PASTORALA DE CRACIUN A IPS TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI (2012). Cum se lucreaza taina Nasterii lui Hristos in sufletele noastre? Viata ca Betleem

17-12-2012 Sublinieri

“Smerenia, singura care înalță, iertarea, singura care aduce iertare, milostenia, singura care-L face dator pe Dumnezeu, ru­găciunea, singura care-l urcă pe om la cer, Dumnezeiasca Li­turghie, singura care-L aduce pe Hristos în Trupul și Sângele Său, sunt, de asemenea, căi prin care omul este dăruit în ființa sa cu Însuși Hristos și-L naște pe Acesta în inima semenilor”.

***

“Iubiților preoți din parohii, cuvioșilor viețuitori ai sfintelor mănăstiri și dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu
din Arhiepiscopia Iașilor: har, bucurie, iertare și ajutor de la Dumnezeu Cel în
Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt

Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2, 20)

Iubiți frați preoți,
Dreptmăritori creștini,

Cu mila Domnului și sub a Sa ocrotire, trăim în aceste zile bucuria Nașterii lui Hristos, a noului An și a Bobotezei. Co­lindătorii ne trec pragul casei, suntem din nou impreună cu cei dragi ai noștri in atmosfera caldă a familiei, iar greutatea unui an cu multe probleme nu se mai resimte atât de dureros.

O clipă de tihnă, așadar. Acum, în biserici, prin sfintele slujbe, preaslăvim Nașterea lui Hristos, chemați fiind să ne apropiem mai mult de marea taină a Întrupării Fiului lui Dum­nezeu.Mare este taina dreptei credințe, exclamăm în aceste zile împreună cu Sfântul Apostol Pavel,

Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a pro­povăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat întru slavă.”[1]

De ce s-a întâmplat aceasta? Care este rostul pogorârii lui Dumnezeu pe pământ? Care este semnificația acestei negrăite și cutremurătoare taine?

Dumnezeiasca Scriptură, Sfinții Părinți și conștiința litur­gică a Bisericii mărturisesc într-un gând marele adevăr al În­trupării Fiului lui Dumnezeu și urmarea acestui act pentru viața lumii. Dumnezeu S-a întrupat pentru a „mântui poporul Său de păcatele lor”[2]. „Din Sfânta Fecioară întrupându-Se”, spune Marele Vasile, Dumnezeu „S-a smerit pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se pe Sine asemenea cu chipul smeritului nostru trup, ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale.”[3] „Cerul și pământul astăzi s-au împreunat, născându-Se Hristos”, cântă Biserica în ajunul zilei de Crăciun, „Dumnezeu pe pământ a venit și omul la ceruri s-a suit.”[4]

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

În urmă cu două milenii, „la plinirea vremii”[5], cum spune Sfântul Apostol Pavel, Dumnezeu a coborât printre noi, oa­menii. Prin adumbrirea Sfântului Duh, Hristos S-a născut din Preacurata Fecioară Maria, a viețuit printre noi, oamenii, ne-a mărturisit adevărul, a suferit moartea pe cruce, a înviat a treia zi și S-a înălțat la ceruri.

Nașterea, Moartea, Învierea și Înălțarea Domnului Hristos sunt evenimente care s-au petrecut într-un anumit moment al istoriei umane, într-un spațiu anume, cu persoane concrete, care au dat mărturie despre aceasta.

Au, oare, aceste evenimente o însemnătate pur istorică sau sunt văzute și prin prisma urmărilor pe care le-au avut și le au asupra existenței umane și a universului în general? Răspunsul este unul: totul s-a săvârșit „pentru noi și pentru a noastră mântuire”, cum rostim în Simbolul credinței, ca revărsare neîn­cetată a iubirii lui Dumnezeu pentru făptura Sa. „Căci Dum­­ne­zeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veș­nică” [6], a spus Însuși Hristos.

Binecuvântat cu asemenea dar dumnezeiesc, omul este che­mat să se deschidă împlinirii tainei mântuirii în însăși ființa sa. Dacă Dumnezeu S-a coborât pe pământ, omul este chemat să urce la cer. Dacă Dumnezeu a luat trup și S-a făcut om, omul este chemat să primească Duhul Sfânt și să se în­dum­ne­zeiască. Dacă Dumnezeu S-a întrupat în pântecele Fecioarei, omul este chemat să prelungească în sine taina Întrupării, taina Nașterii lui Hristos.

Iubiți frați și surori întru Hristos Domnul,

Împărăția cerurilor este dăruită încă din această lume pen­tru cel care devine „templu al Duhului Sfânt”[7] și mărtu­ri­sește împreună cu Dumnezeiescul Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hris­tos trăiește în mine[8]. Aceasta este împlinirea a ceea ce Dom­nul Hristos mărturisea în rugăciunea dinaintea Pătimirii Sale: „Aceștia”, adică oamenii următori ai lui Hristos, „în Noi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine; (…) Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime”[9].

Întreaga viață a Bisericii este centrată pe împlinirea în ființa oamenilor a acestei rugăciuni: Hristos, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt să fie în noi, iar noi, în sufletul și trupul nostru, să fim în Dum­nezeu. Omul, mărturisește Sfântul Simeon Noul Teolog, este chematsă devină familiar lui Dumnezeu și casă, și sălaș al Treimii dumnezeiești, văzând limpede pe Făcătorul și Dum­nezeul său și vorbind cu El în fiecare zi”[10]. În pofida păcatelor, a slăbiciunilor de tot felul și a multelor răni cauzate de acestea pe sufletul său, omul este chemat să nu înceteze a se ruga pentru a deveni casă a lui Dumnezeu.

Doamne, Dumnezeul nostru, (…) precum din înălțime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântătoarelor, așa bine­voiește a intra și în ieslea necuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup[11], rostim în rugăciunea de pregătire pentru primirea Sfintei Împărtășanii.

Prezența lui Dumnezeu în inimă, în cuget, în suflet con­stituie comoara cea mai de preț a omului. Este „comoara”, descoperită în țarină, care merită orice sacrificiu pentru a fi dobândită[12]; este „mărgăritarul cel de mult preț” pentru obți­nerea căruia nici un efort nu este prea mare[13].

Fără prezența lui Dumnezeu în om, acesta nu are rugă­ciu­nea adevărată[14], nu cunoaște dulceața smereniei, nu înțelege bucuria iertării dușmanilor, nu percepe rostul celor ce se în­tâmplă cu sine, în jurul său, în lume. Aceasta deoarece numai „degetul lui Dumnezeu lovește corzile minții și le îmboldește la grăire adevărată”[15], cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Aceasta deoarece numai „Dumnezeu Cel ce sălășluiește în om îl învață pe un asemenea om despre cele viitoare și cele pre­zente, nu prin cuvânt, ci prin însuși lucrul, prin experiență și realitate”[16]. Aceasta deoarece viața creștină nu se sprijină pecuvinte de înduplecare ale înțelepciunii omenești”, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „ci în adeverirea Duhului și a puterii, (…) în înțelepciunea de taină a lui Dumnezeu”[17].

Iubiți credincioși,

Taina Nașterii lui Hristos este trăită, înțeleasă și mărturisită în adevărata sa cuprindere mântuitoare prin sălășluirea Ace­luiași Hristos în inima, în mintea, în ființa omului.Sufletul omu­­lui este destinat să fie fecioară și mamă”, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul. Sufletul omului este chemat să fie curat sau curățit, smerit și lipsit de răutate, asemenea sufletului și trupului Fecioarei Maria, pentru a-L primi tainic pe Hristos. Prin viață curată, prin rugăciune și prin iubire jertfelnică, omul Îl mărturisește pe Hristos, născându-L, ca o mamă, în sufletul și în viața semenilor săi. În acest sens, viața omului este un Betleem continuu, o strădanie permanentă de primire a lui Hristos în ființa lui și de dăruire a vieții proprii, purtătoare de Hristos, pentru slujirea celor din jur.

Greu este drumul acesta! Cine poate să-l parcurgă? Răs­punsul este dat de Hristos Domnul: „Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu[18]. Îndrăznim a nă­dăjdui că prin credință nezdruncinată în Hristos, Mântuitorul lumii, prin nădejde tare în mila Sa nesfârșită, prin iubire fierbinte față de Dumnezeu și aproapele – fie el prieten sau dușman –, omul se apropie de ceea ce Sfinții Părinți au numit „viață în Hristos”, „dobândirea Duhului Sfânt” sau „îmbrățișarea iubitoare și iertătoare a lui Dumnezeu-Tatăl”.

Smerenia, singura care înalță, iertarea, singura care aduce iertare, milostenia, singura care-L face dator pe Dumnezeu, ru­găciunea, singura care-l urcă pe om la cer, Dumnezeiasca Li­turghie, singura care-L aduce pe Hristos în Trupul și Sângele Său, sunt, de asemenea, căi prin care omul este dăruit în ființa sa cu Însuși Hristos și-L naște pe Acesta în inima semenilor. Strădania continuă de a se dezbrăca de „preadulcea otravă” a părerii de sine, adică de mândrie, considerată „esența adâncă a păcatului și a iadului”[19], eliberează omul de obstacolul cel mai mare aflat în fața sălășluirii lui Dumnezeu în ființa sa.

Creștinii din mănăstiri și creștinii din lume, cu toții formăm poporul chemat să-L aibă pe Dumnezeu drept „Cale, Adevăr și Viață”[20]. Sărbătoarea Nașterii Domnului este un imbold puter­nic pentru conștientizarea acestei chemări precum și a ne­ce­sității unui răspuns față de această chemare.

Rog pe Hristos Domnul să ne aibă pe toți în ocrotirea milei Sale. Să ne ierte tot ce am greșit împotriva iubirii Sale și îm­potriv­a oamenilor în anul care tocmai se încheie. Se fie Dom­nul cu noi, în familia fiecăruia, în mănăstirea sau parohia din care facem parte, în Moldova, în țara noastră și în lume pentru anul care vine și de-a lungul întregii vieți.

Sărbătoarea Nașterii Domnului să aducă pentru fiecare bu­curie sfântă, pâine și vin pe masă și, mai presus de toate, pace și bunăvoire între oameni!

La mulți și frumoși ani!

Al vostru către Dumnezeu smerit rugător,

† Teofan

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei”

Note bibliografice:

[1]1 Timotei 3, 16.

[2]Matei 1, 21.

[3]Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei.

[4]Stihira a doua, glasul 1, La Litie, în Mineiul pe Decembrie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005, p. 434.

[5]Galateni 4, 4.

[6]Ioan 3, 16.

[7]1 Corinteni 6, 19.

[8]Galateni 2, 20.

[9]Cf. Ioan 17, 21.23.

[10]Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, traducere de Diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 150.

[11]Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan Gură de Aur, din Canonul Sfintei Împărtășiri.

[12]Matei 13, 44.

[13]Matei 13, 46.

[14]Romani 8, 26; Galateni 4, 6.

[15]Sfântul Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 139.

[16]Ibidem, p. 181.

[17]1 Corinteni 2, 4.7.

[18]Luca 18, 27.

[19]Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovnicești, vol. I, traducere din limba rusă de Ierom. Rafail (Noica), Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, passim.

[20]Cf. Ioan 14, 6.

Legaturi:

***


Categorii

IPS Teofan, Nasterea Domnului (Craciunul), Pastorale

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “PASTORALA DE CRACIUN A IPS TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI (2012). Cum se lucreaza taina Nasterii lui Hristos in sufletele noastre? Viata ca Betleem

  1. “Aşa şi-au înţeles menirea „Irozii” mai noi care, sub pretextul unor derapaje ale Bisericii, de fapt mai degrabă a unor slujitori ai ei, şi inspiraţi de generatorul secularismului modern − Revoluţia Franceză din anul 1789 − au început ultima persecuţie a Creştinismului, persecuţie ce a îmbrăcat până acum mai multe forme: de la ignorarea sau chiar ridiculizarea de tip modern, la demonizarea de tip ateu, şi de la anihilarea de tip comunist şi „nivelarea” de tip democrat, la distrugerea de tip antihrist.”
    (PS SEBASTIAN)

  2. Am si eu o intrebare, poate puerila..dar nu cunosc prea multa istorie (si nici geografie).

    In aceasta lume larga TOTI, toate statele si comunitatile se declara oficial in anul 2012? Exista sau au existat (pana la raspandirea calculatoarelor, cu sistemele lor standard) cumva si alte numerotari anuale consemnate si respectate?

    Daca nu, mi se pare…incredibil ca toti oamenii, credinciosi, necredinciosi, musulmani, atei, budisti, taoisti, etc marturisesc in fiecare zi ca s-au scurs 2012 ani de la Nasterea lui Hristos ! ca ce reprezinta 2012 daca nu cati ani sunt de la Nasterea Celui care a “resetat” lumea si ceasul lumii ?

    Ca nimeni nu a declarat vreodata ca aceasta lume are doar 2012 ani – unii zic ca are milioane de ani vechime, pr Cleopa spune ca are 7500ani vechime, dar 2012 ani nimeni nu zice

    Atunci ce zic ei ca este 2012?
    2012 ani de la ce…?

    Prin urmare toti scriu, in fiecare zi, in fiecare an, ca Hristos este Domnul care a schimbat acum 2012 (sau 20xx) ani fata lumii; cu siguranta nici nu se gandesc la asta, nici nu isi imagineaza ca marturisesc ca Dumnezeu S-a intrupat atunci si intruparea era implinirea asteptarii tuturor oamenilor din toate timpurile si minunea minunilor – dar exact asta e mirarea: ca toti, toti oamenii pastreaza pana acum, de 2000 de ani, acest semn al Venirii Lui, un semn atat de raspandit, atat de ..banal, ca nici nu-l mai iau in seama

    deci? stiti voi?

    (p.s. comunistii au vrut sa schimbe notatia i.H sau d.H cu inaintea erei noastre si dupa era noastra, ceea ce era foarte confuz; ce putea insemna era noastra?. S-a dus si asta, odata cu comunistii, la gunoiul istoriei. Cine poate lupta impotriva lui Dumnezeu si sa iasa invingator pana la sfarsit..?)

  3. Pingback: HRISTOS SI IROZII DE IERI SI DE AZI. Pastorala de Craciun a PS Sebastian, Episcopul Slatinei: ULTIMA PERSECUTIE A CRESTINISMULUI -
  4. @ Paisia
    Musulmanii numara anii de la Mahomed, chinezii numara dupa reguli ale lor care nu au legatura cu crestinismul si asa mai departe. Nu cred ca este o marturisire (inconstienta) in folosirea datarii occidentale de catre unii dintre ei. Este mai degraba timpul burselor si al bancilor, adica o inchinare la Mamona… Folosesc foarte constient si strict utilitar aceasta datare, ca sa aiba acces la “beneficiile” sistemului occidental.
    In vechime, la noi s-a folosit prioritar datarea de la facerea lumii, la care fac referire mai toate hrisoavele. Generalizarea numararii anilor de la Nasterea lui Hristos este un fenomen care s-a petrecut la noi abia in perioada moderna, adica tocmai in acele timpuri in care evlavia oamenilor era in scadere.
    Nu stiu… Mai degraba pare totusi o golire de sens, o coborare in banal a tainei intruparii Domnului celei din veac ascunse, decat o marturisire mai mult sau mai putin (in)constienta…

  5. Mulţumim IPS Teofan.Mulţumim şi vouă admin.

  6. Pingback: Pastorala exceptionala de Craciun a IPS ANDREI, Mitropolitul Clujului: PRECUM MAGII, SA NU NE INTOARCEM LA “IROD”, LA OMUL LUMESC, “CIVILIZAT”, CI SA O APUCAM “PE ALTA CALE”, CEA STRAMTA, A LUI HRISTOS! -
  7. Pingback: ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS! “Daruri de Craciun” (VIDEO) – de la darurile magilor la darurile noastre… -
  8. Pingback: NASTEREA DOMNULUI. Pastorala Mitropolitului grec Nicolae despre MESAJUL INTRUPARII LUI DUMNEZEU IN MIJLOCUL APOSTAZIEI GENERALE de astazi. Care este sensul marii sarbatori si solutia la dramele veacului? -
  9. Pingback: Arhiepiscopul IUSTINIAN CHIRA, Pastorala de Craciun 2012: HRISTOS. Plus nou interviu video: SA FIM CONSTIENTI DE CE INSEAMNA NASTEREA DOMNULUI! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: Pastorala de Craciun (2012) a IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului – PASTORALA APARARII FAMILIEI ORTODOXE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: ADEVARURI IMPORTANTE SI GRELE extrase din Pastorala de Craciun a P.S. GURIE, Episcopul Devei si Hunedoarei: “In ‘societatea succesului’ de astazi, condusa de o ideologie explicit ANTI-CRESTINA, nimeni nu mai are ochi pentru SUFERINTA!
  12. Pingback: Pastorala patrunzatoare la Nasterea Domnului a MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU. De ce omul de azi nu mai intelege vestea minunata adusa de Maica lui Dumnezeu? SI DESPRE RAUTATEA UCIGASA A IROZILOR DINTOTDEAUNA -
  13. Pingback: PASTORALE IMPORTANTE ALE CRACIUNULUI 2014. Chemare la solidaritate cu crestinii prigoniti ai Siriei si la propovaduirea adevarurilor de credinta - Recomandari
  14. Pingback: BARBATIE si MILA versus DISPRET si INJOSIRE. Cum ne recapatam DEMNITATEA de FII AI LUI DUMNEZEU? Cum se poate ODIHNI in noi PRUNCUL HRISTOS? “In acest post se vede, poate, cel mai mult, mila lui Dumnezeu” (si AUDIO) | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: PASTORALA IPS TEOFAN LA NASTEREA DOMNULUI 2016. Intalnirea personala cu Dumnezeul cel viu si INDEMNUL LA A RAMANE IN BISERICA “în duh de comuniune şi dragoste, lucrând la mântuirea noastră, prin mărturisirea dreptei credinţe, zidindu-ne şi a
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate