Pilda actuala si incomoda a Sf. Maxim Marturisitorul: ADEVARUL CREDINTEI NU SE ASCUNDE DE DRAGUL PACII!

16-07-2007 Sublinieri

maximus2.jpg

Cat de mult ne poate ajuta sa cunoastem vietile Sfintilor si istoria Bisericii, pentru a avea sansa sa intelegem drept si ceea ce ni se intampla noua astazi, si ce atitudine trebuie sa (nu) avem…! Sa vedem ca sfintii nostri sunt vii, ca nu sunt niste exponate de muzeu pe care le cinstim cu buzele, dar pe care ii plasam undeva, hat, departe de noi, in spatii atemporale si cvasi-mitologice, fara legatura cu viata noastra si cu realitatea ce ne inconjoara. Dar oare mai vrem sa vedem si sa intelegem ceva sau ni se pare prea crud si respingator Adevarul? Asa ca mai bine sa-l respingem, sa-l rastalmacim si sa-i demonizam pe cei care-l rostesc?

Trebuie sa spunem cat se poate de direct cat de multa “voga” face astazi, din pacate, REAUA intelegere a supunerii fata de arhierei, acceptand inclusiv abaterile lor de la credinta si cat de grava – reiese limpede din viata Sf. Maxim Marturisitorul – a fi si simpla “trecere sub tacere” a Adevarului de dragul… “pacii”, care este exact ceea ce ni se propvaduieste si noua astazi.

Pe vremea Sfantului Mare Ierarh Atanasie (praznuit si el zilele trecute) Statul si conducatorii vremelnici ai bisericii l-au prigonit pe acesta pentru ca se impotrivea si impiedica unirea cu arienii, de dragul pacii si al dragostei… Sfantul Maxim Marturisitorul a fost si el prigonit pentru ca nu accepta sa taca, asa cum se daduse ordin si pentru ca se opunea “pacii” pe care mai-marii Bisericii o facusera cu ereticii monoteliti. A trebuit sa existe acesti “nebuni” pentru ca adevarul dogmatic sa nu moara in numele pacii FATARNICE.

Tot de dragul “pacii” cu catolicii si cu protestantii facem anual (si exact incepand cu ziua de praznuire a Sf. Maxim!) o saptamana de rugaciune comuna cu ereticii, o saptamana de ascundere a Adevarului, de dragul unei paci si dragoste FATARNICE! Este o saptamana anuala prin care suntem invatati nimic altceva decat sa nu mai marturisim TOT Adevarul de credinta, ci numai pe acela comun intre toate confesiunile. Or, vedem cat se poate de clar din marturia Sf. Maxim si a celor impreuna-patimitori cu el (papa Martin si cei doi Anastasie) – ca a “trece sub tacere” un adevar de credinta, fie si formal, fie si pentru un timp, echivaleaza cu LEPADAREA de intreg Adevarul, din care nimic nu poate fi “ciuntit” sau acoperit fara ca mantuirea noastra sa ne fie primejduita!

Si astazi, din toate, partile, suntem indemnati sau chiar amenintati ca, in numele unei ascultari bisericesti abuzive, sa tacem si sa lasam minciuna sa creasca. Sa fim “ascultatori” si sa nu cartim la toate compromisurile “diplomatice” facute de mai-marii nostri in numele ecumenismului. Sa nu-i “judecam”, sa ne tinem capul in pamant, sa tacem…

Sf. Maxim ne este pilda vie ca ASCULTAREA CARE NU ESTE INTRU ADEVAR NU ESTE ASCULTARE DE BISERICA. Ereticii sau oamenii compromisului cu ereticii pot sa conduca la un moment dat Biserica, pot sa-si impuna vremelnic pozitia, pot sa-i prigoneasca si sa-i ucida pe insisi sfintii Ei (si asa s-a intamplat cu foarte, foarte multi sfinti mari ai Bisericii, care au devenit pildele noastre tocmai pentru ca au fost in sensul cel bun NESUPUSI minciunii si fermi pana la capat in atitudinea lor marturisitoare!). La fel ca si cu Hristos, Capul Bisericii, la fel se intampla si cu cei care reprezinta in Duh Biserica Sa. Sunt biruiti vremelnic, dar timpul restabileste Adevarul si se proslavesc dupa moartea lor. Dar atunci, la timpul acela, si ei au fost niste “marginali”, niste “ciudati”, luptau singuri impotriva tuturor, aparent pentru o cauza imposibila, erau acuzati ca sunt nesupusi Bisericii si Statului (Imparatului), ca sunt schismatici, ca fac dezbinare sau schisma in Biserica (!!!) sau ca nu au dragoste, s.a.m.d.

Marele Sfant Maxim a fost si el intimidat in toate modalitatile, precum am vazut, insinuandu-i-se si lipsa de smerenie si fiind acuzat de neascultare si de schisma! Cel care parea doar un contemplativ filocalic inofensiv a devenit cel mai fervent si mai incomod luptator pentru Biserica, dar impotriva mai-marilor acesteia apostati. Asa incat nu au putut sa-l reduca la tacere decat taindu-i limba si mana dreapta, ca sa nu mai poata fizic nici scrie, nici rosti cuvantul Adevarului!

Oare putem invata ceva de aici? Oare mai poate vreo pilda sfanta, vreun adevar sa ne faca sa fim mai putin lasi, mai putin fatarnici, mai putin dispusi sa cedam si sa acceptam orice, numai sa nu ne pierdem confortul nostru social, psihologic si duhovnicesc?

icon_top3.jpg


Categorii

Marturisirea Bisericii, Meditatii duhovnicesti, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “Pilda actuala si incomoda a Sf. Maxim Marturisitorul: ADEVARUL CREDINTEI NU SE ASCUNDE DE DRAGUL PACII!

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfântul Maxim Mărturisitorul, nor călăuzitor în întunericul generalizat al apostaziei prin tăcere
  2. durere multa in sufletele celor ce vad pe cei ce se pierd!

    durere pentru paganii si necredinciosii cei ce nu se intorc,

    dar si mai multa durere pentru dreptii orbi pentru care n-a venit Hristos,

    si inca mai multa vazand Biserica din nou impartindu-ne pentru ca vrem sa unim din nou pe cei rataciti cu noi dupa mintea noastra, fara sa cerem sfat de la Domnul si de la bunii parinti pe care ii mai avem printre noi pentru putin timp.

    cred ca avem in Sf.Siluan Athonitul un model foarte aproape de noi de cum tre sa ne purtam cu cei de alta credinta, nu aratandu-le ura si dispret, ci dragoste adevarata, nefatarnica, ca vazand aceata dragoste sa vina la dreapta-credinta, pe care o marturisim, fara sa inversam poruncile iubirii intre ele pentru ca: cine nu iubeste pe Hristos, cum va iubi chipul Lui intunecat de fumul mandriei ;

    nu tre sa credem ca daca vom lasa ceva de la noi, vezi “facem pogoramant”, vor lasa si ei ceva; dimpotriva, lasand noi ceva vor voi sa mai lasam inca ceva si inca ceva si tot asa … pana nu va mai ramane nimic, pana vom ajunge cu adevarat frati ai lor de chin vesnic.=>pseudo-sinodul de la Ferara-Florenta.

    sa nu ne deznadajduim, ca nu e totul pierdut; e doar un alt moment de criza din istoria Bisericii cand trebuie sa ne ridicam noi, alti marturisitori, poate printre ultimii…

    sa luptam pana la ultima picatura de sange nu cu oamenii, ci cu fiarele vazduhului, cu mila lui Dumnezeu.

    exista vreo organizatie de luptatori impotriva acestei erezii a ecumenismului. daca exista va rog contactati-ma si pe mine ca sa ma alatur voua. avramatic@yahoo.com

    Doamne-ajuta .

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » CINE DEZBINA BISERICA?
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL: In spatele Filocaliei, asumarea, pentru Adevarul credintei, a prigoanei sangeroase dinauntrul Bisericii
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate