IN CE FEL SI PENTRU CE NE ATINGEM DE HRISTOS? CARE ESTE INDRAZNEALA CEA BUNA A CRESTINULUI? Predica audio a Pr. Cristian Stavriu la Invierea fiicei lui Iair si vindecarea femeii bolnave vreme de 12 ani

6-11-2016 Sublinieri

fotografie-0052

Pentru aceasta Duminica, a 24-a dupa Rusalii, va mai recomandam:

***

Rezumat fragmentar:

[…]

“Cheltuise cu doctorii toata averea ei”. Incotro nu s-ar duce omul care este bolnav? Am intalnit in viata mea multi oameni cu boli grele. Stiti ce greu este sa-i pui in randuiala, sa-i pui pe acea linie a întâlnirii lor cu Dumnezeu, ca să-şi dedice viaţa lui Dumnezeu? Omul de astăzi nu mai este usor de miscat, de urnit spre Dumnezeu, oricat e crunta i-ar fi boala; rânduiala vieţii lui trebuie să cuprindă a se trezi cu Dumnezeu în gând, a se ruga din tot sufletul, a se unge cu untdelemn de la Sf. Maslu, a lua aghiasmă, anafură, a merge cu Dumnezeu în minte tot timpul, a-şi face viaţa rugăciune şi faptă bună. Devine omul impietrit chiar si in boala, chiar si in apropierea mortii. Miroase moartea pe langa el si totusi omul nu reuseste sa se aseze pe aceasta directie catre Dumnezeu, de unde poate sa vine toată vindecarea şi toată minunea. Marea taina [a vindecarilor minunate, de tipul celor savarsite de Sfantul Nectarie] este schimbarea vietii nu in chip superficial, ci a-ţi transforma viaţa într-una arzătoare către Dumnezeu.

-Exemplul tatalui caruia i s-a cerut lepadarea de fumat, pentru ca fiul lui sa primeasca vindecarea, dar care, mai tarziu, a fost tentat sa se intoarca la fumat. Si-a cumparat un pachet de tigari, deja se invoise cu gandul sa fumeze din nou, cand primeste un telefon de la sotie, care il anunta ca i s-a facut brusc rau copilului. “Nu cumva te-ai intors la una din patimile pe care ai fagaduit a le lasa?”. Ati vazut cum lucreaza Dumnezeu? Si a fost o mare minune ca s-a intamplat asa cu el. Facem fagaduinte lui Dumnezeu cand suntem stransi, la ananghie, si avem tentatia sa uitam apoi, cand suntem bine si cand lucrurile se reasaza.

-Femeia care s-a apropiat de Mântuitorul prin spatele Lui [tainuit] pentru ca avea smerenie şi avea si credinţa că se va vindeca numai atingandu-se. Hristos întreabă: Cine s-a atins de Mine? tocmai ca să arate credinţa femeii. Ceilalţi se imbulzeau, dar nu se vindecau, aşa cum si noi, deşi ne împărtăşim, nu constientizam si nu plecăm din biserică cu sentimentul puternic că ne-am împărtăşit cu Iisus Hristos. Ar trebui să facem tot ce putem să-L păstrăm pe Hristos în noi, să tinem cu tarie la acea impartasanie pe care am luat-o, izolandu-ne un pic de tot ce poate fi rău. Sa avem constiinta aceasta! Sa ne pregatim cu o seara inainte, ca sa nu venim sa ne impartasim ca si cum am lua ceva de la piata, nicidecum pe Iisus Hristos intreg, Trup si Sange, prin impartasire. Aici este marea drama.

– “Cine S-a atins de Mine?” Si astazi noi ne atingem de toate sfinteniile pe care ni le-a lasat Dumnezeu in Biserica.

-Nu toti avem ingaduinta sa intram in Sfantul Altar, dar avem aici moastele Sfantului Constantin Brancoveanu, cel care a refuzat sa se lepede de Hristos.

-Să nu tratăm Sfintele Moaşte cu superficialitate! Ele nu sunt izbavitoare daca nu ne inchinam lor cu evlavie. Alergau inainte crestinii sute si mii de kilometri ca sa se atinga de moastele celor care fusesera martirizati, iar astazi multe biserici sunt pline de sfinte moaste, dar nimeni nu le mai ia in seama.

-Incerc sa trezesc in fratiile voastre evlavia pentru niste lucruri sfinte pe care le avem, sunt atat de aproape de noi si nu le folosim la justa lor valoare.

“Multimile Te imbulzesc”. Toţi se îmbulzesc cand este de primit “de pomana”, dar puţini sunt cei care se îmbulzesc la jertfă, la fapte bune, la iertare.

– Creştinilor le lipseşte identitatea puternica de creştini; creştinul nu este doar un om care trece prin biserica, ci un om care-L poartă pe Hristos permanent în el însuşi. Oriunde se duce, orice face, oricum se imbracă. Îl întreabă pe Hristos, Cel cu Care se impartaseste, dacă mai este cu el atunci când face ceva sau cand intră într-un anume loc. Noi ne declaram o identitate, dar nu ne-o asumam. Scopurile noastre in viata trebuie să fie în concordanţă cu ceea ce-şi doreşte Dumnezeu.

-“O putere a iesit din Mine” Puterea lui Dumnezeu iese si ajunge la om pentru sinceritatea lui, pentru smerenie, pentru credinţă, pentru dragostea lui.

-“Indrazneste, fiica!” Îndrăzneala omului nu trebuie să fie numai pentru a lua, ci şi pentru a da, a te jertfi, a face tot ce a făcut Hristos. Există o libertate a omului care trăieşte în Hristos – cei care se tem de moarte sunt asupriţi. Libertatea omului care trăieşte în Hristos se vede în ochii lui, în viaţa lui, în mişcările lui, în tot ceea ce face. Are o nădejde puternică, o tărie, nu da vina pe vraji si pe vrajmasi. E mult mai greu de zdruncinat decât cel ce nu are niciun reper, chiar daca este slab. Credinţa şi atenţia noastră trebuie să fie îndreptate spre Dumnezeu constant. Noi “nu dam prea multi bani pe credinta noastra“, nu aveam acea scrupulozitate, acea atentie, acea acrivie in a fi tot timpul pregatiti. Să încercăm să-L dobândim pe Hristos din toate direcţiile. Trebuie sa avem “abonament” la Hristos, indiferent ce s-ar intampla si ce am pierde. Cetăţean al Raiului poţi fi cunoscându-i limba, istoria (Scriptura), imnul (Crezul) s.a.m.d.

-“Nu mai supara pe Invatatorul”. Dar El nu era doar un simplu invatator, deja facuse nenumarate minuni. Dar El era Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care S-a coborat din slavile ceresti si S-a făcut frate cu omul, ca să-i arate omului cine este el, cine este omul zidit de Dumnezeu şi ce puteri poate avea. Uni sfinti au facut si minuni mai mari decat savarsise Mantuitorul, dar puterea cu care sfinţii fac minuni nu e a lor, ci a lui Hristos.

-“Si toti plangeau si se tanguiau…”. Asa cum facem si noi. E inutil să plângem şi să ne tânguim dacă nu facem nimic, daca nu punem osul la treaba. Hristos nu aşteaptă multe lucruri, ci, în primul rând, INIMA sa I-o dai, să ne dăruim Lui total şi atunci toate se vor aşeza.

-“N-a murit, ci doarme”. De ce a spus asa Hristos? Hristos se referă la moartea fiicei lui Iair ca la adormire ca să-i lase să-L contrazică, să râdă de El, pentru a nu exista dubii că fata chiar murise. Ei înşişi insistă asupra faptului că ea murise. Realitatea trebuie văzută, înţeasă, desluşită, dar raportarea noastră trebuie să fie vizavi de Adevar, de Hristos, nu de simpla realitate.

“Cel ce se ține mereu de șirul păcatelor și poftelor, va muri cu o moarte înfricoșată. Satana își repeta vicleșugul și cu noi, dar în alt chip. El nu ne mai spune că nu vom muri, pentru că i-am arata imediat că toți oamenii mor. Dar el ne atrage altfel în cursa și ne face să nu luăm nici o măsură în vederea sfârșitului vieții noastre. Așa ne șoptește el cu vicleșug: “Nu vei muri curând, nu vei muri azi, nici mâine, nici la anul, nici după 10 ani, ci la adânci bătrâneți, așa ca mai ai de trăit”.

Astfel ispititorul reușește să ne încânte, zicându-ne că suntem tineri și că nu-i nici o graba acum ca să ne pregătim și să ne îndreptăm. Noi ne încredem în el și în această nenorocită încredere nu facem nimic. Trăim liniștiți, mereu păcătoși, mereu neîndreptați, ba mai mult, nu numai ca nu ne gândim la moarte, dar ne suparăm când cineva ne vorbește de ea. Nu suferim acest gând nici când suntem cu un picior în groapă.

Când ești pe patul suferinței, tocmai atunci și cei din jur sunt fățarnici, ca și cum s-ar fi înțeles cu diavolul să te piardă. Ești pe patul de moarte, starea e destul de gravă, totul merge rău, iar prietenii și cei din casă spun: “Merge bine, ești tare, ai să scapi, iată doctorii fac minuni”. Cu mare greutate se trimite după preot, iar de “Sfântul Maslu” nici nu se pune vorba, deși aceasta Sfântă Taina pe multi i-a sculat de pe patul morții și i-a făcut sănătoși. Dar mulți nu vor să audă de el, caci le-a intrat în cap ca Taina Sfântului Maslu odată săvârșită cuiva, acesta moare.

Iată ce viclean e diavolul frați creștini. Chiar și atunci când este chemat preotul cei din casa și vecinii te indemnă să n-ai nici o frică, să nu te pregătești ca nu-i nici o primejdie. Astfel moartea e în odaie, ascunsa în mii de chipuri și totuși motivul de îndreptare este îndepărtat.

Dacă aceasta este greșeala, să vedem acum care este mijlocul de îndreptare. Cel dintâi mijloc și cel de pe urmă este cuprins într-un singur cuvânt iubiților: Privegheați că nu știți ziua și nici ceasul”, a spus Domnul Hristos. In această scurtă poruncă a Mântuitorului se rezumă întreaga ințelepciune creștină, mântuirea sufletului. Oricine am fi și oricât de învățați, noi nu vom putea ști timpul, locul sau felul morții noastre niciodată. Noi nu știm dacă vom muri ușor, în mai multe zile sau pe neașteptate. De aceea trebuie priveghere, adică să veghem în orice clipă asupra vieții noastre și să fim pregătiți ca cele cinci fecioare înțelepte.

Să avem toată noaptea candelele aprinse cu untdelemnul faptelor bune, adică cu o viată cat mai curată, trăita în Biserică, în rugăciuni și în sfințenie. Să nu fim ca fecioarele cele nebune care nu s-au îngrijit și au pierdut dreptul de a intra cu Mirele la desfătarea nunții.

Cea mai mare orbire a lumii este că nu se pregătește pentru ceasul morții. La toate se gândește omul, de toate are grijă. Se interesează de tot ce privește viitorul lui, de avere, de moștenire, de planuri, de fel de fel de afaceri, de însuratul și măritatul copiilor, al nepoților, al nepoatelor și chiar al vecinilor. Multi bătrâni au focul acesta, că nu li se căsătoresc copiii. Ce pericol mare! Ei nu văd însă pericolul din sufletul lor, cum îl pierd. Ei lasă astfel singura faptă importantă a acestei vieți, la voia întâmplării”.

Invierea-fiicei-lui-Iair-5

Legaturi:


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Invierea fiicei lui Iair, Preot Cristian Stavriu, Vindecarea femeii cu scurgere de sange

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “IN CE FEL SI PENTRU CE NE ATINGEM DE HRISTOS? CARE ESTE INDRAZNEALA CEA BUNA A CRESTINULUI? Predica audio a Pr. Cristian Stavriu la Invierea fiicei lui Iair si vindecarea femeii bolnave vreme de 12 ani

  1. Pingback: “Dar ei L-au luat în râs…” – Predica audio a PĂRINTELUI CEZAR AXINTE (Constanța) la ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR. Exercițiu de NE-MURIRE | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate