mai ales cu voință liberă ( și nu instincte animalice), noi suntem creați să devenim dumnezei după Har, iar vrăjmașul vrea să facă din noi – din ură și pizmă – nici măcar animale.
Uitați-vă în oglindă și căuta-ți pe chipul vostru acea strălucire divină, care ne aseamănă cu Creatorul nostru. Sunte-ți toți frumoși pentru că Tatăl nostru este frumusețea absolută. Frumosul se descoperă numai când iubești sincer, din inimă și cu toată ființa.
Ce săracă este lumea fără Dumnezeu, fără IUBIRE. Și-a inventat și ea o zi pe care a intitulat-o ,, ziua îndrăgostiților”.
Dar noi, copiii lui Dumnezeu – copiii Dragostei adevărate, noi nu avem nevoie de o zi anume în care să ne spună cineva ,, te iubesc”, pentru că noi ne trezim în fiecare dimineață mângâiați de Dragoste. Dacă nu crezi, uită-te în oglindă și ascultă-ți inima, vei auzi la fiecare bătaie,te iubesc, te iubesc, te iubesc……Este glasul lui Dumnezeu, Singurul care ne spune în fiecare zi te iubesc, în fiecare clipă și nu obosește și nu se plictisește, și mai ales nu-L plictisim orice am face. De ce ? Pentru că El nu are dragoste, EL ESTE DRAGOSTE.
Să nu mai spune-ți niciodată ,, am făcut dragoste”căci este o blasfemie. A face dragoste înseamnă a crea viață. Bunăoară putem spune că părinții noștrii au făcut dragoste,cand ne-au făcut pe noi, pe care ne numeau –iubirea mea, dragul meu sau draga mea. De aceea iubirea este o acțiune ,, cosmogenetică” adică făcătoare de cosmos. Omul este un microcosmos, o lume mică. Azi fizica cuantică spune că în fiecare om este cosmosul întreg și că noi toți defapt nu suntem decât UNUL. Aceasta a spus-o religia și mai ales Hristos demult timp.
Iubirea este față către față,persoană către persoană. In ,,iubire,omul face pentru prima oară cunoștință cu sine însuși, și aceasta prin intermediul unui celălalt- adică nu se poate cunoaște decât într-o relație cu alt om, altă persoană ( prosopon in lb.greacă, adică față, chip).
1.În iubire – omul constată, nu doar cu titlu informativ, ci existențial că celălalt există. Adică până acum te interesa doar persoana ta, eu-l personal. Tu erai lumea. În iubire descoperi că nu ești singur, că lumea nu este numai eu, ci lumea devine Eu și Tu.
2. În iubire – omul își dorește foarte mult ca celălalt să existe.
3. În iubire – faptul că celălalt există devine mult mai important, mai semnificativ, decât faptul că el însuși există.” * Asta înseamnă că nu mai trăiești tu, ci celălalt trăiește în tine și tu în el. Aceasta este iubirea, nu mai ai nevoie de zile, sărbători sau tradiții populare păgâne ( vezi Dragobetele la noi) ca să spui te iubesc, căci în iubire celălalt trăiește în tine. Știind aceasta luați aminte că ,, Iubirea nu-i totuna cu ,,îndrăgosteala”. ,, Pe amorez nu-l interesează celălalt ca persoană, ci ale celuilalt ( bunăoară părul, ochii, șoldurile, banii sau chiar și calitățile intelectuale, ca bunuri de consum, pe care vrea să și le achiziționeze, ca și un telefon nou .”** Nu vă lăsa-ți nici fetele nici băieții, transformați în bunuri de consum, târâte și uitate în ograda ,, iubiților” de ocazie. Dacă o să vă jucați mereu de-a ,, iubirea” o să rămâneți copii, incapabili de a avea și de a-și asuma răspunderea unei relații serioase, incapabili de a înțelege vreodată ce este iubirea.
De aceea cu dragoste vă scriu, nu vă amăgiți cu aceste zile surogat gen ,, Valentine’s day”, zile mediatizate și ,, create” special pentru pervertirea ființei umane, de o întreagă societate de consum pusă-n slujba celui rău. Asculta-ți ce spune despre aceasta, acum 2000 de ani Sf.Ap.Pavel scriindu-i unui tânăr ,, Va fi vreme când învățătura cea sănătoasă nu o vor primi ; ci după poftele lor își vor alege loruși învățători, gâdilându-i la urechi ; Și de la adevăr auzul își vor întoarce, iar la basme (DEX, basm = s.m. născocire, minciună, scorneală) se vor pleca” 2Timotei 4,3- 4
Vă scriu și eu vouă, tinerii mei iubiți, nu vă lăsați amăgiți, ci învățați cu adevărat să iubiți – ca să fiți fericiți. Căci iubire-adevărată, nu vine și pleacă-n dată. Ea crește odată cu sufletul și cu ființa voastră, până pe Cruce, adică până la Jertfă. Pentru că măsura iubirii este măsura jertfirii și măsura jertfirii este măsura iubirii. Măsura în care renunți la tine pentru un celălalt este măsura în care-l iubești.
Vă doresc din tot sufletul să învățați să vă jertfiți, ca să-nvățați să iubiți. Și atunci când veți iubi cu adevărat nu mai există nici spațiu, nici timp sau zile anume, ci doar …..Veșnica Iubire – Dumnezeu în toate și în toți.
Părintele Dionisie de la Albac.